1.

Patrimoniul reprezintă:
a) Totalitatea drepturilor și obligațiilor ce aparțin unui subiect de drept;
b) Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin
unui subiect de drept;
c) Totalitatea bunurilor mobile și imobile ce aparțin unei persoane fizice sau
unei persoane juridice.

2. Patrimoniul:
a) Este unic și indivizibil;
b) Explică și permite subrogația reală cu titlu universal dar nu și
transmisiunea universală sau cu titlu universal;
c) Nu este transmisibil prin acte juridice inter vivos (între vii).

3. Patrimoniul:
a) Este alcătuit din totalitatea drepturilor evaluabile pecuniar ce aparțin unei
persoane;
b) Este alcătuit din totalitatea obligațiilor ce incumbă unei persoane;
c) Este divizibil;
d) Constituie gajul general al creditorilor cu garanții reale însă nu și al
creditorilor chirografari.

4. Prin activ patrimonial se desemnează:

a) Toate drepturile evaluabile pecuniar;
b) Toate drepturile reale;
c) Diferența dintre drepturile evaluabile pecuniar și obligațiile evaluabile
pecuniar.
1. Prerogativa proprietarului de a culege fructele lucrului presupune
efectuarea:
a) Numai de acte materiale;
b) Atât de acte materiale cât și juridice;
c) Numai de acte juridice.

2. Prin dispoziție juridică se desemnează prerogativa titularului dreptului

de proprietate:
a) De a dispune de substanța lucrului;
b) De a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale
în favoarea altor persoane.

3. Prin dispoziție materială se desemnează prerogativa titularului

dreptului de proprietate:
a) De a dispune de substanța lucrului;
b) De a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale în
favoarea altor persoane.

4. Dreptul de proprietate este un drept absolut deoarece:

 a) Titularul acestuia este singurul îndreptățit să exercite toate
atributele dreptului de proprietate;
b) Nu există restricții în exercitarea celor trei atribute;
c) Este singurul drept real care îndeplinește toate cele trei
atribute.

5. Faptul că dreptul de proprietate nu se stinge, în principiu, prin neuz sau

prin moartea titularului și nu are o durată limitată în timp reprezintă
caracterul .......dreptului de proprietate:
a) Absolut;
b) Perpetuu;
c) Exclusiv.

6. Dreptul de proprietate privată:

a) Poate avea ca obiect orice bunuri, inclusiv cele de uz sau de interes
public;
b) Poate avea ca titular doar o persoană fizică;
c) Are același regim juridic, indiferent de titular.

7. Terenurile proprietate privată:

a) Pot fi grevate cu drepturi reale în favoarea altei persoane;
b) Nu pot fi înstrăinate;
c) Pot fi înstrăinate prin act juridic între vii încheiat în orice formă.

!!!
Dreptul de proprietate = acel drept subiectiv care dă expresie aproprierii unui lucru,
permițând titularului său să exercite posesia, să folosească și să dispună de acel
lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea dispozițiilor
legale.
Forme:
- proprietatea publică
- proprietate privată
Dreptul de proprietate privată

1. Noțiune→ art. 555 Cod civil = dreptul titularului de a poseda, folosi și

dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de
lege.
Doctrină: = acel drept subiectiv asupra unor bunuri, altele decât cele care
alcătuiesc domeniul public, în temeiul căruia titularul său exercită posesia,
folosința și dispoziția, în putere proprie și în interes propriu, în limitele
determinate de lege.
2. Titularii dreptului de proprietate privată: orice subiect de drept civil:
- persoana fizică;
- persoana juridică de drept privat sau de drept public (inclusiv statul și
unitățile administrativ-teritoriale)

3. Obiectul dreptului de proprietate privată = orice bun mobil sau imobil, cu

excepția bunurilor care, prin natura lor, formează obiectul exclusiv al
proprietății publice.
!! Regimul juridic al bunurilor proprietate privată este caracterizat de
alienabilitate (se pot înstrăina), prescriptibilitate (sub aspect achizitiv) și
sesizabilitate (pot fi urmărite de creditori pentru satisfacerea creanțelor).

4. Conținut juridic = atributele dreptului de proprietate:

- Posesia: presupune că titularul dreptului de proprietate

→ poate exercita o stăpânire efectivă a lucrului în materialitatea sa, direct
și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu sau
→ poate consimți ca stăpânirea să fie exercitată de către o altă persoană
însă în numele și în interesul său.

- Folosința = posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a uza sau

nu de lucrul său și de a-l exploata în interes propriu, dobândind în
proprietate fructele (naturale/civile/industriale).
 Culegerea fructelor presupune acte materiale sau juridice;
 În cazul bunurilor consumptibile uzul=dispoziția (deoarece aceste bunuri
dispar prin consumare – de ex: alimente, combustibili etc.)
 Fructele ≠ producte →a se vedea art. 547-549, respectiv art. 550 Cod
civil.

- Dispoziția: prerogativa titularului de a dispune de lucru

 Presupune:
- dispoziția materială: prerogativa de a dispune de substanța lucrului prin
consumare, transformare sau chiar distrugere (mai puțin atunci când
distrugerea este interzisă).
- dispoziția juridică: prerogativa de a înstrăina lucrul sau de a constitui
asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane.

5. Caractere juridice:
- Caracter absolut: numai dreptul de proprietate reunește toate cele 3
atribute;
- Caracter exclusiv: titularul dreptului de proprietate este singurul îndreptățit
să exercite singur toate atributele (excepție: când există un
dezmembrământ al dreptului de proprietate privată).
- Caracter perpetuu: nu are durată limitată în timp; nu se stinge, în
principiu, prin neuz și nici prin moartea titularului.
 ! limitări/excepții: - exproprierea – poate schimba natura/conținutul
dreptului
- unele acțiuni în revendicare sunt prescriptibile
extinctiv/supuse unui termen de decădere
- abandonul lucrului – până la momentul la care
intervine ocupațiunea (când se naște un nou drept de proprietate – art.
941 și următoarele C.civ.).

6. Limitele exercitării dreptului de proprietate:

- Limite materiale – determinate de corporalitatea lucrului (ex: a se vedea
art. 559 C.civ.)
- Limite juridice – pot izvorî din: lege, uzanțe, convenție, hotărâre
judecătorească (a se vedea art. 602 – 630 C.civ.).

7. Moduri de dobândire:
- Convenție (translativă de proprietate);
- Moștenire legală sau testamentară;
- Accesiune (mobiliară/imobiliară);
- Uzucapiune;
- Ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al
fructelor;
- Ocupațiune;
- Tradițiune;
- Hotărâre judecătorească – translativă de proprietate prin ea însăși;
- Prin efectul unui act administrativ.

1. Aparțin domeniului public:

a) Toate bunurile utilizate în comun de către unitățile administrativ-teritoriale;
b) Toate bunurile din patrimoniul statului și al unităților administrativ-
teritoriale;
c) Bunurile afectate uzului sau interesului public.

2. Pot fi titulari ai dreptul de proprietate publică:

a) Statul, unitățile administrativ-teritoriale și persoanele juridice de drept
public;
b) Statul și unitățile administrativ-teritoriale;
c) Numai statul.

3. Dreptul de proprietate publică:

a) Se exercită numai prin intermediul unor subiecte de drept administrativ, nu
și prin intermediul unor subiecte de drept civil;
b) este inalienabil, imprescriptibil și sesizabil;
c) este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil achizitiv și extinctiv.
 4. Nu constituie criterii de determinare a apartenenței unor bunuri la domeniul
public al statului sau al unităților administrativ – teritoriale:
a) Indicarea expresă a legiuitorului;
b) Natura bunului, în sensul că bunul este de uz public sau de interes public;
c) Titularii dreptului de proprietate.

5. Exercițiul dreptului de proprietate publică se realizează prin:

a) Dreptul de administrare și dreptul de folosință gratuită;
b) Concesionarea bunurilor proprietate publică și închirierea bunurilor
proprietate publică;
c) Ambele variante sunt corecte;
d) Niciunul dintre răspunsurile de mai sus nu este corect.

6. Constituie moduri de încetare a dreptului de proprietate privată:

a) Pieirea bunului și trecerea bunului în domeniul privat, dacă a încetat
uzul sau interesul public;
b) Pieirea bunului și trecerea bunului în domeniul privat în orice condiții;
c) Doar pieirea bunului.

II. Răspundeți cu adevărat sau fals:

1. Asupra lucrurilor ce formează obiect al dreptului de proprietate publică se pot
constitui dezmembrăminte ale dreptului de proprietate – FALS - nu se pot
constitui

2. Bunurile proprietate publică pot fi dobândite de către cel care are posesia
asupra lor prin uzucapiune ori ca efect al posesiei de bună-credință în
condițiile ce ar rezulta din art. 935 C.civ. FALS – întrucât aceste bunuri sunt
inalienabile (ceea ce presupune și imposibilitatea înstrăinării în orice
mod a bunului proprietate publică – sub sancțiunea nulității absolute a
actului de înstrăinare).

3. Dreptul de proprietate publică nu se stinge prin neuz, iar acțiunea în

revendicarea unui bun proprietate publică poate fi exercitată oricând în timp.
ADEVĂRAT – deoarece este imprescriptibil.

4. Spre deosebire de bunurile proprietate privată, bunurile aflate în domeniul

public nu pot fi urmărite de către creditorii titularii dreptului de proprietate
asupra acestor bunuri. ADEVĂRAT – raportat la insesizabilitatea dreptului
de proprietate publică.

5. Dreptul de concesiune presupune dreptul și obligația de exploatare a bunului

în schimbul unei redevențe, respectând condițiile prevăzute de lege și de
contractul de concesiune, pentru o perioadă nedeterminată. FALS –
concesiunea având o durată limitată de timp (de max. 49 ani, cu excepția
 prevederii unei perioade mai lungi prin legi speciale. A se vedea Codul
administrativ)

6. Sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul nu poate înstrăina și nici

greva bunul dat în concesiune sau bunurile destinate sau rezultate din
realizarea concesiunii care trebuie predate concedentului la încetarea
concesiunii. ADEVĂRAT

7. Dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra bunurilor proprietate publică, pe

termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică. ADEVĂRAT

III.
1. Enumerați modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, astfel
cum rezultă din dispozițiile art. 863 C.civ.:
- Achiziție publică, efectuată în condițiile legii;
- Expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii;
- Prin donație sau legat, acceptat în condițiile legii, dacă bunul, prin natura
lui sau prin voința dispunătorului, devine de uz ori de interes public;
- Prin convenție cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voința
dispunătorului, devine de uz ori de interes public;
- Prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul
public al acestuia sau din domeniul privat al unei unități administrativ-
teritoriale în domeniul public al acesteia, în condițiile legii;
- Prin alte moduri prevăzute de lege.

2. Indicați titularii dreptului de administrare prevăzute de art. 868 C.civ.:

- Regiile autonome;
- Autoritățile administrației publice centrale sau locale;
- Instituțiile publice de interes național, județean sau local.