Sunteți pe pagina 1din 15

1.

Manifestarea de voință inclusă într-un act administrativ:


a) poate să nu fie expresă, ci implicită, în sensul nașterii unor drepturi și obligații;
b) este întotdeauna expresă;
c) nu are caracter obligatoriu pentru destinatarii săi;
d) are caracterul unui punct de vedere oficial, fără a da naștere unor drepturi și obligații.

2. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:


a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze servicii publice, în regim de
putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor specifice.

3. Actele juridice ale administrației publice:


a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind, pe lângă actele administrative, și actele de natură civilă sau de dreptul muncii încheiate
de organele administrației publice.

4. Hotărârile Consiliului local:


a) se adoptă, de regulă, cu votul majorității consilierilor locali prezenți;
b) se semnează de președintele de ședință și se contrasemnează, pentru legalitate, de primarul localității;
c) fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect, care trebuie să contrasemneze orice hotărâre a
Consiliului local.

5. Actele administrative încep să producă efecte juridice:


a) de la momentul publicării;
b) pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul
aducerii actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție de
natura actului;
c) de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:


a) manifestarea unilaterală de voință;
b) executarea silită se realizează doar în baza pronunțării unei hotărâri judecătorești;
c) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depășirea competenței autorității publice
emitente;

2. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:


a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze servicii publice, în regim de
putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor specifice.
3. Scopul efectuării operațiunilor administrative poate consta în:
a) producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
b) mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c) modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.

4. Actul administrativ este:


a) executoriu din oficiu;
b) manifestare de voință bilaterală;
c) supus unui regim juridic de drept comun;
d) operațiune administrativă.

5. Caracterul unilateral al actului administrativ presupune:


a) obligativitatea actului administrativ;
b) emiterea/adoptarea actului fără a fi necesar consimțământul destinatarului acestuia;
c) o manifestare de voință implicită;
d) o condiție de valabilitate a actului administrativ.

2. Autorizația de construire este:


a) un act administrativ-jurisdicțional;
b) o operațiune administrativă;
c) un act administrativ individual.

3. Dispoziția primarului de sancționare disciplinară a unui funcționar public este:


a) un act normativ;
b) un act administrativ individual;
c) o operațiune tehnico-materială.

4. Inoportunitatea actului administrativ reprezintă:


a) motiv de anulare a actului administrativ;
b) motiv de revocare a actului;
c) nu afectează validitatea actului.

5. Prezumția de autenticitate a actului administrativ este:


a) o prezumție absolută;
b) o prezumție irefragabilă;
c) o prezumție relativă.

6. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:


a) numai de instanța de judecată;
b) doar de organele de control;
c) de organul superior și de instanța de judecat

1. Care sunt cele trei tipuri de avize:


a) Avizul constitutiv;
b) Avizul facultativ;
c) Avizul conform.
2. Prin cvorum se înțelege:
a) votarea actului;
b) întrunirea valabilă a organului colegial;
c) publicarea actului.

3. Operațiunile posterioare emiterii/adoptării deciziei administrative sunt:


a) cvorumul și majoritatea cerută de lege;
b) aprobarea, confirmarea, comunicarea sau publicarea, ratificarea;
c) aprobarea, comunicarea și ratificarea.

1. Avizul consultativ este acela care:


a) trebuie solicitat organului de specialitate dar nu este obligatoriu să fie și respectat;
b) trebui să fie cerut organului de specialitate și trebuie respectat;
c) nu trebuie nici solicitat organului de specialitate și nici respectat în caz că se solicită.

2. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor administrative sunt:


a) motivarea și redactarea;
b) avizul și acordul;
c) publicarea și comunicarea.

3. Operațiunile concomitente emiterii/adoptării actelor administrative sunt:


a) cvorumul și majoritatea;
b) avizul, acordul și ratificarea;
c) ratificarea și publicarea, comunicarea.

4. Avizele sunt:
a) acte administrative de sine stătătoare;
b) operațiuni tehnico-materiale;
c) emise doar în formă orală.

5. Problema cvorumului nu se pune în cazul:


a) organelor unipersonale;
b) organelor colegiale;
c) autorităților publice centrale.

1. Inexistența actului administrativ presupune:


a) subiectele de drept destinatare ale actului administrativ inexistent pot refuza îndeplinirea
obligațiilor care rezultă din acel act;
b) doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c) menținerea prezumției de legalitate a actului până la constatarea inexistenței.

2. Revocarea actului administrativ:


a) poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru cauze de neoportunitate;
b) poate fi dispusă doar de organul emitent;
c) poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;
3. Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către:
a) doar de organul emitent al actului;
b) doar de organul ierarhic superior;
c) instanța de judecată;
d) prefect.

4. Revocarea actelor administrative poate fi dispusă numai de:


a) Prefect;
b) Guvern;
c) organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia.

5. Actele administrative pot fi suspendate:


a) numai de către Parlament;
b) umai de către organul emitent;
c) de către instanța de judecată.

1. Contractul administrativ:
a) îmbracă în toate cazurile forma scrisă;
b) nu este obligatorie forma scrisă;
c) clauele unui contract administrativ sunt stabilite numai pe cale reglementară.

2. Contractele administartive sunt guvernate:


a) exclusiv de un regim de putere publică;
b) de un regim juridic mixt, cu menținerea rolului dominant al celui public asupra celui privat;
c) de un regim juridic de drept comun;

3. Soluționarea litigiilor izvorâte din executarea contractelor administrative intră în competența:


b) instanțelor de contencios administrativ;
c) instanțelor de drept civil;
d) Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

4. Obiectul contractului administrativ poate fi:


a) numai punerea în valoare a unui bun public;
b) numai pretarea unui serviciu public;
c) efectuarea unei lucrări publice.

5. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:


a) un contract administrativ;
b) contract civil;
c) contract comercial.

1. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:


a) numai împotriva autorităţii de la care emană actul;
b) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, indiferent de obiectul acţiunii;
c) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, atunci când se solicită
plata unor despăgubiri.
2. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt de competenţa:
a) instanţei civile;
b) instanţei comerciale;
c) instanţei de contencios administrativ.

3. Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor


de contencios administrativ:
a) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b) criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
c) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ şi criteriul
valoric, pentru litigiile fiscale.

4. Pârât în litigiile administrative poate fi:


a) Preşedintele României;
b) numai o autoritate publică;
c) autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care exercită potrivit legii, unele
prorogative de putere publică.

5. Care sunt cele două condiţii cumulative pentru a solicita suspendarea executării actului administrativ:
a) legalitatea şi noutatea;
b) caz bine justificat şi oportunitatea;
c) caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

1. Răspunderea în dreptul administrativ:


a) intervine și în absența comiterii unei fapte ilicite;
b) intervine în prezența ilicitului administrativ;
c) intervine ca urmare a comiterii unor infracțiuni;
d) intervine exclusiv în ipoteza comiterii unor abateri disciplinare de către funcționarii din cadrul
organelor administrative.

2. Sancțiunile administrativ-disciplinare specifice funcționarilor publici intervin:


a) se aplică de către comisia de disciplină constituită la nivelul autorității publice în cauză;
b) se aplică de către șeful departamentului în care activează funcționarul public, la sesizarea
conducătorului autorității și în urma propunerii de sancționare formulate de comisia de discilină;
c) se aplică numai cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;
d) se aplică de persoana care are competență de numire în funcție a celui sancționat.

3. Conducătorul autorității publice:


a) este obligat să aplice sancțiunea dispusă de comisia de disciplină;
b) poate aplica orice altă sancțiune prevăzută de lege;
c) poate aplica orice sancțiune în mod discreționar;
d) nu are competență legală să aplice sancțiunea.

4. Natura juridică a răspunderii administrativ-patrimonială a administrației publice este:


a) civilă;
b) de drept administrativ;
c) penală;
d) de dreptul muncii.

5. Pot solicita despăgubiri:


a) numai persoanele vătămate prin acte administrative unilaterale;
b) numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de administrație;
c) persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele administrative tipice sau asimilate ale
autorităților publice sau de carențele unor servicii publice;
d) numai persanele ale căror cereri au fost soluționate de către organe administrative.

6. Prejudiciul care poate fi reparat prin angajarea răspunderii administrative-patrimoniale:


a) este numai de natură material;
b) trebuie să fie obligatoriu de natură morală;
c) nu poate fi de natură morală;
d) poate fi de natură material sau morală.

7. Funcționarul care se face vinovat de întocmirea, elaborarea, emiterea sau încheierea unui act
administrative nelegal:
a) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect exclusive anularea actului administrativ nelegal;
b) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ și acordarea de
despăgubiri;
c) poate fi chemat în judecată numai împreună cu autoritatea publică din care face parte;
d) nu poate figura ca pârât în acțiunea prin care se cer despăgubiri, dacă a fost chemată în judecată și
autoritatea publică.

8. Contravenția reprezintă:
a) o specie a infracțiunii, reglementată de legi speciale;
b) o faptă ilicită de natură civilă;
c) o formă a ilicitului administrativ;
d) sancțiunea corespunzătoare aplicabilă contravenientului.

9. Plângerile împotriva proceselor-verbale contravenționale sunt soluționate:


a) de instanța de contencios administrativ competentă;
b) de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;
c) de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă contravenția;
d) de organul din care face parte organul constatator.

10. Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională reprezintă:


a) un act administrativ;
b) un act de procedură penală;
c) un act juridic civil, cu efecte în planul dreptului administrativ;
d) o operațiune tehnico-administrativă.

1. Relaţia dintre puterea executivă şi administraţia publică se caracterizează prin:


a) administraţia publică este o dimensiune a puterii executive, alături de activitatea de guvernare;
b) administraţia publică se identifică cu puterea executivă
c) administraţia publică, ca activitate, depăşeşte sfera puterii executive;
d) puterea executivă este inclusă în administraţia publică.
2. În sens formal (organic) prin ,,administraţie publică” înţelegem:
a) ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice care realizează activitatea de organizare a
executării şi de executare în concret a legii prin activităţi cu caracter de dispoziţie şi de prestaţie;
b) activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legilor prin adoptarea actelor
administrative de autoritate;
c) activitatea de organizare şi gestionare a serviciilor publice prin adoptarea de acte administrative de
autoritate şi prin încheierea de contracte administrative.;
d) ansamblul acţiunilor cu caracter de dispoziţie şi a celor cu caracter de prestaţie realizate de autorităţile
publice.

3. Sunt trăsături ale dreptului public:


a) apărarea sa prin norme dispozitive;
b) normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii;
c) apărarea sa prin norme imperative;
d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale.

4. Actele normative cu competenţă de reglementare primară sunt:


a) hotărârile de Guvern, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor actele autorităţilor administrative locale cu
caracter normativ;
b) norma juridică, instituţia de drept, ramura de drept;
c) obiceiul juridic
d) actul normativ;

5. Raportul juridic este:


a) acordul între două sau mai multe persoane în vederea constituirii de drepturi şi obligaţii între acestea;
b) regula de comportament generală, obligatorie, impersonală, elaborată sau recunoscută de stat cu scopul
asigurării ordinii sociale;
c) actul normativ elaborat de puterea executivă care conţine norme juridice referitoare la organizarea
executării legilor emise de Parlament;
d) o legătură socială între participanţi determinaţi, reglementată de norma juridică susceptibilă a fi
apărată pe calea coerciţiei statale şi caracterizată prin existenţa drepturilor şi obligaţiilor juridice.

6. Ordonanţele de urgenţă au aceeaşi forţă juridică cu:


a) legile organice;
b) legile ordinare;
c) ordonanţele simple;
d) hotărâri de Guvern.

7. Sunt izvoare ale dreptului administrativ:


a) contractele administrative;
b) hotărârile de Guvern;
c) doctrina şi jurisprudenţa:
d) ordinele emise de şefii serviciilor publice deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale.
8. Dispoziţia normei juridice:
a) descrie împrejurările în care intră în acţiune ipoteza sau sancţiunea normei;
b) defineşte calitatea subiectului de drept;
c) poate ordona o anumită conduită;
d) poate prevedea obligaţia de abţinere de la anumite fapte.

9.Prerogativele de putere publică care intră în conţinutul funcţiei publice sunt realizate de:
a) întreg personalul din autorităţile şi instituţiile publice;
b) funcţionarii publici de carieră şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică;
c) funcţionarii publici de carieră şi personalul angajat prin contract de muncă;
d) exclusiv de către funcţionarii publici de carieră.

10. Constituie izvor al dreptului administrativ:


a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ cu caracter
normativ;
b) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ cu caracter individual;
c) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în cazul recursului în interesul legii;
d) toate hotărârile prin care Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate;

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:


a) nu poate produce prin el însuşi efecte juridice, ci doar împreună cu operaţiunile administrative în care
este înglobat;
b) executarea silită a sa se realizează în baza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti;
c) produce efecte juridice guvernate de regimul juridic de drept public;
d) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depăşirea competenţei autorităţii publice
emitente.

2. Actul administrativ produce efecte juridice pentru organul emitent :


a) din momentul adoptării sale;
b) din momentul publicării;
c) de la data comunicării;
d) de la data prevăzută în actul administrativ, anterioară datei de publicare.

3. Actele administrative pot fi verificate sub aspectul legalităţii lor:


a) doar de instanţele judecătoreşti;
b) doar de superiorul ierarhic al emitentului;
c) de organele ierarhic superioare sau de instanţele judecătoreşti;
d) doar de către Parlament, ca unică autoritate legiuitoare.

4. Revocarea, în sens larg, a actului administrativ:


a) poate fi dispusă de instanţa de judecată;
b) poate fi dispusă doar de emitent;
c) poate fi dispusă şi de organul emitent;
d) este întotdeauna dispusă de organul ierarhic superior

5. Instanţa de judecată:
a) nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
b) poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
c) nu poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba despre acte administrative normative.

6. Dispoziţia primarului poate fi anulată de:


a) instanţa de contencios administrativ;
b) Consiliul local;
c) prefect;
d) Avocatul Poporului.

7. Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională poate fi contestat;


a) numai pe cale administrativă, la organul emitent sau la organul ierarhic superior;
b) la instanţa de contencios administrativ;
c) prin plângere înregistrată la judecătorie;

8. Nu pot fi reglementate contravenţii prin:


a) legi şi ordonanţe ale Guvernului;
b) hotărâri ale Guvernului;
c) hotărâri ale Consiliului judeţean;
d) dispoziţii ale primarului.

9. În lipsa cvorumului cerut de lege, organul administrativ colegial:


a) poate adopta acte juridice sub condiţia întrunirii unei majorităţi de cel puţin 2/3 din numărul celor
prezenţi;
b) nu îşi poate desfăşura activitatea, în cadrul şedinţei în cauză;
c) poate adopta numai acte administrative individuale, nu şi acte administrative normative;
d) se completează cu membrii supleanţi, până la atingerea cvorumului necesar.

10. Organele administraţiei publice:


a) emit doar acte de administrative, în realizarea competenţei lor;
b) pot încheia acte de drept civil;
c) pot emite/adopta doar acte de autoritate;
d) nu pot încheia contracte de drept privat, întrucât activitatea lor cade sub incidenţa exclusivă a dreptului
administrativ;

11. Sancţiunile principale:


a) nu pot fi aplicate cumulativ;
b) pot fi aplicate cumulativ, dacă una dintre sancţiuni este avertismentul;
c) nu pot fi cumulate cu sancţiuni complementare;
d) pot fi cumulate numai pe cale de excepţie.

12. În materie contravenţională, hotărârea primei instanţe poate fi atacată:


a) cu apel la Secţia de contencios şi administrativ a Tribunalului;
b) cu recurs la Secţia de contencios a Tribunalului;
c) cu apel la Curtea de Apel;
d) cu recurs la Înalta curte de Casaţie şi Justiţie.
13. Pot avea calitatea de reclamant în litigiile administrative:
a) Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici;
b) Avocatul Poporului;
c) o asociaţie;
d) organul emitent al actului administrativ ilegal.

14. Acţiunile în contencios administrativ pot fi formulate:


a) numai împotriva funcţionarilor publici care au contribuit la emiterea actului ilegal;
b) numai împotriva autorităţii publice de la care emană actul administrativ;
c) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului public, indiferent de
obiectul acţiunii;
d) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului public, dacă se
solicită plata unor despăgubiri.

15. Procedura prealabilă introducerii acţiunii în contencios administrativ presupune:


a) exercitarea obligatorie atât a recursului administrative graţios, cât şi a celui ierarhic;
b) exercitarea la alegere a recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic;
c) exercitarea obligatorie doar a recursului graţios;
d) exercitarea obligatorie doar a recursului administrativ ierarhic.

16. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel sunt competente să judece în fond:
a) litigiile privind hotărârile de Guvern;
b) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite atunci când suma efectiv
contestată este mai mică de 3.000.000 lei;
c) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite atunci când suma ce
face obiectul actului administrativ este mai mare de 3.000.000 lei.
d) litigiile privind actele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, doar în cazul în care au o valoare mai
mare de 500.000 lei.

17. Nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ:


a) ordonanţele Guvernului;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele Guvernului în raporturile sale cu Parlamentul;
d) actele administrative cu caracter normativ.

18. În cazul actelor administrative adoptate de Consiliul local, recursul administrativ ierarhic se introduce
la:
a) primar;
b) prefect;
c) Consiliul judeţean;
d) Guvern.

19. Excepţia de nelegalitate:


a) este întotdeauna judecată de instanţa sesizată cu acţiunea principală;
b) poate fi invocată oricând;
c) invocarea sa duce întotdeauna la suspendarea cauzei;
d) poate viza atât actele administrative individuale, cât şi actele administrative normative.
20. Legea nr. 554/2004 consacră:
a) contenciosul de anulare;
b) contenciosul de plină jurisdicţie;
c) atât contenciosul obiectiv, cât şi contenciosul subiectiv;
d) numai contenciosul subiectiv.

1. Sunt condiții de valabilitate ale actului administrativ:


a) conformitatea cu actele normative și administrative cu forță juridică superioară;
b) conformitatea cu interesele private;
c) conformitatea cu ordonanțele și hotărârile Guvernului;
d) conformitatea cu ordinele prefecților.

2. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:


a) numai de instanța de judecată;
b) doar de organele de control;
c) de organul superior și de instanța de judecată;
d) de organul emitent al actului.

3. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor administrative sunt:


a) cvorumul și majoritatea;
b) avizul, acordul și ratificarea;
c) ratificarea, publicarea și comunicarea;
d) avizul și acordul.

4. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:


a) persoane de drept privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane fizice autorizate;
d) președinții instanțelor judecătorești, în cadrul activității lor specifice.

5. Actele administrative încep să producă efecte juridice:


a) de la momentul publicării;
b) pentru emitent, din momentul emiterii/adoptării, iar pentru celelalte subiecte de drept din
momentul aducerii actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în
funcție de natura actului;
c) de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

6. Scopul efectuării operațiunilor administrative constă în:


a) producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
b) mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c) modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.
7. Actele juridice ale administrației publice:
a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind pe lângă actele administrative și actele de natură civilă sau de dreptul muncii încheiate
de organele administrației publice.

8. Oportunitatea actului reprezintă:


a) emiterea/adoptarea actului ăn conformitate cu litera și spiritul legii;
b) capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe
soluții posibile și legale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public
care trebuie ocrotit;
c) actul administrativ să fie emis în forma prevăzută de lege;
d) actul administrativ să fie emis/adoptat de către organul competent.

9. Activitatea de ștampilare a unui document reprezintă:


a) un act administrativ;
b) o operațiune administrativă;
c) un act juridic civil;
d) o manifestare de voință expresă.

10. Certificatul de urbanism care conține interdicții ori limitări în ceea ce privește edificarea unei
construcții are natura juridică:
a) unei operațiuni administartive:
b) unui act de informare care nu produce efecte juridice;
c) unui act administrativ;
d) act juridic civil;
e) mixtă.

20. Aprobarea înseamnă:


a. organul ierarhic superior aprobă propunerile organului inferior

21.Problema cvorumului nu se pune în cazul:


a. organele unipersonale

22. În înțelesul dat de Constituția României, ratificarea dată de Parlament se referă la:
c. tratatele internaționale

23. Prezumția de legalitate a unui act înseamnă:


a. se prezumă că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de
lege.

24. Prezumția de autenticitate a unui act administrativ se referă la faptul că:


b. actul emană în mod real de la cine se spune că emană

25. Prezumția de veridicitate a unui act administrativ se referă la faptul că:


a. actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea eminentă

26. Forța juridică a unui act administrativ este dată de:


a. locul care îl ocupă organul care îl emite în sisitemul organizării administrației publice, precum și
de natura organului respectiv

27. Actul administrativ la fel ca oricare act de putere publică:


b. este prin el însuși un titlu executoriu

28. Actul administrativ:


a. se poate trece la executarea silită directă în baza lui

29. Prezumțiile care dau forță probantă a actului administrativ sunt:


c. prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate

30. Cele ce au fost constatate prin actul administrativ scris, emis în limitele competenței organului
respectiv:
c. se pot înlătura numai prin alt act consecutiv

31. Actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice de la momentul:


b. publicării lor

32. Actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice de la momentul:


a. comunicării actului

33. Pentru organul emitent actul administrativ creează obligații de la momentul:


c. adoptării lor

15. Contractele administrative se caracterizează prin:


b. poziția de inegalitate a părților, organul administrației de stat aflandu-se pe o poziție
supraordonată în raport cu celălalt subiect al raportului juridic
c. sunt acte consensuale

16. Regimul juridic aplicabil contractelor administrative este:


a. regim juridic comandat de dreptul public

17. Litigiile cu privire la contractele administrative sunt de competență:


a. secțiilor civile
c. secțiilor de contencios administrativ

18. Atunci cand actul administrativ este emis la cererea prealabilă avem de a face cu:
b. o singură manifestare de voință

19. Actele administrative individuale:


c. cuprind regului de conduită aplicabile unei persoane determinate sau pentru un grup determinat
de persoane

20. Actul administrativ normativ:


b. cuprind reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane
21. Actul administrativ este forma juridică cea mai importantă:
c. Datorită unor aspecte de ordin calitativ

1. În dreptul administraiv se afirmă că actul administrativ:


b. cuprinde o manifestare de voință expresă în scopul producerii de efecte juridice

2. Actul administrativ reprezintă


c. o formă de activitate a administrației publice

3. Actele administrative pot fi emise:


c. în principal de autoritățile administrației publice centrale și locale

4. Oportunitatea reprezintă:
b. capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege dintre mai multe
soluții posibile și egale în aceași masura

5. Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate aflată:


a. sub controlul de leagalitate al instanțelor de contencios administrativ

6. Structura actelor administrativ-jurisdicționale este compusă:


c. două elemente constatarea și hotărârea propriu zisă

7.Actul administrativ este emis:


b. în regim de putere publică

8. Contractul administrativ este reglementat în:


b. legea contenciosului administrativ

9. Manifestarea de voință ce fundamentează un act administrativ:


c. nu este expresă întotdeauna

10. Caracterul unilateral al actului administrativ:


b. se regăsește întotdeauna

11. Organul administrativ-jurisdicționa este:


a. organul administrativ specializat în exclusivitat în soluționarea litigiilor numit și organ de
jurisdicție specială

12. Legalitatea evocă faptul că:


a. actul administrativ corespunde lierei legii
c. actul administrativ corespunde sipiritului legii
13. Oportunitatea reprezintă:
C. conformitatea actului administrativ în mod prioritar cu spiritul legii

14. Scopul legii înseamnă că


a. actul să fie emis în conformitate cu interesul public ocrotit de lege