DREPT PENAL GENERAL

a) Autorul şi participanţii
Participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor,
coautor, instigator sau complice.
Autorul
Conform art. 46, alin. 1, NCP „autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă
prevăzută de legea penală”.
- autorul trebuie să aibă o contribuţie directă la săvârşirea faptei;
- dacă norma incriminatoare atribuie o anumită calitate subiectului activ, autorul trebuie să
deţină acea calitate la momentul săvârşirii faptei;
- nu este necear ca fapta să fie infracţiune, dar este necesar ca fapta să fie prevăzută de legea
penală (tipică) şi nejustificată;
- fapta este săvârşită în autorat dacă există un autor şi, obligatoriu, un complice / instigator.
Coautorul
Potrivit art. 46 alin. 2 NCP „coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă
prevăzută de legea penală”.
Coautorul poate avea participaţie proprie sau improprie.
- este necesar să se săvârşească o singură faptă;
- nu este necesar ca făptuitorii să aibă contribuţii identice, ci ca acestea să reprezinte acte
de executare ale aceleiaşi infracţiuni;
- coautorii trebuie să acţioneze îmreună, altfel, dacă nu este o legătură subiectivă, fiecare
participant este autor, nu coautor;
- la infracţiunea complexă, există coautorat şi când unul / unii participanţi săvârşesc o
parte a infracţiunii, iar altul / ceilalţi cealaltă parte a acţiunii;
- dacă legea cere ca autorul să aibă o anumită calitate, trebuie ca toţi coautorii să aibă
această calitate. Participanţii care nu au calitatea cerută de lege sunt complici
concomitenţi, nu coautori;
- dacă legea cere existenţa unui scop / mobil, trebuie ca toţi auorii să acţioneze în
considerarea scopului / mobilului.
 Coautoratul nu este posibil la infracţiunile: cu autor exclusiv (unic); omisive proprii;
săvârşite în pluralitate naturală (toţi sunt autori); de obicei.
Instigatorul
Potrivit art. 47 NCP, ,,instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să
săvârşească o faptă prevăzută de legea penală”.
Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o infracţiune, hotărâre pe care o transmite altei
persoane numită instigat, care va săvârşi infracţiunea.
- instigatorul este autorul moral al faptei, este primul care ia decizia infracţională, iar apoi
transmite această decizie autorului material (instigatului);
- forma de vinovăţie cu care se poate săvârşi instigarea este numai intenţia, directă sau
indirectă;
- determinarea la a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală trebuie să aibă loc înainte ca
instigatul să fi luat decizia de a săvârşi fapta ori să fi început executarea;
- instigarea nu se realizează niciodată din culpă / intenţie depăşită;
- dacă legea prevede o anumită calitate pentru autor, nu este necesar ca instigatorul să aibă
această calitate;
- nu este necesar ca instigatul să fie responsabil, însă este necesar ca instigatorul să poată
răspunde penal;
- dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât cea la care a fost instigat, instigatorul
răspunde doar pentru actele pentru care a instigat, afară de cazul în care prevăzut şi
acceptat posibilitatea săvârşirii de către autor a unei fapte mai grave.
Complicele
Potrivit art. 48 alin. (1) NCP ”complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută ân orice
mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală” şi alin. (2) „este de asemenea complice
persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din
aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvărşirea faptei promisiunea nu este
îndeplinită”.
- complicitatea este poisbilă, în principiu, la toate infracţiunile;
- activitatea complicelui trebuie să servească efectiv autorului;
- nu există tentativă la complicitate;
- actele de complicitate pot fi materiale sau morale;
- este necesar ca actele de complicitate să nu se realizeze în conţinutul infracţiunii;
- dacă autorul trebuie să aibă o calitate, nu este necesar ca şi complicele să aibă această
calitate;
 - dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât cea la care a fost ajutat de complice,
acesta va răspunde doar pentru fapta care a oferit ajutorul, cu excepţia situaţiei în care a
prevăzut şi acceptat posibilitatea săvârşirii de către autor a unei fapte mai grave.

b) Minispeţă
Din prezentarea speţei, am reţinut următoarele:
Doi angajaţi ai unei societăţi comerciale, în calitate de coautorii, au acţionat cu intenţie în scopul de
a sustrage (fura) materiale de construcţii de la firma unde aceştia lucrau.
În realizarea rezoluţiei infracţionale, cei doi au acţionat după ora 20:00 (seara), folosindu-se de acte
de violenţă împotriva paznicilor.
Astfel, fapta săvârşită de cei doi în prima noapte, când prin agresarea paznicului au sustras 10 saci
de ciment constituie elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată care,
conform art. 233, alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În a doua şi a treia noapte, cei doi au nu au reuşit să sustragă nici un bun, dar nu din cauza modului
cum au conceput modul de acţiune, ci din cauza interacţiunii cu pazinicii, pe care i-au agresat, fiind
vorba, în această situaţie de forma tentantă a infracţiunii de tâlhărie, sancţionată de art. 237, Cod
penal, prin aplicarea art. 33 alin 2 (reducerea la jumătate din limita prevăzută la pedeapsa pentru
fapta consumată).
În aprecierea faptelor coautorilor din speţă, am ţinut cont de faptul că natura complexă a infracţiunii
de tălhărie presupune, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acţiune
principală de luare a bunului şi o acţiune adiacentă de violenţă fizică sau morală, iar aceste două
acţiuni trebuie să se afle într-un raport de intercondiţionare.
În concluzie, apreciez că faptele reţinute în sarcina celor doi angajaţi ai societăţii comerciale, în
calitate de coautori, au fost încadrate corect 1, iar instanţa a aplicat pedeapsa prevăzută de lege
ţinân cont de gravitatea faptelor incrimnate.

1
Varianta a) S-a aplicat corect legea penală.