Grile Administrativ

1.Manifestarea de voință inclusă într-un act administrativ:

a) poate să nu fie expresă, ci implicită, în sensul nașterii unor

drepturi și obligații;
b) este întotdeauna expresă;
c) nu are caracter obligatoriu pentru destinatarii săi;
d) are caracterul unui punct de vedere oficial, fără a da naștere
unor drepturi și obligații.

2. Actele juridice ale administrației publice:

a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului
administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind, pe lângă actele administrative, și actele de natură
civilă sau de dreptul muncii încheiate de organele administrației
publice.

3. Hotărârile Consiliului local:

a) se adoptă, de regulă, cu votul majorității consilierilor locali

prezenți;
b) se semnează de președintele de ședință și se contrasemnează,
pentru
legalitate, de primarul localității;
c) fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect, care
trebuie
să contrasemneze orice hotărâre a Consiliului local.

4. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri
anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor
autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să
presteze servicii publice, în regim de putere publică;

5. Actele juridice ale administrației publice:

a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului
administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind, pe lângă actele administrative, și actele de natură
civilă
sau de dreptul muncii încheiate de organele administrației
publice.

6. Hotărârile Consiliului local:

a) se adoptă, de regulă, cu votul majorității consilierilor locali

prezenți;
b) se semnează de președintele de ședință și se contrasemnează,
pentru
legalitate, de primarul localității;
c) fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect, care
trebuie
să contrasemneze orice hotărâre a Consiliului local.

7. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a) de la momentul publicării;
b) pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte
subiecte de drept din momentul aducerii actului la cunoștință
publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție
de natura actului;
c) de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

8.Sunt trăsături ale actului administrativ:

a) manifestarea unilaterală de voință;
b) executarea silită se realizează doar în baza pronunțării unei
hotărâri
judecătorești;
c) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu
depășirea
competenței autorității publice emitente;

9. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri
anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor
autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să
presteze servicii
publice, în regim de putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității
lor specifice.

10. Scopul efectuării operațiunilor administrative poate consta

în:
a) producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
b) mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c) modificarea sau completarea unor acte administrative
normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.

11. Actul administrativ este:

a) executoriu din oficiu;
b) manifestare de voință bilaterală;
c) supus unui regim juridic de drept comun;
d) operațiune administrativă.

12. Caracterul unilateral al actului administrativ presupune:

a) obligativitatea actului administrativ;

b) emiterea/adoptarea actului fără a fi necesar consimțământul
destinatarului acestuia;
c) o manifestare de voință implicită;
d) o condiție de valabilitate a actului administrativ.

13.Autorizația de construire este:

a) un act administrativ-jurisdicțional;
b) o operațiune administrativă;
c) un act administrativ individual.

14. Dispoziția primarului de sancționare disciplinară a unui

funcționar public
este:
a) un act normativ;
b) un act administrativ individual;
c) o operațiune tehnico-materială.

15. Inoportunitatea actului administrativ reprezintă:

a) motiv de anulare a actului administrativ;
b) motiv de revocare a actului;
c) nu afectează validitatea actului.

16. Prezumția de autenticitate a actului administrativ este:

a) o prezumție absolută;
b) o prezumție irefragabilă;
c) o prezumție relativă

17. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:

a) numai de instanța de judecată;
b) doar de organele de control;
c) de organul superior și de instanța de judecat

18.Care sunt cele trei tipuri de avize:

a) Avizul constitutiv;
b) Avizul facultativ;
c) Avizul conform.
19.Prin cvorum se înțelege:
a) votarea actului;
b) întrunirea valabilă a organului colegial;
c) publicarea actului.

20. Operațiunile posterioare emiterii/adoptării deciziei

administrative sunt:
a) cvorumul și majoritatea cerută de lege;
b) aprobarea, confirmarea, comunicarea sau publicarea,
ratificarea;
c) aprobarea, comunicarea și ratificarea.

21.Avizul consultativ este acela care:

a) trebuie solicitat organului de specialitate dar nu este
obligatoriu să fie și
respectat;
b) trebui să fie cerut organului de specialitate și trebuie
respectat;
c) nu trebuie nici solicitat organului de specialitate și nici
respectat în caz că se
solicită.

22. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor

administrative sunt:
a) motivarea și redactarea;
b) avizul și acordul;
c) publicarea și comunicarea.

23. Operațiunile concomitente amiterii/adoptării actelor

administrative sunt:
a) cvorumul și majoritatea;
b) avizul, acordul și ratificarea;
c) ratificarea și publicarea, comunicarea.

24. Avizele sunt:

a) acte administrative de sine stătătoare;
b) operațiuni tehnico-materiale;
c) emise doar în formă orală.

25. Problema cvorumului nu se pune în cazul:

a) organelor unipersonale;
b) organelor colegiale;
c) autorităților publice centrale.

26.Inexistența actului administrativ presupune:

a) subiectele de drept destinatare ale actului administrativ
inexistent pot refuza îndeplinirea obligațiilor care rezultă din
acel act;
b) doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c) menținerea prezumției de legalitate a actului până la
constatarea inexistenței.

27. Revocarea actului administrativ:

a) poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru
cauze de
neoportunitate;
b) poate fi dispusă doar de organul emitent;
c) poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;

28. Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către:

a) doar de organul emitent al actului;
b) doar de organul ierarhic superior;
c) instanța de judecată;
d) prefect.

29. Revocarea actelor administrative poate fi dispusă numai de:

a) Prefect;
b) Guvern;
c) organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia.

30. Actele administrative pot fi suspendate:

a) numai de către Parlament;
b) umai de către organul emitent;
c) de către instanța de judecată.

31.Contractul administrativ:
a) îmbracă în toate cazurile forma scrisă;
b) nu este obligatorie forma scrisa
c) clauele unui contract administrativ sunt stabilite numai pe
cale reglementară.

32. Contractele administartive sunt guvernate:

a) exclusiv de un regim de putere publică;
b) de un regim juridic mixt, cu menținerea rolului dominant al
celui public asupra celui privat;
c) de un regim juridic de drept comun;

33. Soluționarea litigiilor izvorâte din executarea contractelor

administrative intră în
competența:
b) instanțelor de contencios administrativ;
c) instanțelor de drept civil;
d) Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

34. Obiectul contractului administrativ poate fi:

a) numai punerea în valoare a unui bun public;
b) numai pretarea unui serviciu public;
c) efectuarea unei lucrări publice.

35. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:

a) un contract administrativ;
b) contract civil;
c) contract comercial.

36. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

a) numai împotriva autorităţii de la care emană actul;
b) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului
public, indiferent de
obiectul acţiunii;
c) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului
public, atunci când se
solicită plata unor despăgubiri.

37. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt

de competenţa:
a) instanţei civile;
b) instanţei comerciale;
c) instanţei de contencios administrativ.

38.Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa

materială a instanţelor
de contencios administrativ:
a) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis
actul administrativ;
b) criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
c) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis
actul administrativ şi
criteriul valoric, pentru litigiile fiscale.

39. Pârât în litigiile administrative poate fi:

a) Preşedintele României;
b) numai o autoritate publică;
c) autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care
exercită potrivit legii,
unele prorogative de putere publică.

40. Care sunt cele două condiţii cumulative pentru a solicita

suspendarea
executării actului administrativ:
a) legalitatea şi noutatea;
b) caz bine justificat şi oportunitatea;
c) caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube
iminente.
41. Răspunderea în dreptul administrativ:
a) intervine și în absența comiterii unei fapte ilicite;
b) intervine în prezența ilicitului administrativ;
c) intervine ca urmare a comiterii unor infracțiuni;
d) intervine exclusiv în ipoteza comiterii unor abateri
disciplinare de către
funcționarii din cadrul organelor administrative.

42. Sancțiunile administrativ-disciplinare specifice

funcționarilor publici
intervin:
a) se aplică de către comisia de disciplină constituită la nivelul
autorității publice în
cauză;
b) se aplică de către șeful departamentului în care activează
funcționarul public, la
sesizarea conducătorului autorității și în urma propunerii de
sancționare
formulate de comisia de discilină;
c) se aplică numai cu avizul consultativ al Agenției Naționale a
Funcționarilor
Publici;
d) se aplică de persoana care are competență de numire în
funcție a celui
sancționat.

43. Conducătorul autorității publice:

a) este obligat să aplice sancțiunea dispusă de comisia de
disciplină;
b) poate aplica orice altă sancțiune prevăzută de lege;
c) poate aplica orice sancțiune în mod discreționar;
d) nu are competență legală să aplice sancțiunea.

44. Natura juridică a răspunderii administrativ-patrimonială a

administrației publice este:
a) civilă;
b) de drept administrativ;
c) penală;
d) de dreptul muncii.
45. Pot solicita despăgubiri:
a) numai persoanele vătămate prin acte administrative
unilaterale;
b) numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de
administrație;
c) persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele
administrativ tipice sau asimilate ale autorităților publice sau de
carențele unor servicii publice;
d) numai persanele ale căror cereri au fost soluționate de către
organe administrative.

46. Prejudiciul care poate fi reparat prin angajarea răspunderii

administrative-patrimoniale:

a) este numai de natură material;

b) trebuie să fie obligatoriu de natură morală;
c) nu poate fi de natură morală;
d) poate fi de natură material sau morală.

47. Funcționarul care se face vinovat de întocmirea, elaborarea,

emiterea sau încheierea unui act administrative nelegal:
a) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect exclusive
anularea
actului administrativ nelegal;
b) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect anularea
actului administrativ și acordarea de despăgubiri;
c) poate fi chemat în judecată numai împreună cu autoritatea
publică din care face parte;
d) nu poate figura ca pârât în acțiunea prin care se cer
despăgubiri, dacă a fost chemată în judecată și autoritatea
publică.

48. Contravenția reprezintă:

a) o specie a infracțiunii, reglementată de legi speciale;

b) o faptă ilicită de natură civilă;
c) o formă a ilicitului administrativ;
d) sancțiunea corespunzătoare aplicabilă contravenientului.

49. Plângerile împotriva proceselor-verbale contravenționale

sunt soluționate:
a) de instanța de contencios administrativ competentă;
b) de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;
c) de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă
contravenția;
d) de organul din care face parte organul constatator.

50.Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională

reprezintă:
a) un act administrativ;
b) un act de procedură penală;
c) un act juridic civil, cu efecte în planul dreptului administrativ
d) o operațiune tehnico-administrativă.

II
1. Sunt trăsături ale actului administrativ:
e) nu poate produce prin el însuşi efecte juridice, ci doar
împreună cu operaţiunile
administrative în care este înglobat;
f) executarea silită a sa se realizează în baza pronunţării unei
hotărâri judecătoreşti;
g) produce efecte juridice guvernate de regimul juridic de drept
public;
h) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu
depăşirea
competenţei autorităţii publice emitente.

2. Actul administrativ produce efecte juridice pentru organul

emitent :
e) din momentul adoptării sale;
f) din momentul publicării;
g) de la data comunicării;
h) de la data prevăzută în actul administrativ, anterioară datei de
publicare.
3. Actele administrative pot fi verificate sub aspectul legalităţii
lor:
e) doar de instanţele judecătoreşti;
f) doar de superiorul ierarhic al emitentului;
g) de organele ierarhic superioare sau de instanţele judecătoreşti;
h) doar de către Parlament, ca unică autoritate legiuitoare.

4. Revocarea, în sens larg, a actului administrativ:

e) poate fi dispusă de instanţa de judecată;
f) poate fi dispusă doar de emitent;
g) poate fi dispusă şi de organul emitent;
h) este întotdeauna dispusă de organul ierarhic superior

5. Instanţa de judecată:
a) nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de
la principiul
revocabilităţii;
b) poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la
principiul
revocabilităţii;
c) nu poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba
despre acte
administrative normative.

6. Dispoziţia primarului poate fi anulată de:

e) instanţa de contencios administrativ;
f) Consiliul local;
g) prefect;
h) Avocatul Poporului.

7. Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională

poate fi
contestat;
a) numai pe cale administrativă, la organul emitent sau la
organul ierarhic superior;
b) la instanţa de contencios administrativ;
c) prin plângere înregistrată la judecătorie;

8. Nu pot fi reglementate contravenţii prin:

a) legi şi ordonanţe ale Guvernului;
b) hotărâri ale Guvernului;
c) hotărâri ale Consiliului judeţean;
d) dispoziţii ale primarului.

9. În lipsa cvorumului cerut de lege, organul administrativ

colegial:
a) poate adopta acte juridice sub condiţia întrunirii unei
majorităţi de cel puţin
2/3 din numărul celor prezenţi;
b) nu îşi poate desfăşura activitatea, în cadrul şedinţei în cauză;
c) poate adopta numai acte administrative individuale, nu şi acte
administrative
normative;
d) se completează cu membrii supleanţi, până la atingerea
cvorumului necesar.

10. Organele administraţiei publice:

a) emit doar acte de administrative, în realizarea competenţei

lor;
b) pot încheia acte de drept civil;
c) pot emite/adopta doar acte de autoritate;
d) nu pot încheia contracte de drept privat, întrucât activitatea
lor cade sub
incidenţa exclusivă a dreptului administrativ;

11. Sancţiunile principale:

a) nu pot fi aplicate cumulativ;
b) pot fi aplicate cumulativ, dacă una dintre sancţiuni este
avertismentul;
c) nu pot fi cumulate cu sancţiuni complementare;
d) pot fi cumulate numai pe cale de excepţie.
12. În materie contravenţională, hotărârea primei instanţe poate
fi atacată:
a) cu apel la Secţia de contencios şi administrativ a Tribunalului;
b) cu recurs la Secţia de contencios a Tribunalului;
c) cu apel la Curtea de Apel;
d) cu recurs la Înalta curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Pot avea calitatea de reclamant în litigiile administrative:

a) Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici;
b) Avocatul Poporului;
c) o asociaţie;
d) organul emitent al actului administrativ ilegal.

14. Acţiunile în contencios administrativ pot fi formulate:

a) numai împotriva funcţionarilor publici care au contribuit la
emiterea actului
ilegal;
b) numai împotriva autorităţii publice de la care emană actul
administrativ;
c) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a
funcţionarului
public, indiferent de obiectul acţiunii;
d) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a
funcţionarului
public, dacă se solicită plata unor despăgubiri.

15. Procedura prealabilă introducerii acţiunii în contencios

administrativ
presupune:
a) exercitarea obligatorie atât a recursului administrative graţios,
cât şi a celui
ierarhic;
b) exercitarea la alegere a recursului administrativ graţios sau a
celui ierarhic;
c) exercitarea obligatorie doar a recursului graţios;
d) exercitarea obligatorie doar a recursului administrativ
ierarhic.

16. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de

apel sunt
competente să judece în fond:
a) litigiile privind hotărârile de Guvern;
b) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc
taxe şi impozite atunci când suma efectiv contestată este mai
mică de 3.000.000 lei;
c) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc
taxe şi impozite atunci când suma ce face obiectul actului
administrativ este mai mare de 3.000.000 lei.
d) litigiile privind actele Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate, doar în cazul în care au o valoare mai mare de 500.000
lei.

17. Nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ

a) ordonanţele Guvernului
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele Guvernului în raporturile sale cu Parlamentul;
d) actele administrative cu caracter normativ.

18. În cazul actelor administrative adoptate de Consiliul local,

recursul
administrativ ierarhic se introduce la:
a) primar;
b) prefect;
c) Consiliul judeţean;
d) Guvern.

19. Excepţia de nelegalitate:

a) este întotdeauna judecată de instanţa sesizată cu acţiunea
principală;
b) poate fi invocată oricând;
c) invocarea sa duce întotdeauna la suspendarea cauzei;
d) poate viza atât actele administrative individuale, cât şi actele
administrative
normative.

20. Legea nr. 554/2004 consacră:

a) contenciosul de anulare;
b) contenciosul de plină jurisdicţie;
c) atât contenciosul obiectiv, cât şi contenciosul subiectiv;
d) numai contenciosul subiectiv.

III
1.Actele juridice ale administrației publice:
a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului
administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind pe lângă actele administrative și actele de natură
civilă sau de dreptul muncii
încheiate de organele administrației publice.

2. Sunt condiții de valabilitate ale actului administrativ:

a) respectarea formei şi a procedurii de adoptare/emitere
prevăzute de lege;
b) emiterea/adoptarea actelor administrative de către organele
competente în limita
competenţei lor legale.
c) conformitatea cu normele civile;
d) conformitatea cu ordinele prefecților.

3. Ieșirea din vigoare a unui act administrativ poate fi rezultatul:

a) nepublicării sau necomunicării acestuia;
b) revocării de către organul ierarhic superior;
c) neexecutării materiale a acestuia;
d) retractării de către emitent.

4. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drept privat, dacă au o anumită cifră de afaceri
anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor
autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să
presteze servicii publice, în
regim de putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității
lor specifice.

5. Indicați variantele corecte:

a) destinatarii unui act administrativ individual sunt întotdeauna
persoane de drept privat;
b) actele administrativ-jurisdicționale sunt exceptate de la
principiul revocabilității;
c) forma scrisă a actului administrativ nu este impusă de
Constituția României;
d) avizele conforme pot fi atacate distinct pe calea acțiunii în
contenciosul administrativ.

6. Inexistența actului administrativ presupune:

a) subiectele de drept destinatare ale actului administrativ
inexistent pot refuza îndeplinirea obligațiilor care rezultă din
acel act;
b) doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c) menținerea prezumției de legalitate a actului până la
constatarea inexistenței;
d) desființarea actului administrativ

7. Revocarea actului administrativ:

a) poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru
cauze de neoportunitate;
b) poate fi dispusă doar de organul emitent;
c) poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;
d) nu poate fi dispusă în cazul actelor administrative individuale.

8. Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă:

a) de organul emitent al actului;
b) doar de organul ierarhic superior;
c) de către instanța de judecată;
d) prefect.

9. Sunt acte administrative unilaterale asimilate:

a) contractele de achiziţii publice;
b) deciziile CNSC;
c) contractele de închirierea a unor terenuri care fac parte din
domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

10. Sunt trăsăturile ale actelor administrative:

a) unilateralitatea;
b) caracterul executoriu din oficiu;
c) oportunitatea;
d) legitimitatea.

11. Sunt acte administrative:

a) adeverinţele;
b) referatele de aprobare;
c) avizele de mediu;
d) procesele-verbale constatatoare.

12. Procedura aprobării tacite este aplicabilă :

a) autorizaţiilor de construire;
b) autorizaţiilor de funcţionare;
c) actelor de stare civilă;
d) diplomelor de studii.

13. Transparenţa decizională în administraţia publică se referă

la:
a) procedura consultării publice şi organizarea dezbaterilor
publice, în cazul actelor administrative cu caracter normativ;
b) publicarea actelor administrative în Monitorul Oficial al
României;
c) comunicarea actelor administrative destinatarilor acestora.
d) asigurarea liberului acces la informaţiile de interes public.
14. Fac parte din categoria actelor administrative asimilate
actelor administrative
unilaterale:
a) refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere;
b) faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal;
c) certificatele de urbanism;
d) deciziile de pensionare.

15. Revocarea actului administrativ nu poate fi dispusă:

a) în cazul actelor administrative cu caracter jurisdicţional;
b) în cazul actelor administrative nu care au fost executate
material;
c) în cazul actelor administrative nu care au intrat în circuitul
civil şi au produs efecte
juridice;
d) dacă au trecut 6 luni de la data intrării sale în vigoare.

16. Contractele administrative:

a) sunt acte administrative asimilate în sensul Legii
contenciosului administrativ;
b) nu pot fi anulate;
c) sunt guvernate de un regim juridic mixt: preponderent de
drept public, în subsidiar
de drept privat;
d) sunt guvernate doar de regimul de putere publică aplicabil
actelor administrative.

17. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:

a) un contract administrativ;
b) contract civil;
c) contract comercial;
d) contract mixt.

18. Indicați variantele corecte:

a) nepublicarea unui act administrativ atrage anularea acestuia;
b) anularea definitivă a unui act administrativ de către instanța
de contencios administrativ conduce în mod automat la anularea
actelor administrative subsecvente;
c) operațiunile administrative pot produce anumite efecte
juridice în baza legii;
d) instanța de contencios administrativ poate dispune obligarea
autorității publice la efectuarea unei operațiuni administrative.

19. Normele metodologice de punere în aplicare a unei legi:

a) pot restrânge uneori aplicabilitatea legii;
b) pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ;
c) pot fi revocate oricând, inclusiv din considerente de
oportunitate;
d) în cazul în care sunt anulate parțial prin decizii definitive ale
instanței de contencios administrativ, anularea produce efecte
erga omnes.

20. Actul administrativ-jurisdicțional:

a) este exceptat de la principiul revocabilității actelor
administrative
b) se bucură de autoritate de lucru judecat;
c) fiind emis de instanța de contencios administrativ, este un act
administrativ tipic;
d) este susceptibil de a fi atacat în contenciosul administrativ
general.