Principalele modificari intervenite in materia infracțiunilor

contra libertății sexuale a minorilor.

Considerăm absolut necesară întărită reglementărilor cu privire la abuzurile

sexualeasupra minorilor și traficul de minori. Reamintim că ultimele modificări
la Codul penal îndomeniul infracțiunilor sexuale au fost făcute în noiembrie
anul trecut, când s-au majorat  pedepsele legale. Acum, prin Legea nr. 186/2021
se aduc trei noi modificări la Codul penal.Ele au intrat în vigoare luni, 5 iulie 2021
 Nedenunțarea: Până acum, era infracțiune dacă cineva nu înștiința
imediat autoritățilecând a văzut sau a auzit de comiterea unei fapte contra vieții (art.
188-192) ori a unei faptecare a avut ca urmare moartea unei persoane. Pedeapsa
era închisoare de la 6 luni la 2 ani sauamendă, iar noua lege crește pedeapsa la 1-
3 ani închisoare. De asemenea, noua lege prevedeo nouă infracțiune: dacă cineva
vede, aude sau află pe orice altă cale că se comite asupra unuiminor o faptă de
trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile (art. 209-217) ori contralibertății și
integrității sexuale (art. 218-223), pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 2 ani.
 Prescripția:Conform modificărilor din anul
2020, prescripția răspunderii penaleîncepe să curgă de la data când victima devine
majoră numai pentru infracțiunile contralibertății și integrității sexuale (cele din art.
218-223) și pentru infracțiunea de pornografieinfantilă (art. 374), săvârșite față de
un minor. Potrivit noii legi, acest lucru este valabil deacum și pentru infracțiunile de
trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile (art. 209-217) – aceasta include și
traficul de minori, prin expunerea de motive justificându-se situația dindosarul
„Țăndărei”, unde din cauza lungimii procesului o mare parte dintre infracțiuni nu
aumai fost cercetate, fiindcă se prescriseseră
Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale sunt:  violul, agresiunea
sexuală,a c t u l s e x u a l c u u n m i n o r , c o r u p e r e a s e x u a l ă a m i n o r i l o r ,
r a c o l a r e a m i n o r i l o r î n s c o p u r i sexuale, hărțuirea sexuală.

Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor reprezintă o infracțiune de pericol al

căreiobiect juridic special îl au “
relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a
minorului, precum și cele referitoare la normala dezvoltare a personalității și sexualității mi
norului”. De aceasta se observă că legiuitorul și-a propus printr-o astfel de normă să
protejeze inclusivmodalitatea în care se dezvoltă sexualitatea minorului, aspect ce poate
include și asimilareaunor cunoștințe despre educația sexuală, proporționale cu vârsta și cu
gradul de înțelegere alcopilului.De asemenea, literatura de specialitate
 a abordat tangențial această problemă, însensul în care a fost analizată situația în care
activitățile de educație sexuală sunt desfășuratede părinți pentru copiii lor. Aici concluzia a
fost aceea că se poate reține existența unei cauze justificative – aceea a exercitării
unui drept. Într-o altă opinie s-a susținut că acele explicațiilegate de viața sexuală se
circumscriu infracțiunii de corupere sexuală a minorilor doar din perspectiva tipicității, nu și
a antijuridicității
Diferit de aceste două opinii exprimate, consider că ar fi bine să fie analizată și
ipotezaîn care acele materiale ce vizează educația sexuală, nu sunt prezentate și
explicate în cadrulfamiliei, ci sunt prezentate și explic ate într-o instituție de învățământ,
 iar cel care oferăexplicațiile este un cadru didactic (potențial subiect activ calificat).Din
acest punct de vedere ar putea fi aplicabile prevederile art. 221 alin. (4) C.pen.,variantă
agravată pentru care legiuitorul nu a făcut nicio distincție cu privire la
calitateasubiectului activ așa cum a stabilit în cuprinsul art. 221 alin. (2).
Aceastăvariantă “ împrumută unele elemente de la infracțiunile prevăzute […] în Legea
nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei”, fără să afirm că s-ar atrage
răspunderea penală pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute de legea
specială.Expunerea materialelor cu conținut dedicat cursurilor de educație sexuală, nu
atragerăspunderea penală a celui care le prezintă, nici în situația în care aceste informații
sunttransmise într-un cadru informal (în cadrul familiei), nici dacă acestea sunt prezentate
într-uncadru formal (în cadrul instituției de învățământ).

La art. 220 C.pen. – Actul sexual cu un minor

, principalele modificări aduse prinOrdonanță constau în introducerea unor ipoteze
„originale” la varianta asimilată de la alin.(3), care se referă la fapta comisă de un major cu
un minor cu vârsta între 15 și 18 ani.
a)Prima ipoteză este aceea în care minorul este membru de familie
. Prin introducereaacestei ipoteze s-a dorit, probabil, a se lărgi sfera de aplicabilitate a
variantei agravate prevăzută la alin. (4) lit. a) din textul originar al noului Cod (minorul este
rudă în linie directă,frate sau soră). Constatăm însă că o astfel de lărgire este fie inutilă, fie
absurdă. Este inutilădeoarece pe lângă „ascendenți descendenți, frați și surori” (adică
„rudă în linie directă, fratesau soră” din textul inițial), restul persoanelor care intră în sfera
noțiunii de membru defamilie, prevăzute la art. 177 lit. a) și c) se află oricum într-o poziție
„recunoscută de încrederesau de autoritate asupra minorului” și ar intra sub incidența
agravantei de la lit. b). Esteabsurdă prin raportare la persoana soțului care face parte din
categoria ,, membru de familie’’(art. 177 lit. b.). Conform art. 272 alin. 2 din Codul civil, în
anumite condiții, minorul care aîmplinit vârsta de 16 ani se poate căsători. „Legiuitorul
delegat” a ignorat oare textul dinCodul civil, ori l-a avut în vedere ca fapt justificativ? Sau
poate, a dorit să „condamne laabstinență” cuplurile astfel formate? Dincolo de glumă,
ipoteza inițială (minorul este rudă înlinie directă, frate sau soră) era corectă și suficientă. În
plus, deoarece aceasta prelua întocmaiformula de la incest, era clar că în cazul unui raport
sexual, acea variantă agravată a actuluisexual cu un minor absoarbe incestul. Prin noua
formulare, teoretic, teza absorbției dispare și,în cazul în care este vorba despre un raport
sexual între rude în linie directă ori frați și suroriva trebui să se rețină un concurs de
infracțiuni, între actul sexual cu un minor și incest, dacănu cumva se va isca aceeași
controversă ce a existat sub incidența vechiului Cod în legăturăcu violul comis asupra unui
membru de familie

b) A doua ipoteză este aceea în care

 minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului
sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de
încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația deosebit de vulnerabilă a acest
uia, caurmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situații de dependență
. Apreciezcă „ situația deosebit de vulnerabilă” a minorului,  ca urmare a unui handicap
psihic
sau fizic ori ca urmare a unei situații de dependență” corespunde circumstanței agravante 
prevăzută de art. 77 lit. e) C.pen. și putea fi foarte bine suplinită de aceasta. Restulîmpreju
rărilor prevăzute la această ipoteză sunt redundante, ele putând fi rezumate la formuladin
vechiul text al alin. (3), care făcea referire la situația în care majorul „ a abuzat
deautoritatea ori influența sa asupra victimei”.
c) A treia ipoteză se referă la împrejurarea în care
 fapta a pus în pericol viațaminorului Am explicat la vremea respectivă rațiunile pentru
care legiuitorul nu a
mai preluat din vechiul Cod, printre altele, varianta agravată care se referea la producerea 
uneivătămări corporale (vătămarea corporală gravă sub incidența vechiul Cod) și am
arătat că dacă
se produce totuși una dintre consecințele art. 194 C.pen. sunt aplicabile dispozițiileconcurs
ului de infracțiuni, între actul sexual cu un minor și vătămarea corporală. Introducereaca
ipoteză a variantei agravate doar a unei singure consecințe de la vătămarea corporală
ducela o situație absurdă: dacă actul sexual a pus în pericol viața minorului se va reține
act sexualcu un minor în varianta agravată; dacă se produce orice altă consecință de la
vătămareacorporală ( o infirmitate de pildă), se va reține un concurs de infracțiuni!!!
(aceleași observațiisunt valabile și pentru varianta agravată similară introdusă prin
Ordonanță la infracțiunea decorupere sexuală a minorilor – art. 221 alin. 2 lit. d)

Având în vedere cele arătate apreciez că toate modificările aduse infracțiunii de actsexual
cu un minor prin Ordonanță sunt nejustificate și pot genera confuzie.Acestea sunt, în
sinteză 12, modificările aduse prin Ordonanță, Codului penal. În esențăele sunt, în opinia
mea, fie inutile, fie chiar nocive. Este o opinie, ea poate fi combătută.
Dar  pentru aceasta, problemele semnalate ar trebui dezbătute. Deocamdată, în Ședința S
enatuluidin 4 octombrie 2016 s-a luat notă de adoptarea tacită a Ordonanței cu pricina, în
baza art. 115alin. (5) teza a III – a din Constituția României republicată. După părerea
mea, denespecialist în drept constituțional, o asemenea adoptare este neconstituțională,
deoarece eacontravine art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție, care prevede că „
Ordonanța de  urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu
majoritatea prevăzută laart. 76 alin. (1)”.