Grile Act 1

1. Actele juridice ale administraţiei publice:

a. constau doar în acte administrative;
b. sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului administrativ;
c. sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
*d. cuprind, pe lângă actele administrative, şi actele de natură contractuală încheiate de organele
administraţiei publice.

2. Sintagma „contract administrativ”:

a. este consacrată expres în legislaţia română;
b. apare în Constituţia României, în urma revizuirii din 2003;
c. nu se referă la o categorie a actelor juridice ale organelor administraţiei publice;
*d. vizează actele administrative care provin de la organele administraţiei publice înzestrate cu personalitate
juridică de drept civil.

3. Activităţi de natură administrativă pot exercita:

a. doar organele administraţiei publice din cadrul puterii executive;
*b. toate autorităţile publice, indiferent de rolul acestora;
c. toate autorităţile publice, cu excepţia celor două Camere ale Parlamentului şi a instanţelor de judecată;
d. doar Preşedintele României, Guvernul şi organele administrative aflate în subordinea Guvernului.

4. Organele administraţiei publice:

a. emit doar acte administrative;
*b. pot încheia acte de drept civil;
c. pot emite doar acte de autoritate;
d. nu pot încheia contracte de drept privat, întrucât activitatea lor cade sub incidenţa exclusivă a dreptului
administrativ.

5. Actele juridice ale organelor administraţiei publice sunt:

a. unilaterale;
b. bi- sau multilaterale;
c. emise în regim de putere publică;
*d. sub incidenţa, uneori, a normelor dreptului privat.

6. Categoria operaţiunilor şi faptelor materiale ale organelor administraţiei publice include:

*a. faptele materiale ale organelor administraţiei publice care nu concretizează o voinţă juridică;
b. contractele administrative;
c. doar activităţile direct productive;
d. prestarea de servicii publice şi încheierea actelor de natură contractuală cu persoane de drept privat.

7. Operaţiunile administrative, ca forme de îndeplinire a activităţii administraţiei publice:

a. sunt sub incidenţa exclusivă a regimului de putere publică;
b. nu intră sub incidenţa normelor juridice;
c. nu sunt efectuate în regim de putere publică;
d. se realizează şi în afara regimului de putere publică.

8. Operaţiunile şi faptele materiale ale organelor administraţiei publice:

a. pot produce efecte juridice în baza legii, fără a fi efectuate cu acest scop;
b. produc întotdeauna efecte juridice;
c. pot produce efecte juridice, dacă au fost efectuate în acest scop;
1
d. nu prezintă interes juridic, întrucât nu constituie elemente ale voinţei juridice.

9. Scopul efectuării operaţiunilor administrative poate consta în:

a. producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
*b. mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c. modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d. aplicarea unor sancţiuni de natură administrativă.

10. Din categoria operaţiunilor administrative fac parte:

a. avizele, prospecţiunile, efectuarea de analize, controale, fişe de inventar;
b. studiile prealabile emiterii actelor administrative, procesele verbale contravenţionale, autorizaţiile,
licenţele;
c. actele de natură contractuală încheiate de persoane de drept privat;
d. exclusiv avizele.

11. Arătaţi care dintre următoarele înscrisuri sunt acte administrative şi care sunt operaţiuni administrative.
Argumentaţi pe scurt:
a. un înscris intitulat „adresa nr. 123/13.03.1013" cu următorul conţinut: „prin prezenta vă comunicăm faptul
că prin dispoziţie a primarului aţi fost revocat din funcţia de fochist al primăriei";
b. un înscris întitulat „HCL nr. 18/18.08.2008" cu următorul conţinut: „Se acceptă oferta de vânzare a
tabloului Car cu Boi semnat N. Grigorescu, depusă de numitul R. Chinu. Fiind un bun din patrimoniul
cultural naţional, se trece în proprietatea publică a Comunei Tunari";
c. un înscris întitulat „avizul Natura 2000 nr. 345/20.02.2012", emis de Autoritatea Judeţeană de Mediu, cu
următorul conţinut: „se permite solicitantului D. Frişatu să treacă la punerea în aplicare a proiectului de
edificare a unui hotel în Pădurea Letea".

Grile Act 2

1. Actul administrativ reprezintă:

a. o formă principală de activitate a administraţiei publice, din punct de vedere cantitativ;
b. o specie a operaţiunilor administrative;
*c. forma juridică principală de activitate a administraţiei publice, din punct de vedere calitativ;
d. o formă a activităţii administraţiei publice, care nu concretizează o voinţă juridică.

2. Actul administrativ:
a. nu cuprinde o manifestare de voinţă expresă în sensul producerii de efecte juridice;
*b. cuprinde o manifestare de voinţă expresă, în sensul producerii de efecte juridice;
c. produce efecte juridice în mod incidental, fără a fi acesta scopul emiterii lui;
d. poate fi emis jocandi causa.

3. Manifestarea de voinţă încorporată într-un act administrativ:

a. este bi/multilaterală atunci când emitentul este un organ colegial;
b. este bi/multilaterală atunci când este vorba de un act administrativ emis în comun de două/mai multe
autorităţi;
*c. întotdeauna are caracter unilateral;
d. în majoritatea cazurilor are caracter unilateral.

4. Manifestarea de voinţă inclusă într-un act administrativ:

a. poate să nu fie expresă, ci implicită, în sensul naşterii unor drepturi şi obligaţii;
*b. este întotdeauna expresă;
2
c. nu are caracter obligatoriu pentru destinatarii săi;
d. are caracterul unui punct de vedere oficial, fără a da naştere unor drepturi şi obligaţii.

5. Actul administrativ poate fi emis şi de:

a. persoane de drept privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b. funcţionarii publici de carieră, angajaţi în cadrul unor autorităţi publice;
*c. persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze servicii publice, în regim de putere
publică;
d. judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activităţii lor specifice.

6. Caracterul unilateral al actului administrativ:

a. nu se regăseşte atunci când actul este emis la cererea unei persoane de drept privat interesate;
b. nu se regăseşte atunci când actul este emis la sesizarea unui alt subiect de drept decât emitentul;
c. nu se regăseşte atunci când actul administrativ este emis de organe colegiale;
*d. se regăseşte întotdeauna.

7. Actul administrativ:
*a. este emis în regim de putere publică;
b. poate fi emis în regim de putere publică, dar nu întotdeauna;
c. nu este emis în regim de putere publică;
d. este guvernat de regulile aplicabile actului juridic unilateral din dreptul privat.

8. Actele administrative pot fi verificate sub aspectul legalităţii lor:

a. doar de instanţele judecătoreşti;
b. doar de superiorul ierarhic al emitentului;
*c. de organele ierarhic superioare sau de instanţele judecătoreşti;
d. doar de către Parlament, ca unică autoritate legiuitoare.

9. Actul administrativ are un caracter:

*a. obligatoriu şi executoriu;
b. supletiv, dar executoriu;
c. consensual, dar executoriu;
d. obligatoriu, dar neexecutoriu.

Grile Act 3

1. Legalitatea unui act administrativ înseamnă:

a. conformitatea sa cu dispoziţiile legii stricto-sensu, nu şi cu alte acte normative;
b. conformitatea sa exclusivă cu dispoziţiile actelor administrative emise de organele ierarhic superioare;
*c. conformitatea sa cu dispoziţiile constituţionale, legale şi ale celorlalte acte juridice cu forţă juridică
superioară;
d. validarea actului în cauză de către Parlament, prin lege.

2. Inoportunitatea emiterii unui act administrativ:

a. constituie un motiv de anulare a actului, nu şi de revocare a acestuia de către emitent;
*b. duce la suspendarea de drept a actului administrativ, din momentul formulării reclamaţiei
administrative de către persoana vătămată de dispoziţiile acestuia;
c. nu poate avea drept consecinţă invalidarea actului administrativ, întrucât oportunitatea nu reprezintă o
cerinţă imperativă, ci o recomandare;
d. afectează validitatea actului administrativ.
3
3. Intrarea în vigoare a unui act administrativ normativ:
a. este condiţionată de publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României;
b. este precedată, în mod obligatoriu, de afişarea acestuia la sediul emitentului;
c. operează doar după validarea actului în cauză de către Parlament;
*d. este condiţionată de aducerea acestuia la cunoştinţă publică.

4. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a. de la momentul publicării;
*b. pentru emitent din momentul emiterii, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul aducerii
actului la cunoştinţă, în funcţie de natura actului;
c. de la momentul comunicării acestuia către subiectele de drept interesate;
d. din momentul emiterii.

5. Actele administrative cu caracter individual:

a. trebuie întotdeauna comunicate subiectelor de drept vizate;
b. trebuie întotdeauna publicate;
c. sunt aduse la cunoştinţă publică;
*d. ca regulă, sunt supuse regulii comunicării subiectelor de drept vizate.

6. Avizul conform:
a. reprezintă o specie a actului administrativ individual;
b. produce întotdeauna efecte juridice;
*c. face parte din categoria operaţiunilor administrative;
d. poate forma obiectul unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ, înainte de emiterea
actelor pe care le fundamentează.

7. În lipsa cvorumului cerut de lege, organul administrativ colegial:

a. poate adopta acte juridice, sub condiţia întrunirii unei majorităţi la vot de cel puţin 2/3 din
numărul celor prezenţi;
*b. nu îşi poate desfăşura activitatea, în cadrul şedinţei în cauză;
c. poate adopta numai acte administrative individuale, nu şi acte administrative normative;
d. se dizolvă.

8. Majoritatea calificată cerută pentru votarea/adoptarea unui act de către un organ colegial:
a. este întotdeauna de 2/3 din numărul celor prezenţi;
*b. este mai mare decât majoritatea absolută;
c. este de jumătate plus unu din numărul celor prezenţi;
d. este de jumătate plus unu din numărul total al membrilor organului colegial.

9. Prezumţia de legalitate a actului administrativ:

a. este o prezumţie jures et de jure;
*b. este o prezumţie juris tantum
c. nu operează în cazul actelor administrative individuale;
d. operează numai în cazul anumitor acte administrative expres prevăzute de lege.

10. Ieşirea din vigoare a unui act administrativ poate fi rezultatul:

a. nepublicării sau necomunicării acestuia;
b. suspendării acestuia;
c. neexecutării materiale a acestuia;
*d. retractării de către emitent.
4
 Grile Act 4

1. Suspendarea actului administrativ reprezintă:

a. o sancţiune juridică;
*b. o măsură vremelnică;
c. un rezultat al angajării răspunderii contravenţionale;
d. o instituţie de drept comun.

2. Suspendarea actului administrativ operează:

a. numai prin decizia, în acest sens, a emitentului sau a superiorului ierarhic;
b. doar ope legis şi numai pentru anumite categorii de acte administrative;
c. numai în cazul actelor individuale;
*d. prin act juridic emis de autoritatea competentă, sau direct în baza legii.

3. Revocarea actelor administrative:

a. reprezintă un principiu de la care nu există excepţii;
b. reprezintă excepţia, regula fiind irevocabilitatea;
c. poate fi dispusă, la cerere, de instanţa de contencios administrativ;
*d. poate reprezenta un caz particular al nulităţii.

4. Pot fi revocate:
a. doar actele administrative ilegale;
b. doar actele administrative neoportune;
*c. de principiu, atât actele administrative normative cât şi cele individuale;
d. doar actele administrative emise la cerere.

5. Actele administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii:

a. sunt enumerate limitativ în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004;
b. cunosc o consacrare constituţională, în art. 126 alin.6 din legea fundamentală;
*c. cunosc şi ele “excepţii de la excepţii”;
d. nu pot fi desfiinţate.

6. Instanţa de judecată:
a. nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
*b. poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
c. nu poate desfiinţa actele de mai sus, dar poate pronunţa o hotărâre prin care să acopere eventualele vicii de
legalitate ale acestora;
d. poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba despre acte administrative normative.

7. Inexistenţa unui act administrativ:

a. reprezintă o măsură vremelnică, dispusă de organul emitent sau de organul superior ierarhic, până la
pronunţarea instanţei de judecată asupra cererii de anulare a actului;
b. din momentul constatării, duce la suspendarea aplicării respectivului act;
*c. înlătură posibilitatea punerii în executare a actului administrativ;
d. poate fi constatată doar de instanţa de contencios administrativ.

8. Anularea actului administrativ de bază:

a. duce întotdeauna la nulitatea automată a actelor juridice subsecvente;
*b. de principiu, atrage şi nulitatea actelor administrative subsecvente;
c. nu poate avea efecte asupra actelor juridice subsecvente;
5
d. nu poate fi dispusă atunci când au fost emise/încheiate acte juridice subsecvente.

9. Revocarea, în sens larg, a actului administrativ:

a. poate fi dispusă de instanţa de judecată;
b. poate fi dispusă doar de emitent;
*c. poate fi dispusă şi de organul emitent;
d. este întotdeauna dispusă de organul ierarhic superior.

10. Anularea şi revocarea produc efecte juridice:

a. identice, ex nunc\
b. identice, ex tunc\
*c. diferite sau identice, în funcţie de cauza care determină desfiinţarea actului în cauză;
d. întotdeauna diferite.

Grile contencios 1
1. Pot fi atacate în contencios administrativ:
a. toate actele administrative emise de autorităţile administrative;
b. toate actele administrative emise de autorităţile publice;
c. numai actele administrative emise de autorităţile administrative;
*d. toate actele administrative emise de autorităţile publice, cu excepţia celor prevăzute de art. 126 din
Constituţie.

2. Nu pot fi atacate în contencios administrativ:

*a. actele de comandament cu caracter militar;
b. actele juridice emise de structurile din cadrul armatei;
c. actele emise de cei doi şefi ai executivului;
d. hotărârile Guvernului.

3. Acţiunea în contencios administrativ reprezintă:

a. cererea de soluţionare de către emitent a cererii de revocare a actului administrativ nelegal;
b. cererea de soluţionare de către superiorul ierarhic al emitentului a cererii de revocare a actului
administrativ nelegal;
*c. cererea de anulare a actului administrativ nelegal adresată instanţei de contencios administrativ;
d. cererea de anulare a unui act administrativ sau a oricărui contract încheiat de administraţia publică,
indiferent de organul căruia se adresează.

4. Înainte de înregistrarea cererii de anulare a unui act administrativ este obligatorie:

a. formularea unui memoriu către Ministerul Administraţiei şi Internelor;
b. formularea unei plângeri prealabile către Guvernul României, în calitatea acestuia de conducător general al
administraţiei publice;
*c. formularea unei plângeri prealabile către emitent sau superiorul ierarhic al acestuia;
d. formularea unei plângeri prealabile către Parlamentul României, în vederea exercitării de către acesta a
dreptului de control asupra organului administrativ în cauză.

5. Plângerea administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
*a. este obligatorie, ca regulă;
b. nu este obligatoriu de efectuat;
c. trebuie efectuată doar dacă emitentul este un organ administrativ care are un superior ierarhic;
d. trebuie efectuată doar de către persoanele fizice vătămate prin acte administrative nelegale.
6
6. Sunt asimilate actelor administrative, conform art. 2 din Legea contenciosului administrativ:
*a. toate contractele încheiate de autorităţile publice;
b. numai contractele încheiate de organele administrative;
c. contractele administrative încheiate de autorităţile publice care se derulează într-un regim mixt, de drept
public şi de drept privat;
d. toate contractele de drept privat încheiate de autorităţile publice.

7. Termenul de formulare a plângerii administrative prealabile este:

a. 6 luni de la data comunicării actului administrativ;
*b. ca regulă, 30 de zile de la comunicarea actului administrativ nelegal;
c. ca regulă, 6 luni de la emiterea actului administrativ nelegal;
d. întotdeauna 30 de zile de la emiterea actului administrativ nelegal.

8. Ca regulă, acţiunea împotriva unui act administrativ poate fi introdusă:

a. în termen de 6 luni de zile de la comunicarea actului administrativ;
b. în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii administrative prealabile;
c. în termen de 1 an de la comunicarea răspunsului la plângerea administrativă prealabilă;
*d. în termen de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea administrativă prealabilă, sau de la data
când acest răspuns ar fi trebuit comunicat.

9. Nu pot fi atacate în faţa instanţelor judecătoreşti:

a. actele administrative emise de structurile din cadrul Parlamentului României;
*b. actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă
procedura judiciară;
c. actele administrative emise la nivel central, de către cei doi şefi ai executivului;
d. actele de natură politică emise de autorităţile publice.

10. Plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ:

a. reprezintă o specie a jurisdicţiei administrative speciale;
b. are caracter facultativ;
*c. reprezintă o procedură administrativă prin care se încearcă soluţionarea pe cale administrativă a unor
pretenţii ale persoanelor vătămate prin acte administrative;
d. reprezintă o formă de jurisdicţie specială, care nu este însă de natură administrativă.

Grile contencios 2

1. In dreptul românesc, prin termenul de “ instanta de contencios administrativ” se intelege:

a. Curtea Constituţională;
b. Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
*c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal de la tribunale, Curţi de Apel şi Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.

2. Care este temeiul contenciosului administrativ român:

a. Art. 21 Constituţie;
*b. Art. 52 Constituţie;
c. Art. 53 Constituţie.

3. Cine este competenţă să soluţioneze un conflict întemeiat în drept pe Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004:
7
a. Curţile de Apel - Secţia civilă;
*b. Instanţa de contencios administrativ de la Tribunal, Curte de Apel şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c. Curtea Militară;

4. Procedura administrativ prealabilă se regăseşte în dreptul administrativ sub forma:

a. Contestaţiei la executare;
b. Recursului paralel;
*c. Recursului ierarhic şi recursului graţios;

5. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

*a. împotriva autorităţii publice emitente şi personal împotriva funcţionarului autorităţii pârâte, vinovat de
emiterea unui act nelegal, dacă se solicită despăgubiri;
b. Numai împotriva organului ierarhic superior celui care a emis actul vătămător;
c. Numai împotriva funcţionarului vinovat de emiterea actului nelegal, independent de producerea unei
pagube.

6. Care este obiectul acţiunii în contencios administrativ:

a. Numai actele administrative tipice;
*b. Se pot ataca şi actele administrative asimilate;
c. Donaţiile.

7. Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ:
a. Criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b. Criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
*c. Criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ şi criteriul valoric,
pentru litigiile fiscale.

8. Contenciosul administrativ subiectiv este atunci când:

a. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare
la un drept subiectiv sau interes legitim public;
*b. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare
la un drept subiectiv sau interes legitim privat;
c. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare
la un drept subiectiv, interes legitim public sau interes legitim personal.

9. Contenciosul administrativ obiectiv semnifică faptul că, prin acţiunea promovată de către reclamant, acesta
urmăreşte să apere:
*a. Un drept obiectiv sau un interes legitim public;
b. Un drept subiectiv sau un interes legitim personal;
c. Un drept subiectiv sau un interes legitim public.

10. Contenciosul administrativ obiectiv urmăreşte:

*a. Apărarea ordinii de drept;
b. Legitimarea unei situaţii personale;
c. O situaţie tranzitorie.

11. Ce înseamnă plângerea prealabilă în litigiile de contencios administrativ?

*a. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să
solicite autorităţii publice emitente, revocarea, în tot sau în parte a actului.
b. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
8
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, poate, dacă
doreşte, să solicite autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior dacă acesta există, revocarea, în
tot sau în parte a actului.
c. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ normativ, poate să solicite
numai autorităţii publice emitente, revocarea, în tot sau în parte a actului.

12. Cine poate fi reclamant într-un litigiu de contencios administrativ:

a. Organul emitent al actului vătămător;
b. Organul ierarhic superior;
*c. Autoritatea emitentă a actului vătămător când actul a intrat în circuitul civil şi nu mai poate fi revocat.

13. Poate fi reclamant într-un litigiu de contencios administrativ:

a. Funcţionarul public vinovat de emiterea unui act nelegal;
b. Persoana vătămată într-un drept sau libertate a sa;
*c. Persoana vătămată într-un drept sau interes recunoscut de lege.

14. Procurorul este obligat să participe la dezbateri într-un litigiu de contencios administrativ:
*a. Participarea procurorului nu este obligatorie în litigiile de contencios;
b. Participarea procurorului nu mai este obligatorie în litigiile de contencios administrativ;
c. Numai dacă acesta doreşte să participe.

15. Pârât în litigiile de contencios administrativ poate fi:

a. Preşedintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor;
b. Numai o autoritate publică;
*c. Autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care exercită potrivit legii, unele prerogative de
putere publică.

16. Plângerea prealabilă în litigiile de contencios administrativ înseamnă:

a. Acţiunea în anulare a unui act administrativ ilegal;
b. Excepţia de neconstituţionalitate a unui act administrativ;
*c. Cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior, reexaminarea
unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.

17. Actele care se pot ataca în contencios administrativ pot fi:

*a. Atât actele administrative normative, cât şi actele administrative individuale;
b. Numai actele individuale;
c. Numai actele autorităţilor locale.

18. In ce termen se formulează plângerea prealabilă în contencios administrativ:

*a. în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ;
b. în termen de 3 luni de la comunicarea actului administrativ;
c. în termen de 1 an de la comunicarea actului administrativ.

19. Plângerea prealabilă în contenciosul administrativ:

a. Este facultativă;
*b. Este obligatorie;
c. Rămâne la aprecierea persoanei vătămate.

20. Ca un act să poată fi atacat în contencios administrativ trebuie să:

a. Actul să vatăme în interes particular sau o libertate;
9
b. Actul să emane de la o structură administrativă fără personalitate juridică;
*c. Actul să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim public sau privat.

21. Instanţele competente să judece în fond, în litigiile de contencios administrativ sunt:

a. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, pentru litigiile care privesc actele
administrative date de autorităţile publice centrale;
b. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, pentru litigiile care privesc actele
administrative date de autorităţile publice locale;
*c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, pentru litigiile care privesc actele
administrative date de autorităţile publice centrale.

22. Ce caracter au procedurile jurisdicţionale administrative, conform legii române:

a. Jurisdicţiile administrative sunt obligatorii;
*b. Jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite;
c. Jurisdicţiile administrative nu există.

23. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică face parte din categoria:
*a. Drepturilor garanţii;
b. Drepturilor politice;
c. Drepturilor noi.

24. Au calitatea de pârât în procesele de contencios administrativ:

*a. Autorităţile publice sau structurile private care exercită potrivit legii, unele prerogative de putere publică;
b. Numai autorităţile administraţiei publice;
c. Guvernul şi Preşedintele exclusiv.

25. Înainte de înregistrarea cererii de anulare a unui act administrativ la instanţa de judecată, este obligatorie:
a. Formularea unui memoriu către Primul-Ministru în calitate de Şef al executivului;
*b. Formularea unei plângeri prealabile către autoritatea emitentă sau superiorul ierarhic al acesteia;
c. încercarea de a soluţiona amiabil diferendul împreună cu funcţionarul vinovat.

26. Instanţele competente să judece în recurs, în litigiile de contencios administrativ sunt:

a. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalelor pentru hotărârile judecătoreşti
pronunţate în fond de către judecătorii-secţiile de contencios administrativ;
*b. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalelor şi al Curţilor de apel.

27. Actul de comandament cu caracter militar reprezintă:

a. Un act emis de către ministrul din cadrul ministerului de specialitate;
b. Un act de natură militară emis de orice angajat din domeniul respectiv;
*c. Un act care emană de la un organ al administraţiei publice, organ militar şi care cuprinde dispoziţii de
natură militară şi reprezintă ideea de comandă, de ordin, de disciplină militară.

28. Actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul pot fi
atacate:
a. La instanţa de contencios administrativ, dar numai pentru exces de putere;
b. La instanţa de drept comun de orice grad;
*c. Nu pot fi atacate la o instanţă de contencios administrativ.

29. Pe calea contenciosului administrativ se pot obţine:

10
a. Despăgubiri cu caracter moral;
b. Numai despăgubiri cu caracter material;
*c. Atât despăgubiri cu caracter material, cât şi despăgubiri cu caracter moral.

Grile proprietate publica

1. Subiectele dreptului de proprietate publică sunt:

a. Societăţile comerciale;
*b. Statul asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional şi unităţile administrativ-teritoriale
(comuna, oraşul, municipiul, judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local;
c. Numai statul.

2. Declararea unor bunuri ca fiind de uz sau interes naţional este atributul exclusiv al:
*a. Legiuitorului;
b. Primăriei;
c. Prefecturii

3. Potrivit dispozițiilor Constituţiei revizuite, bunurile ce fac obiectul proprietăţii publice,in conditiile legii:
*a. Pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate;
b. Se închiriază numai cu titlu gratuit;
c. Nu pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate.

4. Dreptul de proprietate publică:

*a. Este imprescriptibil;
b. Este prescriptibil după 5 ani;
c. Poate fi dobândit numai prin testament.

5 .Dreptul de proprietate publică:

a. Este urmăribil;
*b. Este insesizabil;
c. Semnifică faptul că bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept pot fi urmărite de
către creditori pe cale de executare silită, oricând.

6. Bunurile proprietate publică aparţinând domeniului public sunt:

*a. în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b. în proprietatea persoanei juridice de drept privat;
c. in proprietatea persoanei fizice de drept privat.

7. Noţiunea de domeniu public:

a. Semnifică acelaşi lucru cu proprietatea publică;
*b. Nu se circumscrie numai la bunurile ce fac obiectul proprietăţii publice;
c. Se referă doar la bunurile ce fac obiectul proprietăţii private.

8. Bunurile aparţinând domeniului public sunt destinate:

a. Uzului particular al organizaţiilor non profit;
b. Numai uzului particular;
*c. Uzului general.

11
9. Cărui regim juridic sunt supuse bunurile ce aparţin domeniului public:
a. Regimului de drept privat exclusiv;
b. Regimului de drept public exclusiv;
*c. Regimului mixt de drept public şi drept privat dominat fiind de regimul de drept administrativ.

10. Precizaţi ce fel de persoană este Comuna:

*a. Este persoană juridică de drept public ce are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu;
b. Este persoană de drept privat;
c. Nu este o persoană juridică, este o entitate.

Grile sancțiuni contravenționale

1. Sunt sancţiuni contravenţionale principale, potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor:
a. Blocarea contului bancar;
b. Obligarea la tratament medical;
*c. Amenda.

2. Referitor la sancţiunile contravenţionale principale, potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor:
*a. Se poate aplica cumulativ pentru aceeaşi contravenţie numai o sancţiune principală şi una sau mai multe
sancţiuni complementare;
b. Nu pot fi aplicate cumulativ cu sancţiunile complementare;
c. Pot fi aplicate cumulativ, numai dacă una dintre sancţiuni este închisoarea contravenţională.

3. Avertismentul poate fi aplicat:

a. Numai oral;
b. Numai în scris;
*c. Atât oral, cât şi în scris.

4. Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se soluţionează în fond

de către:
a. Tribunalul în a cărui rază teritorială locuieşte contravenientul;
b. Judecătoria în a cărei rază teritorială locuieşte contravenientul;
*c. Judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.

5. Sistemul ablaţiunii înseamnă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor:
a. Posibilitatea de a contesta procesul-verbal de aplicare a unei sancţiuni contraventionale;
*b. Posibilitatea conferită de lege contravenientului de a plăti jumătate din minimul amenzii contravenţionale
pe loc sau în maxim 15 zile;
c. Posibilitatea conferită de lege contravenientului de a formula cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti.

6. Apelul împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie in soluționarea unei plângeri formulate împotriva
procesului-verbal de constatare a unei contravenții se soluționează de către:
a. Judecătoria unde s-a soluţionat fondul cauzei;
*b. Secţia de contencios administrativ a tribunalului;
c. Secţia de contencios administrativ a Curţii Constituţionale.

7. In domeniul contravenţiilor:
12
*a. Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea poate fi atacată numai cu apel;
b. Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea nu este definitivă şi poate fi atacată
numai cu recurs;
c. Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea se atacă numai cu revizuire.

8. Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu apel în termen de:
a. 5 zile de la pronunţare;
b. 15 zile de la comunicare;
*c. 30 de zile de la comunicare.

9. Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de:

a. 30 zile de la data săvârşirii faptei;
b. 3 luni de la data săvârşirii faptei;
*c. 6 luni de la data săvârşirii faptei.

10. Atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie lipsa următoarelor menţiuni:

*a. Numele contravenientului sau, în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei
săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator;
b. Vârsta, numele şi prenumele agentului constatator, precum şi ultima formă de învăţământ urmată de către
acesta;
c. Semnătura martorului şi a agentului constatator.

4. Hotărârile Consiliului local:

*a. se adoptă, de regulă, cu votul majorității consilierilor locali prezenți;
b. se semnează de președintele de ședință și se contrasemnează, pentru legalitate, de primarul localității;
c. fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect, care trebuie să contrasemneze orice hotărâre a
Consiliului local.

5. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a. de la momentul publicării;
*b. pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul aducerii
actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție denatura actului;
c. de la momentul emiterii;
d. de la momentul adoptării.

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:

*a. manifestarea unilaterală de voință;
b. executarea silită se realizează doar în baza pronunțării unei hotărâri judecătorești;
c. în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depășirea competenței autorității publice
emitente.

4. Actul administrativ este:

*a. executoriu din oficiu;
b. manifestare de voință bilaterală;
c. supus unui regim juridic de drept comun;
d. operațiune administrativă.

5. Caracterul unilateral al actului administrativ presupune:

a. obligativitatea actului administrativ;
*b. emiterea/adoptarea actului fără a fi necesar consimțământul destinatarului acestuia;
c. o manifestare de voință implicită;
13
d. o condiție de valabilitate a actului administrativ

2. Autorizația de construire este:

a. un act administrativ-jurisdicțional;
b. o operațiune administrativă;
*c. un act administrativ individual.

3. Dispoziția primarului de sancționare disciplinară a unui funcționar public este:

a. un act normativ;
*b. un act administrativ individual;
c. o operațiune tehnico-materială.

4. Inoportunitatea actului administrativ reprezintă:

a. motiv de anulare a actului administrativ;
*b. motiv de revocare a actului;
c. nu afectează validitatea actului.

5. Prezumția de autenticitate a actului administrativ este:

a. o prezumție absolută;
b. o prezumție irefragabilă;
*c. o prezumție relativă.

6. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:

a. numai de instanța de judecată;
b. doar de organele de control;
*c. de organul superior și de instanța de judecat

1. Care sunt cele trei tipuri de avize:

*a. Avizul constitutiv;
b. Avizul facultativ;
c. Avizul conform.

2. Prin cvorum se înțelege:

a. votarea actului;
*b. întrunirea valabilă a organului colegial;
c. publicarea actului.

3. Operațiunile posterioare emiterii/adoptării deciziei administrative sunt:

a. cvorumul și majoritatea cerută de lege;
*b. aprobarea, confirmarea, comunicarea sau publicarea, ratificarea;
c. aprobarea, comunicarea și ratificarea.

1. Avizul consultativ este acela care:

*a. trebuie solicitat organului de specialitate dar nu este obligatoriu să fie și respectat;
b. trebui să fie cerut organului de specialitate și trebuie respectat;
c. nu trebuie nici solicitat organului de specialitate și nici respectat în caz că se solicită.

2. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor administrative sunt:

a. motivarea și redactarea;
*b. avizul și acordul;
c. publicarea și comunicarea.
14
3. Operațiunile concomitente emiterii/adoptării actelor administrative sunt:
*a. cvorumul și majoritatea;
b. avizul, acordul și ratificarea;
c. ratificarea și publicarea, comunicarea.

4. Avizele sunt:
a. acte administrative de sine stătătoare;
*b. operațiuni tehnico-materiale;
c. emise doar în formă orală.

5. Problema cvorumului nu se pune în cazul:

*a. organelor unipersonale;
b. organelor colegiale;
c. autorităților publice centrale

1. Inexistența actului administrativ presupune:

*a. subiectele de drept destinatare ale actului administrativ inexistent pot refuza îndeplinirea obligațiilor care
rezultă din acel act;
b. doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c. menținerea prezumției de legalitate a actului până la constatarea inexistenței.

2. Revocarea actului administrativ:

*a. poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru cauze de neoportunitate;
b. poate fi dispusă doar de organul emitent;
c. poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;

3. Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către:

a. doar de organul emitent al actului;
b. doar de organul ierarhic superior;
*c. instanța de judecată;
d) prefect.

4. Revocarea actelor administrative poate fi dispusă numai de:

a. Prefect;
b. Guvern;
*c. organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia.

5. Actele administrative pot fi suspendate:

a. numai de către Parlament;
b. numai de către organul emitent;
*c. de către instanța de judecată.

1. Contractul administrativ:
*a. îmbracă în toate cazurile forma scrisă;
b. nu este obligatorie forma scrisă;
c. clauzele unui contract administrativ sunt stabilite numai pe cale reglementară.

2. Contractele administrative sunt guvernate:

a. exclusiv de un regim de putere publică;
*b. de un regim juridic mixt, cu menținerea rolului dominant al celui public asupra celui privat;
15
c. de un regim juridic de drept comun;

3. Soluționarea litigiilor izvorâte din executarea contractelor administrative intră în competența:

a. instanțelor de contencios administrativ;
*b. instanțelor de drept civil;
c. Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

4. Obiectul contractului administrativ poate fi:

a. numai punerea în valoare a unui bun public;
b. numai pretarea unui serviciu public;
*c. efectuarea unei lucrări publice.

5. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:

*a. un contract administrativ;
b. contract civil;
c. contract comercial.

1. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

a. numai împotriva autorităţii de la care emană actul;
b. împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, indiferent de obiectul acţiunii;
*c. împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, atunci când se solicită plata unor
despăgubiri.

2. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt de competenţa:

a. instanţei civile;
b. instanţei comerciale;
*c. instanţei de contencios administrativ.

3. Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ:
a. criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b. criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
*c. criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ şi criteriul valoric,
pentru litigiile fiscale.

4. Pârât în litigiile administrative poate fi:

a. Preşedintele României;
b. numai o autoritate publică;
*c. autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care exercită potrivit legii, unele prorogative de
putere publică.

5. Care sunt cele două condiţii cumulative pentru a solicita suspendarea executării actului administrativ:
a. legalitatea şi noutatea;
b. caz bine justificat şi oportunitatea;
*c. caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

1. Răspunderea în dreptul administrativ:

a. intervine și în absența comiterii unei fapte ilicite;
*b. intervine în prezența ilicitului administrativ;
c. intervine ca urmare a comiterii unor infracțiuni;
d) intervine exclusiv în ipoteza comiterii unor abateri disciplinare de către funcționarii din cadrul organelor
administrative.
16
2. Sancțiunile administrativ-disciplinare specifice funcționarilor publici intervin:
a. se aplică de către comisia de disciplină constituită la nivelul autorității publice în cauză;
b. se aplică de către șeful departamentului în care activează funcționarul public, la sesizarea conducătorului
autorității și în urma propunerii de sancționare formulate de comisia de disciplină;
c. se aplică numai cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;
*d) se aplică de persoana care are competență de numire în funcție a celui sancționat.

3. Conducătorul autorității publice:

a. este obligat să aplice sancțiunea dispusă de comisia de disciplină;
*b. poate aplica orice altă sancțiune prevăzută de lege;
c. poate aplica orice sancțiune în mod discreționar;
d) nu are competență legală să aplice sancțiunea.

4. Natura juridică a răspunderii administrativ-patrimonială a administrației publice este:

a. civilă;
*b. de drept administrativ;
c. penală;
d) de dreptul muncii.

5. Pot solicita despăgubiri:

a. numai persoanele vătămate prin acte administrative unilaterale;
b. numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de administrație;
*c. persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele administrative tipice sau asimilate ale autorităților
publice sau de carențele unor servicii publice;
d) numai persanele ale căror cereri au fost soluționate de către organe administrative.

6. Prejudiciul care poate fi reparat prin angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale:

a. este numai de natură material;
b. trebuie să fie obligatoriu de natură morală;
c. nu poate fi de natură morală;
*d) poate fi de natură material sau morală.

7. Funcționarul care se face vinovat de întocmirea, elaborarea, emiterea sau încheierea unui act administrativ
nelegal:
a. nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect exclusive anularea actului administrativ nelegal;
b. nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ și acordarea de
despăgubiri;
*c. poate fi chemat în judecată numai împreună cu autoritatea publică din care face parte;
d) nu poate figura ca pârât în acțiunea prin care se cer despăgubiri, dacă a fost chemată în judecată și
autoritatea publică.

8. Contravenția reprezintă:
a. o specie a infracțiunii, reglementată de legi speciale;
b. o faptă ilicită de natură civilă;
*c. o formă a ilicitului administrativ;
d) sancțiunea corespunzătoare aplicabilă contravenientului.

9. Plângerile împotriva proceselor-verbale contravenționale sunt soluționate:

a. de instanța de contencios administrativ competentă;
*b. de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;
17
c. de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă contravenția;
d) de organul din care face parte organul constatator.

10. Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională reprezintă:

*a. un act administrativ;
b. un act de procedură penală;
c. un act juridic civil, cu efecte în planul dreptului administrativ;
d) o operațiune tehnico-administrativă.

1. Relaţia dintre puterea executivă şi administraţia publică se caracterizează prin:

*a. administraţia publică este o dimensiune a puterii executive, alături de activitatea de guvernare;
b. administraţia publică se identifică cu puterea executivă
c. administraţia publică, ca activitate, depăşeşte sfera puterii executive;
d) puterea executivă este inclusă în administraţia publică.

2. În sens formal (organic. prin ,,administraţie publică” înţelegem:

*a. ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice care realizează activitatea de organizare a executării şi de
executare în concret a legii prin activităţi cu caracter de dispoziţie şi de prestaţie;
b. activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legilor prin adoptarea actelor
administrative de autoritate;
c. activitatea de organizare şi gestionare a serviciilor publice prin adoptarea de acte administrative de
autoritate şi prin încheierea de contracte administrative.;
d) ansamblul acţiunilor cu caracter de dispoziţie şi a celor cu caracter de prestaţie realizate de autorităţile
publice.

3. Sunt trăsături ale dreptului public:

a. apărarea sa prin norme dispozitive;
*b. normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii;
c. apărarea sa prin norme imperative;
d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale.

4. Actele normative cu competenţă de reglementare primară sunt:

a. hotărârile de Guvern, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor actele autorităţilor administrative locale cu
caracter normativ;
b. norma juridică, instituţia de drept, ramura de drept;
c. obiceiul juridic
*d) actul normativ;

5. Raportul juridic este:

a. acordul între două sau mai multe persoane în vederea constituirii de drepturi şi obligaţii între acestea;
b. regula de comportament generală, obligatorie, impersonală, elaborată sau recunoscută de stat cu scopul
asigurării ordinii sociale;
c. actul normativ elaborat de puterea executivă care conţine norme juridice referitoare la organizarea
executării legilor emise de Parlament;
*d) o legătură socială între participanţi determinaţi, reglementată de norma juridică susceptibilă a fi apărată
pe calea coerciţiei statale şi caracterizată prin existenţa drepturilor şi obligaţiilor juridice.

6. Ordonanţele de urgenţă au aceeaşi forţă juridică cu:

*a. legile organice;
b. legile ordinare;
c. ordonanţele simple;
18
d) hotărâri de Guvern.

7. Sunt izvoare ale dreptului administrativ:

*a. contractele administrative;
*b. hotărârile de Guvern;
c. doctrina şi jurisprudenţa:
*d) ordinele emise de şefii serviciilor publice deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale

8. Dispoziţia normei juridice:

a. descrie împrejurările în care intră în acţiune ipoteza sau sancţiunea normei; b. defineşte calitatea
subiectului de drept;
*c. poate ordona o anumită conduită;
*d) poate prevedea obligaţia de abţinere de la anumite fapte.

9. Prerogativele de putere publică care intră în conţinutul funcţiei publice sunt realizate de:
a. întreg personalul din autorităţile şi instituţiile publice;
b. funcţionarii publici de carieră şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică;
c. funcţionarii publici de carieră şi personalul angajat prin contract de muncă;
*d) exclusiv de către funcţionarii publici de carieră.

10. Constituie izvor al dreptului administrativ:

*a. hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ cu caracter
normativ;
b. hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ cu caracter individual;
c. toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în cazul recursului în interesul legii;
d) toate hotărârile prin care Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate;

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:

a. nu poate produce prin el însuşi efecte juridice, ci doar împreună cu operaţiunile administrative în care este
înglobat;
b. executarea silită a sa se realizează în baza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti;
*c. produce efecte juridice guvernate de regimul juridic de drept public;
d) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depăşirea competenţei autorităţii publice
emitente.

2. Actul administrativ produce efecte juridice pentru organul emitent :

*a. din momentul adoptării sale;
b. din momentul publicării;
c. de la data comunicării;
d) de la data prevăzută în actul administrativ, anterioară datei de publicare.

3. Actele administrative pot fi verificate sub aspectul legalităţii lor:

a. doar de instanţele judecătoreşti;
b. doar de superiorul ierarhic al emitentului;
*c. de organele ierarhic superioare sau de instanţele judecătoreşti;d) doar de către Parlament, ca unică
autoritate legiuitoare.

4. Revocarea, în sens larg, a actului administrativ:

a. poate fi dispusă de instanţa de judecată;
b. poate fi dispusă doar de emitent;
*c. poate fi dispusă şi de organul emitent;
19
d) este întotdeauna dispusă de organul ierarhic superior

5. Instanţa de judecată:
a. nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
*b. poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
c. nu poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba despre acte administrative normative.

6. Dispoziţia primarului poate fi anulată de:

*a. instanţa de contencios administrativ;
b. Consiliul local;
c. prefect;
d) Avocatul Poporului.

7. Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională poate fi contestat;

a. numai pe cale administrativă, la organul emitent sau la organul ierarhic superior;
b. la instanţa de contencios administrativ;
*c. prin plângere înregistrată la judecătorie;

8. Nu pot fi reglementate contravenţii prin:

a. legi şi ordonanţe ale Guvernului;
b. hotărâri ale Guvernului;
c. hotărâri ale Consiliului judeţean;
*d) dispoziţii ale primarului.

9. În lipsa cvorumului cerut de lege, organul administrativ colegial:

a. poate adopta acte juridice sub condiţia întrunirii unei majorităţi de cel puţin 2/3 din numărul celor prezenţi;
*b. nu îşi poate desfăşura activitatea, în cadrul şedinţei în cauză;
c. poate adopta numai acte administrative individuale, nu şi acte administrative normative;
d) se completează cu membrii supleanţi, până la atingerea cvorumului necesar.

10. Organele administraţiei publice:

a. emit doar acte de administrative, în realizarea competenţei lor;
*b. pot încheia acte de drept civil;
c. pot emite/adopta doar acte de autoritate;
d) nu pot încheia contracte de drept privat, întrucât activitatea lor cade sub incidenţa exclusivă a dreptului
administrativ;

11. Sancţiunile principale:

*a. nu pot fi aplicate cumulativ;
b. pot fi aplicate cumulativ, dacă una dintre sancţiuni este avertismentul;
c. nu pot fi cumulate cu sancţiuni complementare;
d) pot fi cumulate numai pe cale de excepţie.

12. În materie contravenţională, hotărârea primei instanţe poate fi atacată:

*a. cu apel la Secţia de contencios şi administrativ a Tribunalului;
b. cu recurs la Secţia de contencios a Tribunalului;
c. cu apel la Curtea de Apel;
d) cu recurs la Înalta curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Pot avea calitatea de reclamant în litigiile administrative:

*a. Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici;
20
*b. Avocatul Poporului;
*c. o asociaţie;
*d) organul emitent al actului administrativ ilegal.

14. Acţiunile în contencios administrativ pot fi formulate:

a. numai împotriva funcţionarilor publici care au contribuit la emiterea actului ilegal;
b. numai împotriva autorităţii publice de la care emană actul administrativ;
c. atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului public, indiferent de obiectul
acţiunii;
*d) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului public, dacă se solicită plata
unor despăgubiri.

15. Procedura prealabilă introducerii acţiunii în contencios administrativ presupune:

a. exercitarea obligatorie atât a recursului administrative graţios, cât şi a celui ierarhic;
*b. exercitarea la alegere a recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic;
c. exercitarea obligatorie doar a recursului graţios;
d) exercitarea obligatorie doar a recursului administrativ ierarhic.

16. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel sunt competente să judece în fond:
*a. litigiile privind hotărârile de Guvern;
b. litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite atunci când suma efectiv
contestată este mai mică de 3.000.000 lei;
*c. litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite atunci când suma ce face
obiectul actului administrativ este mai mare de 3.000.000 lei.
d) litigiile privind actele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, doar în cazul în care au o valoare mai
mare de 500.000 lei.

17. Nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ:

a. ordonanţele Guvernului;
*b. actele de comandament cu caracter militar;
*c. actele Guvernului în raporturile sale cu Parlamentul;
d) actele administrative cu caracter normativ.

18. În cazul actelor administrative adoptate de Consiliul local, recursul administrativ ierarhic se introduce la:
a. primar;
*b. prefect;
c. Consiliul judeţean;
d) Guvern.

19. Excepţia de nelegalitate:

*a. este întotdeauna judecată de instanţa sesizată cu acţiunea principală;
*b. poate fi invocată oricând;
c. invocarea sa duce întotdeauna la suspendarea cauzei;
d) poate viza atât actele administrative individuale, cât şi actele administrative normative.

20. Legea nr. 554/2004 consacră:

a. contenciosul de anulare;
*b. contenciosul de plină jurisdicţie;
c. atât contenciosul obiectiv, cât şi contenciosul subiectiv;
d) numai contenciosul subiectiv.

21
1. Sunt condiții de valabilitate ale actului administrativ:
*a. conformitatea cu actele normative și administrative cu forță juridică superioară;
b. conformitatea cu interesele private;
c. conformitatea cu ordonanțele și hotărârile Guvernului;
d) conformitatea cu ordinele prefecților.

2. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:

a. numai de instanța de judecată;
b. doar de organele de control;
*c. de organul superior și de instanța de judecată;
d) de organul emitent al actului.

3. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor administrative sunt:

a. cvorumul și majoritatea;
b. avizul, acordul și ratificarea;
c. ratificarea, publicarea și comunicarea;
*d) avizul și acordul.

4. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a. persoane de drept privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b. funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c. persoane fizice autorizate;
*d) președinții instanțelor judecătorești, în cadrul activității lor specifice.

5. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a. de la momentul publicării;
*b. pentru emitent, din momentul emiterii/adoptării, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul
aducerii actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție de natura
actului;
c. de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

6. Scopul efectuării operațiunilor administrative constă în:

a. producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
*b. mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c. modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.

7. Actele juridice ale administrației publice:

a. constau doar în acte administrative;
b. sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului administrativ;
c. sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
*d) cuprind pe lângă actele administrative și actele de natură civilă sau de dreptul muncii încheiate de
organele administrației publice.

8. Oportunitatea actului reprezintă:

a. emiterea/adoptarea actului în conformitate cu litera și spiritul legii;
*b. capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe soluții
posibile și legale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului publicare trebuie ocrotit;
c. actul administrativ să fie emis în forma prevăzută de lege;
d) actul administrativ să fie emis/adoptat de către organul competent.
22
9. Activitatea de ștampilare a unui document reprezintă:
a. un act administrativ;
*b. o operațiune administrativă;
c. un act juridic civil;
d) o manifestare de voință expresă.

10. Certificatul de urbanism care conține interdicții ori limitări în ceea ce privește edificarea unei construcții
are natura juridică:
*a. unei operațiuni administrative:
b. unui act de informare care nu produce efecte juridice;
c. unui act administrativ;
d) act juridic civil;
e) mixtă.

20. Aprobarea înseamnă:

a. organul ierarhic superior aprobă propunerile organului inferior

21.Problema cvorumului nu se pune în cazul:

a. organele unipersonale

22. În înțelesul dat de Constituția României, ratificarea dată de Parlament se referă la:
c. tratatele internaționale

23. Prezumția de legalitate a unui act înseamnă:

a. se prezumă că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute delege.

24. Prezumția de autenticitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

b. actul emană în mod real de la cine se spune că emană

25. Prezumția de veridicitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

a. actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea eminentă

26. Forța juridică a unui act administrativ este dată de:

a. locul care îl ocupă organul care îl emite în sistemul organizării administrației publice, precum și de natura
organului respectiv

27. Actul administrativ la fel ca oricare act de putere publică:

b. este prin el însuși un titlu executoriu

28. Actul administrativ:

a. se poate trece la executarea silită directă în baza lui

29. Prezumțiile care dau forță probantă a actului administrativ sunt:

c. prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate

30. Cele ce au fost constatate prin actul administrativ scris, emis în limitele competenței organului respectiv:
c. se pot înlătura numai prin alt act consecutiv

31. Actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice de la momentul:

b. publicării lor
23
32. Actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice de la momentul:
a. comunicării actului

33. Pentru organul emitent actul administrativ creează obligații de la momentul:

c. adoptării lor

15. Contractele administrative se caracterizează prin:b. poziția de inegalitate a părților, organul administrației
de stat aflându-se pe o poziție supraordonată în raport cu celălalt subiect al raportului juridic:
c. sunt acte consensuale

16. Regimul juridic aplicabil contractelor administrative este:

a. regim juridic comandat de dreptul public

17. Litigiile cu privire la contractele administrative sunt de competență:

a. secțiilor civile
c. secțiilor de contencios administrativ

18. Atunci când actul administrativ este emis la cererea prealabilă avem de a face cu:
b. o singură manifestare de voință

19. Actele administrative individuale:

c. cuprind reguli de conduită aplicabile unei persoane determinate sau pentru un grup determinat de persoane

20. Actul administrativ normativ:

b. cuprind reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane

21. Actul administrativ este forma juridică cea mai importantă:

c. datorită unor aspecte de ordin calitativ

1. În dreptul administrativ se afirmă că actul administrativ:

b. cuprinde o manifestare de voință expresă în scopul producerii de efecte juridice

2. Actul administrativ reprezintă

c. o formă de activitate a administrației publice

3. Actele administrative pot fi emise:

c. în principal de autoritățile administrației publice centrale și locale

4. Oportunitatea reprezintă:
b. capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe soluții
posibile și egale în aceeași măsura

5. Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate aflată:

a. sub controlul de legalitate al instanțelor de contencios administrativ

6. Structura actelor administrativ-jurisdicționale este compusă:

c. două elemente constatarea și hotărârea propriu zisă

7.Actul administrativ este emis:

b. în regim de putere publică
24
8. Contractul administrativ este reglementat în:
b. legea contenciosului administrativ

9. Manifestarea de voință ce fundamentează un act administrativ:

c. nu este expresă întotdeauna

10. Caracterul unilateral al actului administrativ:

b. se regăsește întotdeauna

11. Organul administrativ-jurisdicțional este:

a. organul administrativ specializat în exclusivitate în soluționarea litigiilor numit și organ de jurisdicție
specială

12. Legalitatea evocă faptul că:

a. actul administrativ corespunde literei legii
c. actul administrativ corespunde spiritului legii

13. Oportunitatea reprezintă:

c. conformitatea actului administrativ în mod prioritar cu spiritul legii

14. Scopul legii înseamnă că:

a. actul să fie emis în conformitate cu interesul public ocrotit de lege

7. Actele administrative pot fi emise de:

a. organele administrației publice, cu excluderea altor autorități;
b. Guvernul României și organele centrale sau locale ale administrației publice din subordinea sa, cu
excluderea altor autorități;
*c. organele administrației publice centrale sau locale

23. Prezumția de legalitate a actului administrativ:

a. este o prezumție cu caracter absolut;
b. nu operează în cazul actelor administrative individuale;
*c. este o prezumție cu caracter relativ.

1. In dreptul administrativ, se afirma ca actul administrativ:

a. Nu cuprinde o manifestare de voința expresa in scopul producerii de efecte juridice;
*b. Cuprinde o manifestare de voința expresa in scopul producerii de efecte juridice;
c. Poate fi emis in gluma, câteodată.

2. Actul administrativ reprezintă:

a. O forma de activitate a administrației publice;
b. O specie a actului juridic civil;
*c. Forma juridica principala de activitate a administrației publice.

3. Actele administrative pot fi emise:

a. Numai de către autoritățile administrației publice centrale;
b. Numai de către Guvern sau Președinte;
*c. In principal, de autoritățile administrației publice centrale si locale.

25
4. Oportunitatea reprezintă:
a. Actul administrativ sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constituției, a ordonanțelor si in baza
tuturor organelor administrației publice care sunt superioare organului administrative emitent;
*b. Capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe soluții
posibile si egale, in aceeași măsura, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie
ocrotit;
c. Actul administrativ sa fie emis in forma prevăzuta de lege.

5. Actul administrativ reprezintă forma juridica principala de activitate aflata:

*a. Sub controlul de legalitate al instanțelor de contencios administrativ;
b. Sub controlul instanțelor de drept comun;
c. In principiu, sub controlul instanțelor de contencios administrativ sau al celor de drept comun, la alegere.

6. Structura actelor administrative-jurisdicționale este compusa din:

a. Doua elemente: considerentele si practica;
b. Trei elemente: preambul, hotărârea si explicațiile;
*c. Doua elemente: constatarea si hotărârea propriu-zisa.

7. Actul administrativ este emis:

a. In regim de drept comun;
*b. In regim de putere publica;
c. In regim mixt.

8. Contractual administrativ este reglementat in:

a. Constituție;
*b. Legea contenciosului administrativ;
c. Codul comercial.

9. Manifestarea de voința ce fundamentează un act administrativ:

*a. Este întotdeauna expresa;
b. Poate fi emisa si in gluma;
c. Nu este expresa întotdeauna.

10. Caracterul unilateral al actului administrativ:

a. Nu se regăsește atunci când actul este emis cu participarea mai multor persoane fizice;
*b. Se regăsește întotdeauna;
c. Nu se regăsește atunci când actul administrativ este emis cu participarea mai multor autorități.

11. Organul administrativ-jurisdicțional este:

*a. Organ administrativ specializat in exclusivitate in soluționarea litigiilor numit si organ de jurisdicție
speciala;
b. Instanțele de drept comun;
c. Instanțele de contencios administrativ.

12. Legalitatea evoca faptul ca:

*a. Actul administrativ corespunde literei legii;
b. Actul administrativ corespunde interesului privat;
c. Actul administrativ corespunde spiritului legii.

13. Oportunitatea reprezintă:

a. Corespondenta intre actul administrativ si interesul beneficiarului;
26
b. O calitate rara a actului administrativ;
*c. Conformitatea actului administrativ in mod prioritar cu spiritul legii.

14. Scopul legii înseamnă ca:

*a. Actul sa fie emis in conformitate cu interesul public ocrotit de lege;
b. Actul administrativ este întotdeauna conform;
c. Actul administrativ se emite întotdeauna la cererea prealabila.

15. Contractele administrative se caracterizează prin:

a. Poziția de egalitate a parților, ambele fiind la același nivel ierarhic;
*b. Poziția de inegalitate a parților, organul administrației de stat aflându-se pe o poziție supraordonata in
raport cu celalalt subiect al raportului juridic;
c. Sunt acte consensuale.

16. Regimul juridic aplicabil contractelor administrative este:

*a. Regim juridic comandat de dreptul public;
b. Regim juridic dominat de regimul de drept comercial;
c. Regim juridic dominat de Codul civil.

17. Litigiile cu privire la contractele administrative sunt de competenta:

a. Secțiilor civile;
b. Secțiilor comerciale;
*c. Secțiilor de contencios administrativ.

18. Atunci când actul administrativ este emis la cererea prealabila avem de-a face cu:
a. Doua manifestări de voința;
*b. O singura manifestare de voința;
c. Nu este vorba de nici o manifestare de voința.

19. Actele administrative individuale:

a. Conțin reglementari care se aplica unui număr nedefinit de persoane;
b. Sunt acte cu titlu gratuit;
*c. Cuprind reguli de conduita aplicabile unei persoane determinate sau pentru un grup determinat de
persoane.

20. Actul administrativ normativ:

a. Este emis in comun cu alte acte administrative;
*b. Cuprind reglementari de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane;
c. Este emis la cererea prealabila.

27