Principiile stabilirii competenţelor şi sistemul distribuirii şi

exercitării lor în comun între instituţiile Uniunii Europene

Tratatul de la Lisabona atribuie în mod expres Uniunii Europene personalitate juridică, fapt
care determină ca aceasta să aibă cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice
de către legislaţiile interne ale statelor membre. Totodată, Uniunea Europeană poate încheia
acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, acorduri care devin
obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele memebre.
Astfel, în scopul asigurării echilibrului între garantarea personalităţii statelor şi realizarea
obiectivelor Uniunii, pentru distribuirea competenţelor şi realizarea lor în comun, au fost stipulate
principiile prezentate în articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care
reglementează activitatea instituțiilor europene. În prezent, prin modificările intervenite prin
Tratatul de la Lisabona1, aceste pricipii sunt:
- principiul atribuirii de competențe
- principiul subsidiarității
- principiul proporționalității
În temeiul principiului atribuirii, „Uniunea Europeană acționează în limitele competențelor
ce i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin
aceste tratate”. Orice altă competență neatribuită Uniunii aparține statelor membre. Principiul
atribuirii de competențe își are corespondentul în Dreptul International Public, denumit principiul
specialității organizațiilor internaționale.
Potrivit articolul 13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, „fiecare instituție
acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile
condițiile și scopurile prevăzute de acestea”.
Principiul specializării competenţelor Uniunii Europene se bazează pe dispoziţiile trataelor
constitutive ale acestora, care au conferit fiecăreia un anumit obiect de activitate şi, în consecinţă,
competenţe specifice, coerspunzătoare realizării scopului prevăzut de tratate.
În temeiul principiului subsidiarității, în domeniile ce nu țin de competența sa exclusivă,
Uniunea intervine numai și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi atinse în mod
satisfăcător de către statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar pot fi,
datorită dimensiunilor și efectelor preconizate, mai bine atinse la nivelul Uniunii Europene.
Principiul subsidiarității asigură că decizia comunitară să fie luată cât mai aproape de
cetățean, verificând constant, că acțiunea întreprinsă la nivel comunitar să fie justificată în raport cu
posibilitățile pe care le oferă nivelul național, regional sau local. Tot conform articolului 5 din
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, principiul subsidiarității este fundamental pentru
funcționarea Uniunii Europene, mai precis pentru luarea deciziilor la nivel European.
Conţinutul principiului proporţionalităţii constă în faptul că acţiunile Uniunii nu vor depăşi
ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute în TUE. Potrivit acestui principiu,
instituţiile comunitare vor trebui să acţioneze în aşa fel încât să nu depăşească, în exercitarea
competenţelor, ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor comunitare.

1
inițial pricipiile au fost reglementate prin Tratatul de la Maastricht.
 Delimitarea competențelor Uniunii are la bază principiul atribuirii, iar exercitarea
competențelor Uniunii are la bază principiile subsidiarității și proporționalității.
La cele trei principii se adaugă și o serie de principii democratice prevăzute de Titlul II
TUE, cum ar fi principiul egalității cetățenilor, potrivit căruia „cătăţenii beneficiază de o atenţie
egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale” şi principiul transparenței
adoptat în scopul promovării unei bune guvernări şi asigurării participării societăţii civile.
Tratatul de la Lisabona clarifică repartizarea competenţelor între Uniunea Europeană şi
statele membre cu precizarea că „Uniunea dispune de competenţe pe care i le atribuie Tratatul de la
Lisabona, toate celelalte competenţe continuă să aparţină statelor”.
Instituțiile Uniunii Europene au un rol bine determinat și obiective ce vizează eficiența
activității sistemului, precum și armonizarea relațiilor dintre țările membre.
Prin modificările intervenite prin Tratatul de la Lisabona sunt introduse reglementări noi în
TUE, se stabilesc foarte clar domeniile de competenţă exclusivă a Uniunii, domeniile de competenţă
partajată şi domeniile de coordonare sau de sprijinire a acţiunii staelor membre.
Uniunea Europeană are competențe exclusive în domeniile: uniunea vamală; stabilirea
regulilor concurenţiale necesare pentru funcţionarea pieţei interne; politica monetară pentru statele
care au adoptat moneda euro; conservarea resurselor bilogice ale mării în cadrul politicii comune în
domeniul pescuitului; politica comercială comună.
Competențele partajate sunt atribuite Uniunii Europene în următoarele domenii: piaţa
internă; politica socială; coeziunea economică, socială şi teritorială; agricultura şi pescuitul,
exclusiv conservarea resurselor biologice marine; mediu; protecţia consumatorilor; transportul;
energia; spaţiul libertăţii, securităţii şi justiţiei.
Competențele de sprijinire se manifestă în domeniile: protecţia şi ameliorarea sănătăţii
umane; industrie; cultură; turism; educţie, formare profesională, sport; protecţie civilă şi cooperare
administrativă.
Uniunea Europeană mai dispune de competențele: de a desfășura acțiuni în domeniile
cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a
programelor și de a întreprinde acțiuni şi pentru a duce o politică comună, în domeniile cooperării,
pentru dezvoltare și ajutorului umanitar.
În fiecare an, Comisia prezintă Consiliului European, Parlamentului European, Consiliului și
parlamentelor naționale un raport privind aplicarea articolului 5 din TUE. Acest raport anual se
transmite, de asemenea, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor.

BIBLIOGRAFIE
BOCĂNIALĂ, Tache (2013) Drept European, Galaţi, Editura Universitară Danubius.