Universitate Creștină ,,Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Drept Cluj-Napoca

Titlu referat

Interpretarea şi aplicarea tratatelor internaţionale

Student: Dani căs. Boca Paula

Specializarea : Drept

Cluj-Napoca

2022
Noţiuni introductive privind tratatele internaţionale

Tratatul internaţional este izvorul principal şi fundamental al dreptului internaţional

public contemporan. Acesta reprezintă instrumentul juridic de manifestare a acordului de
voinţă dintre state. Acestea modifică într-o variantă îmbunătăţită sau abrogă norme de drept
internaţional public.

În cadrul Convenţiei de la Viena din anul 1969 prind dreptul tratatelor a recunoscută
importanţa tratatelor ca un mijloc al cooperării paşnice între naţiuni. La acest moment tratatele
constituie mijlocul juridic cel mai utilizat prin care se stabilesc raporturi juridice între state, în
toate domeniile societăţii internaţionale.

Aplicarea tratatelor

Tratatele internaţionale sunt iniţiate, negociate şi convenite de părţi în scopul

aplicării lor în acele domenii ale relaţiilor internaţionale care au făcut obiectul
reglementării1

Tratatele sunt obligatorii pentru părţi, deoarece acestea prin acordul lor de voinţă, au
convenit drepturile şi obligaţiile stipulate în conformitate cu interesele lor.
Buna-credinţă are un caracter general, acesta fiind un principiu care priveşte toate
aspectele conduitei statelor în relaţiile lor internaţionale. 2

Dreptul internaţional nu conţine reguli privind modul în care tratatele produc efecte în
dreptul intern.3 Trecerea la executarea tratatelor presupune că acestea să dobândească forţă
juridică şi în planul dreptului intern;
În literatura de specialitate s-a subliniat faptul că tratatul internaţional încheiat pe baza
acordului liber de voinţă dintre două sau mai multe subiecte de drept internaţional şi al
cărui obiect este posibil şi licit trebuie să fie respectat în tocmai de către părţile contractante4
1
Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public, Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 37 2, Art. 26 al
Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor
2
Ludovic Takacs, Marţian Niciu, Drept Internaţional public, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 243
3
Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa" - S.R.L,
Bucureşti, 1997, p. 235
4
Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 38
 În sistemul nostru juridic se acordă în principiu valoare egală tratatului şi legii interne,
cu execeptia drepturilor omului, domeniu în care, în caz de neconcordanţă între tratatele
privind drepturile omului şi legile interne, au prioritate dispoziţiile tratatelor internaţionale.

Principiul pacta sunt servanda

Acest principiu reprezintă de altfel singura modalitate de stabilire a regulilor juridice dintre state
şi trebuie particularizat la conţinutul propriu al fiecărui tratat şi, la maniera în care acesta
determină comportamentul cerut parţilor.
Una dintre consecinţele regulii pacta sunt servanda constă în obligaţia statelor părţi la un
tratat de a asigura aplicarea acestuia în ordinea lor juridică internă. Datorită diversităţii
sistemelor consituţionale ale statelor, care stabilesc modalităţile concrete de aplicare a tratatelor
în ordinea juridică internă, în dreptul internaţional nu s-a putut ajunge la norme general
aplicabile în această materie.
În Tratatul de la Roma privind crearea Comunităţii Economice Europene (1958), conform
prevederilor art. 189, alin. 2 şi art. 191, unele acte ale organelor comunitare sunt direct aplicabile
în ordinea juridică internă a ţărilor membre, din momentul publicării lor în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene.
Aplicarea cu titlu provizoriu a tratatelor
Sunt frecvente cazurile când părţile cad de acord să aplice tratatul sau doar o parte din
prevederile acestuia în mod provizoriu până ce vor fi îndeplinite formalităţile necesare pentru ca
tratatul respectiv să poată intra în vigoare.
Convenţia de la Viena a prevăzut în art. 25 urmatoarele:,,1. Un tratat sau o parte a unui tratat se
aplică cu titlu provizoriu până la intrarea sa în vigoare:
a) Dacă tratatul însuşi dispune astfel;
b) Dacă statele care au participat la negociere conveniseră astfel într-un alt mod”.
În această situaţie, cea a aplicării provizorii a tratatelor nu trebuie să fie una de lungă
durată, întrucât statele trebuie să îndeplinească formalităţile pentru ca tratatul să poata intra în
vigoare.
 Această situaţie, a aplicării provizorii a tratatelor, creează o prezumpţie de validitate a
tratatului, prezumpţie care însă nu exclude dreptul părţilor de a invoca eventualele cauze de
nulitate şi astfel, de a-l anula.5

Efectele tratatelor

Tratatele produc efecte numai faţă de părţi nu şi faţă de terţi; statele terţe nu sunt
legate prin tratatul respectiv, deoarece tratatul este expresia drepturilor şi obligaţiilor
convenite de părţi6. Convenţia cu privire la dreptul tratatelor stipulează în mod expres că "un
tratat nu crează nici obligaţii, nici drepturi pentru un stat terţ fără consimtamandul său"7.

Interpretarea tratatelor
Obiectivul principal al interpretării tratatelor este asigurarea unei juste aplicări a
prevederilor acestuia. Rolul interpretării este de a clarifica sensul textului elaborat şi adoptat
prin voinţa părţilor.8

O definiţie în conformitate cu De l'interpretation authentique des traites

internationaux, Dr. Ioan Voicu, ar suna asa ,,Interpretarea tratatelor internaţionale a fost
definită drept o operaţiune de stabilire a sensului şi conţinutului unei reguli de drept, a unui
tratat, a unei declaraţii; interpretarea este totodată acea activitate în care se fixează înţelesul
unei norme în vederea aplicării ei, chiar dacă operaţiunea respectivă nu vizează un diferend9 ,,.

Astfel putem concluziona ca interpretarea tratatelor internaţionale este operaţiunea prin

care este determinat sensul şi conţinutul acestora în scopul aplicării lor corecte în relaţiile
internaţionale.

5
Tacaks, Ludovic, Niciu, I. Marţian, Drept internaţional public, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976,
p. 242
6
Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 45 9
7
Art. 34 al Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor
8
Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 48
9
Dr. Ioan Voicu, De l'interpretation authentique des traites internationaux, Ed. A. Pedone, Paris, 1968, p.
14
 Rezervele tratatelor internaţionale

Literatura juridică de specialitate, defineşte rezerva la tratate ca o declaraţie unilaterală

care face parte integrantă din actul juridic prin care un stat, având vocaţie de a deveni parte
la un tratat multilateral, intră în rândurile părţilor contractante.

Această declaraţie se consemnează în afara textului tratatului şi are drept scop să reducă, cât
priveşte statul în cauză, întinderea obligaţiilor decurgând din acel tratat.10
Condiţiile de fond şi de formă ale rezervelor tratatelor internaţionale
În conformitate cu art. 23 al Convenţiei, rezervele la tratatele internaţionale trebuie să
îndeplinească urmatoarele condiţii de formă:
-Aceste rezerve trebuie să fie exprimate în scris şi comunicate statelor contractante şi
altor state care au dreptul să devină părţi la tratat, în cazul retragerii unei reserve aceasta trebuie
formulate în scris.
-Rezervele pot fi formulate la semnarea tratatului, cu ocazia ratificării, aprobării sau
acceptării sale, sau în momentul aderării. Formularea rezervelor cu prilejul semnării tratatelor
oferă cel mai bun prilej ca celelalte state semnatare să ia cunoştinţă de conţinutul acestora.
-Celelalte părţi ale tratatului sunt libere să formuleze obiecţiuni la rezervele comunicate
ori să le accepte. Acceptarea rezervelor se poate face expres sau tacit. Neformularea de
obiecţiuni faţă de o rezervă, timp de 12 luni de la comunicarea acesteia, este considerată ca
acceptare tacită.
În ceea ce priveşte condiţiile de fond ale tratatelor sau rezervelor formulate la acestea,
putem să amintim următoarele:
-Formularea oricăror rezerve să nu fie în mod expres interzisă de tratat
-Rezervele să nu se refere la anumite dispoziţii ale tratatului, la care este în mod expres
exclusă posibilitatea de a se formula rezerve
-Rezervele sa nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului.11

10
Molea, C. Marian, Dreptul tratatelor internaţionale, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, ,Bucureşti, 1988, p. 111-112
11
Miga – Beşteliu, Raluca, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, Editura All, Bucureşti,
1997, p. 273-274;
 CONCLUZII

Dreptul tratatelor reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale dreptului
internaţional deoarece cuprinde principiile şi regulile esenţiale, de formă sau de fond, care
guvernează tratatele internaţionale, mijlocul principal prin care statele îşi manifestă astăzi voinţa
de a crea raporturi juridice.
Problema aplicării tratatelor internaţionale este una din cele mai complexe din
problematica dreptului internaţional public şi comportă mai multe situaţii de analizat. Astfel, aşa
cum am mai amintit, în principiu, tratatele se aplică numai faţă de statele – părţi la tratatul
respectiv, însă pot exista şi excepţii de la această regulă generală, şi anume acele situaţii în care,
respectivele state terţe au acceptat, în mod direct şi în scris ca dispoziţiile tratatului sau doar o
parte din dispoziţiile acestuia să aplice şi pe teritoriul lor.
Pentru o mai bună aplicare a tratatelor este uneori necesară interpretarea textului
tratatului, pentru a se stabili cu exactitate care a fost dorinţa statelor- părţi.
Prin urmare, problema aplicării tratatelor este una extrem de complexă, de un interes
general şi care poate suferi frecvente modificări, ca urmare a modificărilor ce se aduc legislaţiei
internaţionale.
 Bibliografie

1.Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public, Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005,
2. Art. 26 al Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor
3. Ludovic Takacs, Marţian Niciu, Drept Internaţional public, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1976
4. Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa"
- S.R.L, Bucureşti, 1997
5. Molea, C. Marian, Dreptul tratatelor internaţionale, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, ,Bucureşti, 1988
6. Miga – Beşteliu, Raluca, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public,
Editura All, Bucureşti, 1997