Sunteți pe pagina 1din 142

Chestionar la Drept civil, Obligaţiile civile.

1.

Cum se clasifică obligaţiile în funcţie de izvorul lor:

a.

obligaţii născute din lege;

b.

obligaţii născute din convenţia părţilor;

c.

obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte juridice.

2.

Cum se clasifică obligaţiile în raport de obiectul lor:

a.

obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face;

b.

obligaţii perfecte şi obligaţii imperfecte;

c.

obligaţii obişnuite şi obligaţii opozabile terţilor.

3.

Cum se clasifică obligaţiile după sancţiunea lor juridică:

a.

obligaţii civile perfecte şi obligaţii civile imperfecte;

b.

obligaţii morale şi obligaţii de rezultat;

c.

obligaţii simple şi obligaţii complexe.

4.

Cum se clasifică obligaţiile după opozabilitatea lor:

a.

obligaţii determinate şi obligaţii de mijloace;

b.

obligaţii obişnuite, obligaţii reale şi obligaţii opozabile terţilor;

c.

obligaţii de diligenţă şi obligaţii de rezultat.

5.

Care este definiţia contractului:

a.

o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice;

b.

o împrejurare de care legea civilă leagă naşterea unui raport juridic civil concret;

c.

acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic.

6.

Cum se clasifică contractele după modul de formare:

a.

contracte consensuale, contracte solemne, contracte reale;

b.

contracte consensuale, contracte de adeziune, contracte obligatorii;

c.

contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.

7.

Cum se clasifică contractele după conţinutul lor:

a.

contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit;

b.

contracte unilaterale şi contracte bilaterale;

c.

contracte comutative şi contracte aleatorii.

8.

Cum se clasifică contractele după scopul urmărit de părţi:

a.

contracte consensuale, contracte solemne, contracte reale;

b.

contracte negociate, contracte de adeziune, contracte obligatorii;

c.

contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.

9.

Cum se subclasifică contractele cu titlu oneros:

a.

liberalităţi şi acte dezinteresate;

b.

contracte comutative şi contracte aleatorii;

c.

contracte consensuale şi contracte reale.

10. Cum se subclasifică contractele cu titlu gratuit:

a. contracte unilaterale şi contracte bilaterale;

b. liberalităţi şi contracte dezinteresate;

c. contracte comutative şi contracte aleatorii.

11. Cum se clasifică contractele după efectele produse:

a. contracte constitutive şi contracte dezinteresate;

b. contracte translative de drepturi şi contracte comutative;

c. contracte declarative de drepturi şi contracte constitutive sau translative de drepturi.

12. Cum se clasifică contractele după durata (modul) lor de executare:

a. contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă;

b. contracte negociate, contracte de adeziune şi contracte obligatorii;

c.

contracte constitutive sau translative de drepturi.

13. Care este clasificarea contractelor după cum sunt sau nu nominalizate în legislaţia civilă:

a. contracte de adeziune şi contracte obligatorii;

b. contracte numite şi contracte nenumite;

c. contracte consensuale şi contracte solemne.

14. Cum se clasifică contractele după unele corelaţii existente între ele:

a. contracte numite şi contracte nenumite;

b. contracte negociate şi contracte obligatorii;

c. contracte principale şi contracte accesorii.

15. Cum se clasifică contractele după modul în care se exprimă voinţa părţilor:

a. contracte consensuale şi contracte solemne;

b. contracte negociate, contracte de adeziune şi contracte obligatorii;

c. contracte reale şi contracte de adeziune.

16. Care dintre următoarele sunt condiţii esenţiale pentru validitatea contractelor:

a. capacitatea de a contracta;

b. bunul să nu aparţină domeniului public al statului;

c. în toate cazurile, forma autentică.

17. Ce este capacitatea de a contracta:

a. o condiţie de fond, esenţială şi de validitate a oricărei convenţii;

b. o parte a capacităţii de exerciţiu;

c. o parte a capacităţii de folosinţă.

18. Sunt considerate incapacităţi generale în materia încheierii actelor juridice civile:

a. situaţia minorilor;

b. interzişii judecătoreşti;

c. minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani.

19. Sunt considerate incapacităţi parţiale sau speciale în materia încheierii actelor juridice civile:

a. vânzarea între soţi;

b. interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator;

c. interzicerea drepturilor părinteşti.

20. Sunt condiţii de valabilitate a consimţământului:

a. să fie exprimat în formă autentică;

b. să fie exteriorizat numai prin gesturi sau fapte concludente;

c. să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice.

21. Ce este oferta de a contracta (policitaţiunea):

a. o propunere făcută unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în anumite condiţii;

b. întotdeauna o propunere scrisă, făcută unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în

anumite condiţii;

c. o propunere fermă şi expresă, făcută unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în

anumite condiţii.

22. Care sunt modalităţile care afectează o obligaţie civilă?

a) termenul, condiţia, sarcina;

b) numai termenul;

c) termenul şi condiţia.

23. Care faptă juridică licită nu are reglementare legală, fiind o construcţie a doctrinei şi a jurisprudenţei?

a) îmbogăţirea fără justă cauză;

b) gestiunea de afaceri;

c) plata lucrului nedatorat.

a) geratul să aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului;

b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra propriile interese;

c) geratul sa nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului.

25. Care sunt obligaţiile geratului?

a) să plătească gerantului pentru toate cheltuielile făcute, dar numai dacă acestea s-au născut din acte

juridice;

b) să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut;

c) să plătească gerantului numai cheltuielile necesare.

26. Cum se face proba gestiunii de afaceri?

a) numai după regulile aplicabile în materia probei actelor juridice;

b) în acelaşi fel, indiferent dacă obiectul gestiunii este un act material sau un act juridic;

c) actele materiale se pot dovedi cu orice mijloc de probă.

27. Care sunt condiţiile generale ale plăţii lucrului nedatorat?

a) să nu existe o plată;

b) plata să fie datorată;

c) plata să fie făcută din eroare.

28. Ce fel de condiţii se cer pentru intentarea acţiunii în restituire în cazul îmbogăţirii

fără justă cauză?

a) numai condiţii juridice;

b) numai condiţii materiale;

c) atât condiţii materiale cât şi condiţii juridice.

29.

Care sunt condiţiile juridice cerute pentru intentarea acţiunii în restituire în cazul îmbogăţirii fără justă

cauză ?

a) îmbogăţirea unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane

să se facă în baza unei dispoziţii legale, un contract sau o hotărâre judecătorească

b) să existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite ;

c) să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei

persoane.

30. Care sunt limitele obligaţiei de restituire în cazul îmbogăţirii fără justă cauză?

a) obligaţia de restituire nu cunoaşte nicio limită fiind vorba de o faptă juridică licită;

b) persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului sau

deoarece este creditorul obligaţiei de restituire;

c) persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât

micşorarea patrimoniului său deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.

31. Ce forme ale răspunderii se disting în materia dreptului civil?

a) răspunderea contractuală;

b) răspunderea civilă;

c) răspunderea contravenţională.

32. Reprezintă prejudiciu patrimonial:

a) efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârşite de o altă persoană;

b) acel prejudiciu care se referă la patrimoniul şi bunurile unei persoane, la câştigul nerealizat sau la

pierderea încercată subsecvent faptei ilicite;

c) acel prejudiciu care se referă la valorile morale ale unei persoane.

33. Ce principiu de drept guvernează repararea prejudiciului?

a) principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită;

b) principiul repararii prin echivalent;

34.

Ce presupune lipsa discernământului?

a) absenţa factorului intelectiv, respectiv cu lipsa vinovăţiei;

b) cu lipsa intenţiei directe;

c) cu lisa intenţiei indirecte.

35. Care este domeniul de aplicaţie al răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor lor

minori?

a) răspunderea se aplică numai părinţilor dacă filiaţia este din căsătorie;

b) răspunderea se aplică numai părinţilor dacă filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei;

c) răspunderea se aplică părinţilor indiferent dacă filiaţia este din căsătorie, din

afară căsătoriei sau ca efect al adopţiei copilului minor.

36. Care este raportul răspunderii părinţilor cu răspunderea institutorilor ori meşteşugarilor?

a) se aplică atât răspunderea părinţilor cât şi răspunderea institutorilor ori meşteşugarilor;

b) răspunderea părinţilor este subsidiară;

c) răspunderea părinţilor este principală.

37. Când trebuie să existe raportul de prepuşenie pentru angajarea răspunderii comitenţilor pentru faptele

prepuşilor?

a) la momentul formulării acţiunii în repararea prejudiciului;

b) la momentul săvârşirii faptei ilicite;

c) la momentul formulării acţiunii în regres.

38. Care sunt cazurile de limitare a răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor?

a) când comitentul a luat măsurile necesare pentru a preîntâmpina fapta păgubitoare a prepusului său;

b) când cel păgubit a ştiut că prepusul acţionează în folosul comitentului;

c) în cazurile în care activitatea prepusului nu a ieşit din sfera în care comitentul are obligaţia de a-şi

exercita supravegherea.

39. Care construcţii nu sunt considerate „edificii” în sensul art. 1002 Cod civil?

a) un pod;

b) locuinţele permanente;

c) construcţiile provizorii.

40. Care este temeiul juridic al răspunderii pentru prejudiciul cauzat de ruina

edificiului?

a) art. 1002 Cod civil;

b) art. 1001 Cod civil;

c) art. 1000 alin. 1 Cod civil.

41. Ce este plata?

a) executarea silită a unei obligaţii de către debitor;

b) executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor;

c) efectul general al raportului juridic obligaţional.

42. Care sunt excepţiile de la principiul conform căruia plata poate fi facută de orice persoană?

a) în cazul obligaţiilor de a nu face;

b) în cazul tuturor obligaţiilor de a face;

c) în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae.

43. Ce înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă?

a) plata se face la domiciliul creditorului;

b) plata se face la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor;

c) plata se face la domiciliul debitorului.

44. De câte feluri este imputaţia plăţii?

a) numai legală;

b) numai convenţională;

c)

legală şi convenţională.

45. Ce este oferta reală urmată de consemnaţiune?

a) este o procedură instituită pentru creditor;

b) este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia

sa faţă de creditor în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia;

c) este o procedură pentru liberarea debitorului indiferent dacă acesta este de bună-credinţă sau de rea-

credinţă.

46. Care sunt garanţiile personale?

a) gajul;

b) fidejusiunea;

c) dreptul de retenţie.

47. Care sunt mijloacele juridice de care poate beneficia creditorul pentru

garantarea executării obligaţiilor debitorului său?

a) dreptul de retenţie;

b) clauza penală inclusă în contract;

c) arvuna.

48. Care este natura juridică a dreptului de retenţie?

a) se poate invoca pe cale de excepţie;

b) este un drept real perfect;

c) nu poate fi invocat pe calea unei contestaţii la executare.

49. Când poate fi invocat beneficiul de diviziune?

a) dacă mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru mai multe datorii ;

b) dacă unul dintre fidejusori a cerut beneficiul de discuţiune, iar, în urma acestuia, debitorul a fost găsit

insolvabil;

c) dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii între fidejusori.

50. Care sunt efectele ipotecii faţă de debitor?

a) debitorul nu poate fi urmărit de creditor pentru realizarea creanţei sale pănă la obţinerea unui titlu

executor;

b) debitorul nu mai poate exercita fără acordul creditorului prerogativele dreptului de proprietate asupra

bunului;

c) debitorul poate culege fructele şi productele bunului ipotecat, însă nu mai are dispoziţia materială asupra

bunului.

CHESTIO AR LA DISCIPLI A DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE.

1. Unicitatea patrimoniului:

a.exclude divizibilitatea;

b.

nu exclude divizibilitatea;

c.

implică indivizibilitatea.

2.

Dreptul real impune subiectului pasiv:

a.

să facă sau să nu facă ceva;

b.

obligaţia generală de a nu stânjeni exerciţiul lui de către subiectul activ;

c.

dreptul de gaj general al subiectului activ.

3.

Drepturile reale pot fi:

a.

imobiliare sau de creanţă;

b.

principale sau accesorii;

c.

de creanţă.

4.

Drepturile reale accesorii sunt:

a.

drepturile afectate de modalităţi;

b.

afectate garantării unor drepturi de creanţă;

c.

cu o existenţă de sine stătătoare.

5.

Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic ce aparţin unei persoane

constituie:

a.

conţinutul raportului juridic obligaţional;

b.

patrimoniul persoanei;

c.

obiectul raportului juridic civil.

6.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt:

a.

exclusivitatea şi perpetuitatea;

b.

inalienabilitatea şi insesizabilitatea;

c.

exclusivitatea şi inalienabilitatea.

7.

Distrugerea unui bun de către proprietar ţine de atributul:

a.

posesiei;

b.

folosinţei;

c.

dispoziţiei.

8.

Definiţia dată de Codul civil proprietăţii conţine atributele:

a.

de a culege fructele;

b.

dispoziţiei;

c.

posesiei.

9.

Proprietatea asupra solului implică:

a.

proprietatea asupra construcţiilor;

b.

proprietatea asupra suprafeţelor de teren;

c.

proprietatea asupra suprafeţei şi subsolului.

10. În cazul proprietăţii comune pe cote părţi este fracţionat:

a. obiectul material al proprietăţii;

b. dreptul;

c. bunul.

11. Posesia (jus utendi) constă în dreptul titularului:

a. de a urmări un bun;

b. de a stăpâni în fapt un bun;

c. de a utiliza un bun în folosul altuia.

12. Violenţa posesiei este un viciu:

a. temporar şi absolut;

b. perpetuu şi relativ:

c. temporar şi relativ.

13. Libertatea în materia dispoziţiei:

a. nu poate fi limitată;

b. este nelimitată;

c. poate fi limitată.

14. Pentru dobândirea fructelor, buna-credinţă trebuie să existe:

a. în momentul dobândirii bunului;

b. în momentul perceperii fructelor;

c. în permanenţă.

15. Discontinuitatea se referă de regulă la posesia:

a. tuturor bunurilor;

b. mobilelor;

c. imobilelor.

16. Clauza de inalienabilitate a unui lucru:

a. este lovită de nulitate;

b. este valabilă necondiţionat;

c. aparţine numai statului.

17. Dreptul de proprietate:

a. se stinge prin neuz;

b. se stinge prin posesie de rea credinţă;

c. nu se stinge prin neuz.

18. Dreptul de proprietate publică:

a. aparţine numai statului;

b. se exercită numai prin intermediul unor subiecte de drept administrativ;

c. este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

19. Aparţin domeniului public:

a. bunurile afectate uzului sau interesului public;

b. toate bunurile din patrimonial statului şi unităţilor administrative teritoriale;

c.

bunurile afectate folosinţei collective

20. Dreptul de proprietate privată:

a. are acelaşi regim juridic indiferent de titular;

b. poate avea ca obiect orice bun de uz sau interes public;

c. poate avea ca titular numai o persoană fizică sau juridică de drept privat.

21. Bunurile immobile proprietate privată:

a. sunt în principiu în circuitul civil;

b. nu pot fi dobândite de cetăţenii străini;

c. pot fi înstrăinate prin acte juridice numai dacă se respectă forma ad validitatem.

22. Construcţiile proprietate privată:

a. sunt în circuitul civil general;

b. pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai cu autorizaţie administrativă

prealabilă;

c. pot fi vândute necondiţionat de formă.

23.Acţiunea în revendicare

a. este o acţiune reală şi petitorie;

b. are acelaşi regim indifferent de obiectul dreptului de proprietate;

c. are acelaşi regim indifferent de forma dreptului de proprietate.

24.Acţiunea în revendicare imobiliară:

a. este admisibilă în toate cazurile;

b. se va admite în toate cazurile în care reclamantul are titlu;

c. poate fi admisă dacă imobilul a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu

nevalabil.

25. Titlul în materia acţiunii în revendicare:

a. trebuie să fie un act translativ de proprietate;

b. creează o prezumţie simplă de proprietate;

c. este un element al bunei credinţe.

26. Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară:

a. are un caracter absolut dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a

dreptului de proprietate;

b. se poate realize şi printr-un titlu putativ;

c. presupune, în toate cazurile, existenţa unui înscris.

27. În cadrul unei acţiuni în revendicare având ca obiect un imobil:

a. reclamantul câştigă întotdeauna dacă titlul său are o dată anterioară faţă de titlul

pârâtului;

b. pârâtul nu poate câştiga dacă posesia sa este de rea credinţă;

c. reclamantul poate câştiga dacă face proba dobândirii dreptului său prin uzucapiune.

28. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 din C. civ. , buna credinţă trebuie să existe:

a. pe tot parcursul exercitării posesiei;

b. în momentul intrării efective în posesia bunului mobil;

29.

Dacă se revendică un bun mobil pierdut:

a. pârâtul trebuie să fi exercitat o posesie de cel puţin trei ani pentru a câştiga;

b. reclamantul va câştiga dacă titlul său este preferabil;

c. reclamantul va câştiga numai dacă plăteşte posesorului de bună-credinţă preţul pe care acesta l-a plătit găsitorului.

30. Acţiunea în revendicare mobiliară:

a. se va respinge în toate cazurile în care posesorul este de bună credinţă;

b. este o acţiune reală şi posesorie;

c. poate fi admisă numai dacă este exercitată împotriva posesorului de rea-credinţă

31. Într-o acţiune în revendicare mobiliară, pârâtul nu este îndreptăţit să invoce art.

1909 alin. 1 din C. civ. dacă reclamantul proprietar a pierdut stăpânirea bunului fiind victima unei infracţiuni de:

a. tâlhărie;

b. abuzz de încredere;

c. înşelăciune.

32. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul este îndreptăţit să solicite

obligarea proprietarului să îi restituie:

a. toate cheltuielile pe care le-a făcut cu lucrul;

b. cheltuielile făcute cu conservarea lucrului;

c. cheltuielile necesare şi cele utile, ultimele numai în limita sporului de valoare.

33. În cazul admiterii acţiunii în revendicare imobiliară:

a. imobilul se restituie liber de sarcinile cu care a fost grevat de pârât;

b. toate fructele culese până la pronunţarea hotărârii se cuvin pârâtului;

c. pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptorii dacă a fost de bună-credinţă.

34. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, posesorul pârât poate fi abligat:

a. să restitiuie fie bunul, fie contravaloarea acestuia;

b. să restituie fructele percepute după intentarea acţiunii, dacă a fost de rea credinţă;

c. să restituie toate fructele percepute sau contravaloarea lor dacă a fost de rea-

credinţă.

35. O construcţie edificată pe terenul propriu dar cu materialele altuia:

a. face inaplicabil principiul accesiunii;

b. nu permite proprietarului materialelor să ceară restituirea acestora decât cu acordul

proprietarului terenului;

c. aparţine proprietarului terenului numai dacă acesta din urmă a intrat cu bună credinţă, în posesia materialelor.

36. În material accesiunii imobiliare artificiale:

a. se poate recunoaşte constructorului un drept de retenţie asupra construcţiei până la plata integrală a despăgubirilor ce i se cuvin;

b. proprietarul terenului poate să invoce accesiunea în termen de cel mult 3 ani de la

data edificării construcţiei;

37.

Tradiţiunea operează transferul de proprietate în cazul:

a. donaţiei;

b. darului manual;

c. dobândirii unui bun mobil de la un detentor precar.

38.

Se pot dobândi prin ocupaţiune:

a.

bunurile pierdute sau rătăcite;

b.

bunurile părăsite;

c.

apa de băut luată dintr-un izvor natural.

39.

Constituie modalităţi de accesiune mobiliară:

a.

aluviunea şi avulsiunea;

b.

insulele şi prundişurile;

c.

confuziunea şi specificaţiunea.

40.Constructorul de bună credinţă pe terenul altuia:

a. nu este îndreptăţit să aleagă modalitatea de stabilire a despăgubirilor pe care I le va plăti proprietarului terenului;

b. este îndreptăţit să exercite acţiunea în realizarea dreptului de a fi despăgubit

indifferent dacă proprietarul terenului îşi manifestă sau nu intenţia de a invoca accesiunea;

c. se bucură de acelaşi tratament ca şi constructorul de rea-credinţă.

41. Proprietarul terenului în raport cu un constructor de rea-credinţă:

a. poate invoca accesiunea;

b. poate invoca un drept de retenţie;

c. nu este obligat la despăgubire dacă, după ce a invocat accesiunea, cere constructorului demolarea construcţiei.

42. În materia accesiunii imobiliare artificiale, prin constructor pe terenul altuia se

înţelege:

a. numai posesorul ce deţine terenul în temeiul unui titlu;

b. numai detentorul;

c. şi cel care, ulterior edificării construcţiei a pierdut cu effect retroactive dreptul de proprietate asupra terenului.

43. Justul titlu în material uzucapiunii de 10 până la 20 ani:

a. este un element separat alăturat bunei credinţe;

b. se prezumă;

c. este orice act juridic ce provine de la un neproprietar.

44. În privinţa prescripţiei achizitive de 10 până la 20 de ani:

a. nu este necesar un titlu;

b. nu se poate recurge la joncţiunea posesiilor;

c. buna credinţă trebuie să existe în momentul dobândirii posesiei imobilului.

45. Uzucapiunea de 30 de ani presupune:

a. exercitarea unei posesii utile şi neîntrerupte în termenul prevăzut de lege;

b. existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună credinţă;

c.

existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună credinţă precum şi a unui just

titlu.

45. Poate fi autor în material joncţiunii posesiilor:

a. posesorul anterior care a transmis posesia către posesorul actual;

b. proprietarul;

c. detentorul.

46. Uzucapiunea:

a. poate fi invocată de instanţă din oficiu;

b. produce efecte retroactiv;

c. poate fi invocată numai pe cale de acţiune nu şi pe cale de excepţie.

47. Acţiunea de revendicare este o acţiune prin care se urmăreşte:

a. apărarea proprietăţii;

b. apărarea posesiei;

c. garantarea uzucapiunii.

48. Acţiunea de revendicare prezintă următoarele caractere juridice:

a. este o acţiune reală;

b. este o acţiune în reintegrare;

c. este o acţiune posesorie.

49. Acţiunea de revendicare poate fi exercitată de:

a. posesorul bunului;

b. coproprietarul bunului;

c. proprietarul exclusiv al bunului.

50. Publicitatea reală imobiliară este realizată prin:

a. registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni;

b. cărţile funciare;

c. simpla prezenţă în faţa notarului public.

CHESTIONAR LA DISCIPLINA DREPT CIVIL PARTEA GENERALA I

1.

Care sunt cazurile de nulitate absoluta?

a.

leziunea

b.

lipsa consimtamantului datorata erorii-obstacol

c.

nerespectarea dreptului de preemptiune

2.

Când poate fi invocatã nulitatea absoluta?

a.

poate fi invocata numai de persoana ocrotita si al carei interes a fost nesocotit la incheierea

actului

b.

poate fi invocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptiune, fiind imprescriptibila

c.

poate fi invocatã în termenul general de prescriptie

3.

Care este clasificarea actelor juridice dupa modul de incheiere valabila ?

a.

acte strict personale si acte care pot fi incheiate si prin reprezentare

b.

acte consensuale, solemne, reale

c.

acte unilaterale, bilaterale, multilaterale

4.

Care este clasificarea actelor juridice dupa scopul urmarit la incheierea lor?

a.

acte consensuale, solemne, reale

b.

acte unilaterale, bilaterale, multilaterale

c.

acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit

5.

Ce reprezintã conditia ca modalitate a actului juridic civil?

a. un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde naşterea, existenta sau stingerea dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative

b. acea obligatie de a da, a face sau a nu face, impusa de dispunator gratificatului in actele cu

titlu gratuit

c. acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act

6.

Care sunt actele susceptibile de a fi afectate de sarcinã?

a.

operează numai in cazul liberalitatilor

b.

operează în cazul actelor cu titlu oneros

c.

opereaza de drept

7.

Ce semnificaţie are adagiul “Pacta sunt servanda” în materia actelor juridice civile?

a.

principiului relativitatii

b.

principiul fortei obligatorii

c.

principiul irevocabilitatii

8.

Cum se numeşte terţa persoană care, desi nu a participat la incheierea unui act juridic, este

insa îndreptăţită sau ţinuta, dupa caz, fie sa profite, fie sa suporte efectele acelui act, datorita legaturii sau relatiei sale juridice cu una dintre partile lui ?

a. având-cauza

b. cedent

9. Care sunt elementele raportului juridic ?

a. ipoteza, dispozitia, sanctiunea

b. continutul, obiectul, subiectele

c. dreptul subiectiv, obligatia corelativã

10. Termenul ca modalitate a actului juridiceste:

a. un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile

b. un eveniment, viitor si nesigur, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului

juridic

c. o perioadã de timp nedeterminabilă

11. Comparativ cu nulitatea, inopozabilitatea:

a. opereaza de drept

b. este judiciara

c. presupune un act juridic nevalabil incheiat

12. Cum se clasificã bunurile dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii

civile ?

a. diviziblie si indivizibile

b. fungiblie si nefungibile

c. sesizabile si insesizabile

13. În functie de posibilitatea de a fi împãrtite, ce fel de bunuri sunt tablourile?

a. consumptibile

b. insesizabile

c. indivizibile

14. Care drepturi au caracter absolut ?

a. de creanta

b. reale

c. patrimoniale

15. Ce fel de obligatie este aceea care consta in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat

determinat ?

a. de diligenta

b. de mijloace

c. de rezultat sau determinata

16. Care dintre cele de mai jos este un principiu fundamental al dreptului civil român?

a. principiul egalitatii in fata legii civile

b. principiul consensualismului

c. principiul proximităţii claselor de moştenitori

17. Ce fel de act juridic este vanzarea-cumpararea unui imobil, dupã modul de încheiere?

a. translativ, unilateral, consensual

b. consensual, cu executare instantanee

18.

Cum se împart bunurile, dupa modul de percepere?

a. fungibile si nefungibile

b. consumptibile si neconsumptibile

c. corporale si necorporale

19. În ce situatii se întrerupe cursul prescriptiei?

a. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare, cu conditia ca cererea

sa nu fie respinsa, anulata, perimata sau cel care a facut-o sa nu fi renuntat la ea

b. cat timp cel in favoarea caruia prescriptia curge face parte din fortele armate ale Romaniei,

iar acestea sunt puse pe picior de razboi

c. în raporturile dintre soti

20. Cursul prescripţiei extinctive este suspendat:

a. intre ocrotitor si ocrotit, cat timp socotelile nu au fost date si aprobate

b. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata

c. prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia

21. De la ce datã începe sã curgã prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic,

pentru violenta?

a. cand aceasta a incetat

b. oricând ar putea sesiza instanţa competentă

c. cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea

22. Una dintre deosebirile dintre dreptul familiei şi dreptul civil constă în aceea că:

a. in dreptul familiei sunt dominante raporturile patrimoniale;

b. normele majoritare in dreptul familiei sunt cele dispozitive;

c. in dreptul familiei se cere o calitate specială subiectelor sale.

23. Iesirea din vigoare a legii civile se produce prin:

a. abrogarea ei implicita;

b. apariţia unei legi noi.

c. abrogare printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ

24. Printre altele, dreptul real seamănă cu dreptul de creanta prin aceea că:

a. au determinate atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv;

b. sunt evaluabile în bani;

c. sunt insotite de prerogativa preferintei.

25. Ce conditii trebuie sã indeplineascã proba pentru a fi incuviintata de instanta ?

a. sa fie acceptatã de pãrti ;

b. sa aiba legatura cu pricina;

c. sã nu mai fi fost folositã în alte pricini.

TEST LA DISCIPLINA DREPT CIVIL CONTRCATE SPECIALE

1. Care sunt caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare:

a) întotdeauna, contract consensual;

b) în principiu, contract consensual;

c) contract aleatoriu.

2. Care sunt incapacităţile speciale de a vinde şi a cumpăra:

a) vânzarea între soţi este interzisă;

b) executorii judecătoreşti nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor admiistrativ – teritoriale;

c) tutorii nu pot cumpăra bunuri cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite.

3. Ce este promisiunea de vânzare:

a) este un antecontract din care se naşte un drept de creanţă;

b) este numai unilaterală;

c) ca şi oferta de a contracta este un act juridic unilateral.

4. Ce este pactul de preferinţă:

a) este un act juridic unilateral prin care o persoană primeşte promisiunea proprietarului de vinde un bun, rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul;

b) este un contract unilateral;

c) este o variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul când îl va vinde să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal.

5. Ce este dreptul de preemţiune:

a) este o variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul când îl va vinde să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal;

b) este dreptul prioritar la cumpărare, recunoscut de lege anumitor persoane, drept ce reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi de la principiul conform căruia proprietarul

dispune liber de bunul său;

c) o variantă a pactului de preferinţă.

6. Ce este promisiunea unilaterală de vânzare:

a) un act juridic unilateral;

b) un antecontract sinalagmatic atunci când beneficiarul promisiunii se obligă să plătească în schimbul

opţiunii ce i se conferă, o sumă de bani;

c) o vânzare afectată de un termen sau o condiţie.

7. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut:

a) să fie în comerţ (să fie în circuitul civil);

b) să existe întotdeauna în momentul încheierii contractului;

c) să fie în posesia vânzătorului.

8. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul:

a) să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor;

b) să fie sincer şi serios;

c) să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil.

9. Cum trebuie să fie preţul, obiectul prestaţiei cumpărătorului:

a) fixat în bani, deoarece acest lucru ţine de natura contractului;

b) un preţ real, pe care părţile să nu-l fi stabilit în mod fictiv, ci cu scopul de a fi cerut şi plătit în realitate;

c) determinabil, când cuantumul lui este hotărât de părţi în momentul încheierii contractului.

10. Ce este predarea lucrului vândut:

a) constă în punerea lucrului vândut la dispoziţia cumpărătorului;

b) este obligaţie de a da;

11.

Ce este obligaţia de garanţie contra evicţiunii:

a) obligaţia vânzătorului să-l garanteze pe cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut;

b) obligaţia vânzătorului de a-l garanta pe cumpărător în caz de pierdere, în tot sau în parte, a proprietăţii lucrului sau în caz de tulburare a cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar, numai dacă evicţiunea provine din fapta unui terţ;

c) vânzătorul are obligaţia de garanţie contra evicţiunii, numai dacă este vorba de o tulburare de drept.

12. Ce reprezintă evicţiunea:

a) pierderea, în tot sau în parte, a proprietăţii lucrului;

b) tulburarea vânzătorului în exercitarea prerogativelor sale;

c) tulburarea cumpărătorului prin viciile lucrului.

13. Care sunt condiţiile garanţiei contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ:

a) să existe o tulburare de fapt;

b) cauza tulburării să fie concomitentă vânzării;

c) cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicţiunii.

14. Care sunt efectele garanţiei în caz de evicţiune consumată:

a) vânzătorul este obligat să restituie o parte din preţul primit;

b) cumpărătorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terţului evingător;

c) vânzătorul este îndreptăţit să solicite cheltuielile de judecată ale procesului din care a rezultat evicţiunea.

15. Care sunt condiţiile care se cer întrunite pentru a opera obligaţia de garanţie contra viciilor lucrului vândut:

a) viciul să fie posterior vânzării;

b) viciul să nu fie grav;

c) viciul trebuie să fie ascuns.

16. Care sunt efectele răspunderii vânzătorului pentru vicii:

a) cumpărătorul poate să ceară nulitatea contractului;

b) cumpărătorul poate să ceară rezilierea vânzării;

c) cumpărătorul poate să ceară rezoluţiunea vânzării.

17. Când datorează cumpărătorul dobânda preţului:

a) dacă lucrul vândut şi predat este producător de fructe;

b) în toate cazurile în care a întârziat să facă plata;

c) indiferent dacă lucrul vândut şi predat este sau nu producător de fructe.

18. Care este sancţiunea neplăţii preţului:

a) vânzătorul poate să ceară obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei printr-o

acţiune având ca obiect plata preţului, care este imprescriptibilă;

b) vânzătorul poate să ceară obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei, printr-o

acţiune având ca obiect plata preţului, care se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani;

c) vânzătorul poate să ceară rezoluţiunea vânzării.

19. Ce este luarea în primire a lucrului vândut:

a) obligaţia cumpărătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care vânzătorul

este obligat să-l predea;

b) obligaţia cumpărătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care vânzătorul

este obligat să-l predea, numai dacă are autorizarea instanţei să-l depună în alt loc, dacă are nevoie de

locul unde se găseşte;

c) obligaţia vânzătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care cumpărătorul

este obligat să-l predea.

20. Cine suportă cheltuielile vânzării:

a) vânzătorul;

b) atât vânzătorul cât şi cumpărătorul;

c)

cumpărătorul.

21

Care sunt caracterele juridice ale contractului de donaţie:

a) contract consensual;

b) contract cu titlu oneros;

c) contract translativ de proprietate.

22.

Care sunt incapacităţile de a dispune prin donaţii:

a) minorii şi persoanele puse sub interdicţie sunt incapabili relativ de a dispune prin donaţii;

b) numai persoanle puse sub interdicţie sunt incapabile absolut de a dispune prin donaţii;

c) minorii şi persoanele puse sub interdicţie sunt incapabili absolut de a dispune prin donaţii.

23.

Care sunt incapacităţile de a primi donaţii:

a) medicii şi farmaciştii nu pot primi donaţii;

b) minorii şi interzişii nu pot primi donaţii;

c) organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică sunt incapabile absolut de a primi donaţii.

24.

Care este obiectul contractului de donaţie:

a) un bun aflat în circuitul civil;

b) un bun, indiferent dacă este determinat sau determinabil;

c) bunul să fie posibil, licit, chiar dacă nu există sau nu poate exista în viitor.

25.

Care sunt condiţiile de formă ale contractului de donaţie:

a) dacă donaţia se încheie prin mandatar, pentru împuternicire nu se cere forma autentică;

b) toate donaţiile se fac prin act autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 813 Cod civil;

c) în situaţia în care contractul de donaţie se încheie prin acte separate, între absenţi, numai oferta de a

contracta trebuie să fie făcută în formă autentică.

26.

Ce este principiul irevocabilităţii donaţiilor:

a)

irevocabilitatea priveşte numai efectele contractului de donaţie;

b)părţile pot insera în contractul de donaţie clauze care să contravină irevocabilităţii donaţiei;

c)

irevocabilitatea donaţiilor priveşte nu numai efectele contractului, ci însăşi esenţa contractului, fiind

o condiţie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II).

27.

Care sunt clauzele incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor:

a) plata datoriilor viitoare nedeterminate;

b) donaţia poate fi afectată de un termen;

c) donaţia poate fi afectată de o condiţie cazuală sau mixtă.

28.

Care sunt clauzele compatibile cu principiul revocabilităţii donaţiilor:

a)

reîntoarcearea convenţională a bunurilor donate pentru cazul în care donatarul ar muri înainte de

donator, precum şi în situaţia în care atât donatarul cât şi descendenţii acestuia ar deceda înaintea sa;

b) dreptul donatorului de a dispune în continuare de bunul donat;

c) condiţiile potestative.

29.

Ce este revocabilitatea donaţiilor între soţi:

a) potrivit art. 937 Cod civil, orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este revocabilă;

b) potrivit art. 937 Cod civil, orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este irevocabilă;

c) soţul donator are posibilitatea de a renunţa la dreptul de a revoca donaţia.

30.

Ce formă îmbracă donaţiile simulate:

a) donaţie deghizată;

b) donaţie indirectă;

c) dar manual.

31.

Locaţiunea este un contract:

a) translativ de proprietate;

b) consensual;

32.

Ce caracteristici prezintă capacitatea părţilor în cazul contractului de locaţiune:

a) în toate cazurile, locatorul şi locatarul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de administrare;

b) locatorul trebuie să fie proprietarul lucrului;

c) dacă obiectul locaţiunii este un bun imobil, iar durata locaţiunii depăşeşte termenul de 5 ani, părţile

trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie.

33. Ce reguli se aplică în cazul în care contractul de locaţiune se încheie de un coindivizar:

a) regulile care guvernează vânzarea de către unul dintre coproprietari;

b) regulile care guvernează îmbogăţirea fără justă cauză;

c) regulile care guvernează răspunderea contractuală.

34. Ce lucruri pot forma obiectul contractului de locaţiune:

a) orice bunuri proprietate privată sau proprietate publică, în mod egal

b) orice bun prezent sau viitor;

c) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale pot fi închiriate

numai în condiţiile legii speciale.

35. În contractul de locaţiune chiria se stabileşte:

a) indiferent de durata contractului;

b) numai pe unităţi de timp;

c) în mod global sau pe unităţi de timp.

36. Ce condiţii trebuie să îndeplinească chiria în contractul de locaţiune:

a) să fie sinceră sau serioasă, sub sancţiunea nulităţii absolute;

b) să fie sinceră sau serioasă, sub sancţiunea nulităţii relative;

c) să fie fixată numai în bani.

37. Ce poate să solicite instanţei de judecată locatarul dacă locatorul nu-şi respectă obligaţia de predare a lucrului:

a) rezoluţiunea contractului pentru neexecutare;

b) obligarea la predarea silită a lucrului şi plata de daune – interese;

c) nulitatea contractului.

38. În ce condiţii se angajează răspunderea locatorului pentru tulburarea folosinţei provenind din viciile lucrului:

a) numai dacă este de rea – credinţă;

b) indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă;

c) indiferent dacă este de bună sau de rea – credinţă, dar numai pentru viciile ascunse ale lucrului.

39. Care sunt obligaţiile locatorului:

a) să efectueze reparaţile locative;

b) obligaţia de a întreţine lucrul;

c) obligaţia de a efectua reparaţiile capitale.

40. În virtutea obligaţiei de garanţie, pentru ce tulburări răspunde locatorul:

a) numai pentru cele provenind din propria faptă;

b) numai pentru cele provenind de la terţi;

c) atât pentru cele provenind din propria faptă cât şi pentru cele provenind de la terţi.

41. Care sunt caracterele juridice ale contractului de mandat:

a) de esenţa contractului, contract cu titlu gratuit;

b) contract unilateral;

c) de natura contractului, contract cu titlu gratuit.

42. Ce caractere juridice prezintă contractul de mandat:

a) contract intuitu personae;

b) contract real;

c) solemn, cu excepţiile prevăzute de lege.

a) încheierea oricărui act juridic;

b) încheierea de fapte juridice;

c) încheierea de acte juridice, cu excepţia celor cu caracter strict personal.

44. Ce condiţii se cer îndeplinite, din punct de vedere al capacităţii părţilor, în cazul contractului de mandat:

a) în toate cazurile, atât mandantul cât şi mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

b) mandatarul poate avea capacitate restrânsă de exerciţiu;

c) mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, indiferent de natura actului pe care

urmează să-l încheie.

45. Cum se interpretează mandatul dat în termeni generali:

a) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de conservare;

b) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de administrare;

c) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de dispoziţie.

46. Ce este manadatul în interes comun:

a) operaţiunea juridică în care mandatarul acţionează atât ca reprezentant al unei pesoane cât şi pentru

sine;

b) contractul care se încheie de o persoană care acţionează ca mandatar al ambelor părţi contractante;

c) un contract prin care mandatarul are, pe lângă dreptul la remuneraţie, un interes propriu la ăncheierea

actului pentru care a fost însărcinat de mandant.

47. Ce este autocontractul în materia contractului de mandat:

a) un mandat în interes comun;

b) este un act cu sine însuşi;

c) este o dublă reprezentare.

48. Cum se produc efectele revocării mandatului:

a) numai pentru viitor ( ex nunc);

b) numai pentru trecut (ex tunc);

c) atât pentru viitor cât şi pentru trecut.

49. Care sunt cauzele speciale de încetare a mandatului:

a) renunţarea mandatarului;

b) punerea sub interdicţie;

c) revocarea mandatului.

50. Care sunt obligaţiile mandantului:

a) în toate cazurile, obligaţia de plată a remuneraţiei;

b) obligaţia de a executa mandatul;

c) obligaţia de plată a remuneraţiei, dacă părţile au convenit încheierea contractului cu titlu oneros.

CHESTIONAR LA DISCIPLINA DREPT CIVIL – PERSOANELE

1.Care sunt persoanele fara capacitate de exercitiu?

a. minorul care nu a implinit varsta de 14 ani

b. minorul cu varsta intre 14 si 18 ani

c. minora casatorita

2.Capacitatea de folosinta anticipată este recunoscută de la :

a. nastere

b. conceptie

c. moarte

3.Ce cerinte trebuie sa indeplineasca “scopul propriu” ca element constitutiv al persoanei juridice ?

a. sa fie determinat si sa fie in accord cu interesul obstesc

b. scopul in accord cu interesul obstesc, se confunda intotdeauna cu scopul obstesc

c. scopul persoanei juridice nu trebuie formulat concret

4.Care este sanctiunea pentru nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice?

a. consacra sanctiunea nulitatii absolute a actului

b. atrage sanctiunea nulitatii relative a actului juridic civil

c. ambele

5.Cine poate dispune anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civila?

a.

hotararea judecatoreasca irevocabila

b.

persoana interesata

c.

autoritatea administratiei publice locale

6.

Cum poate minorul, cu capacitate de exercitiu restransa, incheia acte juridice de dispozitie?

a.

personal, cu incuviintarea ocrotitorului legal

b.

numai prin reprezentant

c.

personal, cu incuviintarea ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare

7.

Ce acte poate incheia minorul cu varsta intre 14-18 ani personal si singur?

a.

orice acte de administrare

b.

acte de dispozitie

c.

acte de conservare

8.

Prin ce se aseamana capacitatea civila a persoanei fizice cu cea a persoanei juridice?

a.

ambele sunt o parte a capacitatii juridice

b.

ambele au in continut numai drepturi

c.

ambele au in continut numai obligatii

9.

Cat timp trebuie sa fi trecut de la data ultimilor stiri din care rezulta ca persoana disparuta

era in viata pentru a fi declarata judecatoreste moartea acesteia precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei?

a. 6 luni

b. 1 luna

c. 4 ani

10. Care sunt caracterele juridice ale dreptului la nume?

a. opozabilitatea erga omnes , inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea, universalitatea, legalitatea, unitatea

b. legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea, universalitatea

c. legalitatea, oficialitatea, contradictorialitatea, intangibilitatea, egalitatea, universalitatea

11. sediul persoanei juridice este acolo unde aceasta?

a. se identifică prin arătarea unui anumit loc, stabilit in conditiile legii, cu aceasta

semnificatie

b. îşi desfăşoară intreaga activitate

c. unde îşi desfăşoară cea mai importantă activitate

12. Cate domicilii poate avea o persoana fizica, in Romania, in acelasi timp?

a. un domiciliu

b. doua domicilii

c. mai multe domicilii

13. Cand are loc reconstituirea actului de stare civila in sensul Legii nr.119/1996?

a. cand certificatul de nastere a unei persoane a fost distrus nemaiputandu-se recupera

b. cand certificatul de casatorie a fost pierdut

c. cand registrul de stare civila in care se consemneaza actele de nastere a fost pierdut sau distrus

14. In ce situatii se vorbeste despre institutia domiciliului legal?

a. cand minorul savarseste o infractiune

b. cand minorul este dat in plasament

c. cand minorul este interna in spital

15. Capacitatea de exercitiu a persoanei presupune potrivit Decr. 31/1954 :

a. capacitatea persoanei de a îşi exercita drepturile savarsind acte juridice

b. capacitatea persoanei de a-si si asuma obligatii savarsind acte juridice

c. capacitatea persoanei de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii savărşind acte juridice

16. Ce categorii de persoane nu au capacitatea de a fi tutore?

a. minorul sau cel pus sub interdictie

b. cel caruia nu i s-a retras exercitiul drepturilor politice sau civile

c. cel care, nu exercita o alta tutela

17. Care sunt situatiile care pot duce la modificarea numelui de familie?

a. stabilirea filiatiei copilului din casatorie

b. stabilirea filiatiei copilului din afara casatoriei si fata de al doilea parinte

c. stabilirea filiatiei fata de mama

18. Cine sunt “comorienţii”?

a. persoanele care au incetat din viata in aceeasi imprejurare

b. persoanele care nu au incetat din viata in aceeasi imprejurare

c. persoanele care au incetat din viata in imprejurari similare

19. Care sunt situatiile in care inceteza masura curatelei?

a. cand inlocuirea tutorelui minorului cu alt tutore se produce in acelasi moment, concomitent

b. in cazul contrarietatii de interese aparute intre minor si ocrotitorul sau legal

c. in cazul in care parintele sau tutorele minorului nu e impiedicat vremelnic de a-l ocroti pe

acesta

20. Care sunt caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice?

a. contradictorialitatea

b. confidentialitatea

c. inalienabilitatea

21. Cand se stabileste prenumele persoanei fizice?

a. la data inregistrarii nasterii

b. la data stabilită prin decizia ofiţerului stării civile

c. intr-un termen rezonabil, lăsat la aprecierea părinţilor

22. Porecla persoanei fizice este :

a. un nume inregistrat în registrul de stare civilă

b. o denumire expresiva pe care i-o atribuie alte persoane

c. un prenume al persoanei fizice, neînregistrat in actele de stare civilă

23. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe :

a. de la nasterea persoanei

b. incepe de la conceptie în toate cazurile

c. incepe de la naşterte sau conceptie, in functie statutul persoanei

24. Ce presupune prezumtia “timpul legal al conceptiunii”?

a. că data a conceptiunii poate fi considerata în orice zi din intervalul de timp situat între a 300 si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului

b. se plaseaza intre a 200-a zi inaintea nasterii si a 300-a zi înaintea nasterii

c. este determinat potrivit declaraţiei mamei.

25. Care sunt caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice?

a. contradictorialitatea

b. confidentialitatea

c. inalienabilitatea

CHESTIO AR LA DISCIPLI A DREPT SUCCESORAL

1.

Cine constată nedemnitatea succesorală?

a.

alti mostenitori beneficiari ai inlaturarii de la mostenire;

b.

instanta de judecata;

c.

notarul;

2.

Cine stabileste cazurile de nedemnitate?

a.

legea;

b.

instanta de judecata;

c.

persoana cu vocatie succesorala;

3.

Care sunt conditiile care trebuie indeplinite pentru a putea opera

reprezentarea?

a. cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii;

b. locul celui reprezentat sa fie un loc util;

c. reprezentantul sa aiba vocatia succesorala generala proprie la mostenirea lăsată de defunct.

4. Care sunt efectele reprezentarii?

a. reprezentatul urca in locul si gradul celui reprezentat;

b. reprezentantul urca in locul si gradul celui reprezentat;

c. reprezentarea opereaza de drept si imperativ, independent de vointa

descendentilor;

5. Când trebuie sa existe capacitatea de a dispune prin testament?

a. la momentul deschiderii succesiunii;

b. la momentul intocmirii testamentului;

c. pe toata perioada de la momentul testarii pana la momentul deschiderii

succesiunii.

6.

Care sunt persoanele care nu pot primi prin testament?

a.

medicii si farmacistii care l-au tratat pe testator de boala de care sufera,

b.

persoanele nenascute la momentul intocmirii testamentului

c.

peroanele incapabile

7.

Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca testamentul olograf

pentru a fi valabil?

a.

sa fie scris in tot, datat si semnat de mâna testatorului

b.

sa aiba mentiunea „ bun si aprobat”

c.

sa fie incheiat in fata notarului

8.

În functie de obiectul lui legatul poate fi:

a. legatul universal, care conferă legatarului chemare la o fractiune din mostenire sau la o masa de bunuri determinate;

b. legatul cu titlu universal, care conferă legatarului chemare sau vocatie la

întreaga mostenire;

c. legatul cu titlu particular, care conferă vocatie la unul sau mai multe bunuri succesorale singulare, privite ut singuli

9. Care este sanctiunea depăşirii cotităţii disponibile?

a. nulitatea ;

b. caducitatea,

c. reductiunea

10. Care este termenul in care poate fi exercitat dreptul de optiune succesorala?

a. in termenul general de prescriptie;

b. in 6 luni de la data deschiderii mostenirii;

c. in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.

11. În cazul renunţării la mostenire a succesibilului care este actiunea pusa la

dispozitia creditorilor acestuia de dispozitiile legale?

a. actiunea oblică;

b. actiunea pauliană;

c. revocarea renunţării,

12. Ce fel de act este opţiunea succesorală?

a. act de administrare

b. act de dispozitie

c. act de conservare

13. Care sunt conditiile de formă pe care trebuie sa le îndeplinească acceptarea sub

beneficiu de inventar pentru a fi valabilă?

a. este un act consensul fiind necesar doar acordul de vointa

b. trebuie sa indeplineasca forma solemnă;

c. legea nu impune astfel de condiţii

14. În cazul declararii judecatoresti a mortii, de cand incepe sa curga dreptul de

optiune succesorala?

a. de la data stabilita de instanta ca fiind data mortii

b. de la data ramanerii irevocabile a hotarii judecatoresti de declarare a mortii

c. de la data introducerii cererii de declarare judecatoreasca a mortii;

15. Cine poate dispune repunerea în termenul de opţiune succesorală?

a. notarul public;

b. organele administrative de stat

c. instanţa judecatorească

16. Care sunt conditiile de formă ale renunţării la moştenire?

a. este un act juridic solemn;

b. trebuie sa fie înscrisă în registrul special de renunţări ;

c. trebuie făcută în faţa instanţei judecătoreşti

17. Care sunt efectele renuntarii la mostenire?

a. renunţătorul nu beneficieaza de nici un drept succesoral;

b. renunţătorul va fi obligat la raportul donatiilor

renunţătorul nu va fi obligat la raportul donatiilor, cu exceptia situatiiei in care vine la mostenire impreuna cu mostenitorii rezervatari

c.

18. Care sunt efectele acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar?

a.datorile mostenitorului fata de de cuius nu se sting prin confuziune; b.acceptarea este revocabilă; c.creantele mostenitorului fata de de cuius se sting prin confuziune

19. Care sunt drepturile ce nu fac parte din activul succesoral?

a. drepturile reale

b. drepturile de creanta

c. drepturile personale nepatrimoniale

20. Care dintre moştenitori se bucura de sezină?

a. descendentii

b. colateralii privilegiati

c. sotul supravietuitor

21. Care autoritate poate dispune anularea certificatului de mostenitor?

a. orice notar public in fata caruia se invoca motivul de nulitate

b. instanta judecatoreasca

c. seful oficiului de stare civila de la ultimul domiciliu al defunctului

22. Care este termenul în care se poate cere ieşirea din indiviziune?

a. de 6 luni de la data deschiderii succesiunii

b. este o actiune imprescriptibilă

c. in termenul general de prescriptie

23. Care este efectul juridic al împărţelii mostenirii?

a. constitutiv

b. translativ

c. declarativ

24. Care sunt conditiile pentru ca mostenitorul care a atentat la viata defunctului să

fie înlăturat de la mostenire pentru ndemnitate? a.mostenitorul sa-l fi omorat cu intentie

b. mostenitorul sa-l fi omorat din culpa,

c. mostenitorul sa fi fost condamnat pentru omor, iar hotararea penala sa fi ramas definitiva;

25. Regulile care guvernează mostenirea se pot aplica:

a. numai în cazul mortii unei persoane fizice

b. în cazul încetării existentei unei persoane juridice

c. numai dacă la moartea unei persoane fizice există rude ale defunctului.

26. În urma deschiderii unei succesiuni pot exista:

a. mostenitori rezervatari cu titlu particular

b. mostenitori legali cu titlu particular

27.

Nu se pot transmite prin acte între vii:

a. drepturile reale ale unei persoane fizice

b. obligatiile unei persoane fizice

c. drepturile succesorale

28. Pot veni la mostenirea lui de cuius:

a. copiii mostenitorului nedemn, prin reprezentare

b. copiii mostenitorului nedemn, în nume propriu

c. ceilalti ascendenti ai nedemnului, în nume propriu sau prin reprezentare

29. Sunt excepţii de la principiul proximităţii gradului de rudenie:

a. împărţeala pe linii;

b. împărţeala de ascendent;

c. reprezentarea succesorală.

30. Nedemnitatea succesorală este:

a. o incapacitate succesorală;

b. opera legii sau voinţa testatorului;

c. o sancţiune civilă.

31. Reprezentarea succesorală nu este admisă în privinţa:

a. descendenţilor din fraţi şi surori ai defunctului;

b. ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului;

c. descendenţilor defunctului.

32. Dacă la o moştenire legală sunt chemaţi un frate bun şi doi fraţi consangvini ai

defunctului:

a. fiecare va lua 1/3 din moştenire;

b. fratele bun va lua ½ din moştenire;

c. fiecare frate consangvin va lua 1/6 din moştenire

33. Descendenţii de gradul II pot veni la moştenire:

a. numai în nume propriu;

b. numai prin reprezentare;

c. în numai propriu, sau, după caz, prin reprezentare.

34. Ascendenţii privilegiaţi:

a. sunt moştenitori rezervatari;

b. sunt obligaţi la raportul donaţiilor;

c. nu sunt moştenitori sezinari.

35. Colateralii privilegiaţi:

a. nu sunt moştenitori sezinari;

b. împart moştenirea în mod egal;

c. sunt moştenitori rezervatari.

36. Colateralii ordinari:

a. nu sunt moştenitori sezinari;

b. pot veni la moştenire prin reprezentare;

37.

În concurs cu doi descendenţi ai defunctului, cota legală a soţului supravieţuitor este de:

a. 1/3;

b. ¼;

c. 1/8

38. În concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, cota legală a soţului

supravieţuitor este de:

a. ½;

b. 1/3;

c. ¼

39. În concurs numai cu colateralii privilegiaţi ai defunctului, cota legală a soţului

supravieţuitor este de:

a. ½;

b. 1/3;

c. ¼

40. Soţul supravieţuitor:

a. poate veni la moştenire prin reprezentare;

b. este obligat la raportul donaţiilor;

c. este moştenitor sezinar.

41. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor:

a. nu este recunoscut dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii defunctului;

b. durează cel mult un an;

c. este inalienabil şi insesizabil.

42. Împărţirea pe linii se aplică, dacă este cazul:

a. descendenţilor defunctului;

b. colateralilor privilegiaţi;

c. ascendenţilor privilegiaţi.

43. Nu sunt moştenitori rezervatari:

a. descendenţii defunctului;

b. colateralii privilegiaţi ai defunctului;

c. ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.

44. Sunt supuse reducţiunii, în măsura în care încalcă rezerva succesorală:

a. numai legatele;

b. numai donaţiile;

c. atât legatele cât şi donaţiile.

45. Nu sunt moştenitori sezinari:

a. descendenţii;

b. colateralii privilegiaţi;

c. ascendenţii privilegiaţi

46. Ascendenţii ordinari:

a. sunt moştenitori rezervatari;

b. sunt moştenitori sezinari;

c. sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

47. Regulile reprezentării succesorale:

a. nu pot fi modificate prin voinţa defunctului;

b. pot fi modificate dar cu acordul moştenitorilor;

c. sunt supletive.

48. Au vocaţie succesorală legală:

a. soţul supravieţuitor

b. legatarii cu titlu universal

c. legatarii cu titlu particular

49. Sunt condiţii speciale ale succesiunii legale:

a. capacitatea succesorală;

b. vocaţia succesorală legală;

c. nedemnitatea succesorală.

50. Caducitatea legatelor intervine:

a. în cazul predecesului legatarului;

b. în caz de revocare a legatului;

c. în cazul pieirii bunului după deschiderea succesiunii.

DREPT PE AL. PARTEA GE ERALĂ I

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Dreptul penal ca ramură a dreptului are ca obiect de reglementare:

A. Relaţiile de prevenire a săvârşirii infracţiunilor;

B. Relaţiile de combatere a infracţiunilor;

C. Relaţiile de apărare socială.

2. Raportul juridic penal constă într-o:

A. Relaţie de apărare socială;

B. Relaţie de combatere a infracţiunilor;

C. Relaţie de apărare socială reglementată prin normele penale.

3. Dreptul penal ca ramură a dreptului prezintă:

A. Un caracter autonom;

B. Un caracter de drept privat;

C. Un caracter neunitar.

4. Scopul dreptului penal constă în:

A. Reglementarea modului de combatere a infracţiunilor;

B. Reglementarea modului de prevenire a săvârşirii infracţiunilor;

C. Apărarea valorilor sociale împotriva săvârşirii infracţiunilor.

5. Ştiinţa dreptului penal poate fi divizată în:

A. Partea generală şi partea specială;

B. Partea introductivă, partea generală şi partea specială;

C. Drept penal general şi Drept penal special.

6. Pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului reprezintă:

A. Izvor mediat al dreptului penal român;

B. Izvor direct al dreptului penal, dar numai dacă legile interne nu conţin dispoziţii mai

favorabile;

C. Nu constituie izvor al dreptului penal.

7. orma penală prevede în mod explicit:

A. Fapta care este periculoasă pentru valorile sociale;

B. Conduita ce trebuie urmată;

C. Fapta care este periculoasă pentru valorile sociale şi sancţiunea aplicată în cazul săvârşirii

acesteia.

8. orma penală prohibitivă are ca regulă de conduită:

A. Abţinerea de a săvârşi fapta care este descrisă în normă;

B. Obligaţia de a face sau de a acţiona;

C. Obligaţia de a împiedica săvârşirea unei infracţiuni.

9. orma penală onerativă are ca regulă de conduită:

A. Abţinerea de a săvârşi fapta care este descrisă în normă;

B. Obligaţia de a face sau de a acţiona;

10.

Criteriul ubicuităţii sau a desfăşurării integrale presupune ca:

A. Infracţiunea să fie săvârşită în întregime pe teritoriul ţării;

B. Infracţiunea să fie săvârşită în întregime pe teritoriul ţării sau pe o navă ori o aeronavă

română;

C. Pe teritoriul ţării sau pe o navă ori o aeronavă română s-a produs numai un act de executare

ori s-a produs rezultatul infracţiunii.

11. Intenţia directă ca formă a vinovăţiei există când infractorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

B. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

C. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

12. Intenţia indirectă există când infractorul:

A. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă;

B. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

C. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

13. Culpa ca formă a vinovăţiei există când infractorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

B. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

C. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

14. Culpa cu prevedere există când infractorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

B. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

C. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

15. Culpa simplă există când infractorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

B. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

C. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

16. În doctrina penală culpa cu prevedere se mai numeşte:

A. Uşurinţă;

B. Neglijenţă;

C. Culpă simplă.

17. În care din formele şi modalităţile vinovăţiei infractorul nu prevede rezultatul faptei sale:

A. Intenţia indirectă;

B. Culpa simplă;

C. Uşurinţa.

18. În Codul penal actual subiectul activ al infracţiunii poate fi:

A. Numai persoana fizică;

B. Persoana fizică şi persoana juridică;

C. Numai persoana juridică.

19. Persoana juridică în Codul penal actual poate fi:

A. Doar subiect pasiv al infracţiunii;

B. Doar subiect activ;

C.

Atât subiect activ cât şi pasiv.

20. Poate fi subiect activ al infracţiunii ca persoană juridică:

A. Statul;

B. O autoritate publică;

C. O societate comercială.

21. u poate fi subiect activ al infracţiunii ca persoană juridică:

A. O societate comercială;

B. O instituţie publică care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat;

C. O societate de drept privat.

22. Pentru a fi subiect activ al infracţiunii persoana fizică trebuie să îndeplinească printre altele

şi condiţiile generale:

A. Să se bucure de reputaţie neştirbită;

B. Să aibă vârsta de 14 ani împliniţi;

C. Să nu profite de o situaţie prilejuită de o calamitate.

23. Subiectul activ al infracţiunii, în legislaţia penală română trebuie să îndeplinească printre

altele şi condiţiile generale:

A. Să aibă libertatea de voinţă şi de acţiune;

B. Să acţioneze numai cu intenţie;

C. Să coopereze cu alţi participanţi.

24. Subiect activ calificat al infracţiunii trebuie să îndeplinească printre altele şi anumite

condiţii ce privesc:

A. Calitatea cerută în norma incriminatoare;

B. Voinţa de a săvârşi o faptă calificată;

C. Posibilitatea de a evita rezultatul.

25. u pot fi subiecţi activi ai infracţiunii:

A. Persoanele care săvârşesc faptele penale sub imperiul constrângerii;

B. Persoanele încadrate în muncă;

C. Persoanele cu funcţii de conducere.

26. u pot fi subiecţi activi ai infracţiunii:

A. Femeile în vârstă de peste 55 de ani;

B. Bărbaţii în vârstă de peste 60 de ani;

C. Iresponsabilii.

27. Subiectul pasiv al infracţiunii trebuie să îndeplinească printre altele şi condiţiile:

A. Să fie în apropierea subiectului activ;

B. Să fie titular al valorii sociale ocrotite penal;

C. Să aibă vârsta de 14 ani împliniţi.

28. Pot fi subiecţi pasivi ai infracţiunii:

A. Numai persoanele fizice;

B. Numai persoanele juridice;

29.

Subiectul pasiv calificat al infracţiunii trebuie să îndeplinească printre altele condiţiile:

A. Să aibă calitatea cerută de norma incriminatoare;

B. Să aibă o calificare profesională;

C. Să săvârşească o infracţiune calificată.

30. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie :

A. O valoare socială ocrotită penal;

B. O faptă materială;

C. Un bun material.

31. Obiectul material al infracţiunii reprezintă:

A. Entitatea materială asupra căreia se îndreaptă acţiunea sau inacţiunea incriminată;

B. Numai un bun material;

C. Norma penală încălcată.

32. Obiectul infracţiunii poate fi :

A. Atât material, cât şi nematerial;

B. Numai material;

C. Numai nematerial.

33. I. C., M. A. Şi G. I., marinari pe un cargou sub pavilion românesc, în timpul unei escale în

portul Singapore, au sustras de la bordul navei, care transporta mărfuri în Coreea de ord, un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. Fapta de furt calificat comisă de cei trei marinari:

A. Cade sub incidenţa legii penale române, deoarece infracţiunea săvârşită pe nava română este

considerată săvârşită pe teritoriul ţării.

B. Nu cade sub incidenţa legii penale române, deoarece a fost săvârşită în afara apelor

teritoriale româneşti;

C. Cade sub incidenţa legii penale străine, potrivit principiului teritorialităţii.

34. În latura obiectivă a infracţiunii, doctrina penală examinează:

A. Obiectul infracţiunii;

B. Elementul material;

C. Subiectul calificat.

35. Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde printre altele:

A. Urmarea imediată;

B. Urmarea îndepărtată;

C. Obiectul infracţiunii.

36. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă:

A. Numai într-o acţiune;

B. Într-o acţiune sau inacţiune;

C. Numai într-o inacţiune.

37. Elementul material al laturii obiective în conţinutul infracţiunii se poate prezenta în variante

alternative:

A. Numai prin acţiuni;

B. Numai prin inacţiuni;

38.

Cerinţele esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective a infracţiunii:

A. Constituie întodeauna circumstanţe agravante;

B. Constituie elemente constitutive ale incriminării;

C. Nu influenţează existenţa infracţiunii.

39. Legătura de cauzalitate între acţiune sau inacţiune şi urmarea imediată:

A. Trebuie stabilită la orice infracţiune;

B. În cazul infracţiunilor formale rezultă ,,ex re”;

C. Nu trebuie stabilită la infracţiunile materiale.

40. Prin urmarea imediată naturală a laturii obiective a infracţiunii înţelegem:

A. Rezultatul care se răsfrânge asupra obiectului juridic specific al infracţiunii;

B. Modificarea fizică firească pe care activitatea făptuitorului o produce în realitatea obiectivă;

C. Numai consecinţa materială (substanţială) produsă asupra subiectului pasiv.

41. Sabilirea existenţei legăturii de cauzalitate este necesară:

A. Numai în cazul infracţiunilor formale;

B. Numai în cazul infracţiunilor materiale;

C. Atât în cazul infracţiunilor formale, cât şi în cazul infracţiunilor materiale.

42. Actele de pregătire ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale, în legislaţia penală română:

A. Sunt incriminate;

B. Nu sunt incriminate;

C. Sunt incriminate ca abateri disciplinare.

43. În cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită împrejurării că în timpul

când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află, se realizează:

A. O tentativă imperfectă;

B. O tentativă proprie;

C. O tentativă relativ improprie.

44. Tentativa la o infracţiune pedepsită cu închisoarea se sancţionează cu:

A. Pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată;

B. O pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege

pentru infracţiune consumată;

C. Pedeapsa amenzii.

45. În cazul tentativei relativ improprii, neproducerea rezultatului se datorează:

A. Lipsei obiectului de la locul unde credea infractorul că se află;

B. Întreruperii activităţii infracţionale;

C. Modului greşit cum a fost concepută executarea.

46. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului

constituie o altă infracţiune:

A. Nu se pedepsesc;

B. Se pedepsesc ca tentativă la infracţiunea de la care s-a desistat;

47.

În cazul pluralităţii naturale:

A. Cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută de însăşi natura faptei;

B. Este necesară gruparea sau asocierea mai multor persoane în vederea săvârşirii de

infracţiuni;

C. Este necesară în toate cazurile cooperarea a două persoane.

48. Coautoratul ca formă a participaţiei penale presupune:

A. Cooperarea a cel puţin două persoane la săvârşirea directă şi nemijlocită a faptei;

B. Săvârşirea faptei de către autor cu sprijinul unui complice;

C. Săvârşirea faptei de către autor împreună cu un instigator.

49. Unitatea

caracterizează:

de

rezoluţie

infracţională

cu

A. Concursul de infracţiuni;

B. Infracţiunea continuată;

C. Infracţiunea progresivă.

care

se

săvârşeşte

acţiunile

sau

inacţiunile

50. În cazul infracţiunii deviate, modalitatea aberratio ictus, se reţine:

A. Infracţiunea consumată săvârşită prin devierea acţiunii;

B. Tentativa pedepsibilă îndreptată împotriva victimei vizată iniţial de infractor;

C. Atât infracţiunea consumată săvârşită prin devierea acţiunii, cât şi tentativa pedepsibilă

îndreptată împotriva victimei vizată iniţial de infractor, în concurs de infracţiuni.

51. Pentru comiterea a două infracţiuni concurente de către persoana fizică instanţa de judecată

a stabilit două pedepse cu închisoarea de 5 ani şi de 2 ani, iar în baza art. 34 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani, fără a o spori:

A. Instanţa a procedat corect;

B. Instanţa a greşit fiindcă pedeapsa cea mai grea trebuia sporită;

C. Instanţa trebuia să adiţioneze pedepsele.

52. Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii în cazul persoanei fizice poate consta

într-o condamnare definitivă:

A. La pedeapsa amenzii;

B. La pedeapsa închisorii de 6 luni;

C. La pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

53. Primul

definitivă:

termen

al

recidivei

mari

postcondamnatorii

poate

A. La pedeapsa închisorii mai mică de 6 luni;

B. La pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni;

C. La pedeapsa închisorii de cel puţin 6 luni.

54. Atacul în cazul legitimei apărări trebuie:

A. Să aibă temei legal;

B. Să fie imaterial;

C. Să producă un pericol iminent.

consta

într-o

55. Există stare de legitimă apărare dacă atacul:

condamnare

A. Este dezlănţuit de un iresponsabil (nebun) şi cel care ripostează cunoaşte acest lucru;

B. Pune în orice fel de pericol persoana celui atacat sau interesul obştesc;

C.

Este direct, material, imediat şi injust, îndreptat împotriva altei persoane decât cea care

ripostează.

56. În cazul stării de necesitate răspunderea civilă:

A. Este înlăturată în toate cazurile;

B. Nu este înlăturată;

C. Este înlăturată atunci când pericolul provine dintr-un caz fortuit (cutremur, trăsnet etc.).

57. Eroarea principală are ca efect:

A. Inexistenţa unei variante agravate a infracţiunii;

B. Inexistenţa unei circumstanţe agravante;

C. Inexistenţa infracţiunii.

58. Responsabilitatea atenuată:

A. Înlătură caracterul penal al faptei;

B. Poate constitui o circumstanţă atenuantă;

C. Înlătură răspunderea penală.

59. Beţia voluntară completă ce afectează discernământul inculpatului:

A. Înlătură caracterul penal al faptei, făptuitorul fiind iresponsabil;

B. Înlătură caracterul penal al faptei;

C. Nu înlătură caracterul penal al faptei.

60. Constrângerea morală:

A. Nu există atunci când este posibilă chemarea în ajutor a organelor de poliţie;

B. Presupune ameninţarea cu producerea oricărui pericol;

C. Înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.

DREPT PE AL. PARTEA GE ERALĂ II

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Răspunderea penală:

A. Poate fi definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de conformare;

B. Nu constituie o instituţie fundamentală a dreptului penal;

C. Poate fi definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere.

2. Cauzele care înlătură răspunderea penală:

A. Au efecte în ceea ce priveşte consecinţele civile ale acesteia.

B. Fac imposibilă aplicarea sancţiunilor penale;

C. Produc aceleaşi efecte ca şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

3. Efectele amnistiei şi graţierii sunt:

A. Amândouă înlătură răspunderea penală;

B. Amândouă înlătură consecinţele condamnării;

C. Amândouă înlătură executarea pedepsei.

4. Amnistia se acordă de:

A. Parlament;

B. Guvern prin ordonanţă;

C. Ministrul Justiţiei.

5. Amnistia nu are efecte asupra:

A. Executării pedepsei principale;

B. Drepturilor persoanei vătămate prin infracţiune;

C. Executării pedepselor complementare.

6. Amnistia după condamnare înlătură:

A. Executarea măsurilor educative;

B. Drepturile persoanei vătămate;

C. Executarea pedepsei complementare.

7. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă în cazul infracţiunilor continuate:

A. De la data săvârşirii primei acţiuni sau inacţiuni;

B. De la data consumării infracţiunii;

C. De la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

8. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă în cazul infracţiunilor continue:

A. De la data începerii acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material al infracţiunii;

B. De la data încetării acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material al infracţiunii;

C. De la data consumării infracţiunii.

9. În cazul suspendării cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, termenul curs

anterior cauzei de suspensare:

A. Se şterge şi nu se ia în calcul;

B. Îşi reia cursul la încetarea cauzei de suspendare;

10.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale intervine:

A. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune;

B. Când o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică

punerea în mişcare a acţiunii penale;

C. Când se înmânează inculpatului un exemplar al mandatului de arestare preventivă.

11. Termenul de prescripţie a executării pedepsei se întrerupe:

A. Prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului în

desfăşurarea procesului penal;

B. În cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală;

C. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune.

12. Termenul de prescripţie a executării pedepsei se suspendă:

A. În cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală;

B. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune;

C. Când începe executarea pedepsei.

13. Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul unor întreruperi repetate va produce

efecte dacă.

A. Se împlineşte odată şi jumătate;

B. Se împlineşte de la ultima întrerupere;

C. Se împlineşte de la momentul când a început iniţial să curgă.

14.

Prescripţia executării pedepsei:

 

A. Înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;

 

B. Nu înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;

 

C. Înlătură executarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi.

 

15.

Executarea

pedepselor

principale

nu

se

prescrie

când

au

fost

pronunţate

pentru

infracţiunile:

A. De omor calificat;

B. Contra păcii şi omenirii;

C. Contra capacităţii de apărare a României.

16. În cazul vătămării mai multor persoane prin aceeaşi faptă, pedepsită la plângerea prealabilă:

A. Plângerea produce efecte numai dacă este făcută de către toate persoanele;

B. Plângerea produce efecte şi dacă este făcută de o singură persoană;

C. Împăcarea părţilor nu mai este posibilă.

17. Când la săvârşirea infracţiunii au participat mai multe persoane, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii peale are efecte:

A.

Doar faţă de participantul în legătură cu care a intervenit cauza de întretupere;

B.

Doar faţă de participanţii care au cunoscut cauza de întrerupere;

C.

Faţă de toţi participanţii la infracţiune chiar dacă actul de întrerupere priveşte pe unul dintre

ei.

18. În cazul săvârşirii faptei de mai mulţi participanţi, înlăturarea răspunderii penale faţă de

toţi aceştia se poate face prin:

A. Retragerea plângerii prealabile faţă de toţi participanţii;

B. Retragerea plângerii prealabile faţă de un participant;

C.

Retragerea plângerii prealabile faţă de un participant şi împăcarea cu restul.

19. Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege:

A. Înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă;

B. Nu stinge acţiunea civilă;

C. Înlătură doar executarea pedepsei.

20. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazul persoanelor vătămate, lipsite de

capacitate de exerciţiu, dacă se face:

A. Personal;

B. Personal cu încuviinţarea reprezentanţilor legali;

C. Numai de reprezentanţii lor legali.

21. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazul persoanelor vătămate care au capacitate de exerciţiu restrânsă, dacă se face:

A. Numai de reprezentanţii lor legali;

B. Personal;

C. Personal cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

22. În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de

introducerea plângerii prealabile, iar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, înlăturarea răspunderii penale se poate face:

A. Prin retragerea plângerii prealabile;

B. Atât prin retragerea plângerii prealabile cât şi prin împăcarea părţilor;

C. Prin împăcarea părţilor.

23. Împăcarea părţilor:

A. Înlătură caracterul penal al faptei;

B. Înlătură doar executarea pedepsei;

C. Înlătură răspunderea penală.

24. În cazul plângerii prealabile, părţile trebuie să-şi exprime acordul de voinţă cu privire la

împăcare:

A. Numai în faţa instanţei de judecată;

B. În şedinţă de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin

înscrisuri autentice;

C. Numai prin avocat.

25. Pentru a produce efecte, împăcarea trebuie:

A. Să fie totală şi necondiţionată;

B. Să intervină în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că împăcarea părţilor înlătură

răspunderea penală;

C. Să intervină cel mai târziu până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă cu privire la

infracţiunea săvârşită.

26. Sancţiunile de drept penal:

A. Sunt sancţiunile pe care dreptul penal le reglementează în mod special;

B. Cuprind toate sancţiunile, inclusiv cele cu caracter administrativ;

27.

Sancţiunile absolut determinate:

A. Nu au în lege nicio limită;

B. Sunt prevăzute de lege în cuantumul sau durata lor exactă;

C. Sunt prevăzute de lege în cuantumul sau durata lor nedeterminată.

28. Sancţiunile de drept penal:

A. Nu se sting odată cu decesul persoanelor fizice cărora li s-au aplicat:

B. Pot fi transmise şi succesorilor făptuitorilor –persoane juridice;

C. Au întodeauna caracter personal.

29. Din definiţia legală a pedepsei rezultă că aceasta:

A. Are o dublă esenţă (constrângere şi reeducare);

B. Este o măsură de constrângere şi, prin aceasta, are şi un rol reeducativ;

C. Trebuie opusă factorilor educativi.

30. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă:

A. Nedeterminată;

B. Absolut determinată;

C. Relativ determinată.

31. Pedeapsa amenzii în dreptul român este o pedeapsă:

A. Principală;

B. Secundară;

C. Nedeterminată.

32. Deşi prevăzută de legea penală, detenţiunea pe viaţă nu se aplică:

A. Aceluia care la data săvârşirii faptei împlinise 55 de ani;

B. Aceluia care la data pronunţării hotărârii de condamnare împlinise 60 de ani;

C. Aceluia care era grav bolnav la momentul pronunţării hotărârii de condamnare.

33. În cazul în care pedeapsa de 10 ani ce se execută este rezultatul unui concurs de infracţiuni

săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate condamnatul, care nu a fost folosit la muncă, poate fi liberat condiţionat:

A. După ce a executat 2/3 din pedeapsă;

B. Jumătate din durata pedepsei;

C. 3/4 din pedeapsă.

34. Pedepsele accesorii pot fi aplicate:

A. Dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puţin 2 ani;

B. Dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 2 ani;

C. Dacă pedeapsa principală este închisoarea.

35. Individualizarea pedepsei:

A. Se realizează în două faze: faza incriminării faptelor penale şi faza determinării concrete a

pedepsei;

B. Prezintă trei trepte aflate într-o anumită ierarhie;

C. Nu are loc în faza executării pedepsei aplicate.

36. Criteriile generale de individualizare a pedepsei:

A. Sunt incidente numai în cazul pedepselor şi măsurilor educative;

B. Sunt incidente numai în cazul pedepselor;

C. Sunt incidente nu numai în cazul pedepselor şi măsurilor educative, dar şi în cazul măsurilor

de siguranţă, în anumite limite.

37. Criteriile generale de individualizare a pedepsei:

A. Nu sunt obligatorii pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor complementare;

B. Nu sunt obligatorii pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor alternative;

C. Au un caracter obligatoriu şi nu facultativ.

38. Cauzele modificatoare de pedeapsă:

A. Cuprind numai stările de agravare sau de atenuare;

B. Pot fi definite ca fiind stările, situaţiile sau împrejurările exterioare conţinutului infracţiuni;

C. Determină numai o modificare cantitativă a pedepsei.

39. Cauzele generale de agravare a pedepsei sunt.

A. Stările de agravare;

B. Circumstanţele agravante;

C. Stările de agravare şi circumstanţele agravante.

40. Cauzele modificatoare de pedeapsă.

A. Sunt numai determinate;

B. Pot fi atât determinate, cât şi indeterminate,

C. Sunt numai concomitente săvârşirii infracţiunii.

41. Circumstanţele judiciare:

A. Nu sunt prevăzute de lege;

B. Instanţa evaluează caracterul lor agravant sau atenuant;

C. Sunt obligatorii pentru instanţa de judecată.

42. Constituie circumstanţe atenuante legale.

A. Depăşirea limitelor legitimei apărări;

B. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii;

C. Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba

pricinuită.

43. În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, dacă se constată că există circumstanţe

atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă:

A. Cu cel mult o treime din minimul special;

B. Cu cel mult o treime din maximul special;

C. Până la o treime din minimul special.

44. Constituie circumstanţe agravante legale:

A. Săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună;

B. Împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de

ultraj;

C. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei.

45. Când se constată existenţa circumstanţelor agravante, dacă maximul special al pedepsei aplicate persoanei fizice este neîndestulător, la acesta se poate adăuga un spor:

A. Jumătate din acest maxim, în cazul pedepsei închisorii;

B.

De cel mult o treime din maximul special, în cazul pedepsei amenzii;

C.

De până la 5 ani, dar care nu poate depăşi jumătate din maximul special, în cazul pedepsei

închisorii.

46. Circumstanţa depăşirii limitelor legitimei apărări:

A. Poate coexista cu provocarea;

B. Nu poate coexista cu provocarea, deoarece se exclud reciproc;

C. Este o circumstanţă atenuantă judiciară.

47. Circumstanţa provocării:

A. Poate subzista numai în cazul unor infracţiuni de violenţă săvârşite de inculpat cu intenţie;

B. Poate subzista şi în cazul infracţiunii de ucidere din culpă;

C. Poate subzista şi în cazul infracţiunii de tâlhărie.

48. Inculpatul A.B., aflându-se într-un bar, a început să arunce cu scaune în ceilalţi clienţi ai

barului. Imediat au sosit organele de poliţie, care au acţionat energic în vederea imobilizării

inculpatului şi a conducerii sale la sediul poliţiei pentru cercetări. Inculpatul a ripostat, ameninţând şi lovind cu pumnii pe lucrătorii de poliţie. Fapta de ultraj a fost comisă de inculpat:

A. În condiţiile provocării, având în vedere intervenţia energică a organelor de poliţie;

B. Nu în condiţiile provocării, deoarece acţiunea organelor de poliţie a fost licită şi conformă

îndatoririlor de serviciu;

C. În stare de legitimă apărare.

49. Lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei comise justifică atenuarea pedepsei unor

inculpaţi:

A. Care au comis infracţiuni de tâlhărie;

B. Care au comis infracţiuni de omor;

C. Niciuna din variantele de mai sus.

50. Circumstanţa agravantă a pluralităţii de infractori, în opinia majoritară a doctrinei române:

A. Are în vedere săvârşirea faptei de mai mulţi autori împreună;

B. Operează şi în cazul în care participanţii au calităţi diferite (autori, instigatori, complici);

C. Operează numai dacă toţi participanţii răspund penal.

51. Circumstanţa agravantă a violenţelor asupra membrilor familiei:

A. Este o circumstanţă reală;

B. Presupune aceeaşi formă de vinovăţie ca şi la infracţiunea de bază, tipică;

C. Este incidentă în cazul oricărei infracţiuni, chiar dacă nu este compatibilă cu natura ei.

52. Judecându-l pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă [art. 182

alin. (1) C. pen.], instanţa l-a condamnat pe acesta la 1 an şi 6 luni închisoare cu reţinerea unei circumstanţe atenuante. De asemenea instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse:

A. Soluţia este greşită deoarece pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă,

executarea pedepsei aplicate nu poate fi suspendată condiţionat;

B. Soluţia este corectă pentru că pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani;

C. Soluţia este greşită pentru că în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă, suspendarea

condiţionată a executării pedepsei se poate dispune numai dacă pedeapsa aplicată este de cel mult un an.

53.

În speţă, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt calificat [art. 209 alin. (3) C.

pen. –pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 4 la 18 ani]. Instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu reţinerea unei circumstanţe atenuante, dispunând totodată şi suspendarea condiţionată a acestei pedepse pe o perioadă de 4 ani:

A. Soluţia este corectă;

B. Soluţia suspendării executării este corectă cu motivarea că legea permite prin excepţie suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat [art. 209 alin. (3) C. pen.];

C. Soluţia este greşită pentru că în speţă s-a săvârşit o infracţiune intenţionată pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

54. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, repararea pagubei produse prin

infracţiune:

A. Este o condiţie necesară pentru a se putea dispune măsura;

B. Trebuie făcută până la expirarea termenului de încercare, sub sancţiunea revocării

obligatorii a măsurii;

C. Trebuie făcută până la expirarea termenului de încercare, sub sancţiunea revocării

facultative a măsurii.

55. Inculpatul a săvârşit o infracţiune din culpă în termenul de încercare a suspendării

condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior. Judecându-l pentru infracţiunea

săvârşită din culpă, instanţa a dispus condamnarea şi executarea pedepsei pronunţate fără a dispune revocarea măsurii suspendării condiţionate pronunţată anterior:

A. Soluţia este corectă pentru că în acest caz revocarea măsurii este facultativă;

B. Soluţia este greşită pentru că instanţa dispunând executarea pedepsei pentru infracţiunea

săvârşită din culpă era obligată să revoce măsura suspendării, urmând a contopi pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea din culpă cu pedeapsa pronunţată anterior;

C. Soluţia este greşită pentru că, în acest caz trebuia să revoce măsura suspendării, urmând ca,

pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea săvârşită din culpă şi cea pronunţată anterior să se execute, fără a fi contopite, ci cumulate.

56. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune, cu îndeplinirea şi a

celorlalte condiţii:

A. Dacă pedeapsa aplicată este amenda;

B. Dacă şi numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai

mare de 6 luni;

C. Pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani.

57. Termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este:

A. În cazul pedepsei închisorii, durata acesteia plus un interval de timp cuprins între 2 şi 5 ani,

ce va fi stabilit de instanţă;

B. În cazul amenzii este de 2 ani;

C. În cazul pedepsei închisorii, durata acesteia plus un termen de 2 ani.

58. Faţă de minorul care răspunde penal se poate:

A. Aplica numai o măsură educativă;

B. Aplica o pedeapsă numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este

suficientă pentru îndreptarea minorului;

59.

Măsurile de siguranţă se pot lua:

A. Numai însoţind o pedeapsă;

B. Indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă;

C. Ca o consecinţă a răspunderii penale.

60. Obligarea la tratament medical se dispune pe o perioadă:

A. Nedeterminată;

B. De minim un an;

C. De până la 5 ani.

61. Sunt supuse confiscării speciale:

A. Bunurile a căror deţinere este interzisă de lege, dacă sunt ale infractorului;

B. Bunurile ce formează obiectul unei executări silite pentru neplata unei amenzi;

C. Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe

făptuitor.

62. Prin reabilitare se înlătură:

A. Răspunderea penală;

B. Interdicţile care rezultă din condamnare;

C. Executarea pedepsei.

63. Pentru a interveni reabilitarea de drept este necesar ca în termenul de trei ani de la executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia, cel condamnat:

A. Să nu mai săvârşească o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare

de trei ani;

B. Să nu mai săvârşească nicio infracţiune;

C. Să nu fie condamnat pentru o infracţiune intenţionată.

64. Contribuţia participanţilor la săvârşirea infracţiunii constituie:

A. Un criteriu special de individualizare a pedepsei;

B. O circumstanţă agravantă legală;

C. O circumstanţă agravantă judiciară.

65. Aptitudinea infractorului de a se îndrepta fără executarea pedepsei constituie:

A. O circumstanţă atenuantă judiciară;

B. O circumstanţă atenuantă legală;

C. Un criteriu special de individualizare a pedepsei.

DREPT PE AL. PARTEA SPECIALĂ I

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Momentul începerii vieţii:

A. Este condiţionat de particularităţile procesului naşterii în fiecare caz în parte şi de rezultatul

expertizei medico-legale;

B. Coincide cu momentul începerii desprinderii fătului de uterul mamei;

C. Coincide cu momentul desprinderii complete a fătului de mamă şi începutul unei vieţi

independente de mamă, prin tăierea cordonului ombilical.

2. Momentul morţii:

A. Coincide cu moartea creierului;

B. Coincide cu încetarea vieţii întregului organism;

C. Coincide cu moartea clinică.

3. Moartea aparentă:

A. Semnifică moartea clinică;

B. Se caracterizează prin reducerea la maxim a funcţiilor vitale;

C. Semnifică moartea creierului.

4. Infracţiunea de omor:

A. Are un obiect material, constând în corpul unei persoane;

B. Nu are obiect material, deoarece viaţa nu poate fi materializată în corpul persoanei;

C. Are un obiect material, constând în corpul unei persoane în viaţă.

5. În cazul infracţiunii de omor:

A. Interesează stabilirea timpului cât victima ar fi trăit, dacă nu ar fi fost ucisă;

B. Nu interesează că existau cauze care ar fi dus ulterior la o moarte naturală;

C. Trebuie ca victima să aibă capacitatea de a trăi mai multă vreme.

6. Uciderea unui condamnat la pedeapsa cu moartea:

A. Constituie infracţiunea de omor;

B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece în final el tot ar fi fost ucis;

C. Constituie infracţiune de ucidere din culpă.

7. Uciderea unei persoane care suferă de o boală incurabilă:

A. Nu constituie infracţiunea de omor, dacă a avut loc ca urmare a cererii victimei;

B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece făptuitorul a urmărit curmarea suferinţelor

victimei;

C. Constituie infracţiunea de omor.

8. Uciderea ,,monştrilor”:

A. Constituie infracţiunea de omor, în toate cazurile;

B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece în favoarea uciderii lor pledează raţiuni de

milă umană şi de convieţuire socială;

C. Este permisă numai în cazul când apar atât de anormali încât nu ar putea fi socotiţi oameni.

9. Fapta inculpatului care, refuzând să oprească autoturismul la cererea victimei, o determină

pe aceasta să sară din maşină şi să se accidenteze mortal:

A. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece inculpatul nu a săvârşit o acţiune de ucidere;

B. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă;

C. Constituie infracţiunea de omor.

10. Fapta inculpatului de a asmuţi câinii asupra victimei, cu consecinţa decesului ca urmare a

multiplelor plăgi muşcate:

A. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece inculpatul nu a săvârşit o acţiune de ucidere;

B. Constituie infracţiunea de omor;

C. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă.

11. Fapta de a pune o picătură de otravă în cana cu ceai a victimei, şi de a o ajuta să bea, la

rugăminţile insistente ale acesteia, faptă care i-a determinat moartea, reprezintă:

A. Infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii;

B. Fapta nu reprezintă infracţiune;

C. Infracţiunea de omor.

12. Aruncarea cu putere de la mică distanţă, a unei pietre de pavaj stradal spre capul unei

persoane şi rănirea acesteia, la nivelul capului, cu urmarea unor leziuni ce necesită 25 de zile de îngrijiri medicale reprezintă:

A. Tentativă la infracţiunea de omor;

B. Vătămare corporală;

C. Vătămare corporală gravă.

13. Aruncarea unui borcan cu dulceaţă de la fereastra unui bloc ce dă spre un trotuar intens

circulat şi rănirea unui pieton care a suferit multiple traumatisme cranio-cerebrale ce au necesitat 59 de zile de îngrijiri medicale reprezintă:

A. Infracţiunea de vătămare corporală;

B. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă;

C. Infracţiunea de tentativă de omor.

14. Fapta inculpatului care, dorind să ucidă o femeie despre care ştia că este gravidă, îndreaptă

pistolul, din eroare, asupra unei alte femei, care nu este gravidă şi o ucide:

A. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă;

B. Constituie infracţiunea de omor simplu;

C. Constituie infracţiunea de omor deosebit de grav.

15. Omorul (art. 174 C. pen.) reprezintă uciderea unei persoane săvârşită cu:

A. Orice formă de vinovăţie;

B. Intenţie directă sau indirectă;

C. Intenţie sau praeterintenţie.

16. Omorul (art. 174 C. pen.) se săvârşeşte:

A. Numai printr-o acţiune, fiind o infracţiune comisivă;

B. Printr-o acţiune sau inacţiune;

C. Printr-o inacţiune, fiind o infracţiune omisivă.

17. Făptuitorul (F) urmăreşte să ucidă victima prin otrăvire, sperând să intre în posesia averii

acesteia. Din eroare, a fost ucisă o altă persoană decât cea avută în vedere de F. Încadrarea juridică a faptei va fi în acest caz:

A. Omor simplu (art. 174 C. pen.);

B. Omor calificat din interes material [art. 175 lit. b) C. pen.];

C. Ucidere din culpă (art. 178 C. pen.).

18. Conform opiniei acceptată şi de instanţa supremă, elementul circumstanţial al omorului

deosebit de grav prevăzut în art. 176 lit. b) C. pen. (asupra a două sau mai multor persoane)

există:

A. Doar atunci când uciderea a două sau mai multor persoane a avut loc printr-o singură

acţiune;

B. Ori de câte ori două sau mai multe persoane au fost ucise de infractor în aceeaşi împrejurare

sau cu aceeaşi ocazie, indiferent dacă omorul multiplu s-a produs printr-o singură acţiune sau

prin mai multe acţiuni;

C. Atunci când omorul este săvârşit de o persoană care a mai săvârşit un omor, indiferent dacă

pentru omorul anterior făptuitorul fusese condamnat definitiv sau nu.

19. oţiunea de cruzime:

A. Are în vedere numai situaţia în care s-au produs victimei suferinţe deosebit de mari sau

prelungite;

B. Are în vedere şi influenţa produsă asupra cetăţenilor (oroare, groază etc.);

C. Are în vedere două aspecte –unul intrinsec faptei, constând în suferinţele provocate victimei,

iar altul extrinsec acţiunii săvârşite şi privind reflectarea acesteia în conştiinţa celorlalţi oameni –care se îmbină şi se completează.

20. Fapta inculpatului care, urmând să suprime viaţa victimei, i-a aplicat cu repeciziune mai

multe lovituri de cuţit în zona abdomenului, din care cauză s-a produs o hemoragie internă şi

externă masivă şi, în cele din urmă, moartea:

A. Constituie infracţiunea de omor simplu (art. 174 C. pen.);

B. Constituie infracţiunea de omor simplu (art. 174 C. pen.) cu reţinerea circumstanţei

agravante prevăzută în art. 75 lit. b) C. pen. (săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime);

C. Constituie infracţiunea de omor deosebit de grav [art. 176 lit. a) C. pen.].

21. Lovirea intenţionată de către făptuitor, cu aceeaşi ocazie, a două persoane constituie:

A. O infracţiune de lovire sau alte violenţe (art. 180 C. pen.);

B. Două infracţiuni de lovire aflate în concurs;

C. O infracţiune de lovire sau alte violenţe în formă continuată.

22. Dacă în urma unui accident de circulaţie au fost ucise două persoane, fapta constituie:

A. O infracţiune de ucidere din culpă, forma simplă;

B. Două infracţiuni de ucidere din culpă aflate în concurs;

C. Infracţiunea de ucidere din culpă în forma agravată.

23. Făptuitorul (F) loveşte victima (V) cu un cuţit în zona toracică provocându-i o leziune

profundă. Transportat la spital, V este examinat şi tratat superficial de medici, iar după câteva zile decedează. Expertiza medico-legală constată o culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi necesitat circa 40 de zile de îngrijiri medicale. F va fi condamnat pentru infracţiunea de:

A. Omor (art. 174 C. pen.);

B. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.);

C. Vătămare corporală (art. 181 C. pen.).

24. În cazul sinuciderii în doi, cu supravieţuirea unuia dintre ei:

A. Supravieţuitorul nu răspunde penal;

B. Supravieţuitorul va răspunde pentru infracţiunea de determinare sau înlesnire a siniciderii,

dacă a cooperat indirect la sinuciderea celeilalte persoane;

C. Supravieţuitorul va răspunde pentru infracţiunea de omor, în toate cazurile.

25. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.) se săvârşeşte:

A. Cu intenţie indirectă;

B. Cu praeterintenţie;

C. Fie cu intenţie, fie din culpă.