Teste Grilă Pentru Examenul de Licenţă

TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL DE LICENTA
DREPT CIVIL - PARTEA GENERALA
1. Dupa scopul urmarit la Incheierea lor, actele juridice se clasificaIn:

a) acte juridice civile pure si simple si acte juridice civile afectate de modalitati;
b) acte juridice civile cu titlu oneros si acte juridice civile cu titlu gratuit;
c) acte juridice civile strict personale si acte juridice civile care pot fl Incheiate si prin reprezentant.
2. In raport cu importanta lor, actele juridice civile se clasificaIn:

a) acte juridice de conservare, acte juridice de administrare si acte juridice de dispozitie;
b) acte juridice consensuale, acte juridice solemne (formale) si acte juiidice reale;
c) acte juridice numite si acte juridice nenumite.
3. In functie de momentul In care Isi produc efectele, actele juridice se clasificaIn:

a) acte juridice pure si simple si acte juridice afectate de modalitati;
b) acte juridice Intre vii (inter vivos) si acte juridice pentru cauza de moarte (mortis cauza);
c) acte juridice cauzale si acte juridice abstracte.
4. In functie de modul de formare, actele juridice civile se clasiflca In:

a) acte juridice unilaterale, acte juridice bilaterale si acte juridice multilaterale;
b) acte juridice constitutive, acte juridice translative si acte juridice declarative;
c) acte juridice consensuale, acte juridice solemne (formale) si acte juridice reale.
5. In raport de rolul vointei partilor In stabilirea continutului lor, actele juridice civile se
clasificaIn:
a) acte juridice patrimoniale si acte juridice nepatrimoniale;
b) acte juridice subiective si acte juridice conditie;
c) acte juridice numite (tipice) si acte juridice nenumite (atipice).
6. Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se clasifica In:

a) acte juridice strict personale si acte juridice care pot fiIncheiate si prin reprezentant;
b) acte juridice cu executare dintr-o data (uno-ictu) si acte juridice cu executare succesiva;
c) acte juridice cauzale si acte juridice abstracte.
7. Capacitatea de a Incheia actul juridic civil este:

a) o conditie necesarasi suficienta pentru existenta discemamantului;
b) o stare de drept, spre deosebire de discemamant, care este o stare de fapt;
c) o conditie de fond esentiala, de eficacitate si generala a actului juridic civil.
8. Capacitatea de a Incheia actul juridic civil:
a) este o stare de drept, deoarece izvoraste din lege;
b) este o stare de fapt;
c) constituie o conditie necesarasi suficienta pentru existenta discemamantului.
9. Constituie cerinte ale valabilitatii consimtamantului:

a) sa fie serios sau mai larg, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
b) sa fie exprimat in cunostinta de cauza, adica sa provina de la o persoana cu discemamant;
c) sa provina de la o persoana cu capacitate de exercitiu.
10. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:

a) cand legea prevede expres aceasta;
b) cand prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii;
c) cand tacerea are valoare de consimtamant potrivit obiceiului.
11. Consimtamantul nu este considerat a fi exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

nici atunci cand:
a) manifestarea de vointa a fost facuta din compasiune;
b) declaratia de vointa s-a facut sub conditie potestativa simpla din partea celui care se obliga;
c) manifestarea de vointa este foarte vaga.
12. Falsa reprezentare a unor Imprejurari la Incheierea actului juridic atrage sanctiunea
nulitatii relative, in cazul in care priveste:
a) natura sau obiectul actului juridic civil ce se Incheie (error in negotium);
b) calitatile substantiale ale obiectului prestatiei ori alteiImprejurari considerate esentiale de
catre partiin absenta careia actul juridic nu s-ar fiIncheiat (error in substantiam);
c) norma juridica considerata determinanta pentru Incheierea actului, chiar si atunci cand norma este
accesibilasi previzibila.
13. Eroarea asupra identitatii unei calitati a persoaneiIn absenta careia contractul nu s-ar
fiIncheiat (error in personam):
a) atrage nulitatea absoluta a actului juridic respectiv;
b) atrage inopozabilitatea actului;
c) poate atrage anularea actului juridic respectiv, in conditiile legii.
14. Este vorba de un viciu de consimtamant in cazul in care:

a) lipseste discemamantul;
b) manifestarea de vointa a fost facuta cu o rezerva mintala, cunoscuta de destinatarul acesteia;
c) partea a avut, la incheierea actului juridic, o falsa reprezentare a calitatilor substantiate
aleobiectului material al prestatiei.
15. Dolul, ca viciu de consimtamant:
a) daca este dovedit, atrage nulitatea absoluta a actului juridic;
b) este aplicabil si actelor juridice unilaterale;
c) nu afecteaza valabilitatea contractului atunci cand provine de la reprezentantul cocontractantului.
16. Dolul prin reticenta:

a) afecteaza valabilitatea actului juridic civil, chiar si atunci cand eroarea nu a fost esentiala;
b) atrage nulitatea absoluta;
c) constaintr-o fapta omisiva.
17. Dolul, ca viciu de consimtamant:

a) daca este dovedit, atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului astfel Incheiat;
b) poate fi probat prin orice mijloc de proba;
c) avand o natura juridica dubla, de viciu de consimtamant si de faptailicita a autorului
manoperelor dolosive, cel al carui consimtamant este viciat prin dol are dreptul de a pretinde,
in afara de anulare, si daune interese.
18. Violenta reprezinta viciu de consimtamant la Incheierea unui act juridic civil, cand este
exercitata:
a) asupra descendentilor ori ascendentilor partii al carui consimtamant a fost viciat;
b) numai de partea In favoarea careia s-a Incheiat actul juridic civil;
c) persoana amenintata poate solicita In cadrul aceleiasi actiuni, atat anularea actului, cat si
plata despagubirilor.
19. In materia violentei, ca viciu de consimtamant:

a) sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta;
b) sanctiunea care intervine este nulitatea relativa;
c) temerea insuflata celui amenintat trebuie sa fie considerabilasi actuala.
20. Violenta constituie viciu de consimtamant daca:

a) amenintarea sa fie injusta (nelegitima);
b) provine numai de la persoana cu care s-a contractat;
c) este indiferenta.
21. Pot fi anulate pentru leziune actele juridice civile care indeplinesc si urmatoarele conditii:
a) sa fie incheiate de minorul Intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal;
b) sa fie acte juridice de conservare;
c) sa nu fie pagubitoare pentru patrimoniul minorului.
22. EIementul obiectiv (material) face parte In mod oblgatoriu din structura urmatoarelor
vicii de consimtamant:
a) eroarea;
b) dolul;
c) violenta, leziunea.
23. Obiectul actului juridic civil:

a) constaIn scopul urmarit la Incheierea actului juridic;
b) poate sa priveascasi un bun viitor, afara de exceptiile expres prevazute de lege;
c) este o conditie de eficacitate, esentialasi generala a actului juridic.
24. Obiectul actului juridic civil:

a) constaIn drepturile si obligatiile partilor;
b) constaIn scopul urmarit la Incheierea actului juridic;
c) constaIn actiunile sau inactiunile la care sunt Indreptatite ori de care sunt tinute partile
actului juridic.
25. Constituie cerinte generale ale valabilitatii obiectului actului juridic civil:
a) obiectul sa fie un fapt personal al celui ce se obliga;
b) cel care se obliga sa fie titularul dreptului;
c) obiectul sa fie determinat sau determinabil
26. Constituie cerintei speciale ale valabilitatii obiectului actului juridic civil:
a) obiectul sa fie determinat sau determinabil;
b) existenta autorizatei administrative sau judiciare ori a altei cerinte prevazute de lege;
c) obiectul sa fie licit si moral.
27. In materia cauzei (scopului) actului juridic civil, intervine nulitatea relativa:
a) actul juridic este pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative;
b) cand partea s-a aflat Intr-o erare esentiala asupra existentei cauze;
c) cand cauza este contrara ordinii publice.
28. Cauza actului juridic civil:

a) constaIn drepturile si obligatiile de munca;
b) canstain motivul care determina fiecare parte saincheie actul;
c) consta In conduita partilor.
29. Sanctiunea care intervine pentru cauza ilicita este:

a) nulitatea absoluta a actului juridic daca este comuna ori, In caz contrar, daca cealalta parte
a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia sa o cunoasca;
b) nulitatea relativa;
c) rezolutiunea.
30. Scopul se caracterizeaza prin aceea ca:

a) In cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile, este un element abstract siinvariabil;
b) In cazul actelor juridice unilaterale, este stabilit pentru fiecare tip de asemenea act;
c) este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile.
31. Nerespectarea formei actului juridic civil ceruta ad validitatem:

a) atrage inopozabilita actului juridic;
b) atrage, in principiu, inadmisibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de proba;
c) atrage nulitatea absoluta a actului juridic.
32. Nerespectarea formei actului juridic civil ceruta ad probationem:

a) atrage nevalabilita actului juridic civil astfel incheiat;
b) atrage, In principiu, inadmisibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de
proba;
c) atrage nulitatea relativa a actului juridic.
33. Forma actului juridic civil ceruta ad validitatem:

a) atrage, in caz de nerespectare, nulitata relativa a actului juridic;
b) nu afecteaza valabilitatea actului juridic, ci doar posibilitatea probarii acestuia;
c) atrage, in caz de nerespectare, nulitatea absoluta a actului juridic.
34. Forma actului juridic civil ceruta ad probationem:

a) presupune Intocmirea unuiInscris autentic;
b) este ceruta, printre altele, In cazul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de
autor si contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala;
c) atrage, In caz de nerespectare, nulitatea absoluta a actului juridic.
35. Forma actului juridic civil ceruta pentru opozabilitatea fata de terti:
a) atrage, In caz de nerespectare, nulitatea relativa a actului juridic;
b) este ceruta, printre altele, In cazul contractului de sponsorizare;
c) este ceruta, printre altele, In cazul InscrieriiIn cartea funciara pentru bunurile mobile
prinanticipatie.
36. Forma actului juridic civil este ceruta ad validitatem in cazul:

a) renuntarii exprese la succesiune;
b) contractului de asigurare;
c) contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor si contractul de reprezentare teatrala
sau de executie muzicala.
37. Forma actului juridic civil este ceruta ad probationem in cazul:

a) publicitatii constituirii gajuluisi a oricarei garantii reale mobiliare prin Inscrierea In Arhiva
Electronici de Garantii Reale Mobiliare;
b) contractului de asigurare;
c) contractului de sponsorizare.
38. In cazul termenului suspensiv stipulat In favoarea debitorului:
a) pana la implinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere plata de la debitor;
b) prescriptia extinctivaIncepe sa curga de la data nasterii raportului de drept;
c) daca debitorul executa obligatia sa, el face o plata nedatorata, astfel Incat este Indreptatit sa ceara
restituirea ei.
39. In cazul termenului suspensiv stipulat In favoarea debitorului:

a) In actele juridice translative de drepturi reale cu privire la bunuriindividual determinate, temienul
suspensiv amana transferul acestor drepturi;
b) creditorul nu poate lua masuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului sau;
c) prescriptia extinctivaIncepe sa curga de la data Implinirii termenului suspensiv sau, dupa
caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului.
40. Constituie conditie mixta, conditia a carei realizare depinde de:

a) vointa uneia din parti, cat si de un element exterior acesteia (fapt exterior sau vointa unei
persoane nedeterminate);
b) vointa uneia din parti, cat si de vointa unei persoane determinate;
c) hazard, de Intamplare, fiind independenta de vointa partilor.
41. In urma contractarii unei obligatii sub conditie suspensiva, pendente conditione:
a) In actele juridice translative de drepturi reale nu se produce efectul translativ;
b) creditorul poate cere debitorului executarea obligatiei asumate;
c) creditorul nu este Indreptatit saInstraineze dreptul sau.
42. Conditia (ca modalitate a actului juridic) a carei realizare depinde atat de vointa uneia din
parti,cat si de un fapt exterior sau un element exterior acesteia, cat si de vointa unei persoane
nedeterminateeste:
a) potestativa simpla;
b) pur potestativa;
c) cauzala.
43. In cazul in care s-a realizat (implinit) conditia rezolutorie:

a) actele de administrare facute de dobanditor nu raman valabile;
b) partile trebuie saisi restituie prestatiile efectuate (dobanditorul trebuie sa restituie bunul
iar cel care l-a instrainat trebuie sa restituie pretul;
c) In actele juridice cu executare succesiva, efectele se produc numai pentru trecut.
44. Sarcina (ca modalitate a actului juridic civil):

a) nu afecteaza eficacitatea actului juridic;
b) In favoarea dispunatorului este nula;
c) nerespectarea sarcinii atrage ca sanctiune, In principiu, revocarea actului juridic cu titlu
gratuit prin care a fost instituita.
45. Eveniente conditione, daca conditia rezolutorie s-a realizat (Implinit):

a) partile trebuie sa-si restituie prestatiile efectuate (dobanditorul trebuie sa restituie bunul,
iar cel care l-a înstrainat trebuie sa restituie pretul;
b) riscurile produse pendente conditione sunt suportate de transmitatorul-proprietar sub conditie
suspensiva;
c) fructele culese de dobanditorul sub conditie rezolutorie raman in proprietatea sa.
46. Principiul fortei obligatorii:

a) este un principiu fundamental al dreptului civil;
b) este un principiu ce guvemeaza efectele nulitatii;
c) este consacrat legislativ atat pentru contracte cat si pentru actele juridice unilaterale.
47. Fac parte din categoria exceptiilor de la principiul pacta sunt servanda:
a) Incetarea contractului de mandat din cauza mortii, incapacitatii sau falimentului
mandantului ori mandatarului;
b) prelungirea (prorogarea) efectelor anumitor acte juridice prin efectul legii, peste termenul
convenit de parti;
c) Incetarea contractului de Intretinere Incheiat pe durata determinata din cauza creditorului, daca
aceasta a survenit dupa expirarea duratei contractului.
48. Constituie o exceptie de la principiul pacta sunt servanda:

a) Incetarea locatiunii datorita mortii locatorului;
b) Incetarea Imprumutului de folosinta din cauza mortii comodantului;
c) Incetarea contractului de societate civila datorita anumitor cauze prevazute de lege.
49. Fac parte din categoria exceptiilor de la principiul pacta sunt servanda:
a) Incetarea contractului de locatiune din cauza pieirii totale sau considerabile a lucrului;
b) prelungirea (prorogarea) efectelor anumitor acte juridice prin efectul legii, peste temienul
convenit de parti;
c) prelungirea (prorogarea) efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita
suspendarii temporare a executarii acestuia pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare.
50. Teoria impreviziunii:

a) este o aplicatie a principiului retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil;
b) se refera la revizuirea efectelor anumitor acte juridice din cauza ruperii echilibrului
contractual In urma schimbariiImprejurarilor avute In vedere de partiIn momentul Incheierii
actului juridic;
c) este o aplicatie a principiului relativitatii efectelor actului juridic civil.
51. Categoria exceptiilor de la irevocabilitatea actului juridic unilateral include, printre altele:
a) revocarea renuntarii la mostenire, care poate avea loc daca nu a expirat termenul pentru
exercitarea dreptului de optiune succesoralasi dacaIntre timp, mostenirea nu a fost acceptata
de alti succesori ai defunctului;
b) denuntarea contractului de comanda a unei opere viitoare;
c) revocarea marturisirii pentru eroare de fapt.
52. Prin determinarea (cunoasterea) efectelor actului juridic civil se Intelege:

a) interpretarea drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile corelative nascute, modificate sau
stinse;
b) stabilirea sau fixarea drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile corelative nascute,
modificate sau stinse de un asemenea act;
c) aplicarea regulilor de drept care guverneza efectele actului juridic civil.
53. Se include in categoria exceptiilor de la principiul irevocabilitatii actelor juridice civile

bilaterale:
a) denuntarea de catre chirias a contractului de Inchiriere a locuinteiInainte de Implinirea
termenului stabilit, cu conditia notificarii prealabile Intr-un termen de cel putin 60 de zile;
b) revocarea oferteiInainte de a ajunge la destinatar;
c) revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor.
54. Categoria exceptiilor de la irevocabilitatea actului bilateral include, printre altele:

a) Incetarea mandatului din cauza mortii mandatarului;
b) revocarea marturisirii pentru eroare de fapt;
c) denuntarea contractului de comanda a unei opere viitoare.
55. Interpretarea actului juridic civil poate avea ca scop:

a) probarea existentei unui act juridic civil;
b) calificarea juridica a unui act juridic civil;
c) stabilirea Intelesului unei sau unor clauze ale actului juridic civil.
56. Calitatea de avand-cauza a unui succesor cu titlu particular se apreciazaIn raport de:
a) actele juridice prin care a dobandit un anumit drept subiectiv;
b) actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun, Incheiate cu
alte persoane;
c) actele juridice Incheiate de autorul sau si care nu au nici o legatura cu dreptul subiectiv pe care i
l-a transmis acesta.
57. In categoria avanzilor-cauza trebuie inclusi, printre altii:

a) toti cei care, ulterior Incheierii actului juridic, au contractat cu partile acestuia;
b) reprezentantii conventionali ai partilor;
c) creditorii chirografari.
58. Stipulatia pentru altul este:
a) o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic;
b) o exceptie aparenta de la principiul relativitatii efectelor actului juridic;
c) un mijloc direct de schimbare a debitorului.
59. In categoria exceptiilor aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic

includem, printre altele:
a) novatia prin schimbare de debitor;
b) novatia prin schimbare de creditor;
c) situatia avanzilor-cauza.
60. Categoria exceptiilor aparente de la principiul relativitati efectelor actului juridic include,
printre altele:
a) contractul In folosul unei terte persoane;
b) promisiunea faptei altuia;
c) reprezentarea.
61. In functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legalaIncalcata la Incheierea actului
juridiccivil, nulitatile se clasifica In:
a) nulitati totale si nulitati partiale;
b) nulitati amiabile si nulitati judiciare;
c) nulitati absolute si nulitati relative.
62. In functie de modul de consacrare legislativa, nulitatile se clasificaIn:

a) nulitati partiale si nulitati totale;
b) nulitati exprese si nulitati virtuale;
c) nulitati amiabile si nulitati judiciare.
63. Clasificarea nulitatilor In absolute si relative se face dupa:

a) modul de consacrare legislativa;
b) modul de valorificare;
c) natura interesului ocrotit prin dispozitia legalaIncalcata la Incheierea actului juridic civil.
64. Nulitatea absoluta a unui act juridic civil:

a) poate fiinvocata de oricine are interes, de instanta din oficiu, de procuror, precum si de alte
organe prevazute de lege;
b) este nulitatea care desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic civil;
c) poate fiinvocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
65. Nulitatea relativa a unui act juridic civil:

a) poate fiinvocata de cel al caruiinteres a fast nesocotit la Incheierea actului juridic;
b) nulitatea relativa, In principiu, nu poate fi acoperita prin confirmare;
c) poate fiinvocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptie.
66. Nulitatea absoluta a unui act juridic civil:

a) poate fi acoperita prin confirmare expresa;
b) poate fiinvocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie;
c) trebuie invocata, pe cale de actiune sau pe cale de exceptie, In termenul de prescriptie extinctiva.
67. Atrage sanctiunea nulitatii absolute:

a) nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la capacitatea de exercitiu;
b) eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic;
c) nerespectarea formei actului juridic ceruta ad validitatem.
68. Atrage sanctiunea nulitatii absolute:

a) nerespectarea formei actului juridic ceruta ad probationem;
b) eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic;
c) actele incheiate de persoane juridice fara scop lucrativ ce au ca obiect alte drepturisi
obligatii civile decat acelea care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege,
actul de constituire sau statut.
69. Intervine nulitatea relativaIn cazul:

a) lipsei discernamantului la Incheierea actului juridic civil;
b) neexecutarii culpabile a obligatiei asumate prin contract;
c) nerespectarii formei actului juridic civil ceruta ad validitatem.
70. Intervine nulitatea relativaIn cazul:

a) lipsei discernamantului la momentul Incheierii actului juridic civil;
b) actelor juridice Incheiate de catre persoane juridice care au ca obiect drepturi ce nu pot apartine
decat persoanei fizice;
c) lipsei autorizatiei administrative sau judiciare.
71. Sunt sanctionate cu nulitate relativa:

a) lipsa discemamantului la Incheierea unui act juridic civil;
b) nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative, ordinea publicasi bunele
moravuri);
c) eroarea esentiala ca viciu de consimtamant.
72. Sunt sanctionate cu nulitate absoluta:

a) eroarea esentiala ca viciu de consimtamant;
b) actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise Inca;
c) lipsa discemamantuluiIn momentul Incheierii actului juridic civil.
73. Actul juridic de confirmare:
a) este o conventie prin care se ratifica un act juridic anulabil;
b) este acel act juridic unilateral prin care se renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa;
c) presupune refacerea actului juridic anulabil.
74. Actiunea prin care se solicita restituirea prestatiilor efectuate In baza unui contract nul
trebuieIntemeiata pe:
a) actiuni personale, derivand din contract;
b) gestiunea intereselor altei persoane;
c) Imbogatirea fara justa cauza.
75. In caz de anulare a actului:

a) uzucapiunea nu poate fi opusa de catre posesorul de rea credinta;
b) fructele culese pana la data intentarii actiunii de anulare de posesorul de buna-credinta nu
se restituie In intervalul cat a durat buna-credinta;
c) partile sunt de drept (ope legis) repuse In situatia anterioara.
76. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii:

a) constaIn Inlaturarea efectelor actului juridic civil care s-au produs Intre momentul
Incheierii acestuia si momentul anularii efective a actului;
b) este prevazut expres pentru contracte, dar se aplicaIn mod corespunzator si actelor
unilaterale;
c) este regula de drept potrivit careia partile ajung In situatia In care s-ar fi aflat daca nu ar
fiIncheiat acel act juridic.
77. In categoria principiilor ce guverneaza efectele nulitatiiincludem, printre altele, principiul:

a) neretroactivitatii;
b) irevocabilitatii;
c) restitutio in integrum.
78. Spre deosebite de nulitate, caducitatea:

a) produce efecte pentru trecut nu si pentru viitor;
b) presupune un act juridic valabil Incheiat;
c) este o sanctiune de drept civil ce se aplica numaiIn materia liberalitatilor.
79. Efectele nulitatii sunt Inlaturate de:

a) principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis;
b) principiul restitutio in integrum;
c) regula error communis facit ius.
80. Conversiunea actului juridic:

a) presupune Inlocuirea vechii obligatii cu o noua obligatie, Intre cele doua obligatii existand un
element de diferenta;
b) Inlatura efectele nulitatii;
c) Inseamna ca unele clauze ale actului nul sunt desfiintate, iar altele mentinute.
81. Actul juridic este:

a) o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice;
b) o manifestare de vointa facuta faraintentia de a produce efecte juridice, efecte care Insa se produc
In temeiul legii;
c) o Imprejurare care se produce independent de vointa subiectului de drept civil si de care legea
civila leaga nasterea de raporturi juridice.
82. Actele juridice bilaterale sunt:

a) actele care dau nastere la obligatii numai pentru una din parti;
b) actele pentru a caror Incheiere valabila este necesar acordul de vointa a doua parti;
c) actele al caror continut este determinat prin vointa autorului sau autorilor lui.
83. Formalitatile de publicitate imobiliara trebuie Indeplinite pentru:

a) actele constitutive de drepturi;
b) actele declarative;
c) actele translative de drepturi.
84. Actul juridic cu titlu oneros:

a) este acela prin care fiecare parte urmareste saIsi procure un avantaj In schimbul
obligatiilorasumate;
b) este acela care da nastere unui drept subiectiv civil care nu a existat anterior;
c) este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent.
85. Actul juridic cu titlu gratuit:

a) este acela In care partile cunosc sau pot sa cunoasca, din chiar momentul Incheierii lor existenta
siIntinderea obligatiilor ce le revin;
b) este acela care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane In
patrimoniul altei persoane;
c) este acela prin care una din parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a
obtine In schimb vreun avantaj.
86.Actele aleatoru:
a) sunt acelea In care partile cunosc sau pot sa cunoasca, din chiar momentul Incheierii lor, existenta
siIntinderea obligatiilor ce le revin;
b) sunt acele acte juridice cu titlu oneros care, prin natura lor sau prin vointa partilor, ofera
cel putin uneia dintre partisansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi, ce
depind de un eveniment viitor siincert;
c) sunt acelea care dau nastere unui drept subiectiv ce nu a existat anterior.
87. Actul juridic declarativ:

a) este o conventie prin care se instituie un drept de gaj sau o garantie reala imobiliara;
b) este acela care nu se poate forma valabil decat daca manifestarea de vointa este Insotita de
remiterea (predarea) bunului;
c) este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv civil
preexistent.
88. Actul juridic translativ:

a) este acela care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane
In patrimoniul altei persoane;
b) este acela care da nastere unui drept subiectiv civil ce nu a existat anterior;
c) este o conventie prin care se instituie un drept de gaj sau o garantie realaimobiliara.
89. Actele dezinteresate:

a) sunt acelea prin care dispunatorul Isi micsoreaza patrimoniul cu folosul patrimonial procurat
gratificatului;
b) sunt acelea prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial unei persoane fara
saIsimicsoreze patrimoniul;
c) sunt acelea care Isi produc efectele neconditionat de moartea autorului sau autorilor lui.
90. Actul juridic de dispozitie:

a) este acela care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini
reale a unui bun;
b) este acela prin care se urmareste sa se realizeze o normala punere In valoare a unui bun sau
patrimoniu;
c) este acela prin care se urmareste preIntampinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
91. Actul juridic solemn:

a) este acel act juridic care ia nastere in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partii sau a
partilor, neInsotita de nici un fel de forma;
b) este acel act juridic pentru formarea caruia simpla manifestare de vointa nu este suficienta,
ci aceasta trebuie saImbrace o anumita forma prescrisa de lege;
c) este acel act juridic care nu se poate forma valabil decat daca manifestarea de vointa este Insotita
de remiterea (predarea) bunului.
92. Actul juridic conditie:

a) este acel act al carui continut este determinat prin vointa autorului sau autorilor lui;
b) este acel act prin care o persoana renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa a unui act
juridic;
c) este acel act la a caruiIncheiere partile Isi exprima vointa numaiIn privinta nasterii actului,
continutul acestuia fiind predeterminat de norme de la care nu se poate deroga.
93. Prin actele administrative se urmareste:

a) grevarea cu sarcini reale a unui bun;
b) sa se realizeze o normala punere In valoare a unui bun sau patrimoniu;
c) preIntampinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
94. Pentru Incheierea valabila a unui act juridic consensual, este necesar ca:
a) actul trebuie saImbrace o anumita forma prescrisa de lege;
b) manifestarea de vointa sa fie Insotita de remiterea (predarea) bunului;
c) actul saia nastere In mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partii sau partilor,
neinsotita de nici un fel de forma.
95. Vointa juridica este formata din urmatoarele elemente:

a) consimtamant si cauza;
b) obiect si cauza;
c) consimtamant si obiect.
96. Consimtamantul reprezinta:

a) actiunile sau inactiunile la care sunt Indreptatite ori de care sunt tinute partile;
b) exteriorizarea hotararii de a Incheia un act juridic civil;
c) obiectivul urmarit la Incheierea actului juridic civil.
97. Pentru a fi valabil, ca element al vointei juridice, consimtamantul trebuie:

a) sa provina de la o persoana cu capacitate de exercitiu restransa;
b) sa nu fie exteriorizat;
c) sa fie serios sau, mai larg, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice.
98. Pentru a fi valabil, ca element al vointei juridice, consimtamantul trebuie:

a) sa fie exprimat In cunostinta de cauza, adica sa provina de la o persoana cu discernamant;
b) sa fie serios sau, mai larg, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
c) sa fie liber, adica sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
99. Consimtamantul la Incheierea unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect un

teren situatIn intravilan, poate fi exprimat:
a) In forma scrisa;
b) In forma autentica;
c) prin simpla tacere.
100. Consimtamantul la Incheierea contractului de Inchiriere a suprafetelor locative poate fi

exprimat:
a) In forma scrisa;
b) In forma autentica;
c) prin simpla tacere.
101. Consimtamantul Ia Incheierea contractului de asigurare poate fi exprimat:

a) prin simpla tacere;
b) In forma scrisa;
c) In forma autentica.
102. Eroarea reprezinta:

a) falsa reprezentare a unor Imprejurari la Incheierea unui act juridic civil;
b) inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina saIncheie un
anumit act juridic civil;
c) amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa Ii produca o temere ce o determina saIncheie un
act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
103. Leziunea ca viciu de consimtamant presupune, atat In cazul minorului, cat siIn cazul
majorului, producerea unui prejudiciu:
a) intelectual;
b) material;
c) moral.
104. Eroarea neesentiala este sanctionata cu:

a) poate atrage cel mult o diminuare (sau majorare) valorica a prestatiei, sau poate sa ramana
chiar si fara vreo consecinta juridica;
b) nulitatea absoluta a actului juridic civil;
c) nulitatea relativa a actului juridic civil.
105. In alcatuirea erorii esentiale intra:

a) un element obiectiv (material), ce constaIn utilizarea de mijloace viclene pentru a induce In
eroare;
b) un singur element de natura psihologica, constand In falsa reprezentare a realitatii;
c) un element subiectiv (intentional), ce constaIn intentia de a induce In eroare o persoana, pentru a
o determina saIncheie un anumit actul juridic.
106. Dolul are In structura:

a) un element subiectiv, de natura psihologica, ce constaIn falsa reprezentare a realitatii;
b) un element obiectiv, material, ce constaIn utilizarea de mijloace viclene pentru a induce In
eroare;
c) un element subiectiv, intentional, ce constaIn intentia de a induce In eroare o persoana,
pentru a o determina saIncheie un act juridic civil.
107. Violenta are In structura:
a) un element obiectiv, exterior, care constaIn amenintarea cu un rau;
b) un element subiectiv, de natura psihologica, ce constaIn falsa reprezentare a realitatii;
c) un element subiectiv, de natura psihologica, ce constaIn insuflarea unei temeri persoanei
amenintate.
108. Leziunea poate fiinvocata de:

a) persoana lipsita de capacitatea de exercitiu;
b) minorul cu varsta cuprinsa Intre 14 si 18 ani;
c) major, In actele juridice bilaterale, cu titlu oneros si comutative, indiferent daca sunt de
administrare sau de dispozitie.
109. Obiectul actului juridic civil reprezinta:

a) obiectivul urmarit la Incheierea unui act juridic civil;
b) drepturile subiective civile si obligatiile civile carora actul juridic Ie da nastere, le modifica sau le
stinge;
c) conduita partilor stabilita prin acel act juridic.
110. Se aflaIn circuitul civil:

a) terenurile situate In intravilan si extravilan;
b) autoturismele;
c) drumurile publice judetene.
111. Efectele actului juridic constau In:

a) actiunile sau inactiunile la care sunt Indreptatite ori de care sunt tinute partile;
b) drepturile subiective civile si obligatiile civile carora actul juridic Ie da nastere, le modifica
sau le stinge;
c) obiectivul urmarit la Incheierea unui act juridic civil.
112. Forta majora constituie o cauza de:

a) Intrerupere a cursului prescriptiei;
b) Implinire a prescriptiei extinctive;
c) suspendare a cursului prescriptiei extinctive.
113.In categoria exceptiilor de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii

actuluiinitial se include:
a) cazul In care tertul subdobanditor ar putea invoca uzucapiunea;
b) principiul raspunderii delictuale;
c) cazul sub dobanditorului de buna-credinta a unui drept real prin donatie sau legat cu titlul
particular, Insa numai daca au trecut 5 ani de la data Inregistrarii cererii de Inscriere a
respectivului drept In cartea funciara.
114. Conversiunea actului juridic:
a) implica doua acte juridice Incheiate de aceleasi parti (concomitent sau succesiv), caz In care se
desfiinteaza numai unul;
b) Inlatura efectele nulitatii;
c) presupune validarea actului juridic prin confirmare, prin Indeplinirea ulterioara a cerintei legale
nerespectate la Incheierea lui.
115. Efectele nulitatii sunt Inlaturate de:

a) exceptia error communis facit ius;
b) principiul retroactivitatii;
c) principiul restitutio in integrum.
116. Prescriptia extinctiva poate fi opusa celeilalte parti:

a) In orice moment al procesului civil, atunci cand invocarea ei rezulta din dezbaterisi partea
interesata nu putea sa prevadaincidenta ei;
b) numaiIn primainstanta, prin Intampinare sau cerere reconventionala;
c) numaiIn primainstanta, prin Intampinare sau, In lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul
termen de judecata la care partile sunt legal citate.
117. Renuntarea Ia prescriptia extinctiva:

a) poate fi expresa;
b) poate fi tacita, dar sa rezulte din manifestari neechivoce;
c) poate fi realizata cat timp nu a Inceput sa curga.
118. Renuntarea la prescriptie:

a) poate fi realizata cat timp prescriptia nu a Inceput sa curga;
b) poate fi facuta de minorul cu capacitate de exercitiu restransa;
c) poate fi facuta atat cu privire la prescriptia Implinita, cat si la beneficiul tennenului scurs
pentru prescriptia Inceputasi neImplinita.
119. Renuntarea Ia prescriptie:

a) nu poate fi facuta de catre cel lipsit de capacitatea de a Instraina:
b) nu poate fi facuta de catre persoana care nu are capacitatea de a se obliga;
c) poate fi facuta de catre minorul cu capacitate de exercitiu restransa.
120. Prescriptia extinctiva poate fiinvocata:

a) de titularul In folosul caruia a curs prescriptia, personal sau prin reprezentant;
b) de organul de jurisdictie competent din oficiu;
c) de codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile, cat si de fideiusori, chiar daca unul
dintre debitori nu a invocat-o sau a renuntat la ea.
121. Momentul pana la care poate fiinvocata prescriptia de cel In folosul caruia curge:
a) In primainstanta, prin Intampinare;
b) cat timp prescriptia nu a Inceput sa curga;
c) cel mai tarziu la primal termen de judecata la care partile sunt legal citate.
122. Sunt principii ce guverneaza efectul prescriptiei extinctive:

a) odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal se stinge si
dreptul la actiune privind drepturile subiective accesorii, afara de cazul In care prin lege s-ar
dispune altfel;
b) In cazul In care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la
fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul
continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate;
c) In cazul In care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor rezultata din lege sau
conventie, un tot unitar.
123. Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala:

a) atrage, de regula, prescriptia dreptului la actiune privind dreptirile accesorii;
b) nu atrage si stingerea dreptului la actlunea ipotecara, caz In care, creditorul ipotecar are
posibilitatea legala sa urmareasca oricare din bunurile debitorului, si sa se Indestuleze doar pana la
limita valorii bunuluiipotecat;
c) nu atrage si stingerea dreptului de gaj.
124. Este prescriptibila extinctiv actiunea:

a) de partaj;
b) In revendicare imobiliaraIn cazul avulsiunii:
c) negatorie.

a) In revendicare mobiliaraIntemeiata pe dreptul de proprietate publica, indiferent ca titularul
dreptului de proprietate publica este statul sau o unitate administrativ-teritoriala;
b) care are ca obiect stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinuluiIn favoarea proprietarului
fondului care este lipsit de acces la calea publica;
c) In revendicarea imobilului adjudecat In cadrul procedurii de urmarire silitaimobiliara.

a) In revendicarea animalelor domestice ratacite pe terenul altuia;
b) confesorie, prin care se urmareste apararea unui drept de superficie;
c) In granituire.
127. Este imprescriptibila extinctiv:

a) actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct;
b) actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului de servitute;
c) actiunea In revendicare imobiliaraIntemeiata pe dreptul de proprietate publica, indiferent
ca titularul dreptului de proprietate publica este statul sau o unitate administrativ-teritoriala.

a) actiunea In tagada paternitatiiintrodusa de catre copil;
b) actiunea In tagada paternitatiiintrodusa de cel care se pretinde tata biologic;
c) actiunea In nulitatea relativa a recunoasterii copilului.

a) actiunea In nulitatea relativa a casatoriei;
b) actiunea prin care se solicitaInregistrarea tardiva a nasterii;
c) actiunea In tagada paternitatii atunci cand este introdusa de sotul mamei sau mostenitorii acestuia.
130. In cazul dreptului afectat de un termen suspensiv, prescriptia extinctiva:

a) Incepe sa curga de la Implinirea termenului sau, dupa caz, de la data renuntarii la
beneficiul termenului stabilit exclusiv In favoarea creditorului;
b) Incepe sa curga, In principiu, de la data nasterii raportului de drept substantial, care este chiar
data Incheierii actului juridic civil;
c) Incepe sa curga de la Implinirea termenului, dar acesta este In favoarea debitorului.
131. Prescriptia dreptului la actiunea In executarea prestatiilor succesive Incepe sa curga:

a) de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile alcatuiesc un tot
unitar, de la data la care ultima prestatie devine exigibila;
b) In principiu de la data nasterii raportului de drept substantial, care este chiar data Incheierii
actului juridic civil;
c) de la data cand obligatia de a da sau de a face a devenit exigibila.
132. Prescriptia dreptului la actiune In repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicitaIncepe
sa curga:
a) de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba;
b) de la data cand cel pagubit a descoperit prejudiciul;
c) de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care
raspunde de ea.
133. Prescriptia dreptului la actiune In anularea actului juridic pentru violenta Incepe sa
curga:
a) cel mai tarziu la Implinirea a 18 luni din ziua Incheierii actului;
b) de la data Incetarii violentei;
c) cel mai tarziu la Implinirea a 18 luni din ziua Incetarii violentei.
134. Prescriptia dreptului la actiune In anularea actului juridic pentru dol Incepe sa curga:
a) de la data descoperirii manoperelor dolosive care au viciat consimtamantul;
b) de la data Incheierii actului;
c) de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, dar nu mai tarziu de Implinirea a 18 luni din ziua
Incheierii actului juridic.
135. In cazul actiunii posesorii, termenul de prescriptie de un an Incepe sa curga:

a) de la data ultimului act de deposedare;
b) de la data primului act de tulburare sau deposedare;
c) de la data cand posesorul a cunoscut pe cel care se face raspunzator.
136. In cazul actiuniiIn tagada paternitatii formulata de mostenitorii tatalui biologic, termenul
de unan Incepe sa curga:
a) de la data nasterii copilului;
b) de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului;
c) de la data decesului.
137. Cursul prescriptiei se suspenda:

a) Intre soti, cat timp dureaza casatoria si nu sunt separatiIn fapt;
b) Intre orice persoana care, In temeiul legii, al unei hotarari judecatoresti sau al unui act
juridic, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, cat timp
administrarea nu a Incetat si socotelile nu au fost date si aprobate;
c) cat timp debitorul, In mod deliberat, ascunde creditorului existenta datoriei sau
exigibilitatea acesteia.

a) Intre parinti tutore sau curator si cei lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa oriIntre curatori si cei pe care Ii reprezinta, cat timp dureaza ocrotirea si
socotelile nu au fost date si aprobate;
b) In cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, cat
timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, In afara de cazurile In care exista o dispozitie
legala contrara;
c) pe Intreaga durata a negocierilor purtate In scopul rezolvarii pe cale amiabila a
neIntelegerilor dintre parti, Insa numai daca acestea au fost tinute In ultimele sase luniInainte
de expirarea termenului de prescriptie.

a) In cazul In care cel Indreptatit la actiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, sa
foloseasca o anumita procedura prealabila, cum sunt reclamatia administrativa, Incercarea de
Impacare sau altele asemenea, cat timp nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca rezultatul
acelei proceduri, Insa nu mai mult de 3 luni de la declansarea procedurii, daca prin lege sau
contract nu s-a stabilit un alt termen;
b) In cazul In care titularul dreptului sau cel care l-a Incalcat face parte din fortele armate ale
Romaniei, cat timp acestea se aflaIn stare de mobilizare sau de razboi. Sunt avute In vedere si
persoanele civile care se gasesc In fortele armate pentru ratiuni de serviciu impuse de
necesitatile razboiului;
c) In cazul In care cel Impotriva caruia curge sau ar urma sa curga prescriptia este Impiedicat
de un caz de forta majora sa faca acte de Intrerupere, cat timp nu a Incetat
aceastaImpiedicare; forta majora, cand este temporara, nu constituie o cauza de suspendare a
prescriptiei decat daca survine In ultimele 6 luniInainte de expirarea termenului de
prescriptie.
140. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive are ca efect:

a) de la data cand cauza de suspendare a Incetat, prescriptia Isi reia cursul, socotindu-se
pentru Implinirea termenului si timpul scurs Inainte de suspendare;
b) stergerea prescriptieiInceputaInainte de a se fiivit cauza de suspendare;
c) Inceperea unei noi prescriptii, dupaIncetarea cauzei prevazuta de lege.
141. Cursul prescriptiei se Intrerupe:

a) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, In orice alt mod, a dreptului a
carui actiune se prescrie, facuta de catre cel In folosul caruia curge prescriptia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare In judecata sau de arbitrare, prin Inscrierea
creantei la masa credalaIn cadrul proceduriiinsolventei, prin depunerea cererii de interventie
In cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori ori prin invocarea, pe cale de exceptie, a
dreptului a carui actiune se prescrie;
c) Intre soti, cat timp dureaza casatoria si nu sunt separatiIn fapt.
142. Cursul prescriptiei se Intrerupe:

a) cat timp debitorul, In mod deliberat, ascunde creditorului existenta datoriei sau exigibilitatea
acesteia;
b) prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale sau In fata instantei de
judecata pana la Inceperea cercetarii judecatoresti; In cazul In care despagubirile se acorda,
potrivit legii, din oficiu, Inceperea urmaririi penale Intrerupe cursul prescriptiei, chiar daca
nu a avut loc constituirea ca parte civila;
c) prin orice act prin care cel In folosul caruia curge prescriptia este pus In Intarziere.
143. Intreruperea cursului prescriptiei extinctive are ca efect:

a) oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza cauza de Intrerupere;
b) reluarea cursului prescriptiei din momentul In care a fost oprit, socotindu-se si timpul scurs
Inainte de aparitia cauzei de Intrerupere;
c) stingerea prescriptiei extinctive Incepute Inainte de aparitia cauzei de Intrerupere
siInceperea, dupaIntrerupere, a cursului unei noi prescriptii, dacaIntreruperea s-a produs ca
urmare a recunoasterii dreptului a carui actiune se prescrie.
144. Repunerea In termenul de prescriptie extinctiva de drept comun:

a) nu poate fi dispusa din oficiu de organul de jurisdictie;
b) poate fi dispusa din oficiu de organul de jurisdictie;
c) poate fi dispusa numai pentru cauze limitativ enumerate de lege.
145. In sistemul Codului Civil, repunerea In termenul de prescriptie opereaza:

a) de drept;
b) pe cale amiabila;
c) pe cale judiciara.
146. Se poate dispune repunerea In termenul de prescriptie extinctiva In cazul:

a) parasirea minorului de catre reprezentantul legal;
b) nesocotirea unor cerinte legale;
c) absenta ori aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau a juristului acestuia.
147. Repunerea In termenul de prescriptie extinctiva:

a) se poate dispune din oficiu de catre instanta judecatoreasca;
b) avand caracter judiciar, trebuie solicitata de titularul dreptului la actiune supus
prescriptiei;
c) poate avea loc si pe cale extrajudiciara, prin acordul partilor sau chiar In fata unui organ fara
atributii jurisdictionale.
148. Cererea de repunere In termenul de prescriptie nu poate fi dispusa:

a) decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune Inainte de Implinirea unui termen de 30
de zile;
b) decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune dupaImplinirea unui termen de 30 de zile;
c) numai daca au trecut 3 luni de la Incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de
prescriptie.
149. Constituie termen de decadere:

a) termenul de 1 an aplicabil actiunii prin care succesibilul solicita declararea nedemnitatii;
b) termenul de 1 an aplicabil dreptului de optiune succesorala;
c) termenul de 10 zile aplicabil dreptului de preemtiune In cazul vanzarii de bunuri mobile.
150. Termenul de 18 luni, stabilit de art. 2529 alin. 1 lit. c) Cod Civil, pentru Inceputul
prescriptieiextinctive a actiuniiIn anularea actului juridic:
a) este un termen de decadere;
b) este un termen de prescriptie;
c) are rolul de a marca momentul de la care Incepe sa curga prescriptia pentru ipoteza In care
cauza de nulitate relativa nu a fost cunoscutaIn intervalul celor 18 luni.
151.Constituie efect al decaderii:

a) pierderea dreptului subiectiv neexercitat In termen;
b) socotirea prescriptiei extinctiva ca neIndeplinita;
c) renuntarea de catre parti la termenele de decadere de ordine publica
152.In functie de izvorul lor, termenele de decadere pot fi:

a) legale
b) conventionale
c) jurisdictionale
TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL DE LICENTA
DREPT CIVIL - DREPTURI REALE
1. Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate sunt:

a) proprietatea comuna;
b) termenul si conditia;
c) proprietatea anulabila.

a) proprietate rezolubila;
b) proprietatea anulabila;
c) sarcina.

a) proprietatea comuna;
b) termenul;
c) conditia.

a) proprietatea rezolubila;
b) proprietatea anulabila;
c) proprietatea comuna.
5. Reprezinta modalitati juridice ale dreptului de proprietate:

a) numai proprietatea comuna pe cote-parti;
b) numai proprietatea comunaIn devalmasie;
c) proprietatea comuna pe cote-partisi proprietatea comunain devalmasie.
6. Reprezinta modalitati juridice ale dreptului de proprietate:

a) numai proprietatea comuna pe cote-parti obisnuita sau temporaral;
b) proprietatea comuna pe cote-parti obisnuita sau temporarasi proprietatea comuna pe cote
parti fortata;
c) numai proprietatea comuna pe cote-parti fortata.

a) sinonime cu modalitatile actului juridic civil;
b) o varietate a dezmembramintelor dreptului de proprietate;
c) forme complexe sub care se poate prezenta dreptul de proprietate, atunci cand nu mai este
pur si simplu, ci afectat de o conditie rezolutorie sau suspensiva, amenintat de o cauza de
anulare sau atunci cand apartine concomitent mai multor persoane.
8. Ne aflam In prezenta proprietatii rezolubile atunci atunci cand aceasta a fost afectata de:
a) o conditie rezolutorie;
b) o conditie suspensiva;
c) de un termen suspensiv.
9. Ne aflam In prezenta proprietatii rezolubile atunci cand aceasta a fast afectata:

a) de o conditie suspensiva;
b) de o sarcina;
c) de un termen suspensiv.
10. Ne aflam In prezenta proprietatii rezolubile atunci cand aceasta a fast afectata de:
a) de o conditie suspensiva;
b) de un termen extinctiv;
c) de o conditie rezolutorie.
11. Proprietatea rezolubila poate rezulta din:

a) contracte;
b) testament;
c) lege.
12. In cazul dreptului de proprietate rezolubila:

a) dobanditorul bunului sub conditie rezolutorie poate exercita toate prerogativele unui
proprietar pur si simplu;
b) conditia rezolutorie, Inainte de a se Indeplini, nu afecteaza existenta si efectele dreptului, cu
toate atributele sale;
c) este recunoscut dobanditorului sub conditie rezolutorie dreptul de a efectua, cu privire la
bun, acte de administrare si acte de dispozitie.

a) termenul, conditia si sarcina;
b) numai termenul si sarcina;
c) proprietatea rezolubila, proprietatea anulabila, proprietatea comuna.
a) termenul si conditia;
b) proprietatea rezolubila, proprietatea anulabila, proprietate comuna;
c) conditia si sarcina.
15. Toate actele juridice consimtite de un proprietar sub conditie rezolutorie, care se
Implineste, actefacute in favoarea tertelor persoane, urmeaza sa se desfiinteze pe baza
principiului statuat prin adagiul:
a) res inter alias acta aliis neque nocere, neque prodesse potest;
b) qui prior tempore, pottor jure;
c) nemo ad alium plus juris trasfere potest quam ipse habet.
16. Cand conditia rezolutorie este pendinte, dobanditorul sub asemenea conditie poate
exercita asupralucrului:
a) toate drepturile unui proprietar pur si simplu;
b) nu poate exercita nici un drept;
c) are un drept limitat.
17. Efectul retroactiv al anularii actului translativ de proprietate se produce:

a) numai dintre parti;
b) numai fata de tertele persoane;
c) In raporturile dintre parti, dar si fata de tertele persoane.
18. In cazul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti obisnuita sau temporara,dreptul

deproprietate al fiecarui coproprietar este:
a) determinat In mod abstract, sub forma unei fractiuni matematice, bunul fiind divizat
corespunzator acestor cote-parti;
b) detenninat In mod abstract, sub forma unei fractiuni matematice, bunul nefiind divizat
corespunzator cotelor parti;
c) determinat In mod concret prin stabilirea unor portiuni din bunul comun.
19. In cazul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti fortata, dreptul de proprietate al

fiecaruicoproprietar este:
a) determinat In mod abstract, sub forma unei fractiuni matematice, bunul fiind divizat
corespunzator cotelor-parti;
b) determinat In mod abstract, sub forma unor procente, bunul nefiind divizat corespunzator
cotelor parti;
c) determinat In mod concret prin stabilirea unor portiuni din bunul comun.
20. Care este deosebirea dintre proprietate comuna pe cote-partisiindiviziune:

a) numaiIn cazul proprietatii comune pe cote-parti este determinata cota-parte care revine fiecarui
proprietar;
b) dreptul de proprietate comuna pe cote-parti are ca obiect un bun luat ut singuli, pe cand, in
cazul indiviziunii, aceasta are ca obiect un patrimoniu (o universalitate juridica);
c) dreptul de proprietate comuna pe cote-parti are ca obiect un bun luat ut singuli pe cand In cazul
indiviziunii, acesta are ca obiect o universalitate de fapt.
21. Care este deosebirea dintre proprietate comuna pe cote-partisiindiviziune:

a) numaiIn cazul proprietatii comune pe cote-parti, cota-parte care revine fiecarui coproprietar este
determinata printr-o fractie matematica;
b) dreptul de proprietate comuna pe cote-parti are ca obiect un bun luat ut singuli, pe cand In cazul
indiviziunii, acesta are ca obiect numai bunuriimobliliare;
c) dreptul de proprietate comuna pe cote-parti are ca obiect un bun luat ut singuli , pe cand in
cazul indiviziunii aceasta are ca obiect un patrimoniu (o universalitate juridica).
22. Coproprietatea sau indiviziunea pot lua nastere din:

a) succesiune;
b) lege, act juridic sau fapt juridic;
c) conventie.
23. Coproprietatea sau indiviziunea nu pot lua nastere din:

a) contract Incheiat Intre mai multe persoane;
b) uzucapiune;
c) exercitarea unei detentii precare.
24. In raport de durata sa, proprietatea comuna pe cote-parti poate fi:

a) obisnuitasi temporara sau fortata;
b) proprietate comuna pe cote-patisi proprietate comunaIn devalmasie;
c) proprietate comuna pe cote-partisi proprietate anulabila.
25. Actele materiale de folosinta asupra bunului proprietate comuna pe cote-parti obisnuita
sautemporara se pot face:
a) de catre fiecare coproprietar, cu conditia de a se respecta drepturile celorlalti
coproprietari;
b) de catre fiecare coproprietar, numai cu acordul instantei judecatoresti;
c) de catre fiecare coproprietar, conform acordului coproprietarilor.
26. Actele materiale de folosinta asupra bunului proprietate comuna pe cote-parti obisnuita
sautemporara:
a) nu pot fi facute decat concomitent de catre toti coproprietarii;
b) pot fi facute de catre fiecare coproprietar, cu conditia de a se respecta drepturile
celorlalticoproprietari;
c) pot fi facute de catre unul singur dintre coproprietari numaiIn baza unei hotarari judecatoresti
definitive.
27. Atunci cand, In cazul proprietatii comune pe cote-parti obisnuite sau temporare,
coproprietaru nuse Inteleg cu privire la folosinta materiala a bunului, instanta poate dispune:
a) partajul folosintei;
b) Impartirea bunuluisiIncetarea coproprietatii;
c) fie partajarea folosinteisi mentinerea proprietatii comune pe cote-parti, fie Impartirea
bunuluisiIncetarea coproprietatii.
28. In cazul proprietatii comune pe cote-parti obisnuite sau temporare, actele de administrare
suntsupuse:
a) regulii majoritatii;
b) regulii umanitatii;
c) nu cunosc o regula speciala.
29. In cazul proprietatii comune pe cote-parti obisnuite sau temporare, actele de administrare:
a) nu pot fiIncheiate decat cu acordul a 2/3 din numarul coproprietarilor;
b) nu pot fiIncheiate decat cu acordul majoritatii simple a coproprietarilor;
c) nu pot fiIncheiate decat cu acordul tuturor coproprietarilor.
30. In cazul proprietatii comune pe cote-parti, instanta judecatoreasca poate Incuviinta

efectuarea deacte de administrare cu privire la bunul comun:
a) In toate situatiile;
b) numaiIn cazul In care unul dintre coproprietari se aflaIn imposibilitatea de a-si exprima
vointa sau daca acesta se opune In mod abuziv la efectuarea unui act de administrare
indispensabil mentinerii unitatii sau valorii bunului;
c) In nicio situatie.
31. Actele de administrare care limiteazaIn mod substantial posibilitatea unui coproprietar de
a folosibunul comun In raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcina excesiva prin
raportare lacota sa parte sau la cheltuielile suportate de ceilalti coproprietari:
a) nu vor putea fi efectuate decat cu acordul acestuia;
b) vor putea fi efectuate numai conform regulii unanimitatii;
c) vor putea fi efectuate cu o majoritate de 2/3 din numarul coproprietarilor.
32. Orice acte juridice de dispozitie cu privire la bunul comun, actele de folosinta cu titlu
gratuit,cesiune de venituriimobiliare si locatiunile Incheiate pe termen mai mare de trei ani si
actele careurmaresc exclusiv Infrumusetarea bunului:
a) nu se pot Incheia decat cu acordul tuturor coproprietarilor;
b) se pot Incheia numai cu o majoritate de 2/3 din numarul coproprietarilor;
c) se pot Incheia numai cu majoritatea simpla din numarul coproprietarilor.
33. In cazul proprietatii comune pe cote-parti obisnuite sau temporare, actele juridice cu
privire lacota-parte ideala, abstracta asupra dreptului se pot face:
a) de fiecare coproprietar, In mod liber;
b) de fiecare coproprietar numai cu respectarea regulii unanimitatii;
c) de fiecare coproprietar, cu acordul celorlalti coproprietari.
34. Creditorii unui coproprietar:

a) nu pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun;
b) nu pot cere instanteiImparteala bunului comun;
c) pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere
instanteiImparteala bunului, caz In care urmarirea se face asupra partii de bun sau, dupa caz,
asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
35. Proprietatea comuna pe cote-parti obisnuita sau temporara este conceputa ca o stare
vremelnica,motiv pentru care:
a) sunt nule conventiile prin care se renunta la dreptul de a cere partajul sau prin care se
instituie obligatia de a ramane perpetuu In indiviziune;
b) coproprietarii pot Incheia conventii pentru mentinerea starii de indiviziune pe o durata de
cel mult 5 ani;
c) coproprietarii pot Incheia conventii prin care se renunta la dreptul de a cere partajul.
36. Partajul sau Imparteala este modul specific de Incetare a coproprietatii, iar actiunea prin
care sesolicita partajul se prescrie:
a) In termen de 3 ani de la nasterea coproprietatii;
b) In termen de 30 de ani de la nasterea coproprietatii;
c) este imprescriptibila extinctiv.
37. Modul specific de Incetare a starii de coproprietate Il constituie partajul, iar actiunea In
partaj este:
a) imprescriptibila extinctiv;
b) prescriptibilaIn termenul general de prescriptie de 3 ani;
c) este prescriptibila numai atunci cand starea de coproprietate Isi are izvorul In indiviziunea
succesorala.
38. Incetarea coproprietatii prin partaj poate fi ceruta:

a) oricand;
b) oricand, afara de cazul In care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori
hotarareajudecatoreasca;
c) numai de majoritatea coproprietarilor.
39. Coproprietatea poate Inceta prin:

a) dobandirea cotelor-parti ale tuturor coproprietarilor de catre unul singur dintre acestia;
b) atunci cand toti coproprietariiInstraineaza cotele-parti care Ie apartin unei terte persoane;
c) pe calea partajului.
40. Coproprietatea obisnuita sau temporara poate Inceta prin:

a) partaj voluntar;
b) partaj judiciar;
c) partajul folosintei.
41. In cazul In care partajul unui bun imobil constructie necesita efectuarea anumitor lucrari:
a) nu este necesara autorizatie administrativa;
b) este necesara autorizatie administratlvaIn conformitate cu dispozltiile Legii nr. 50/1991
modificata si republicata;
c) este necesara autorizatie administrativaIn conformitate cu dispozitiile Decretului nr. 144/1958.
42. Bunurile asupra carora exista coproprietatea fortata se caracterizeaza prin:

a) aceea caIn unele situatii sunt bunuri accesorii fata de altele care sunt bunuri principale;
b) aceea ca sunt bunuri principale fata de altele care sunt bunuri accesorii;
c) aceea ca nu sunt nici bunuri principale fata de altele si nu sunt nici bunuri accesorii fata de altele.
43. In cazul In care bunurile proprietate comuna pe cote-parti fortata sunt bunuri accesorii:
a) pot fiinstrainata separat de bunurile principale fata de care au caracter accesoriu;
b) nu pot fiInstrainate separat de bunurile principale fata de care au caracter accesonu;
c) pot fiInstrainate numai cu acordul tuturor coproprietarilor separat de bunurile principale.
44. In cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate, aceasta:

a) nu poate lua sfarsit prin Impartirea bunului comun accesoriu necesar al bunului principal,
care formeaza dreptul de proprietate exclusiva;
b) poate Inceta pentru partile coproprietate fortata ale unuiimobil cladire cu mat multe
unitati locative sau spatii cu alta destinatie, numai cu acordul tuturor coproprietarilor;
c) poate Inceta prin Impartirea bunului comun accesoriu necesar al bunului principal, care fonneaza
dreptul de proprietate exclusiva.
45. In cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate:

a) aceasta este determinata de destinatia bunului asupra caruia poarta;
b) se mentine independent de vointa coproprietarilor;
c) nu este determinata nici de destinatia bunului asupra caruia poartasi nici nu se mentine
independent de vointa coproprietarilor.
46. In cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate:

a) folosinta este lasata la libera apreciere a coproprietarilor, cu privire la bunul comun;
b) folosinta trebuie sa se Infaptuiasca numaiIn interesul utilizarii fondului caruia i-a fost
afectat bunul comun accesoriu;
c) folosinta nu trebuie sa aduca atingere drepturilor egale si reciproce ale celorlalti
coproprietari.
47. In cazul In care bunul proprietate comuna pe cote-parti fortata are caracter accesoriu,
exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti fortata:
a) se face conform liberei vointe a coproprietarilor;
b) se face In scopul utilizarii fondului caruia i-a fost afectat bunul accesoriu;
c) se poate face numai concomitent de catre toti coproprietarii.
48. Zidul, santul, precum si orice alta despartituraIntre doua fonduri sunt prezumate a fiIn
proprietatecomuna a vecinilor:
a) daca nu rezulta contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori daca
proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, In conditiile legii;
b) numai atunci cand rezulta contrariul din titlul de proprietate;
c) numai daca proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, In conditiile
legii.
49. Exista proprietate periodica:

a) numai atunci cand mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei specific
dreptului de proprietate numai asupra unui bun mobil;
b) numai atunci cand mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei specific
dreptului de proprietate numai asupra unui bun imobil;
c) atunci cand mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv arbitrul folosintei specific
dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, In intervale de timp determinate,
egale sau inegale.
50.Vecinul care nu a contribuit la realizarea despartiturii comune poate dobandi un drept

decoproprietate asupra despartiturii:
a) platind jumatate din valoarea actualizata a materialuluisi manoperei folosite si dupa caz,
jumatate din valoarea terenului pe care despartitura a fast construita, cu respectarea
dispozitiilor de carte funciara;
b) platind jumatate din valoarea actualizata a materialuluisi manoperei folosite si dupa caz, jumatate
din valoarea terenului pe care despartitura a fost construita, fara a fi necesara respectarea
dispozitiilor In materie de carte funciara;
c) numai atunci cand doreste Inaltarea si consolidarea acestuia.
51.Coproprietarii sunt tinuti sa suporte cheltuielile ocazionate de Intretinerea si repararea

despartiturilor comune, proportional cu dreptul fiecaruia, dar:
a) fiecare coproprietar poate sa nu participe la cheltuielile de intretinere si reparare,
renuntand la dreptul sau de proprietate asupra despartiturii comune, cu respectarea
dispozitiilor legale In materie de carte funciara;
b) nu este posibil ca un coproprietar sa nu participe la cheltuielile de intretinere si reparare si sa
renunte astfel, la dreptul sau de proprietate asupra despartiturii comune;
c) Fiecare coproprietar poate sa nu participe la cheltuielile de intretinere si reparare, renuntand la
dreptul sau de proprietate asupra despartiturii comune,fara a fi necesara respectarea reglementarilor
legale in materie de carte funciara.
52. In cazul dreptului de proprietate comunaIn devalmasie:

a) partea fiecarui proprietar este determinataIn procente sau fractii matematice;
b) se pune problema fractionarii bunuluiIn materialitatea sa;
c) nici dreptul de proprietate si nici bunul asupra caruia poarta nu sunt divizate si
determinate.
53. In cazul dreptului de proprietate comunaIn devalmasie:

a) dreptul de proprietate este divizat In cote-parti egale;
b) bunul este fractionat In material itatea luiIn parti egale;
c) nici dreptul de proprietate si nici bunul asupra caruia poarta nu sunt divizate si
determinate.
54. Temeiul juridic al revendicariiIl constituie:

a) dreptul de uzufiruct;
b) dreptul de proprietate;
c) posesia.
55. Temeiul juridic al revendicariiIl constituie:

a) dreptul de uz;
b) dreptul de proprietate;
c) posesia.
56. Actiunea In revendicare este:

a) actiune personala;
b) actiune negatorie;
c) actiune petitorie.

a) actiune petitorie;
b) actiune posesorie;
c) actiune confesorie.

a) actiune posesorie;
b) actiune personala;
c) actiune reala.
59. Proprietarul care a Inchiriat un lucru, atunci cand chiriasul refuza sai-l restituie la
termenul stipulatIn contract, poate introduce Impotriva acestuia din urma:
a) o actiune In revendicare;
b) o actiune personala care Isi are temeiul In contractul de locatiune;
c) o actiune confesorie.
60. Fiecare coproprietar:

a) nu poate sta singur In justitie, ca reclamant, In cazul actiuniiIn revendicare;
b) nu poate sta singur In justitie, In calitate de parat, decat cu acordul celorialti coproprietari;
c) poate sta singur In justitie, indiferent de calitatea procesuala, In orice actiune privitoare
lacoproprietate.
61. In cazul imobilelor Inscrise In cartea funciara:

a) dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate;
b) dovada dreptului de proprietate se face numai cu Inscrisuri autentice;
c) dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara.
62. In lipsa extrasului de carte funciara, proba dreptului de proprietate este dificil de facut,
deoarece:
a) nu s-au redactat Inscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate asupra
bunuluiimobil
b) inscrisurile intocmite nu contin si planuri topografice pentru delimitarea bunuluiimobil
dobandit;
c) principiul relativitatii actelor juridice face ca actele juridice sa produca efecte juridice
numaiIntre partile care le-au Incheiat,succesorii universali ai acestora si succesorii cu titlul
universal, nefiind opozabile tertilor
63.In lipsa extrasului de carte, in proba dreptului de proprietate exista dificultati si datorita
efectelor produce de principiul relativitatii actelor juridice, conform cu care acestea:
a) produc efecte numaiIntre partile care
b) produc efecte numaiintre partile care le-au incheiat si succesorii universali ai acestora si
succesorii cu titlu iniversal;
c) produc efecte numai cu privire la succesorii cu titlu particular.
64. In cazul actiuniiIn revendicare imobiliara prin titlu Intelegem:

a) un act translativ de proprietate;
b) un act declarativ;
c) atat un act translativ de proprietate, cat si un act declarativ.
65. Termenul general de prescriptie pentru drepturile reale este:

a) 3ani;
b) 10 de ani;
c) 20 de ani.
66. Actiunea In revendicare imobiliara poate fi paralizata prin:

a) accesiune;
b) ocupatiune;
c) uzucapiune.
67. Actiunea In revendicare imobiliara poate fi paralizata prin:

a) prescriptie achizitiva;
b) invocarea regulii art. 935-937 Cod civil;
c) ocupatiune.
68. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare se restituie bunul revendicat:

a) liber de orice sarcini;
b) cu accesoriile sale;
c) astfel cum a fost grevat cu eventuale sarcini reale.
69. In cazul actiuniiIn revendicare:

a) hotararea judecatoreasca pronuntataIn folosul coproprietatii nu profita decat coproprietarului
reclamant;
b) hotararea judecatoreasca potrivnica coproprietarul reclamant este opozabilasi celorlalti
coproprietari;
c) cand actiunea nu este introdusa de catre toti coproprietarii, paratul poate cere instantei
judecatorestiintroducerea In cauza a celorlalti coproprietariIn calitate de reclamanti, In
termenul si conditiile prevazute In Codul de procedura civila pentru chemarea in judecata a
altor persoane.
70. Daca bunul revendicat a pierit datorita unui caz fortuit sau din cauza de forta majorasi
posesorula fost de rea credinta:
a) riscul Il suporta, In toate cazurile, reclamantul;
b) riscul Il suporta reclamantul proprietar numai daca paratul dovedeste ca bunul ar fi pierit
chiar daca se afla la proprietar;
c) riscul Il suporta reclamantul, daca dovedeste ca nu a putut preIntampina producerea
evenimentului.
71. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare, posesorul:

a) de buna credinta pastreaza fructele pana la data introducerii actiuniiIn revendicare;
b) de buna credinta pastreaza fructele culese pana cand hotararea judecatoreasca ramane
definitivasiirevocabila;
c) de buna credinta restituie proprietarului-reclamant toate fructele culese sau contravaloarea
acestora.
a) de rea-credinta restituie numai fructele percepute;
b) de rea-credinta restituie toate fructele lucrului percepute sau pe care a omis sa le perceapa,
sau valoarea acestora, daca le-a consumat;
c) de rea-credinta nu trebuie sa restituie fructele.

a) de rea-credinta restituie numai fructele percepute;
b) de buna-credinta restituie numai fructele percepute;
c) de rea-credinta restituie toate fructele lucrului, percepute sau nepercepute sau valoarea
acestora, daca le-a consumat.
74. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare, posesorul de rea-credinta:

a) are dreptul sa retina toate cheltuielile pe care le-a facut cu lucrul pe care restituie;
b) nu are dreptul sa retina cheltuielile pe care le-a facut cu lucrul, acestea compensandu-se cu
folosinta lucrului;
c) are dreptul la plata cheltuielilor necesare si la plata cheltuielilor utile, masura'sporului de
valoare realizat de lucru la momentul restituini.
75. Urmare admiterii actiuniiIn revendicare, posesorul de rea-credinta:

a) este In drept sa retina cheltuielile necesare si pe cele utile, In masura spomlui de valoare
realizat de lucru In momentul restituirii;
b) este In drept sa retina cheltuielile necesare, utile si voluptuarii, In masura sporului de valoare
realizat de lucru In momentul restituirii;
c) nu este In drept sa retina niciun fel de cheltuieli.
76. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare, posesorul fie de buna credinta, fie de rea-
credinta:
a) are dreptul sa cearaIntotdeauna cheltuielile necesare;
b) are dreptul la restituirea totala a cheltuielilor utile;
c) are dreptul la restituirea partiala a cheltuielilor utile, In masura sporului de valoare
realizat de lucru la momentul restituirii.
77. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare:

a) posesorul de buna-credinta raspunde de deteriorarile pricinuite bunului, care Ii sunt
imputabile;
b) posesorul de rea-credinta raspunde de deteriorarile survenite, chiar si de acelea care se
datoreaza cazului fortuit, daca nu probeaza ca acestea s-ar fi produs, chiar daca bunul s-ar fi
aflat la proprietar;
c) posesorul de buna-credintasi posesorul de rea-credinta nu raspund de deteriorarile bunului
revendicat.
78. Urmare a admiterii actiuniiIn revendicare:
a) posesorul de buna-credinta nu raspunde de deteriorarile pricinuite bunului, chiar daca acestea i-ar
fiimputabile;
b) posesorul de buna-credinta raspunde de deteriorarile pricinuite bunului, daca acestea Ii
sunt imputabile;
c) posesorul de buna-credinta raspunde de deteriorarile pricinuite bunului, numai atunci cand
acestea s-au datorat unui caz de forta majora.
79. Urmare a admiterii actiunii de revendicare, cu privire la lucrarile, constructiile sau

plantatiile efectuate de posesor, raporturile dintre acesta si proprietar sunt supuse regulilor din
materia:
a) ocupatiunii;
b) accesiunii;
c) posesiei.
80.Urmare a admiterii actiunii de revendicare, cu privire la lucrarile,constructiile sau

plantatiile efectuate de posesor,raporturile dintre acestesa si proprietar sunt supuse regulilor
dinmateria:
a) prescriptiei achizitive;
b) ocupatiunii;
c) accesiunii.
81. Regula art. 935-937 Cod civil este aplicabila:

a) tuturor bunurilor mobile;
b) bunurilor mobile corporale;
c) atat bunurilor mobile, cat si celor imobile.
82. Regula art. 935-937 Cod civil este aplicabila:

a) atat bunurilor mobile, cat si celor imobile;
b) bunurilor mobile corporale;
c) titlurilor de valoare la purtator.
83. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de buna-crediata asupra
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate:
a) nu cunoaste exceptii:
b) se aplica si titlurilor la purtator, a caror valoare este Incorporata In titlu;
c) nu se aplica bunurilor mobile corporale care sunt accesorii ale unuiimobil.
84. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de buna-credinta asupra
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate nu se aplica:
a) universalitatii juridice;
b) fondului de comert;
c) bunurilor privite In mod individual.
85. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de buna-credmta asupra
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate nu se aplica:
a) universalitatilor juridice;
b) fractiunilor de universalitate;
c) bunurilor privite ut singuli.
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate poate fiinvocata de:
a) un detentor precar, care detine bunul de la proprietarul acestuia;
b) tertul dobanditor care dobandeste bunul de la un detentor precar, caruia adevaratul
proprietar i l-a Incredintat de buna voie;
c) un posesor care define bunul de la proprietarul acestuia.
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate poate fiinvocata de:
a) un detentor precar care a gasit bunul mobil;
b) un posesor care exercita posesia pentru proprietarul bunului;
c) tertul dobanditor care dobandeste bunul de la un detentor precar, caruia adevaratul
proprietar i l-a Incredintat de buna voie.
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate Isi gaseste aplicare cu respectarea
urmatoareIorconditii:
a) sa existe o posesie cu elementele animus si corpus;
b) posesia sa fie de buna-credinta;
c) posesia sa nu tie exercitata de mai multe persoane.
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate Isi gaseste aplicare cu respectarea
urmatoarelorconditii:
a) sa existe o posesie utilasi de buna-credinta;
b) sa existe numai o posesie de buna-credinta;
c) sa existe numai o detentie precara.
90. In cazul aplicarii regulii art. 935-937 Cod civil, conform careia posesia de buna-credinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate, posesia trebuie sa fie:
a) numai continuasi netulburata;
b) numai continuasi publica;
c) continua, netulburatasi publica.
91. In cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform careia posesiunea de buna credinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate, tertul dobanditor este
considerat de buna-credinta, daca:
a) ignora viciul de care este afectat titlul aceluia de la care a dobandit;
b) daca, cunoscand situatia juridica a bunului, considera ca este firesc sa-l dobandeasca;
c) daca a depus toate diligentele pentru a cunoaste situatia juridica a bunului si a aflat ca proprietarul
l-a Incredintat Instrainatorului.
92. In cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform careia posesiunea de buna credinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate, tertul dobanditor este
considerat de buna-credinta, daca:
a) a cunoscut viciul de care este afectat titlul aceluia de la care a dobandit, dar a considerat ca poate
acoperi viciul respectiv;
b) a depus toate diligentele pentru a cunoaste situatia juridica a bunului si a aflat ca proprietarul 1-a
Incredintat Instrainatorului;
c) ignora viciul de care este afectat titlul aceluia de la care a dobandit.
93. In cazul aplicarii regulii art. 935-937 Cod civil, conform careia posesiunea de buna-
credinta asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate, pe langa buna
credinta:
a) se cere si existenta unui just titlu;
b) nu se cere si existenta unui just titlu;
c) justul titlu trebuie sa tie un element constitutiv al bunei-credinte.
94.Regula art 935-937.cod civil conform careia Posesia de buna-credinta asupra bunurilor
mobilecorporale valoreaza titlu de proprietate se aplica:
a) numai bunurilor mobile care sunt accesorii unuiimobil.
b) siin legatura cu dibandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun
mobil
c) numaiIn legatura cu dobandirea dreptului de uzufruct.
95.In cazul aplicarii art 935-937 Cos civil, conform careia posesia de buna credinta asupra
bunurilormobile coroorale valoreaA titlu de proprietar se aplica.
a) bunul trebuie sa.i fie luat adevaratului proprietar In afara vointei sale;
b) adevaratul proprietar se desesizeazaIn mod voluntar de bunul sau;
c) adevaratul proprietar a pierdut bunul sau.
96. In cazul aplicarii regulii art. 935-937 Cod civil, conform careia posesia de bunacredinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate:
a) bunul mobil trebuie sa-i fi fost furat adevaratului proprietar;
b) adevaratul proprietar trebuie sa fi pierdut bunul mobil;
c) adevaratul proprietar trebuie sa fiIncredintat bunul mobil prin propria sa vointa unei terte
persoane care, In acest fel, a devenit detentor precar.
97. Regula statuata Ia art. 935-937 Cod civil, conform careia posesia de bunacrediata asupra
bunurilormobile corporale valoreaza titlu de proprietate:
a) nu poate fiinvocata de catre detentorul precar Impotriva proprietarului de la care detine
bunul;
b) poate fiinvocata de catre detentorul precar Impotriva proprietarului de la care detine bunul;
c) nu se aplica bunurilor pierdute sau furate, In favoarea hotului sau a gasitorului.
98. Conform reglementarilor art. 937 alin. 2 Cod civil, bunul pierdut sau furat, poate fi
revendicat dela posesorul de buna-credinta, in termen de:
a) 30 de ani din ziua In care a fast pierduta stapanirea materiala a bunului;
b) 3 ani din ziua In care a fast pierduta stapanirea materiala a bunului;
c) 10 de ani din ziua In care a fast pierduta stapanirea materiala a bunului.
99. Conform reglementarilor art. 937 alin. 2 Cod civil, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat dela posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea
decaderii, In termen de 3ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a
bunului si este necesar ca:
a) reclamantul sa dovedeasca ca a fost detentor precar al lucrului;
b) reclamantul sa dovedeasca ca lucrul a iesit din patrimoniul sau cu voia sa;
c) reclamantul sa dovedeasca ca bunul a iesit din patrimoniul sau fara voia sa.
revendicat dela posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea
decaderii, In termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului
si:
a) este necesar sa fie vorba de un tert dobanditor de buna-credinta care a dobandit de la hot
sau gasitor;
b) este necesar sa fie vorba de un tert dobanditor de buna-credinta care sa fi dobandit numai de la
hot;
c) este necesar sa fie vorba de un tert dobanditor de buna-credinta care sa fi dobandit numai de la un
gasitor.
revendicat dela posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata In termen de 3 ani de
la data la careproprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunuluisi:
a) termenul de 3 ani este un termen de recomandare;
b) termenul de 3 ani este un termen de prescriptie;
c) termenul de 3 ani este un termen de decadere.
102. Este cunoscut ca oricine se afla la un moment dat In posesia unui bun mobil este
prezumat ca areun titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului, Insa, daca
este vorba despre un bunfurat sau pierdut care a fost cumparat dintr-un loc ori de la o
persoana care vinde In mod obisnuitbunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie
publica:
a) posesoml de buna-credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa inegrala pentru
pretul platit vanzatorului;
b) posesorul de buna-credinta nu poate retine bunul In nicio situatie;
c) posesorul , fie de buna-credinta, fie de rea credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa
integrala pentru pretul platit vanzatomlui.
este vorba despre un bunfurat sau pierdut care a fost cumparat dintr-un loc ori de la o
persoana care vinde In mod obisnuitbunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie
publica:
a) proprietarul care revendica bunul are obligatia de a plati tertului dobanditor pretul pe care
acesta l-a platit;
b) proprietarul care revendica bunul are obligatia de a plati tertului dobanditor valoarea bunului din
momentul respectiv;
c) proprietarul care revendica bunul nu are obligatia de a plati tertului dobanditor nicio suma de
bani.
este vorba despre un bunfurat sau pierdut care a fast cumparat dintr-un loc ori de la o
persoana care vinde in mof obisnuitbunuri de acelasi fel ori daca a fast adjudecat la o licitatie
publica, atunci proprietarul bunului a caruiactiune In revendicare izbandeste si care are
obligatia sa plateasca tertului dobanditor pretul pe careacesta l-a platit:
a) nu are o actiune In despagubiriImpotriva hotului sau gasitorului;
b) are o actiune In despagubire Impotriva hotului sau gasitorului;
c) suporta dauna creata, In calitate de proprietar al lucrului.
105. Regula statuata la art. 935-937 Cod civil, conform careia posesia de buna-credinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate se justifica prin aceea ca:
a) textul legal se Intemeiaza pe o prescriptie instantanee;
b) textul legal creeaza un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin efectul legii;
c) textul legal creeaza un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin acordul partilor.
106. Regula statuata la art. 935-937 Cod civil, conform careia posesia de bunacredinta
asuprabunurilor mobile corporale valoreaza titlu de proprietate:
a) instituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate pe calea traditiunii;
b) instituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate pe calea accesiunii;
c) instituie o prezumtie absoluta de proprietate.
107. Conform prevederilor art. 935 Cod civil, posesia de buna-credinta asupra bunurilor
mobilecorporale valoreaza titlu de proprietate, iar conform art. 937, persoana care, cu buna-
credintaIncheiecu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros avand ca
obiect un bun mobil devineproprietarul acelui bun din momentul luarii sale in posesie
efectiva, insa In cazul bunului pierdut saufurat acesta poate fi revendicat de la posesorul de
buna-credinta, daca actiunea este intentataIntermenul de decadere de 3 ani, de la data la care
proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunuluisi:
a) aceste reguli nu se aplica bunurilor mobile care sunt accesorii unuiimobil. dar se aplicasiIn
legatura cu dobandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil;
b) aceste reguli se aplica si bunurilor mobile care sunt accesorii unuiimobil, dar nu se aplicasiIn
legatura cu dobandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil;
c) aceste reguli se aplica bunurilor mobile care sunt accesorii unuiimobil, dar nu se aplicasiIn
legatura cu dobandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil.
108. Poate fi formulata de o persoana fizica actiunea In revendicare care are ca obiect bunuri:
a) proprietate privata;
b) proprietate publica din domeniul public;
c) proprietate publica privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale.
109. Bunurile care constituie amintiri de familie:

a) sunt bunuri proprietate comuna pe cote-parti fortata;
b) sunt bunuri proprietate comuna pe cote-parti obisnuita sau temporara;
c) nu au calitatea de bunuri comune.

a) pot fi partajate numai prin hotarare judecatoreasca;
b) pot fi partajate prin hotarare judecatoreasca sau prin partaj voluntar;
c) pot fi partajate numai prin partaj voluntar.

a) pe durata indiviziunii, cu acordul mostenitorilor sau, In lipsa acestuia, prin hotararea
instantei, sunt depozitate In interesul familiei la unul ori mai multi mostenitori sau In locul
convenit de acestia;
b) pe durata indiviziunii, numai cu acordul mostenitorilor, sunt depozitate In interesul familiei la
unul on rnai multi mostenitori sau in locul convenit de acestia;
c) pe durata indiviziunii, numai prin hotarare judecatoreasca, sunt depozitate In interesul familiei la
unul ori mai multi mostenitori sau In locul convenit de acestia.
112. Cunoscut fiind ca posesia este exercitarea In fapt a prerogativelor dreptului de
proprietate asupraunui bun de catre persoana care il stapanedte si care se comporta ca un
proprietar:
a) dispozitiile legale ib materia posesiei se aplica, In mod corespunzator siin privinta
posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu exceptia drepturilor reale de
garantie;
b) dispozitiile legale in materia posesiei se aplica In mod corespunzator siIn privinta posesorului
care se comporta ca un titular al altui drept real, chiar In cazul drepturilor reale de garantie;
c) dispozitiile legale in materia posesiei se aplica numaiIn cazul drepturilor reale de garantie.
113. Posesia este exercitata in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun
de catrepersoans care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar si:
a) dreptul de uzufruct este susceptibil de posesie;
b) dreptul de uzufruct nu este susceptibil de posesie;
c) dreptul de uz este susceptibil de posesie.
114. Exercitarea posesiei se poate face:

a) In mod nemijlocit;
b) In mod nemijlocit si prin altul;
c) numaiIn mod nemijlocit.
115. Exercitarea posesiei se poate face:

a) numaiIn mod nemijlocit;
b) nemijlocit sau cu elementul animus possidendiInstrainat (animo alieno);
c) nemijlocit sau cu elementul corpus Instrainat (corpore alieno).
116. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice:

a) nu pot exercita posesia;
b) pot exercita numai detentia precara;
c) pot exercita posesia prin reprezentantul lor legal.
117. Posesia poate fi exercitata:

a) numai cu ambele elemente animus si corpus exercitate de catre titular;
b) cu elementul corpus Instrainat (corpore alieno);
c) cu elementul animus Instrainat (animo alieno).
118. Stapanirea unui bun de catre un detentor precar:

a) nu constituie posesie;
b) constituie posesie;
c) constituie numai posesie de rea-credinta.
119. Locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist:

a) sunt posesori;
b) au o posesie cu elementul animus passiendiInstrainat;
c) sunt detentori precari.
120. Au calitatea de detentori precari:

a) numai locatarul si comodatarul;
b) numai locatarul si depozitarul;
c) locatarul, comodatarul si depozitarul.
121. Are calitatea de detentor precar:

a) creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie;
c) fiecare coproprietar, In proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari.
122. Are calitatea de detentor precar:

a) orice persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata saIl restituie sau care
Il stapaneste cu Ingaduinta acestuia;
b) numai titularul dreptului de abitatie, fata de nuda proprietate;
c) numai titularul dreptului de servitute, fata de nuda proprietate.
123. Detentorul precar:

a) nu poate invoca efectele recunoscute posesieiIn nicio situatie;
b) poate invoca efectele recunoscute posesiei numaiIn cazurile si limitele prevazute de lege;
c) poate invoca efectele recunoscute posesiei numaiIn cazul creditorului gajist.
124. Nu constituie posesie stapanirea unui bun:

a) de catre o persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa Il restituie
sau care Il stapaneste cu Ingaduinta proprietarului;
b) de catre titularul dreptului de servitute, fata de nuda proprietate;
c) de catre titularul dreptului de uz, fata de nuda proprietate.
125. Pana la proba contrara, acela care stapaneste un bun mobil corporal:
a) este prezumat detentor precar;
b) este prezumat proprietar al acestuia;
c) este prezumat hot sau gasitor al bunului respectiv.
126. Detentia precara:

a) odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba intervertirii sale;
b) odata dovedita, nu poate fi transformataIn posesie;
c) odata dovedita se considera ca detentorul precar este proprietar.
127. Pana la proba contrara:

a) posesorul nu este considerat decat titular al unui dezmembramant al dreptului de proprietate;
b) posesorul este considerat proprietar, chiar In cazul imobilelor care nu sunt Inscrise In cartea
funciara;
c) posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor Inscrise In cartea funciara.
128. Intervertirea precaritatii:

a) nu se poate face In nicio situatie;
b) se poate face In orice situatie In care detentorul precar doreste, prin vointa sa, sa transforme
detentia precaraIn posesie;
c) In posesie nu se poate face decat In cazurile prevazute de lege.
129. Intervertirea detentiei precare In posesie:

a) se poate face daca detentorul precar Incheie cu buna-credinta un act translativ de
proprietate cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului;
b) nu se poate face atunci cand detentorul precar Incheie cu buna-credinta un act translativ de
c) se se poate face daca detentorul precar savarseste Impotriva posesorului acte de rezistenta
neechivoce In privinta intentiei sale de a Incepe sa se comporte ca un proprietar.
130. Intervertirea detentiei precare In posesie:

a) se Poate face daca detentorul precar Incheie cu buna-credinta un act translativ de
b) se poste face daca detentorul precar instraineaza bunul,printr-un act translativ de
proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta
c) se poste face daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act trabslativ de proprietate cu
titlu particular, indiferent de buna sau reaua-credinta a dobanditorului.
131. In cazul intervertirii precaritatii este posibila transformarea detentiei precare In posesie,
Incazurile si conditiile prevazute de lege si:
a) In cazul imobilelor Inscrise In cartea funciara se considera ca dobanditorul acestora este de
buna-credinta dacaInscrie dreptul In folosul sau Intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare,
iar In celelalte cazuri este de buna-credinta dobanditorul care nu cunostea si nici nu trebuia,
dupaImprejurari,sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobandit bunul;
b) nu prezinta interes buna sau reaua-credinta a dobanditorului;
c) prezintainteres buna sau reaua-credinta a dobanditorului numal In cazul imobilelor prin destinatia
proprietarului.
132. Posesia Inceteaza:

a) prin transformarea sa In detentie precara;
b) prin Instrainarea bunului;
c) prin deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de 5 ani.
133. Posesia Inceteaza prin:
a) abandonarca bunului mobil sau Inscrierea In cartea funciara a declaratiei de renuntare la
dreptul de proprietate asupra unui bun mobil;
b) pieirea bunului;
c) trecerea bunuluiIn proprietate publica.
134. Posesia Inceteaza prin:

a) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la
dreptul de proprietate asupra unui bun imobil
b) prin deposedare,daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an
c) prin trecerea bunuluiIn proprietate publica.
135. Viciile posesiei sunt:

a) discontinuitatea;
b) violenta;
c) clandestinitatea.
136. Posesia este discontinua:

a) daca se exercita astfel Incat nu poate fi cunoscuta;
b) atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale In raport cu natura bunului;
c) daca este dobandita sau consumata prin acte de violenta, fizica sau morala,care nu au fost
provocate de o alta persoana.
137. Posesia este afectata de violenta:

a) daca este dobandita sau consumata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost
provocate de o alta persoana;
b) atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale In raport cu natura bunurilor;
c) daca se exercita astfel Incat nu poate fi cunoscuta.
138. Posesia este clandestina:

a) daca este dobandita sau consumata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost
provocate de o alta persoana;
b) atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale In raport cu natura bunurilor;
c) daca se exercita astfel Incat nu poate fi cunoscuta.
139. Cunoscut fiind ca nu produce efecte juridice decat posesia utila:

a) discontinuitatea posesiei poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesara;
b) clandestinitatea posesiei poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesata;
c) violenta posesiei poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesata.
140. Cunoscut fiind ca nu produce efecte juridice decat posesia utila:

a) posesia viciata devine utilaIndata ce aceasta se Intemeiaza pe extrasul de carte funciara;
b) posesia viciata devine utilaIndata ce posesorul a devenit de buna-credinta;
c) posesia viciata devine utila Indata ce viciul Inceteaza.
141. Cel care a posedat un bun:

a) cel putin doi ani poate solicita instantei de judecata prevenirea oriInlaturarea oricarei tulburari a
posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului;
b) cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea oriInlaturarea oricarei
tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului;
c) cel putin trei ani poate solicita instantei de judecata prevenirea oriInlaturarea oricarei tulburari a
posesiei sale sau, dupa caz, restihiirea bunului.
142. Exercitarea actiunilor posesorii:

a) este recunoscuta posesorului;
b) este recunoscuta detentorului precar;
c) nu este recunoscuta detentorului precar.
143. Actiunile posesorii:

a) nu pot fiintroduse siImpotriva proprietarului;
b) pot fiintroduse siImpotriva proprietarului;
c) nu pot fiintroduse siImpotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului.
144. In cazul In care tulburarea posesiei sau deposedarea s-a produs prin violenta:
a) actiuneaposesorie poate fiintrodusa si de cel care exercita o posesie viciata;
b) actiunea posesorie nu poate fiintrodusa de cel care exercita o posesie viciata;
c) actiunea posesorie poate fiinteodusa si de cel care a exercitat violenta asupra posesorului.
145. Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus ori
deteriorat de un lucru aflat In posesia altei persoane sau ca urmare a unor lucrari:
a) posesorul nu poate sa ceara instantei luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau,
daca este cazul, Incetarea lucrarilor;
b) posesorul poate sa ceara instantei luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului
sau, dacaeste cazul, Incetarea lucrarilor;
c) posesorul poate sa ceara instantei numai luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului, dar
nu siIncetarea lucrarilor.
TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
DREPT CIVIL - TEORIA GENERALĂ A OBLIGATIILOR
1.Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, în cadrul contractelor sinalagmatice,

decurg efecte specifice, astfel:
a) deşi una dintre parti nu-şi execută propria obligaţie, pretinde celeilalte să şi-o execute pe a
sa;
b) deşi una dintre părţi este gata să-şi execute propria obligaţie ori chiar şi-a executat-o,
cealaltă parte refuză în mod culpabil să şi-o execute pe a sa;
c) una dintre părti se găseşte în imposibilitatea fortuită de a-şi executa obligaţiile şi se pune
problema suportării riscului contractului.
2.Care este temeiul juridic al exceptiei de neexecutare a contractului:

a) obligatiile alternative;
b) riscul pieirii fortuite a bunului;
c) reciprocitatea şi interdependenţa obligatiilor din contractul sinalagmatic.
3.Constituie cerinţe necesare pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului:

a) obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract;
b) din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar şi partială, însă suficient de
importantă;
c) părtile să fi convenit, prin înţelegerea lor, un termen pentru executarea uneia dintre obligaţiile
reciproce.
4.Rezoluţiunea constituie o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic:

a) desfiinţarea pentru viitor a efectelor acestuia;
b) desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii
contractului;
c) desfiinţarea partială a efectelor contractului.
5.Temeiul juridic al rezoluţiunii îl reprezintă:

a) reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractele sinalagmatice;
b) o condiţie rezolutorie pe care părtile o subînţeleg în cadrul contractelor sinalagmatice;
c) raţiuni de echitate.
6.Rezoluţiunea:
a) nu operează de drept;
b) opereaza de drept;
c) trebuie cerută de partea care nu doreşte sau nu mai poate sa-şi execute obligaţia.
7. Condiţiile necesare pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare sunt:

a) trebuie să existe oneexecutare totală sau partială, dar importanta a obligatiei de catre una
dintre părti;
b) neexecutarea trebuie sa fie imputabilă debitorului;
c) debitorul obligatiei neexecutate trebuie să fi fost pus în intarziere în condiţiile legii.
8. în cazul în care se solicita instanţei judecătoreşti sa pronunţe rezoluţiunea contractului,
aceasta:
a) nu poate acorda un termen de gratie pentru executarea obligatiei;
b) poate acorda un termen de graţie pentru executarea obligaţiei;
c) poate pane în vedere debitorului culpabil ca va fi obligat la plata de penalităţi de întârziere.
9. In cazul pactelor comisorii, părţile pot stipula:

a) că în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, fară a mai fi necesară
punerea în întârziere şi fară altă formalitate prealabilă;
b) că în caz de neexecutare, contractul se consideră că îşi prelungeşte efectele încă o perioadă de
timp;
c) că în caz de neexecutare, în drept să aprecieze dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea, este aceea
dintre părtile contractante care nu şi-a executat obligaţiile.
10. Efectele rezoluţiunii difera după cum aceasta este:

a) judiciară;
b) convenţională;
c) nu diferă, indiferent ca este judiciară sau convenţională.
11. Diferenţa dintre rezoluţiune şi reziliere constă în aceea că:

a) rezoluţiunea desfiinţează retroactiv contractul, iar rezilierea face să înceteze efectele
contractului numai pentru viitor;
b) rezoluţiunea desfiinţează contractul numai pentm viitor, iar rezilierea desfiinţează retroactiv
contractul;
c) nu există nici o diferenţă.
12. Cine suporta riscul contractului:

a) ambele părti;
b) creditorul;
c) debitorul obligaţiei imposibil de executat.
13.Ce se întâmplă atunci când într-un contract sinalagmatic obligaţia a devenit numai partial
imposibil de executat:
a) se reduce,in mod corespunzator, contraprestaţia care ar urma sa fie executata de catre
cealalta parte, iar debitorul obligaţiei imposibil de executat suporta riscul numai în masura
partii neexecutate de ei;
b) se desfiinţeaza contractul, în măsura în care partea care ar putea fi executata nu
îndeplineşte scopul pentru care contractul a fost încheiat;
c) pârtile trebuie sa stabileasca un alt mod de executare a contractului.
14.Cine suportă riscul contractului în contractele translative de proprietate:

a) dobânditorul lucrului;
b) ambele parti;
c) în lipsa de stipulaţie contrară, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în
sarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar daca proprietatea a fosr transferata
dobânditorului.
15.In cazul unui contract de vânzare-cumparare a unui bun individual determinat riscul
contractului îl va suporta:
a) în lipsa de stipulaţie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului râmâne în
sarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata
dobânditorului;
b) cumparatorului în toate situaţiile;
c) ambele parti.
16. In cadrul contractelor sinalagmatice translative de proprietate, transferul dreptului de

proprietate opereaza prin simpla încheiere a contractului si riscul contractului este suportat
de dobânditor, dacă:
a) a fost pus în întârziere;
b) au ca obiect bunuri de gen;
c) au ca obiect bunuri individual determinate şi bunuri determinate generic.
17. în cazul contractelor sinalagmatice translative de proprietate care au ca object bunuri de

gen, daca pana la momentul predarii bunurilor intervine o imposibilitate de executare, riscul
contractului va fi suportat de:
a) dobânditor;
b) transmiţător;
c) de ambele parti.
18. In cazul contractelor sinalagmatice translative de proprietate care au ca obiect un lucru

cert, care a pierit din cauze fortuite înainte de a fi fost predat dobânditorului devenit
proprietar, dacă înainte de pieirea lucrului transmitatorul fusese pus in întârziere pentru că
nu-şi executase obligaţia de predare, riscul contractului va fi suportat de:
a) dobânditor;
b) transmitătoru pus în intârziere, care nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi
pierit şi daca obligaţia de predare ar fi fost executată la timp;
c) de ambele parti,in egala masura .

cert, în care transferul dreptului de proprietate nu se produce la încheierea contractului, ci
ulterior, iar lucrul piere înainte de a fi operat transferul dreptului de proprietate, riscul
contractului va fi suportat de:
a) vânzător;
b) cumpărător;
c) de ambele părţi.

cert, în cazul în care cumpărătorul a cumparat sub conditie potestativă, dacă lucrul piere
pendente conditlone, riscul este suportat de:
a) vânzător;
b) cumpărător;
c) de ambele parti.
21. în cazul contractelor sinalagmatice translative de proprietate care au ca obiect un lucru

cert, în cazul în care cumpărătorul dobândeşte bunul sub condiţie rezolutorie, daca lucrul
piere pendente conditione, riscul contractului este suportat de:
a) vânzător;
b) cumpărător;
c) de ambele părti.
22. în cazul contractelor sinalagmatice translative de proprietate în toate cazurile în care

transferul unui bun este afectat de o condiţie, iar bunul piere pendente conditione, riscul
contractului este suportat de:
a) de transmiţatorul bunului;
b) de dobânditorul bunului;
c) de acea parte care are calitatea de proprietar sub conditie rezolutorie.
23. Raspunderea civila delictuală este:

a) o pedeapsă;
b) o sancţiune de drept civil aplicata pentru savârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de
prejudicii;
c) un mod de angajare a raspunderii materiale.
24. Răspunderea civilă delictuala este o sancţiune civilă care se aplică:

a) în considerarea persoanei care a sâvârşit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii;
b) în considerarea patrimoniului persoanei care a savarsit fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii;
c) în considerarea faptelor săvârşite de autorul prejudiciului.
25. Dacă autorul prejudiciului înceteaza din viata înainte de a i se stabili întinderea
răspunderii, obligaţia de dezdâunare:
a) se transmite mostenitorilor;
b) nu se transmite moştenitorilor;
c) se stinge.
26. Raspunderea civilă delictuala se poate asocia cu o pedeapsă penală:

a) da,
b) nu;
c) numai dacă doreşte partea vătămată.
27. Răspunderea civilă delictuală are:

a) o functie educativ-preventivă;
b) o funcţie de pedeapsă administrativa;
c) o funcţie reparatorie.
28. Cu privire la raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă

contractuală:
a) răspunderea civilă delictuală formează dreptul comun al răspunderii civile;
b) răspunderea civila contractuala formează dreptul comun al răspunderii civile;
c) între cele doua forme ale răspunderii civile nu există nici o legătură.
29. Răspunderea civilă delictuală, în caz de coautorat la săvârşirea faptei ilicite, are un
caracter:
a) divizibil;
b) solidar;
c) indivizibil.
30. Cu privire la răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuala:

a) este posibilă combinarea, in cadrul unei actiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii
delictuale, cu cele aplicabile răspunderii contractuale;
b) nu este posibila combinarea în cadrul unei acţiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii
delictuale, cu cele aplicabile răspunderii contractuale;
c) creditorul poate combina cele doua acţiuni in justiţie, cumulând numai avantajele pe care le oferă
acestea.
31.Pentru a se angaja raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie trebuie sa existe:
a) un prejudiciu;
b) vinovaţia celui care a cauzat prejudiciul;
c) capacitatea deplină de exerciţiu.
32.Exista diferenţă de regim juridic între dauna, paguba, prejudiciu:

a)da
b) nu;
c) numai atunci când este vorba despre răspunderea pentru lucruri în general.
33. Poate exista prejudiciu:

a) numai în cazul în care se încalcă un drept subiectiv civil;
b) când se încala un drept subiectiv civil sau când se aduce atingere unui interes, dacă
interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept
subiectiv;
c) numai dacă se încalcă drepturi subiective civile patrimoniale.
34. Se pot acorda despăgubiri pentru repararea prejudiciilor fara caracter patrimonial:
a) da;
b) nu;
c) numai pentru daune foarte mari.
35. Pentru a putea obţine repararea prejudiciului este necesar:

a) caracterul cert al prejudiciului;
b) să existe posibilităţi patrimoniale de acoperire a prejudiciului de către autoruñ acestuia;
c) prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
36. Sunt supuse reparaţiei prejudiciile eventuale:

a) da;
b) nu;
c) în măsura în care se referă la daune materiale.
37. La stabilirea întinderii despăgubirii se ia în considerare:

a) starea materială a victimei;
b) starea materială a autorului prejudiciului;
c) nu se ia în considerare nici starea materială a victimei şi nici aceea a autorului
prejudiciului;
38.In principiu, repararea prejudiciului trebuie să se facă:

a) prin echivalent banesc;
b) în natură;
c) parte în natură şi parte în echivalent bănesc.
39. Inacţiunea poate constitui faptă ilicită:

a) nu;
b) da, dacă sunt încălcate normele dreptului obiectiv şi sunt cauzate prejudicii dreptului
subiectiv apartinând unei persoane;
c) da, dacă aceasta rezultă din fapta unei terte persoane.
40. Fiind cunoscut ca orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pc care lea contractat şi
că atunci când nu îşi îndeplineşte această îndatorire este răspunzatoare de prejudiciul cauzat
celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu:
a) dacă prin lege nu se prevede altfel, nici una dintre părţi nu poate înlâtura aplicarea
regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai
favorabile;
b) dacă prin lege nu se prevede altfel, oricare dintre părţi poate înlătura aplicarea regulilor
răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile;
c) dacă prin lege nu se prevede altfel, debitorul are posibilitatea să înlăture aplicarea regulilor
răspunderii contractuale, optând în favoarea altor reguli care îi sunt mai favorabile.
41. Răspunderea civilâ delictuala:

a) presupune săvârşirea faptei ilicite cu vinovăţie;
b) se angajează şi atunci când lipseşte vinovăţia;
c) se angajează şi pentru cea mai uşoară culpă.
42. Unica cerinţă pentru existenţa capacităţii delictuale o reprezintă:

a) o anumită vârstă;
b) existenţa capacităţii de exerciţiu restrânse;
c) existenţa discernământului.
43. Persoanele nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice care Ie afectează
discernământul,dacă au împlinit 14 ani:
a) sunt prezumate ca nu au capacitate delictuala;
b) sunt prezumate că au capacitate delictuală;
c) necesită efectuarea probei capacităţii delictuale de către reclamant.
44. Conform prevederilor art. 1372 al. 1 din Codul civil, cel care în temeiul legii, al unui
contract orial unei hotărâri judecătoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o
persoana pusa subinterdictie, raspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă
persoane şi:
a) părinţii răspund pentru faptele copiilor lor minori, prezumându-se că în exercitarea
îndatoririlorpărinteşti au existat abateri;
b) părinţii răspund pentru faptele copiilor lor minori, prezumându-se câ între îndeplinirea
îndatoririlorcare Ie reveneau şi comiterea de catre un minor a faptei ilicite a existat o
cauzalitate;
c) părintii răspund pentru faptele copiilor lor minori, prezumându-se că a existat culpa
acestora înîndeplinirea obligatiilor ce le reveneau.
45. Conform prevederilor art. 1372 alin. 1 Cod civil, cel care în temeiul legii, al unui contract
ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusă
sub interdicţie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane şi
parinti raspund pentru faptele copiilor lor minori:
a) dacâ filiaţia este din casătorie;
b) dacă filiaţia este din afara căsătoriei;
c) dacă filiaţia rezultă din adoptie.
contract ori al unei hotarâri judecatoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o
persoana pusa sub interdictie, raspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă
persoane şi:
a) raspunderea subzistă chiar în cazul când faptuitorul, fiind lipsit de discemământ, nu
răspunde pentru fapta proprie;
b) răspunderea nu subzistă dacă faptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta
proprie;
c) răspunderea nu subzistă dacă faptuitorul are capacitate de exerciţiu restrânsă.
contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o
persoana pusa sub interdicţie, răspunde de prejudicial cauzat altuia de catre aceste din urma
persoane si:
a) cel obligat la supraveghere nu poate fi exonerat de raspundere;
b) cel obligat la supraveghere este exonerat de râspundere numai dacă dovedeşte că nu a
putut împiedica fapta prejudiciabila;
c) în cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi facută numai dacă ei
probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au
îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.
48. Conform prevederilor art. 1372 alin. 1 Cod civil, cel care în temeiul legii, al unui contract
ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa
sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de câtre aceste din urmă persoane şi:
a) în toate aceste situaţii, acela obligat la supraveghere este exonerat de răspundere dacă
dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă;
b) în aceste situaţii, acela obligat la supraveghere nu poate fî exonerat de răspundere;
c) în cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, aceştia se pot exonera de răspundere numai
dacă probează că fapta copilului constituie urmare a unei alte cauze decât modul în care şi-au
îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.
49. In cadrul răspunderii pentru fapta proprie, pentru aprecierea vinovăţiei:

a) se ţine seama numai de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului
faptei;
b) se ţine seama numai de faptul ca prejudicial a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei
întreprinderi;
c) se ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului
faptei, precum şi, dacâ este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în
exploatarea unei întreprinderi.
50.In cadrul răspunderii pentru fapta proprie:
a) nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimâ apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu şi
nici nu poate fi obligat la plata unei îndemnizaţii cel care a sâvârşit o infracţiune prin depaşirea
limitelor legitimei apărări;
b) nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresomlui un
prejudiciu;
c) poate fi obligat la plata unei îndemnizaţii adecvate şi echitabile acela care a săvârşit o
infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărâri.
51. în cadrul răspunderii pentru fapta proprie:

a) cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau deteriorat bunurile altuia pentru a se
apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat să repare
prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fară justă cauză;
b) cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe
sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat să repare prejudiciul
cauzat, potrivit regulilor aplicabile plăţii nedatorate;
c) cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe
sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent, este obligat sa repare prejudiciul
cauzat, potrivit regulilor iplicabile gestiunii de afaceri.
52. In cadrul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie:

a) o persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului
comercial dovedind ca divulgarea a fast impusă numai de împrejurări grave care priveau sanatatea
publică;
b) o persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea
secretuluicomercial dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave care priveau
sănătatea sausiguranta publica;
c) o persoană se poate exonera de râspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului
comercial, dovedind că divulgarea a fast impusa numai de împrejurări grave care priveau siguranta
publica.

a) îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu îl
exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale
săvârşite în asemenea împrejurări;
b) îndeplinirea unei activitâţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului îl exonerează de
răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale sâvârşite în
asemeneaîmprejurări;
c) nu datorează despăgubire cel care fiind în legitimă aparare,a cauzat agresorului un
prejudiciu.

a) cel care a cauzat un prejudiciu este răspunzător chiar dacâ în momentul în care a săvârşit fapta
păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a mintii care l-a pas în neputinţă de a-şi
da seama de urmarile faptei sale;
b) cel care a cauzat un prejudiciu este răspunzător chiar dacă în momentul în care a savarsit fapta
păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a minţii care l-a pus în neputinţă de a-şi
da seama de urmarile faptei sale, dar nu răspunde dacă starea vremelnicâ de tulburare a minţii a fost
provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe;
c) cel care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător daca în momentul în care a săvârşit
fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus în
neputinţă de a-şi da seama de urmarile faptei sale, însă cel care a cauzat prejudiciul este
răspunzător dacă starea vremelnică de tulburare a mintii a fost provocata de el însuşi, prin
beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substante.
55. In cadrul raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie:

a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdicţie
judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discemământul său la
data săvârşirii faptei;
b) minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, m afara de cazul îh
caredovedeşte că a fost lipsit de discemământ la data savarsirii faptei;
c) minorul care a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde de prejudicial cauzat, nici chiar dacă se
dovedeşte că a fost lipsit de discemământ la data săvârşirii faptei.
56. In cadrul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, atunci când fapta cauzatoare
deprejudicii constituie şi infracţiune:
a) instanţa civilă este legată de dispoziţiile legii penale şi de hotărârea definitivă de achitare sau de
încetare a procesului penal cu privire la existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei
ilicite;
b) instanta civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale dar este legată de hotărârea definitivă de
achitare sau de încetare a procesului penal cu privire la existenţa prejudiciului ori a vinovâţiei
autorului faptei ilicite;
c) instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotârârea definitivă de
achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveste existenţa prejudiciului ori a
vinovăţiei autorului faptei ilicite.
57. In cadrul răspunderii civile delictuale:

a) lipsa discernamantului nu îl scuteşte pe automl prejudiciului de plata unei indemnizaţii
către victima ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit
legii, îndatorirea de a-l supraveghea;
b) lipsa discernamantului îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizaţii către victimă,
chiar daca nu poate fi angajata râspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l
supraveghea;
c) lipsa discernamantului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii către
victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii,
îndatorirea de a-l supraveghea, iar indemnizatia se stabileşte fară a se ţine seama de starea
patrimoniala a partilor.
58. Incadrul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie:

a) cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice
fel să îl pricinuiască sau, cu bună ştiinţă, a tainuit bunuri ce proveneau dintr-o fapta ilicită ori
a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei;
b) acela care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecată a autorului faptei
ilicite răspunde solidar cu autorul faptei
c) acela care a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecată a autorului faptei ilicite nu poate
răspunde solidar cu autorul faptei.
59. In cadrul răspunderii civile delictuale peatru fapta proprie:

a) dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane,
fară să se poatâ stabili câ a fost cauzaţ, după caz, că nu putea fî cauzat prin fapta vreunuia
dintre ele, toate aceste persoane răspund solidar faţădevictimă;
b) în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mârirea
prejudiciului sau nu l-a evitat în tot sau în parte, deşi putea sâ o facă, cel chemat să răspunda
va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o;
c) în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea
prejudiciului sau nu le-a evitat în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi
exonerat de raspundere.
60. In cadrul raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie îa cazul în care victima a
contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat,
în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să râspundă:
a) este ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o;
b) este ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o şi în cazul în care la
cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta savârsita de autor, cu intenţie sau din culpă,
cat şi forta majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat sâ
răspundă;
c) va raspunde pentru întregul prejudiciu.
61. Conform dispozitiilor art. 1373 al. 1 Cod civil, comitentul este obligat sa repare prejudiciul
cauzat de prepuşii sai ori de cate ori fapta savarsita de aceştia are legătură cu atribuţiile sau
cu scopul funcţiilor încredinţate şi este comitent:
a) acela care în virtutea unui contract exercită direcţia, supravegherea si controlul asupra
celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări in interesul sau ori al altuia;
b) acela care în temeiul legii exercita directia, supravegherea şi controlul asupra celui care
îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul sau ori al altuia;
c) acela care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să
supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie.
62.Conform dispozitiilor art. 1373 Cod civil, care reglementează răspunderea comitentului
pentru fapta prepusului, raportul de prepuşenie implică existenţa unui:
a) raport de egalitate;
b) raport de subordonare;
c) raport de independenţă între părţi.
63.Conform dispozitiilor art. 1373 Cod civil, care reglementează răspunderea comitentului
pentru fapta prepusului, raporturile de prepuşenie pot rezulta din:
a) contractul de munca;
b) contractul de locaţiune;
c) contractul de donaţie.
64.Conform dispozitiilor art. 1373 Cod civil, care reglementeaza răspunderea comitentului
pentru prepuşi, în cadrul acestei forme de răspundere civilă delictuală:
a) nu poate exista o disociere între raportul de prepusenie si contractul de muncă încheiat cu un
anumit angajator;
b) poate exista o disociere între raportul de prepuşenie şi contractul de muncă încheiat cu un
anumit angajator, în cazul detaşării;
c) poate exista o disociere între raportul de prepuşenie şi contractul de muncă în cazul în care
conducătorul unui autovehicul macara care are contract de muncă încheiat cu societatea
comercială proprietară a utilajului îşi desfaşoarâ activitatea în cadrul altei societăţi
comerciale, căreia i-a fost încheiat acel utilaj de către societatea comercială proprietară, al
cărei angajat este manipulantul.
65.Conform dispozitiilor art. 1373 Cod civil, se instituie raspunderea civila delictuală a
comitentului pentru prepusi. Astfel, sub aspectul asistentei medicale acordate, medicul:
a) nu are calitatea de prepus al organizatiei sanitare la care este angajat;
b) are calitatea de prepus al organizatiei sanitare la care este angajat;
c) are calitatea de prepus al organizaţiei sanitare, dacă este pusă în discuţie îndeplinirea sau
neîndeplinirea unor îndatoriri de serviciu stabilite prin regulamente sanitare, independent de
actul medical prestat (cum ar fi programul vizitelor, respectarea programului de gărzi,
raportul zilnic etc.)
66. Conform dispozitiilor art. 1373 Cod civil, se instituie raspunderea civila delictuală a
comitentului pentru prepusi, si:
a) comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa împrejurări, putea să
cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fară nicio legătura cu
atribuţiile sau cu scopul fiincţiilor încredinţate;
b) comitentul raspunde chiar şi atunci când victima cunoştea, la data săvârşirii faptei prejudiciabile,
că prepusul a acţionat fara nicio legăturâ cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;
c) comitentul nu răspunde, decât atunci când în virtutea unui contract sau în temeiul legii exercită
direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplinea anumite funcţii sau însărcinări în
interesul său ori al altuia.
67. In conformitate cu reglementarile art. 1373 Cod civil se angajeaza răspunderea civila
delictuală a comitenţilor pentru prepuşi, victima prejudiciului având obligaţia de a dovedi:
a) existenţa prejudiciului;
b) existenţa faptei ilicite a prepusului;
c) existenţa discernământului prepusului.
68. în conformitate cu reglementările art. 1373 Cod civil se angajeaza răspunderea civilă
delictuală a comitenţilor pentru prepuşi, cu respectarea următoarelor condiţii speciale:
a) existenţa raportului de prepuşenie;
b) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a prepusului şi prejudiciul produs;
c) prepusul să fi săvârşit fapta în legâtură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
69. în conformitate cu reglementările art. 1373 Cod civil se angajeaza răspunderea

comitenţilor pentru prepuşi dacă:
a) prepusul acţioneazâ în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;
b) victima cunoştea, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fară nicio legătură
cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;
c) numai dacă prepusul nu a fost îndeajuns supravegheat de câtre comitent.
70. In conformitate cu reglementările art. 1373 Cod civil, se angajeaza răspunderea

comitenţilorpentru prepuşi, iar victima prejudiciului poate acţiona în judecată:
a) pe comitent, în temeiul art. 1373 Cod civil;
b) pe prepus, în temeiul art. 1357 Cod civil;
c) pe comitent şi pe prepus, în temeiul art. 1357 Cod civil.
71.In conformitate cu reglementârile art. 1373 Cod civil, se angajeaza răspunderea

comitenţilor pentruprepuşi şi împotriva acţiunii formulate de victima prejudiciului,
comitentii:
a) nu au posibilitatea sa se exonereze de raspundere;
b) se pot exonera de răspundere numai dacă dovedesc că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă;
c) se pot exonera de răspundere dacâ dovedesc că victima cunoştea sau, după împrejurări,
putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, câ prepusul a acţionat fară nicio
legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
72.Conform prevederilor art. 1372 Cod Civil, cel care în temeiul legii, al unui contract on al
unei hotârâri judecătoreşti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoană pusă sub
interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urma persoane şi:
a) părinţii nu răspund dacâ fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei
care avea obligaţia de supraveghere a minorului;
b) nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă
săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus;
c) în cazul în care comitentul este părintele minorului care a sâvârşit fapta ilicită, victima are
dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.
73.Conform dispozitiilor art. 1375 Cod civil se instituie raspunderea civila pentru prejudiciile
produse de:
a) animalele sălbatice din rezervaţii sau parcuri de vânătoare închise, când prejudiciul s-a
produs în interiorul rezervaţiei sau parcului respectiv;
b) animale domestice aflate pe proprietatea proprietatului acestora;
c) animale domestice care părăsesc proprietatea proprietarului acestora.
74.Conform prevederilor art. 1375 Cod civil se instituie raspunderea civila delictuală pentru
prejudiciile cauzate de:
a) animalele sălbatice aflate în grădini zoologice;
b) animalele salbatice aflate în menajeriile circurilor;
c) animalele sălbatice aflate în stare de libertate.
75.Dacă animalele sălbatice din categoria vânatului au produs daune, răspunderea civilă a
unităţilor care gestionează vânatul:
a) se angajează conform prevederilor art. 1375 Cod civil, ca raspundere pentm prejudiciile cauzate
de animale;
b) nu se angajeaza răspunderea civilă;
c) se angajează conform prevederilor art. 1357 Cod civil, ca raspundere pentru fapta proprie.
76. Conform dispozitiilor art. 1375 Cod civil se institute raspunderea civila pentru prejudiciile
produse de animale, în sarcina aceluia care are paza juridică a animalului, adică:
a) a proprietarului animalului;
b) a persoanei căreia proprietarul animalului i-a transmis folosinta acestuia;
c) a depozitarului animalului.
77. în conformitate cu dispoziţiile art. 1375 Cod civil, care reglementeaza răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animale, aceasta poate fi angajată:
a) împotriva aceluia care are paza materială;
b) împotriva aceluia care are paza j uridică;
c) împotriva depozitarului animalului.
78. In cazul în care un animal aparţine în proprietate comună mai multor persoane, fiind o
pază juridică exercitată în comun, daca acestea cauzează un prejudiciu, atrage o raspundere:
a) divizibilă;
b) solidară;
c) indivizibila.
79. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, conform dispozitiilor

art. 1375 Cod civil, are la baza:
a) ideea de risc;
b) ideea unei prezumţii de culpă în supraveghere;
c) ideea de sancţionare a proprietarului animalului.
80. Pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, conform

prevederilor art. 1375 Cod civil, victima prejudiciului trebuie sa dovedească:
a) că prejudiciul a fast cauzat de animalul respectiv;
b) că nu a putut preîntâmpina producerea prejudiciului;
c) că la data cauzării prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se
pretindeplata despagubirilor.
81. Art. 1375 Cod civil instituie raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale şi acela
care arepaza juridica a animalului se poate exonera de răspundere:
a) dacă dovedeşte că acesta a fast cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi;
b) dacă dovedeşte ca acesta a fost cauzat de fapta unui tert, pentru care nu este ţinut să
râspundă;
c) dacă dovedeşte că acesta a fost cauzat urmare unui caz de forta majoră.
82. In cazul în care persoana care are paza juridică a animalului şi care a suportat
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animal, conform prevederUor art. 83.Art.1375
Cod civil, a plătit despăgubiri victimei, se poate regresa:
a) invocând prevederile art. 1357 Cod civil privind raspunderea pentru fapta proprie
împotriva aceluia căruia i-a încredinţat paza materială;
b) invocând prevederile art. 1375 Cod civil privind raspunderea pentru prejudiciile cauzate de
animale, împotriva aceluia căruia i-a încredinţat paza materială;
c) invocând fie prevederile art. 1357 Cod civil, fie prevederile art.1375 Cod civil, împotriva aceluia
căruia i-a încredinţat paza materială.
83. Art. 1378 Cod civil instituie răspunderea civila delictuală pentru prejudiciile cauzate de
lucruri în general şi nu intră sub incidenţa textului legal menţionat:
a) animalele;
b) edificiile sau constructiile, atunci când prejudiciul este cauzat prin ruina acestora sau prin
desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui
viciu de constructie;
c) vehiculele, în cazul coliziunii acestora sau în alte cazuri similare.
84. Art. 1378 Cod civil institute râspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de
lucruri în general, răspunderea în baza acestui text legal angajându-se:
a) în sarcina celui care are paza juridică a lucrului;
b) numai în sarcina celui care are paza materială a lucrului;
c) în sarcina celui care are paza lucmlui, care poate fi proprietarul sau cel care, în temeiul
unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt exercită în mod independent
controlul şi supravegherea asupra lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
85. Art. 1376 Cod civil institute raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri şi
răspunderea se angajează în sarcina aceluia care:
a) în temeiul unei dispoziţii legale exercită în mod independent controlul şi supravegherea
asupra lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu;
b) în temeiul unui contract exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra
lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu;
c) chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra
lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
86. Art. 1376 Cod civil instituie raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri şi este
permis proprietarului, care are paza juridică, să transmită aceasta pază juridică, adică
exercitarea în mod independent a controlului şi supravegherii asupra lucrului prin:
a) contractul de comodat;
b) contract de prestări de servicii;
c) contract de locaţiune.
87. Art. 1376 Cod civil instituie raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, iar daca
presupusul unui comitent isi insuseste controlul si supravegherea asupra lucrului, chiar numai
în fapt si se serveste de acesta in interes propriu:
a) dobândeşte paza juridică;
b) nu dobândeşte paza juridică;
c) dobândeşte numai un drept de folosinta
88.Art. 1376 Cod civil instituie raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, iar pentru
declanşarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să dovedească:
b) discemământul autorului prejudiciului;
c) raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu.
89.Art. 1376 Cod civil instituie raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri şi pentru a
se exonera de răspundere acela care a avut lucrul sub paza sa trebuie să dovedească:
a) ca prejudicial este cauzat exclusiv de fapta victimei însăşi;
b) că prejudiciul este cauzat de un terţ pentm care nu este ţinut să răspundă:
c) că prejudiciul este urmarea unui caz de forţâ majoră.
90.Art. 1378 Cod civil instituie raspunderea pentru ruina edificiului sau a unei construcţii şi
prin edificiu sau construcţie înţelegem:
a) un imobil prin destinatia proprietarului;
b) im imobil prin anticipatie;
c) un imobil prin natura sa.
91.Art. 1378 Cod civil institute raspunderea pentru ruina edificiului sau a unei construcţii şi
prin ruină înţelegem:
a) dărâmarea completă;
b) orice dezagregare a materialului sau desprinderea unor parti;
c) demolarea voluntară.
92.Art. 1378 Cod civil instituie raspunderea pentru ruina edificiului sau a unei construcţii şi
ruina trebuie să fie:
a) urmarea lipsei de întreţiaere;
b) urmare a unui incediu;
c) urmare a existenţei unui viciu de constmcţie.
93.Raspunderea pentru ruina edificiului conform prevederilor art. 1378 Cod civil revine:
a) proprietarului edificiului;
b) aceluia care are paza juridică a edificiului;
c) constructorului sau arhitectului.
94. Răspunderea pentru ruina edificiului conform prevederilor art. 1378 Cod civil revine:
a) proprietarului acestuia;
b) titularului dreptului de superficie;
c) uzufructuarului.
95. Pentru angajarea răspunderii pentru ruina edificiului, conform prevederilor art. 1378 Cod
civil, victima prejudiciului trebuie să dovedească:
b) faptul că ruina edificiului a fost urmare a lipsei de întretinere sau a unui viciu de
construcţie;
c) culpa proprietarului imobilului.
96. Pentru a se exonera de raspunderea pentru ruina edificiului, astfel cum aceasta este
reglementată prin prevederile art. 1378 Cod civil, proprietarul acestuia trebuie să dovedească:
a) un caz de forta majora;
b) un caz fortuit;
c) fapta victimei înseşi.
97. Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, specifîce contractelor sinalagmatice,

astfel cum reglemeatează art. 1171 Cod civil, decurg efecte speciale, astfel:
a) deşi una dintre părti este gata să-şi execute propria obligaţie ori chiar şi-a executat-o,
cealaltă parte refuza în mod culpabil să şi-o execute pe a sa;
b) una dintre părti se găseşte în imposibilitate fortuită de a-şi executa obligaţiile şi se pune problema
cine suporta riscul pieirii fortuite a bunului;
c) deşi una dintre părti nu-şi execută propria obligaţie, pretinde celeilalte să şi-o execute pe a
sa.
98. Temeiul juridic al excepţiei de neexecutare a contractului îl constituie:

a) obligaţiile facultative;
b) reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic;
c) obligatiile alternative.
99. Rezoluţiunea constituie o sancţiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic,

constând în:
a) desfiinţarea retroactivă a contractului şi repunerea părtilor în situaţia anterioară încheierii
acestuia;
b) desfiinţarea pentru viitor a efectelor acestuia;
c) desfiinţarea efectelor contractului numai pentru partea în culpa.
100. Rezoluţiunea constituie o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic:

a) desfiinţarea retroactiva a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii
contractului;
b) desfiinţarea pentru viitor a efectelor acestuia;
c) desfiinţarea efectelor contractului numai pentru partea în culpă.
101. Diferenţa dintre rezoluţiune şi reziliere:

a) nu exista;
b) consta în aceea că rezoluţiunea desfiinţează retroactiv efectele contractului, iar rezilierea
face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor;
c) constă în diferenţa dintre condiţiile de exercitare a acţiunii m justiţie.
102. In conformitate cu prevederile art. 1379 Cod civil, acela care ocupa un imobil, chiar fară
niciun titlu:
a) nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru;
b) răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru;
c) trebuie să dovedească care sunt drepturile sale locative asupra spaţiului pe care il ocupâ.
103. In conformitate cu prevederile art. 1379 Cod civil, cel care ocupa un imobil, chiar fara
niciun titlu, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin căderea sau aruncarea din imobil a
unui lucru, iar atunci când sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru prejudiciile
cauzate de lucruri:
a) victima are un drept de opţiune în vederea repararii prejudiciului;
b) victima poate invoca raspunderea pentru ruina edificiului;
c) victima nu are un drept de opţiune în vederea reparării prejudiciului.
104. Este cunoscut că în conformitate cu prevederile art. 1381 Cod civil, orice prejudiciu da
dreptul la reparatie, iar acest drept:
a) se naşte din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat
imediat;
b) este supus, de la data naşterii sale, tuturor dispoziţiilor legale privind executarea,
transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor;
c) nu este supus de la data naşterii sale, decât dispoziţiilor privind executarea şi stingerea
obligaţiilor.
105. Este cunoscut că în conformitate cu prevederile art. 1382 Cod civil, cei care răspund
pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat, iar între
cei care raspund solidar:
a) sarcina reparaţiei se împarte proportional în măsura m care fiecare a participat la cauzarea
prejudiciului;
b) dacă participarea fiecaruia la cauzarea prejudiciului nu poate fi stabilită, sarcina reparaţiei
se împarte potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia;
c) dacă participarea fiecăruia la cauzarea prejudiciului nu poate fi stabilita, sarcina reparaţiei
se împarte potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, iar dacă în acest mod nu se
poate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.
106. Conform dispoziţiilor Codului civil, acela care răspunde pentru fapta altuia:
a) nu se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul;
b) se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, chiar şi în cazul în care acesta din
urma nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat;
c) se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului în care
acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
107. Cel care ocupa un imobil:

a) poartă răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui
lucru, daca ocupă imobilul având un titlu;
b) poartă răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a
unui lucru, chiar dacă ocupă imobilul fară a avea vreun titlu;
c) nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru, daca
ocupă imobilul fară a avea vreun titlu.
108. Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru
fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea:
a) se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului, dar
nu şi împotriva celor care răspund pentru acestea;
b) se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea
prejudiciului sau, daca va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea;
c) se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea
prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentm acestea, dar în toate
cazurile regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se
răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele
împotriva cărora se exercita regresul.
109. în cadrul dreptului la regres, cel care râspunde pentru fapta altuia se poate întoarce
împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urma nu
este râspunzător pentru prejudiciul cauzat si:
a) cel care exercita regresul poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale
contribuţii la cauzarea prejudiciului;
b) cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde
propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului;
c) cel care exercita regresul trebuie să suporte partea din despăgubire care corespunde
propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.
110. Cu privire la repararea prejudiciului în cazul raspunderii delictuale:

a) prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel;
b) se pot acorda despagubiri pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea lui este
neîndoielnică;
c) nu se pot acorda despăgubiri pentru un prejudiciu viitor, chiar dacă producerea lui este
neîndoielnică.
111. In cazul reparării prejudiciului în cadrul râspunderii delictuale, despăgubirea trebuie să

cuprindâ:
a) pierderea suferita de cel prejudiciat;
b) câştigul pe care, în condiţii normale, cel prejudiciat ar fi putut să îl realizeze şi de care a
fost lipsit;
c) cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
112. In cazul reparării prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale:

a) dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine sau de a evita o pagubă,
reparaţia trebuie să fie proportională cu probabilitatea obtinerii avantajului sau a evitarii
pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei;
b) dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o paguba,
reparatia trebuie sa fie proportionala cu probabilitatea obţinerii avantajului sau a evitării pagubei,
fară a ţine cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei;
c) dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o paguba,
reparaţia trebuie să fie proportională cu probabilitatea obţinerii avantajului sau a evitării pagubei,
ţinând cont de împrejurări, dar nu şi de situaţia concretă a victimei.
113. In cazul reparării prejudiciului in cadrul raspunderii civile delictuale repararea se face
astfel:
a) în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare;
b) prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părtilor sau prin hotărâre
judecătorească, dacă repararea în natura nu este cu putinţă ori dacâ victima nu este
interesată de reparaţia în natură;
c) prin plata unei despăgubiri, stabilite numai prin hotărâre judecatorească, dacă repararea în natură
nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de repararea în natură.
114. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale. la stabilirea despăgubirii

se va avea în vedere:
a) în toate situaţiile, numai data producerii prejudiciului;
b) dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului;
c) data stabilită de instanţa judecătorească.
115. In cadrul repararii prejudiciului în cazul răspunderii delictuale:

a) dacă prejudiciul are caracter de continuitate, despagubirea se acordă sub forma unei prestaţii
unice;
b) daca prejudiciul are caracter de continuitate, despăgubirea se acorda sub forma de
prestaţii periodice;
c) daca prejudiciul are caracter de continuitate, despăgubirea se acorda conform voinţei debitorului.
116. în cadrul raspunderii civile delictuale, în cazul prejudiciului viitor, despăgubirea,

indiferent de forma în care s-a acordat:
a) poate fi sporită, dacă, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a marit;
b) poate fi redusă, dacâ, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a micşorat;
c) poate fi suprimata, dacă, dupa stabilirea ei, prejudiciul a încetat.
117. In cadrul răspunderii civile delictuale, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprinda:
a) numai echivalentul câştigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este
împiedicat să-l dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă;
b) numai cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă este cazul, cheltuielile determinate de sporirea
nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale;
c) echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat
sâ-l dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă, cheltuielile de
îngrijire medicala şi, dacă este cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale
celui pagubit,precum şi orice alte prejudicii materiale.
118. In cadrul răspunderii civile delictuale, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea
câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui
prejudiciat:
a) sub forma de prestatii băneşti periodice;
b) la cererea victimei, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale;
c) numai sub forma de prestaţii băneşti periodice, în modul dorit de debitor.
119. In cadrul răspunderii civile delictuale:

a) în toate cazurile, instanţa poate acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru
acoperirea nevoilor urgente;
b) instanţa nu poate acorda celui păgubit o despăgubire provizorie în scopul acoperirii nevoilor
urgente;
c) instanţa poate acorda celui păgubit numai despâgubirile pentru pierderea sau nerealizarea
câştigului din muncă.
120. In cadrul răspunderii civile delictuale, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea
câştigului din muncă:
a) se stabileşte pe baza venitului mediu lunar net din munca al celui pagubit din ultimul an
înainte de pierderea ori reducerea capacităţii de munca;
b) pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza cel păgubit, ţinânduse seama de
calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era în
curs să o primească;
c) se va determina, dacâ cel păgubit face dovada posibilitaţii obţinerii unui venit din muncă
mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an. iar acesta nu a fost pus în executare,
ţinându-se seama, în stabilirea despagubirii, de aceste venituri.
121. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, pentru stabilirea

pierderii şi a nerealizării câştigului din muncă:
a) dacă cel păgubit nu avea o calificare profesionala şi nici nu era în curs sa o primească,
despâgubirea se acordă în raport de pretentiile acestuia;
b) dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs sa o primească,
despăgubirea se acordă în raport de oferta pe care o face autorul prejudiciului;
c) daca cel păgubit nu avea nici o calificare profesională şi nici nu era în curs sa o
primească,despăgubirea se stabileşte pe baza salariului minim net pe economie.
122. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, dacă cel care a suferit
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor:
a) despagubirea stabilită este datorata de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi
terminat pregătirea profesională pe care o primea;
b) despăgubirea stabilită este datorată din momentul introducerii acţiunii la instanţa competenta;
c) despăgubirea stabilită este datorata din momentul in care minorul şi-a terminat pregătirea
profesională pe care o primea.
123. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, despăgubirea pentru

prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane:
a) se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat;
b) se cuvine şi acelora cărora victima, fâră a fi obligată de lege, le presta întreţinere în mod
curent;
c) se cuvine rudelor de gradul I şi soţului supravieţuitor.
124. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, în caz de vătămare a

integrităţii corporale sau a sănătăţii:
a) nu poate fi acordata o despăgubire pentru restrângerea posibilitătilor de viaţă familială şi socială;
b) poate fi acordată o despagubire pentru restrângerea posibilitaţilor de viaţă familială şi
socială;
c) instanţa judecatoreasca poate să acorde despăgubiri ascendentilor, descendenţilor, fraţilor,
surorilor şi soţului pentru durerea încercată prin moartea victimei şi oricărei alte persoane
care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
125. In cadrul reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale:

a) cel care a facut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces a acesteia,
pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a
prilejuit aceste cheltuieli;
b) dacă în cadrul asigurarilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie,
reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferita prin vătămare sau moarte
depăşeşte ajutorul ori pensia;
c) dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptil la un ajutor sau la o pensie, nu se mai
datorează nicio reparaţie.
126. In materia răspunderii civile delictuale:

a) orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul
locului le impune şi sa nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane;
b) cel care cu discemământ produce un delict civil răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind
obligat sa Ie repare integral;
c) în cazurile anume prevăzute de lege o persoana este obligata să repare prejudiciul cauzat de
fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
127. Dacă legea nu prevede altfel sau pârţile nu convin contrariul, răspunderea este
înlăturată:
a) numai atunci cand prejudiciul este cauzat de forţă majoră;
b) numai atunci când prejudiciul este cauzat de un caz fortuit;
c) atunci când prejudiciul este cauzat de fortă majoră sau de caz fortuit.
128. Conform dispoziţiilor legale:

a) forţa majora este un eveniment care nu poate fi prevazut şi nici împiedicat de catre cel care ar fi
fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs;
b) forţa majoră este orice eveniment extem, imprevizibil, absolut, invmcibil şi inevitabil;
c) forţa majoră înlătura răspunderea civila
129. Cazul fortuit şi forţa majora:

a) înlătură răspunderea civilă;
b) nu înlătură răspunderea civilă;
c) înlătură raspunderea civilă numai atunci când părtile convin aceasta.

a) fapta victimei înseşi şi fapta tertului nu înlătura răspunderea civilă delictuală;
b) fapta victimei înseşi şi fapta tertului înlătură răspunderea civilă delictuală chiar dacă nu au
caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, în toate situaţiile;
c) fapta victimei înseşi şi fapta tertului înlătură răspunderea civilă delictuală chiar dacă nu au
caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însa numai în cazurile în care,
potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere..

a) cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa îl repare, în
nicio situaţie;
b) cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl
repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv;
c) cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale este întotdeauna obligat sa îl
repare.
132. Conform dispoziţiilorlegale:

a) victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod
dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit în nicio situaţie;
b) victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor
în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit,
decât atunci când dovedeşte intentia celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă;
c) victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor
în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit,
decât atunci când dovedeşte culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să
răspundă.
133. Conform dispozitiilor legale:

a) nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, răspunderea pentru
prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpâ gravă, dar
sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simplă
impmdenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei;
b) nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul
material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă, nefiind valabile nici un
fel de clauze contrarii, chiar dacă ar fi vorba despre neglijenţă sau imprudenţă şi prejudiciul ar privi
bunurile victimei;
c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate
fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii.

a) răspunderea pentru prejudiciile cauzate integritătii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate
fiînlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii;
b) răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sanătaţii poate fi
întotdeauna înlăturată prin convenţie;
c) declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea insăşi,
renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.
135. Conform dispozitiilor legale:

a) printr-un anunţ nu poate fi exclusa sau limitată răspunderea civila delictuala pentru
prejudiciile cauzate victimei;
b) printr-un anunţ poate fi doar limitată răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate
victimei;
c) printr-un anunţ poate fi numai exclusă în totalitate răspunderea civilă delictuală pentru
prejudiciile cauzate victimei.
136. In situaţia în care acţiunea civila se judeca separat de acţiunea penala:

a) instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de
achitare în ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovaţiei autorului faptei ilicite;
b) instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de
încetare a procesului penal în ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului
faptei ilicite;
c) instanţa civilă este legată de dispoziţiile legii penale şi de hotărârea definitivă de achitare sau de
încetare a procesului penal în ceea ce priveste existenţa prejudiciului şi a vinovâţiei automlui faptei
ilicite.

a) numai cel care a facut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei are dreptul la înapoierea lor de
la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuiei; b) numai cel care a facut cheltuieli
pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit
aceste cheltuieli;
c) cel care a facut cheltuieli pentru îngrijirea sănatăţii victimei sau, in caz de deces al acesteia,
pentru îmnormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a
prilejuit aceste cheltuieli.
138. In toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei
prescripţiimai lungi decât cea civilă:
a) acţiunea civilă se disjunge, obligatoriu şi se soluţionează separat;
b) termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiune în răspundere
civila;
c) termenul de prescripţie a răspunderii civile se aplică şi acţiunii penale.
139. în cazul decesului victimei, instanţa judecătorească poate acorda despăgubiri:

a) numai ascendenţilor şi descendenţilor, pentru durerea încercată prin moartea victimei;
b) numai ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentm durerea încercată prin
moartea victimei;
c) ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin
moartea victimei.
140. Conform dispoziţiilor legale cel care ocupă un imobil raspunde pentru prejudicial cauzat
prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru si:
a) dispoziţia legală se aplică proprietarului imobilului;
b) dispoziţia legală se aplică detentorului precar al imobilului;
c) dispoziţia legală se aplică aceluia care exercită un drept de abitaţie asupra imobilului.
141. Conform dispoziţiilor legale, acela care cauzează altei persoane un prejudiciu printr-o
faptă ilicită săvârşitâ cu vinovâţie, este obligat să îl repare şi:
a) autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai uşoară culpă;
b) autorul prejudiciului râspunde numai pentru faptele săvârşite cu intenţie;
c) autorul prejudiciului răspunde numai pentru neglijenţă sau imprudenţă.
142. Autorul faptei ilicite au obligaţia de a repara prejudiciul cauzat şi în cazul în care acesta
este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, cu condiţia ca interesul:
a) să fie legitim;
b) să fie series;
c) prin felul în care se manifesta să creeze aparenţa unui drept subiectiv.
143. Pentru aprecierea vinovaţiei autorului prejudiciului:

a) nu se tine seama de faptul ca prejudiciul a fast cauzat de un profesionist în exploatarea unei
întreprinderi;
b) se ţine seama de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei
întreprinderi;
c) se ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul.
144. Acela care săvârşeşte o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări şi a cauzat,
prin acesta, agresorului un prejudiciu:
a) nu poate fi obligat la repararea prejudiciului cauzat;
b) poate fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate;
c) poate fi obligat la plata unei indemnizaţii echitabile.
145. Este adevărată afirmaţia că „nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde
pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus":
a) da;
b) nu;
c) da, dar numai atunci cand prepusul are capacitate de exerciţiu restrânsă.
TESTE GRILÂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
DREPT CIVIL - CONTRACTE
1. Vânzarea este un contract:

a) în principiu, cu titlu oneros, comutativ;
b) în principiu, cu titlu oneros, aleatoriu;
c) în principiu, cu titlu gratuit.
2. Vânzarea este:
a) act juridic unilateral ;
b) act juridic bilateral;
c) contract bilateral (sinalagmatic).
3. Prin vânzare se strămută;

a) numai dreptul de proprietate;
b) dreptul de proprietate sau un alt drept real on de creanta;
c) numai drepturi de creanţa.
4. Transmiterea dreptului de proprietate este:

a) de natura vânzarii;
b) de esenţa vânzarii;
c) incompatibila cu vânzarea.
5. Nu pot face obiectul vânzării:
a) drepturile personale nepatrimoniale;
b) dezmembramintele dreptului de proprietate;
c) drepturile patrimoniale cu caracter strict personal.
6. Contractul de vânzare:
a) are întotdeauna caracter consensual;
b) este întotdeauna act solemn;
c) este, în principiu, consensual, dar devine solemn în cazurile prevazute de lege.
7. Se pot transmite prin vanzare:

a) drepturi succesorale;
b) drepturi de proprietate intelectuala;
c) drepturi personale nepatrimoniale.
8. Vânzarea este:
a) act de conservare;
b) întotdeauna act de administrare;
c) în principiu, act de dispoziţie.
9. Contractul de vânzare:
a) este, în principiu, un contract comutativ;
b) poate dobândi caracter aleatoriu, atunci când cumpârătorul încheie contractul pe riscul
sau;
c) este, în principiu, un contract aleatoriu.
10. Vânzarea are caracter solemn daca:

a) priveşte bunuri mobile determinate generic;
b) obiectul vânzării este o mostenire;
c) se strămuta drepturi supuse înscrierii în cartea funciara.
11. CIauzele îndoielnice în contractul de vânzare se interpreteaza:

a) în favoarea vânzatorului;
b) în favoarea ambelor parti;
c) în favoarea cumparâtorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor încheiate cu
consumatorii şi contractelor de adeziune.
12. Predarea bunului vândut:

a) nu se întinde asupra accesoriilor bunului;
b) implică obligaţia vânzătorului de a preda titlurile şi documentele privitoare la proprietatea
sau folosinta bunului;
c) se face prin punerea la dispoziţia cumpârătorului a bunului vândut, împreună cu tot ce este
necesar pentru exercitarea libera şi neîngrădită a posesiei.
13. Transferul dreptului de proprietate opereaza:

a) întotdeauna imediat;
b) întotdeauna numai dupâ plata preţului şi predarea bunului;
c) după individualizarea bunurilor determinate generic.
14. Transmiterea imediată a dreptului de proprietate opereaza daca:

a) vânzatorul este proprietarul bunului vândut;
b) vânzarea poartă asupra unor bunuri viitoare;
c) obiectul vânzarii este un bun individual determinat.
15. Se sancţioneaza cu nulitatea absolută:

a) vânzarea bunurilor viitoare;
b) vânzarea unei moşteniri deschise sau a unei cote din aceasta prin înscris sub semnatura
privata;
c) vânzarea cu opţiune de rascumparare.
16. Este nula absolut, în toate cazurile:

a) vânzarea bunului altuia;
b) vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii;
c) vânzarea drepturilor eventuale asupra unei moşteniri nedeschise înca.
17. Dacă obiectul vânzării este un bun viitor:

a) cumparătorul dobândeşte proprietatea în momentul in care bunul s-a realizat;
b) când cumparătorul şi-a asumat riscul nerealizârii bunului, el ramâne obligat la plata
preţului;
c) cumparatorul dobândeşte proprietatea din momentul încheierii contractului.
18. Pot cumpăra:

a) judecătorii, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei
circumscripţie îşi desfaşoară activitatea, dar numai prin persoane interpuse;
b) toţi cei cărora nu le este interzis prin lege;
c) în toate cazurile mandatarii, bunurile pe care sunt însarcinaţi să le vânda.
19. Vânzarea este act de dispoziţie:

a) numai pentru vânzător;
b) numai pentru cumparător;
c) atât pentru vânzâtor, cat şi pentru cumpărâtor.
20. Nu pot încheia singuri contractul de vanzare, ci doar prin reprezentantul legal:
a) minorii care nu au împlinit 14 ani;
b) minorii cu capacitate restrânsa de exercitiu;
c) majorii puşi sub interdicţie.
21. Se sancţionează cu nulitatea absoluta:

a) contractul prin care functionarii publici, judecătorii sindici, practicienii în insolvenţa sau
executorii cumpără bunurile pe care Ie administrează sau a căror administrare o
supraveghează;
b) vânzarea încheiata de minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu fară încuviinţarea ocrotitorului
legal şi farâ autorizarea instanţei de tutelă;
c) contractul prin care parintele, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu cumpârâ bunuri ale
persoanelor pe care Ie reprezintă.
22. Este nul absolut:

a) contractul de vânzare în forma înscrisului sub semnătură privatâ prin care se transmite
nudaproprietate a unui imobil cu destinatia de locuinţă;
b) contractul de vânzare încheiat cu nerespectarea dreptului de preemptiune;
c) contractul prin care judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii public!,
consilierii juridici sau practicienii în insolvenţă cumpărâ drepturi succesorale de la comostenitori.
23. Dreptul de preempţiune:

a) poate fi constituit numai prin lege;
b) are o natura legala sau convenţională;
c) se notează în cartea funciară, daca este stabilit conventional şi priveşte un imobil.
24. Dreptul de preempţiune este:

a) indivizibil;
b) divizibil;
c) incesibil.
25. In caz de concurs între preemptori, contractul de vânzare se consideră încheiat:

a) cu titularul dreptului conventional de preempţiune, atunci când se află în concurs cu titularul unui
drept de preemptiune legal;
b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vânzator, atunci cand se afla în concurs
cu alţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune;
c) cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când se află m concurs cu titularul unui
drept de preemptiune conventional.
26. In cazul vânzării bunului altuia:

a) dacă vânzâtorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate, cumparătorul poate cere
rezoluţiunea contractului;
b) proprietatea se strămută de drept cumpărâtorului din momentul dobandirii bunului de
câtre vânzâtor sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar;
c) contractul de vanzare este nul absolut.
27. Bunul vândut trebuie să fie predat:

a) în starea în care se afla în momentul încheierii contractului;
b) într-o stare corespunzătoare utilizării sale;
c) împreună cu toate accesoriile sale.
28. Vânzarea este nulă absolut:

a) când lipseşte cauza;
b) când bunul este proprietate publica;
c) în toate cazurile, când bunul vândut este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale.
29. Stabilirea preţului în bani este o condiţie:

a) de natura vânzârii;
b) de esenţa vânzării;
c) îndeplinita,dacă suma de bani constituie prestaţia principala a cumpârâtorului.
30. Preţul vânzării:

a) trebuie să tie întotdeauna determinat la data încheierii contractului:
b) trebuie să tie determinat sau cel putin determinabil:
c) este suficient determinat, daca poate fi stabilit potrivit împrejurărilor.
31. Preţul vânzării poate fi determinat:

a) numai de părti în momentul încheierii contractului;
b) numai de parti în momentul încheierii contractului sau ulterior;
c) de parti ori de una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părtilor.
32. In lipsa de stipulaţie contrară, fructele bunului vândut:

a) se cuvin vânzătorului până la predare:
b) se cuvin cumparătorului din ziua dobandirii dreptului de proprietate;
c) se cuvin cumparâtorului de la data cand bunul a fost pus la dispozitia sa.
33. Cumparâtorului i se datorează garanţia împotriva evicţiunii:

a) numai daca faptele imputabile vânzătorului sunt anterioare vânzârii;
b) pentru faptele imputabiie vânzătorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vânzarii;
c) pentru orice reclamatie din partea unui tert, fiind suficienta temerea cumparătorului câ ar putea fi
evins.
34. Vânzătorul datoreaza garanţia pentru evicţiune:

a) faţa de orice dobânditor subsecvent al bunului;
b) numai daca dobândirea subsecventa este cu titlu oneros;
c) numai cumparatorului cu care a contractat.
35. Vânzarea este anulabilă:

a) când preţul este stabilit fară intenţia de a fi plâtit;
b) când preţul este derizoriu;
c) când preţul nu a fost determinat prin contract, ci pârtile au convenit doar asupra unei modalităţi
prin care sa tie determinat ulterior.
36. Riscul pieirii fortuite a bunului vandut este suportat de:

a) creditorul obligaţiei de predare, în toate cazurile;
b) debitorul obligaţiei de predare;
c) creditorul obligaţiei de predare, daca a fast pus în întârziere.
37. Vânzătorul datorează garanţie pentru evicţiunea provenind de la un terţ, dacă:

a) pretenţiile tertului sunt întemeiate pe un drept;
b) dreptul tertului este nascut anterior datei vânzării şi nu a fost adus la cunoştinţa
cumpărătorului până la acea data;
c) tulburarea este de fapt sau de drept.
38. Când cauza evicţiunii provenind de la un terţ este anterioara vânzării şi a fost cunoscută
de cumpărător Ia data încheierii contractului de vanzare:
a) cumpărâtorul poate cere rezoluţiunea vânzării, restituirea preţului şi repararea prejudiciului
suferit;
b) vânzătorul nu răspunde pentru evicţiune;
c) cumpărătorul poate cere numai restituirea preţului.
39. Obligaţia de garanţie pentru evicţiune:

a) nu poate fi extinsa prin convenţia părtilor decât în limitele prevazute de lege;
b) nu poate fi restrânsâ prin convenţia partilor;
c) poate fi restrânsâ conventional, fară a fi inlaturată răspunderea vânzătorului pentru
evicţiunea cauzată ulterior vânzârii prin faptul sau personal.
40. Părţile nu pot inlatura conventional:

a) răspunderea vânzătorului pentru evicţiunea provenitâ din fapte pe care, cunoscându-le în
momentul vânzârii, le-a ascuns cumpărâtorului;
b) obligatia vânzâtorului de a restitui cumpârâtorului evins preţul vânzării, cu excepţia
situaţiei în care cumparatorul şi-a asumat riscul producerii evictiunii;
c) răspunderea vânzătorului pentru evicţiunea cauzată anterior vânzării prin faptul său personal.
41. Evicţiunea parţiala:

a) da dreptul cumpărătomlui de a cere rezolutiunea vânzării, când este atât de însemnatâ
încât, dacă ar fi cunoscut-o, cumpărâtorul nu ar fi încheiat contractul;
b) atrage rezoluţiunea contractului de vânzare în toate cazurile;
c) că nu atrage rezoluțiunea contractului, dă dreptul cumpărătorului de a cere restituirea unei
părți dinpreț proporțional cu valoarea părții de care a fost eviți și daune interese, dacă este
cauzul.
42. Dacă la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat acesta se află
în proprietatea unui terţ, dreptul de proprietate:
a) se transmite instantaneu, în momentul încheierii contractului;
b) se transmite din momentul dobandirii bunului de către vânzâtor sau al ratificării
contractului de vânzare de către proprietar;
c) nu se ti-ansmite, contractul fiind nul absolut.
43. Vânzarea către un terţ a bunului cu privire la care exista un drept de preempţiune, legal
sau conventional:
a) nu se poate realiza fără notificarea preemptorului prealabila încheierii contractului;
b) se poate realiza numai daca preemptorul a acceptat oferta de vanzare, consemnând preţul la
dispoziţia vânzătorului;
c) se poate realiza numai sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preempţiune de
către preemptor.
44. Atunci când un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigură
transmiterea proprietaţii întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere:
a) constatarea nulitaţii absolute a contractului;
b) reducerea preţului proportional cu partea pe care nu a dobandit-o;
c) rezoluţiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumparat daca ar fi ştiut că nu va
dobândi proprietatea întregului bun.
45. Vânzătorul răspunde:

a) pentru viciile ascunse ale bunului vândut, daca acestea sunt grave;
b) pentru viciile aparente, daca acestea au fost aduse la cunoştinţa vânzătorului imediat dupa
preluare şi au fost reclamate în termenul general de prescripţie;
c) pentru viciile ascunse ale bunului vandut, chiar cand acestea micşorează întro masura
nesemnificativă valoarea lucrului sau întrebuinţarea sa.
46. Vânzătorul nu datorează garanţie pentru viciile ascunse ale bunului vândut:
a) când cumpărâtorul cunoştea viciile la încheierea contractului;
b) în vânzările silite;
c) când numai cauza viciului exista la data predârii bunului.
47. Vânzătorul datorează garanţie pentru vicule ascunse ale bunului vândut:
a) numai când a cunoscut viciile;
b) chiar şi atunci când nu a cunoscut viciile;
c) doar dacă nu există o clauză care înlâtură răspunderea, chiar şi in privinta viciilor pe care
vânzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa Ie cunoasca la data încheierii contractului.
48. In temeiul obligaţiei de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine:

a) anularea vânzării;
b) reducerea corespunzătoare a pretului;
c) daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă vânzâtorul cunoştea
viciile bunului vândut.
49. Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică:

a) atunci când, la data predarii, viciul nu putea fi descoperit, fara asistenţă de specialitate, de
către uncumpărător prudent şi diligent;
b) atunci când cumpărătorul a constatat existenţa viciului, în urma verificării normale a bunului
potrivit uzantelor, imediat dupa preluare;
c) atunci când bunul vândut nu corespunde calitaţii convenite de parti.
50. Obligatia de garantie contra evicţiunii:

a) este divizibilă între debitori;
b) este solidară, în temeiul legii;
c) este indivizibilă între debitori.
51. Convenţiile privind înlaturarea sau limitarea răspunderii pentru vicii:

a) sunt nule în toate cazurile, întrucât normele care reglementeaza raspunderea vânzătorului pentru
vicii sunt imperative;
b) sunt nule în privinţa viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia sa Ie cunoască la
data încheierii contractului;
c) sunt permise fara nicio limitare, întrucât normele care reglementeaza răspunderea vânzătorului
pentru vicii sunt supletive.
52. Când cumparătorul nu plăteşte preţul vanzarii, vânzătorul poate obţine:

a) executarea silită a obligatiei de plată şi daune-interese, dacă este cazul;
b) rezoluţiunea vânzării şi daune-interese, dacă este cazul;
c) anularea vânzării şi daune-interese, dacă este cazul.
53. Data plăţii preţului vânzării este:

a) data transmiterii dreptului de proprietate, dacă părtile nu au convenit o alta data;
b) data predării bunului, dacă partile nu au convenit o altă data;
c) în toate cazurile, data încheierii contractului.
54. Donaţia este:

a) act juridic unilateral;
b) act juridic bilateral;
c) contract unilateral.
55. Donaţia este:

a) contract cu titlu oneros, comutativ;
b) contract cu titlu oneros, aleatoriu;
c) contract cu titlu gratuit, liberalitate.
56. Donaţia este:

a) liberalitate inter vivos;
b) contract dezinteresat;
c) liberalitate mortis causa.
57. Donaţia este, de regulă:

a) contract consensual;
b) contract real;
c) contract solemn.
58. Forma autentica a contractului de donatie:

a) este facultativa;
b) este ceruta de lege ad validitatem;
c) este ceruta de lege ad probationem.
59. Sunt donaţii indirecte:

a) toate donaţiile facute cu respectarea formei autentice;
b) donaţiile disimulate sub aparenţa unui act juridic cu titlu oneros;
c) donaţiile facute, cu intenţia de a gratifica, prin intermediul altor acte juridice civile.
60. Darul manual este:

a) un contract consensual;
b) un contract solemn;
c) un contract real.
61. Sunt excepţii de la principiul solemnităţii donaţiei:

a) donaţia prin interpunere de persoane;
b) donaţiile indirecte;
c) darurile manuale.
62. Pentru validitatea darului manual, se cere:

a) ca bunurile daruite să fie mobile;
b) ca bunurile daruite sa aiba o valoare de peste 25.000 lei;
c) ca remiterea materiala a bunului dăruit să se realizeze în momentul încheierii contractului.
63. Prin donaţie se transmit:

a) numai drepturi reale;
b) numai drepturi de proprietate;
c) drepturi reale sau drepturi de creanţă.
64. Statul estimativ:

a) este o conditie de validitate a donatiei bunurilor mobile;
b) este o condiţie de validitate a donatiei bunurilor imobile;
c) nu se cere în cazul darurilor manuale sau donatiilor indirecte.
65. Caracterul irevocabil:

a) este de esenţa donaţiei;
b) este de natura donatiei;
c) derivă din calificarea contractului ca liberalitate.
66. Se sancţionează întotdeauna cu nulitatea:

a) donaţia între soţi;
b) donaţia care conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul;
c) donaţia cu termen.
67. Este incompatibila cu principiul irevocabilităţii donaţiei:

a) rezervarea de catre donator a dreptului de a dispune de bunul donat:
b) plata de catre donatar a datoriilor prezente ale donatorului;
c) donaţia cu rezerva uzufructului.
68. Este compatibil cu principiul irevocabilităţii donaţiei:

a) plata de catre donatar a datoriilor viitoare ale donatorului, daca acestea sunt specificate în
contractul de donaţie;
b) stipularea în contract a întoarcerii bunurilor daruite in caz de predeces al donatarului şi al
descendenţilor săi;
c) donaţia afectată de o condiţie a carei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului.
69. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii:

a) poate fi ceruta de tertul beneficiar;
b) poate fi ceruta de donator sau de succesorii lui în drepturi;
c) opereaza de drept.
70. Dreptul la acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine:

a) se prescrie în termen de 3 ani de la săvârşirea faptei de ingratitudine;
b) se prescrie în termen de un an din ziua în care donatoml a stiut ca donatarul a săvârşit
fapta cu ingratitudine;
c) este imprescriptibil.
71. Este caduca:

a) donaţia facută viitorilor soţi sau unuia dintre ei m vederea încheierii casatoriei,când
casatoria nu se încheie;
b) acceptarea ofertei de donatie, in cazul morţii sau incapacitaţii ofertantului înainte de
acceptarea ofertei;
c) acceptarea ofertei de donatie, in cazul mortii destinatarului ofertei dupa acceptare, dar înainte de
comunicarea ei ofertantului.
72. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine:

a) este judiciara;
b) nu presupune sesizarea instantei judecătoreşti;
c) opereaza de drept, nefiind posibil ca donatorul sa îl ierte pe donatar.
73. Bunurile viitoare:

a) nu pot forma obiectul donatiei;
b) nu pot forma obiectul darurilor manuale;
c) pot forma obiectul donatiei.
74. Condiţia capacităţii de a dispune prin donatii:

a) trebuie îndeplinită la data cand donatorul si-a exprimat consimţământul;
b) trebuie îndeplinită la data când donatarul şi-a exprimat consimţământul;
c) trebuie îndeplinită la data cand acceptarea ofertei de donatie a ajuns la cunoştinţa ofertantului.
75. Pot primi donaţii:

a) numai persoanele care exista la data încheierii contractului;
b) persoanele care nu exista la data încheierii contractului, daca donatia este facută unei
persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta de a transmite beneficiarului obiectul
liberalitaţii;
c) numai persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină la data încheierii contractului.
76. Oferta de donaţie făcută unei persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi
acceptată:
a) de către destinatarul ofertei;
b) de către reprezentantul legal al destinatarului ofertei;
c) de către destinatarul ofertei, cu încuviinţarea ocrotitorului legal.
77. Sunt revocabile:

a) donaţiile între soţi, oricând;
b) donaţiile între soţi, numai în timpul căsătoriei;
c) în cazul nulităţii căsâtoriei, donaţiile facute soţului de rea-credinţă.
78. Donatorul datorează garanţie pentru evicţiune:

a) daca a promis expres garantia;
b) dacă evicţiunea decurge dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o
si a comunicat-o donatorului la data încheierii contractului;
c) în cazul donatiei cu sarcini, până la valoarea sarcinii.
79. Neexecutarea sarcinii atrage:

a) revocarea de drept a contractului de donatie;
b) revocarea donaţiei, daca acţiunea este formulatâ în termen de 3 ani de la data când sarcina
trebuia executata;
c) revocarea donaţiei, daca acţiunea este formulata în termen de 3 ani de la data când terţul
beneficiar a cerut executarea sarcinii.
80. Donaţia poate fi revocată:

a) pentru ingratitudine;
b) pentru viciile ascunse necunoscute donatorului;
c) pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatorul.
81. Acţiunea în revocarea donaţiei:

a) poate fi îndreptata numai împotriva donatarului;
b) poate fi îndreptata împotriva donatamlui sau împotriva moştenitorilor lui;
c)daca donatarul moare dupa introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuata împotriva
mostenitorilor.
82. Durata locaţiunii poate fi:

a) determinata sau nedeterminata;
b) nedeterminata;
c) perpetua.
83. Locaţiunea este un contract:

a) intuitu personae si cu caracter viager;
b) unilateral;
c) esentialmente cu titlu oneros.
84. Prin contractul de locatiune se transmite:

a) dreptul de proprietate;
b) dreptul real de folosinţă;
c) dreptul de folosinţa ca drept de creanţa.
a) cu executare uno ictu;
b) cu executare succesiva;
c) pentru a carui neexecutare, fâră justificare, creditorul poate cere rezolutiunea.
86. Locaţiunea este:

a) act de administrate;
b) act de dispozitie daca depăşeşte 5 ani;
c) act cu titlu oneros, aleatoriu.

a) consensual;
b) solemn, în sensul ca se încheie ad validitatem în forma scrisa;
c) real, care se încheie valabil în momentul predarii bunului dat în folosinţa câtre locatar.
88. Dreptul de folosiuţă al locatarului îi conferă acestuia:

a) prerogativa urmăririi;
b) prerogativa preferinţei;
c) posibilitatea de a cere locatorului sa asigure mentinerea bunului în stare corespunzătoare
deîntrebuinţare pe toată durata locaţiunii.
89. Locatorul poate fi:

a) numai proprietarul bunului;
b) numai titularul unui drept real asupra bunului, ce îi confera atributul folosinţei;
c) proprietarul, uzufructuarul ori chiar un locatar.
90. Pot încheia contracte de locaţiune cu o durată de până la 5 ani:

a) numai persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu;
b) persoanele fizice care au capacitatea de a face acte de administrare;
c) inclusiv persoanele incapabile de a vinde si de a cumpăra, întrucât contractul nu este translativ de
proprietate.
91. Pot fi date în locaţiune:

a) bunuri fungibile sau nefungibile;
b) bunuri consumptibile;
c) bunuri individual determinate.
92. Nu pot fi date în locaţiune:

a) bunurile viitoare;
b) bunurile din domeniul public;
c) bunurile care au fast distruse in întregime înainte de încheierea contractului.
93. Chiria trebuie să fie:
a) determinata sau determinabila;
b) stabilita obligatoriu în bani;
c) serioasa.
94. Constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si în modalităţile stabilite în
contract:
a) contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnatura privata care au fost
înregistrate laorganele fiscale;
b) contractele de locaţiune încheiate în forma autentica;
c) toate contractele de locatiune privind bunuri imobile, indiferente de forma m care au fost
încheiate.
95. Locaţiunea este act de dispoziţie:

a) dacă depăşeşte 10 ani;
b) dacă depaşeşte 3 ani;
c) daca depaseste 5 ani.
96. Locaţiunea nu se poate încheia pe o durată mai mare de:

a) 10 ani;
b) 30 de ani;
c) 49 de ani.
97. Bunul dat în locaţiune poate fi:

a) mobil sau imobil;
b) determinat generic;
c) numai mobil.
98. Locatarul este:

a) un simplu detentor precar al bunului dat în locaţiune;
b) posesor al bunului dat în locaţiune;
c) titularul unui drept real asupra bunului dat în locaţiune.
99. Pot fi date în locaţiune:

a) bunurile fungibile;
b) bunurile proprietate publica sau privata;
c) bunurile consumptibile.
100. Chiria poate fi:

a) determinată sau determinabilă;
b) stabilita global sau pe unităţi de timp;
c) stabilita numai în bani.
101. Lucrul dat în locaţiune trebuie predat:
a) în starea în care se află în momentul încheierii contractului;
b) în starea în care se află în momentul predarii;
c) în starea corespunzătoare utilizării.
102. Locatorul datorează garanţie pentru evicţiune:

a) doar împotriva tulburărilor de drept produse de el locatarului;
b) doar împotriva tulburărilor de fapt produse de el locatarului;
c) împotriva tulburarilor de fapt sau de drept produse de el locatarului.
103. Garanţia pentru viciile ascunse datorată locatarului priveşte:

a) numai viciile existente în momentul încheierii contractului;
b) viciile existente în momentul încheierii contractului şi viciile apărute pe parcursul
executarii acestuia;
c) numai viciile care micşoreaza grav folosinta bunului.
104. Locatarul răspunde:

a) pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinţei sale, din cauza vechimii;
b) pentru degradarea bunului în timpul folosintei sale, cauzata de incendiu, daca nu dovedeşte
ca a survenit fortuit;
c) pentru schimbarea folosintei bunului.
105. Răspunderea locatarului nu este antrenată şi pentru degradarea cauzată de:

a) membrii familiei sale;
b) sublocatar;
c) fapta altor persoane carora nu le-a îngăduit folosirea, deţinerea sau accesul la bun.
106. In cazul locaţiunii cu durată determinată, moştenitorii locatarului pot denunţa

contractul:
a) într-un termen de 6 luni de la data cand au luat la cunoştinţă de existenta locaţiunii;
b) într-un termen de 60 de zile de la data cand au luat la cunoştinţa de moartea locatarului şi
de existenţa locaţiunii;
c) într-un termen de 30 de zile de la data cand au luat la cunoştinţă de moartea locatarului.
107. Locaţiunea poate fi denunţată unilateral prin notificarea oricăreia dintre părţi dacă:
a) a fost facuta fară determinarea duratei;
b) a fost facuta pe durata determinata;
c) este respectat termenul de preaviz.
108. Prin tacita relocaţiune:

a) se încheie un nou contract de locatiune cu aceleasi clauze, inclusiv sub aspectul duratei
contractului;
b) se prelungesc efectele vechiului contract de locatiune;
c) se încheie un nou contract de locatiune cu aceleasi clauze, dar pe durata nedeterminată.
109. Daca pieirea bunului dat în locaţiune este parţială:

a) locaţiunea înceteaza de drept;
b) locatarul poate cere rezilierea contractului;
c) locatarul poate cere reducerea proportionala a chiriei.
110. Contractul de locaţiune înceteaza de drept:

a) dacă bunul este distrus în întregime;
b) daca bunul nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei;
c) daca bunul este deteriorat.
111. Dacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil
dobânditorului:
a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, indiferent daca locaţiunea a fast notata sau nu în
cartea funciara;
b) în cazul imobilelor neînscrise in cartea funciara, daca data certă a locaţiunii este ulterioara datei
certe a înstrâinării;
c) în cazul bunurilor mobile nesupuse formalitaţilor de publicitate, daca la data înstrainarii
bunul se afla în folosinţa locatarului.
112. Locaţiunea înceteaza de drept:

a) daca se desfiinţeaza dreptul care permitea locatorului sa asigure folosinţa bunului închiriat;
b) la moartea locatorului
c) la moartea locatarului.
113. Locaţiunea continua să producă efecte şi dupa desfiinţarea titlului locatorului:

a) pe durata stipulata de parti, fara vreo limitare;
b) pe durata stipulata de parti, fara a se depăşi un an de la data desfiinţării titlului locatorului,
daca locatarul a fost de buna-credinţă la încheierea locaţiunii;
c) pe durata stipulata de parti, fara a se depaşi 6 luni de la data desfiintarii titlului locatorului,
indiferent daca locatarul a fost de bună-credinţă sau de rea-credinţa la încheierea locaţiunii.
114. Locatorul poate fi:

a) numai proprietarul bunului;
b) titularul unui drept de uzufruct asupra bunului;
c) locatarul principal.
115. Locaţiunile pe termen mai mare de 3 ani cu privire la bunul comun:

a) se pot încheia numai cu acordul tuturor coproprietarilor;
b) se pot încheia cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea cotelor-parti;
c) Ie poate încheia orice coproprietar, singur.
116. Locaţiunile pe termen de pana la 3 ani cu privire la bunul comun:

a) se pot încheia numai cu acordul tuturor coproprietarilor;
b) se pot încheia cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea cotelor-parti;
c) Ie poate încheia orice coproprietar, singur.
117. în cazul proprietaţii periodice:

a) orice coproprietar poate încheia contracte de locatiune numai pentru intervalul de timp în
care exercita atributul folosintei bunului;
b) nu este permisa încheierea contractelor de locatiune;
c) un coproprietar poate încheia singur contracte de locaţiune, fară a prezenta importanţa pentru ce
interval de timp.
118. Constituie titlu executoriu in privinţa obligaţiei de restituire a bunului dat în locaţiune:
a) contractul încheiat pe durată determinată constatat prin înscris sub semnatura privata şi înregistrat
la organele fiscale, la expirarea termenului;
b) contractul încheiat pe durata nedeterminatâ constatat prin înscris autentic, oricând pe durata
executării contractului;
c) contractul încheiat pe durată determinata şi constatat prin înscris autentic, la expirarea
termenului.
119. Locatarul poate cesiona contractul de locatiune:

a) în toate cazurile, cu acordul scris al locatorului;
b) daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa în mod expres;
c) în cazul bunurilor mobile, cu acordul scris al locatorului.
120. In cazul înstrăinării bunului dat în locaţiune, când dreptul locatarului este opozabil
dobânditorului:
a) dobânditorul se subroga în toate drepturile şi obligaţiile locatorului care izvorâsc din
locaţiune;
b) locatorul initial râmâne râspunzâtor pentru prejudiciile cauzate locatarului antenor
înstrâinârii;
c) între locatarul initial şi dobânditor nu se stabilesc raporturi juridice.
121. La încetarea locaţiunii, locatarul este obligat să restituie bunul dat in locaţiune:
a) în starea în care se găseşte;
b) în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit din culpa sa;
c) în starea în care l-a primit, în afarâ de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
122. Locatorul are obligaţia:
a) să foloseasca bunul cu prudenţă şi diligenţa;
b) sa menţină bunul în stare corespunzatoare de folosinţa pe toată durata locatiunii;
c) să asigure locatarului liniştita şi utila folosinta a bunului pe toată durata locatiunii.
123. Contractul de mandat este:

a) numai cu titlu oneros;
b) numai cu titlu gratuit;
c) în principiu, cu titlu gratuit, dar poate fi şi remunerat.
124. Contractul de mandat este:

a) întotdeauna contract unilateral;
b) în principiu, contract unilateral, dar poate deveni sinalagmatic, daca este cu titlu oneros;
c) întotdeauna contract sinalagmatic.
125. Mandatul trebuie încheiat:

a) întotdeauna în forma scrisă;
b) în forma scrisă - autentică ori sub semnătură privata- sau verbală;
c) in forma autentică, dacă aceasta forma este ceruta ad validitatem pentm actul pe care
reprezentantul urmează să-l încheie.
126. Obiectul mandatului constă în:

a) incheierea de acte juridice de catre mandatar pe seama mandantului si savarsirea de acte
materiale, doar daca acestea au caracter accesoriu;
b) săvârşirea de către mandatar, pe seama mandantului, de acte materiale;
c) încheierea de către mandatar pe seama mandantului, de acte juridice cu caracter strict personal
127. Mandatul poate fi:

a) cu reprezentare sau fara reprezentare;
b) numai cu reprezentare;
c) este prezumat a fi cu reprezentare, daca din împrejurări nu rezulta altfel.
128. Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme:
a) trebuie să respecte forma ceruta ad validitatem, sub sanctiunea aplicabila actului însuşi;
b) trebuie să respecte forma cerutâ pentru opozabilitatea actului faţă de terti, daca prin lege nu se
prevede altfel;
c) îşi păstreaza caracterul consensual.
129. Gratuitatea mandatului este prezumata:

a) între persoane fizice;
b) numai dacă mandatul este dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale;
c) în toate cazurile.
130. Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze:
a) acte de conservare, de administrare si de dispozitie;
b) numai acte de conservare si de administrare;
c) numai acte de dispozitie.
131. In cazul mandatului special:

a) mandatarul este împutemicit sa se ocupe de toate treburile mandantului;
b) mandatarul primeşte inputernicirea pentru anumite operatiuni juridice determinate;
c) mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar dacă nu sunt
precizate în mod expres;
132. Când actul a fost încheiat de reprezentant cu depăşirea Umitelor împuterniciru:

a) nu produce efecte între reprezentat si tertul contractant;
b) reprezentantul răspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a încrezut,
cu bună-credinţă, în încheierea valabilă a contractului;
c) reprezentatul se poate prevala faţă de tertul contractant de lipsa puterii de reprezentare, chiar şi
atunci când, prin comportamentul sau, l-a determinat pe terţ să creadă, în mod rezonabil, că
reprezentantul acţionează în limita puterilor conferite.
133. In cazul reprezentării convenţionale:

a) reprezentantul trebuie sa aibă capacitate deplina de exercitiu;
b) atât reprezentantul, cat şi reprezentatul trebuie să aiba capacitate deplinâ de exercitiu;
c) atât reprezentantul, cat şi reprezentatul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul
pentru care a fost data împuternicirea.
134. Contractul încheiat de reprezentant cu tertii:

a) este anulabil, când consimţământul reprezentatului este viciat, indiferent ce elemente priveşte
viciul de consimţâmânt;
b) este anulabil, când consimţământul reprezentantului este viciat;
c) este anulabil, când voinţa reprezentatului a fost viciata, daca viciul de consimţământ
priveşte elemente stabilite de reprezentat.
135. Contractul încheiat cu sine însuşi de reprezentant:

a) este nul absolut, daca reprezentantul se afla în conflict de interese;
b) este anulabil la cererea reprezentatului, chiar daca reprezentantul a fost împuternicit expres sa
încheie actul cu sine însuşi;
c) este anulabil la cererea reprezentatului, cu excepţia situaţiei în care cuprinsul contractului a
fost determinat m asa fel încât sa excludă posibilitatea conflictului de interese.
136. Trimisul sau mesagerul trebuie să aibă:

a) capacitate deplină de exerciţiu;
b) capacitatea de a face acte de administrare;
c) discernamantul necesar pentru activitatea îndeplinită.
137. Mandatul se consideră acceptat tacit:

a) dacă a fost executat de catre mandatar;
b) in absenţa unui refuz neîntârziat, dacă mandatul priveşte acte a caror încheiere intrâ în
exercitarea profesiei mandatarului;
c) chiar,în cazul unui refuz neîntârziat daca mandatul priveşte acte pentm care mandatarul şi-a oferit
serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.
138. Daca pârţile nu au prevâzut alt termen, contractul de mandat înceteaza:

a) în 49 de ani de la încheierea lui;
b) în 3 ani de la încheierea lui;
c) în 5 ani de la încheierea lui.
139. Ratificarea contractului încheiat fara împuternicire sau cu depasirea limitelor

împuternicirii, de cel în numele câruia a fost încheiat:
a) produce efecte retroactiv, fara a afecta drepturile dobandite de terti între timp;
b) produce efecte pentru viitor;
c) este posibila şi dupa împlinirea termenului acordat de tertul contractant, prin notificare, pentru
ratificare.
140. Obligaţia mandatarului:

a) este una de rezultat, mandatul considerându-se îndeplinit la încheierea actului juridic pentru care
mandataml a fost împutemicit;
b) este una de mijloace, mandatul considerându-se îndeplinit daca mandatarul a depus toate
diligenţele pentru perfectarea actului juridic pentru care a fost împuternicit, chiar dacă actul
nu se încheie;
c) este aceea de a garanta mandantului executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a
contractat.
141. Mandatarul este tinut sa execute mandatul:

a) în toate cazurile, cu diligenţa unui bun proprietar;
b) în cazul mandatului cu titlu oneros, cu diligenţa unui bun proprietar;
c) în cazul mandatului cu titlu gratuit, cu diligenţa pe care o manifesta în propriile sale
afaceri.
142. Mandatarul are obligaţia:

a) sa conserve bunurile primite în executarea mandatului, fie de la mandant, fie in numele lui,
cat timp le detine;
b) să dea socoteala pentru gestiunea sa, numai daca mandatul este cu titlu oneros;
c) sa remită mandantului tot ce a primit în temeiul împuternicirii sale.
143. Mandatarul:
a) nu datoreaza dobânzi la sumele cu care a ramas dator sau pe care le-a utilizat în folosul sau;
b) datoreaza dobânzi pentru sumele utilizate în folosul sau, din ziua întrebuinţarii;
c) datorează dobânzi pentru sumele cu care a râmas dator, din ziua in care a fost pus în
întârziere.
144. Răspund solidar:

a) în lipsa de stipulaţie contrara, mandatarii faţă de mandant, daca s-au obligat sa lucreze
împreună;
b) mandatarul şi persoana pe care si-a substituit-o, daca substituirea a fost autorizată de mandant;
c) mandanţii fata de mandatar, când mandatul a fost dat aceluiaşi mandatar de mai multe
persoane pentru o afacere comuna.
145. Dacă mandatarul şi-a substituit o altă persoană în executarea mandatului, iar
substituirea a fost autorizata de mandant:
a) mandatarul răspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi îndeplinite
el însuşi;
b) mandatarul răspunde numai pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit şi i-
a data instrucţiunile privind executarea mandatului;
c) persoana pe care mandatarul si-a substituit-o are o actiune directa împotriva mandantului.
146. In cazul mandatului cu titlu oneros, mandantul are obligația:

a) sa plateasca remuneraţia mandatarului, chiar în cazul în care, fara culpa mandatarului,
mandatul nu a putut fi executat;
b) sa plăteasca remuneraţia mandatarului, chiar în cazul in care, din culpa mandatarului, mandatul
nu a putut fi executat;
c) culpa mandatarului îl poate scuti pe mandant de la plata parţiala sau totală a remuneraţiei.
147. Mandantul are obligaţia:

a) de a restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta pentru executarea
mandatului;
b)de a-l despagubi pe mandatar pentru prejudiciul suferit în executarea mandatului, dacă
acesta nu provine din culpa mandatarului.
c) de a-l despagubi pe mandatar pentru prejudiciul suferit în executarea mandatului, chiar dacâ
acesta provine din culpa mandatarului.
148. Dreptul de retenţie al mandatarului:

a) garanteaza toate creanţele mandatarului împotriva mandantului, indiferent de izvorul lor;
b) garanteaza toate creanţele mandantului împotriva mandatarului izvorâte din mandat;
c) poarta asupra bunurilor primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori pe
seama acestuia.
149. Revocarea mandatului de catre mandant:
a) trebuie sa fie întotdeauna expresa ;
b) se poate face prin imputernicirea unui alt mandatar pentru aceeasi afacere;
c) este considerata nejustificata, în cazul mandatului declarat irevocabil, daca nu este
determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majoră.
150. In cazul pluralităţii de mandanţi:

a) oricare dintre ei poate revoca mandatul;
b) mandatul poate fi revocat numai cu acordul tuturor mandantilor;
c) mandatul nu poate fi revocat.
TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
DREPT CIVIL - SUCCESIUNI
1. Condiţiile generale pentru a moşteni se numesc astfel:

a) pentru ca privesc, au incidența, prezintă interes pentru orice mostenitor, fie legal, fie
testamentar;
b) pentru ca ele nu contribuie decat la o apreciere iniţială a posibilei calităţi succesorale a unei
persoane, din aceasta perspectiva notiunea de conditii generale fiind sinonimâ cu cea de evaluari
preliminare;
c) pentru câ vizează pe oricare succesibil, indiferent de izvorul vocaţiei lui succesorale: legea,
respectiv actul juridic mortis causa, testamentul, prin care a fast gratificat.
2. Codul civil în vigoare:

a) reglementează nedemnitatea succesorală în rândul conditiilor generale ale dreptului de a
mosteni;
b) păstrează pentru nedemnitatea succesorală caracterul de condiţie specială (particulară), incidentă
numai moştenirii legale, la fel cum era reglementată sub imperiul Codului civil de la 1864;
c) nu reţine nedemnitatea succesorală între condiţiile dreptului de a moşteni.
3. Vocaţia succesorală:
a) este reglementată de actualul Cod civil pentru prima data;
b) era reglementată şi de Codul civil de la 1864 în mod explicit, fiindu-i consacrate mai multe texte
de lege;
c) nu a beneficiat nici în vechiul Cod civil de o reglementare proprie si nici Codul civil în vigoare
nu-i consacra un text anume.
4. Condiţiile speciale (particulare) pentru a moşteni:

a) sunt cele care au incidenţă într-un singur fel de mostemre;
b) au incidența în ambele feluri de succesiune: legală și testamentară, dar numai în anumite situații
de excepție, anume prevăzute de lege; de aceea, de altfel, se și numesc condiții speciale;
c) au încetat sâ existe, cel puţin cat priveşte moştenirea legalâ, de vreme ce, potrivit noului Cod
civil, aplicabilitatea nedemnitâţii succesorale a fost extinsă şi la moştenirea testamentarâ, a devenit,
altfel spus, conâi\[e generală a dreptului de a mosteni.
5. În cazul condiţiilor pentru a moşteni:

a) singura clasificare care Ie este aplicabilă distinge între condiţiile generale şi cele speciale
(particulare), dupa aria mai largă sau mai restrânsa de incidența a acestora;
b) există două clasificări care prezintă relevanţă: una în condiţii generale şi speciale
(particulare), iar alta în condiţii pozitive şi negative, aceasta din urmă având drept criteriu
faptul dacă un succesibil, pentru a putea moşteni, trebuie sa le îndeplinească sau, dimpotrivă.
c) clasificările precizate la litera b) au, cel mult, valoare de exemplu, căci, asemenea, de pildă,
clasificării bunurilor ori a actelor juridice, clasificările condiţiilor dreptului de a moşteni sunt
numeroase şi urmează, fiecare câte un criteriu distinct.
6. Dezmoştenirea:
a) este singura condiţie negativă particulara (speciala) a mostenirii legale;
b) nu e singura conditie negativă partlcularâ a mostenirii legale, caci mai exista, exclusiv cu privire
la acest fel de moştenire, o asemenea condiţie negativă: nedemnitatea succesorală;
c) este inadecvat a fi calificata conditie particulara pentru a moşteni in temeiul legii, câtă vreme
dezmoştenirea reprezintă un act juridic cuprins în testament şi are, aşadar, importanţă, prezintă
interes, exclusiv pentru moştenirea testamentară.
7. Pentru a fi conditie negativa a moştenirii legale, dezmoştenirea:

a) trebuie sa fie totală;
b) poate fi atât totală, dar şi parțiala, aceasta din urmă urmărind sa înlăture pe succesorul legal
numai de la o parte din mostenire;
c) trebuie nu doar sa-şi propună, ci chiar sa realizeze îndepărtarea de la moștenire a tuturor
moştenitorilor legali, chiar si a celor rezervatari.
8. Dezmoştenirea parțiala:
a) are semnificaţia unei condiţii negative, particulare pentru a mosteni, incidentă moştenirii legale;
b) nu poate fi socotita cerința negativă a moştenirii legale, căci moştenitorii vizaţi sunt
înlaturați de la succesiune numai în parte, pentru rest având totuşi acces la moştenire;
c) restrânge doar vocaţia succesorală legală a mostenitoruluo vizat de actul de dezmoştenire
parțiala şi pentru ca nu face imposibilă cu totul venirea la mostenire, nu constituie o condiţie
particulară negativă spre a succede.
9. Printre condiţiile cerute pentru a moşteni se pot aminti:

a) capacitatea succesorală;
b) acceptarea mostenirii;
c) vocaţia succesorală.
10. Are capacitate succesorală:

a) persoana în viata la data deschiderii succesiunii;
b) cel conceput, dar nenascut încă la data deschiderii succesiunii, chiar daca se naşte mort;
c) cel conceput, dar nenascut încă la data deschiderii succesiunii, cu conditia sa se nască viu.
11. Persoana dispărută:

a) nu are capacitate succesorala, prezumandu-se ca a murit;
b) există doar dacă apare în cel mult un an de la data deschiderii succesiunii, astfel încât sa-şi poată
exercita dreptul de opţiune succesorală;
c) are capacitate succesorala, fiind prezumată în viata.
12. Nu au capacitate succesorala:

a) persoanele care nu mai exista la data deschiderii succesiunii, de pilda persoanele
predecedate;
b) persoanele care nu au supravieţuit cel puţin un an celui care lasă moştenirea;
c) comorienţii.
13. Cu privire la capacitatea succesorala:

a) există unitate de vederi în doctrină referitor la relaţia acesteia cu capacitatea de folosință;
b) pare a prevala opinia potrivit câreia capacitatea succesorală reprezintă o valență a
capacității defolosință, ipoteza acestea pentru materia dreptului de moștenire;
c) există argumente puternice spre a sustine şi punctul de vedere că suntem în prezența a două
instituțiijuridice diferite şi ca între capacitatea de folosința şi cea succesorală există deosebiri
notabile.
14. Potrivit Codului civil în vigoare, nedemnitatea succesorala:

a) are natura juridica a unei pedepse civile, fundamentandu-se pe rațiuni de moralitate
publică, areaplicare în ambele feluri de mostenire şi poate fi înlăturată prin iertarea
nedemnului;
b) este o sancţiune civilă, în principal pentru ca operează de drept şi numai în cadrul moştenirii
legale;
c) reprezintă o consecinţă a comportamentului succesibilului, caracterizat prin săvârşirea unor fapte
grave ce-l îndepărtează de la moştenire; este vorba, aşadar, de o pedeapsă sau de o sancţiune civilă,
termenii putand fi folositi unul pentru altul, în raport de echivalenţă.
15. Există:
a) un sigur fel de nedemnitate succesorala, care intervine în puterea Iegii, instanța rezumându-se să
verifice îndeplinirea condiţiilor cazului nedemnitate şi să constate că nedemnitatea a operat;
b) potrivit noului Cod civil doua asemenea pedepse civile: nedemnitatea drept şi nedemnitatea
judiciară, fiecare cu propriile-i trăsături;
c) potrivit Codului civil în vigoare un singur fel de nedemnitate, cea judiciara cu un regim juridic
apropiat de cel al revocării judecătoreşti a legatelor pentru ingratitudine.
16. Printre persoanele care, potrivit art. 958 din noul Cod civil sunt înlăturate de la moştenire
în virtutea nedemnităţii de drept, regăsim:
a) persoana condamnată penal pentru sâvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe
cel despre a carei succesiune este vorba;
b) persoana care a săvârşit împotriva celui care lasă moştenirea infractiunea de ucidere din culpă;
c) persoana care a săvârşit împotriva lui de cuius infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
17. Printre persoanele ce pot fi declarate nedemne de catre instanta judecătorească

(nedemnitate judiciară) se află:
a) persoana care a alterat sau a distrus, chiar fara voie, testamentul defunctului;
b) persoana care, cu rea-credinţă a ascuns, a alterat, a falsificat sau a distrus testamentul celui
care lasă moştenirea;
c) persoana care, folosind violenta sau dolul l-a împiedicat pe cel despre a carui succesiune
este vorba să întocmească, să modifice sau sa revoce testamentul.
18. Între nedemnitatea de drept şi cea judiciară:

a) nu există deosebire de regim juridic, alta decat a cauzelor care Ie atrag;
b) există mai multe deosebiri ale regimului juridic specific fiecărui fel de nedemnitate,
putându-se conchide că regimul juridic al nedemnităţii de drept este mai energic;
c) există deosebiri de regim juridic, dar nu în ceea ce priveşte cauzele de nedemnitate.
19. Nedemnitatea de drept:

a) poate fi constatata oricand;
b) poate fi constatata la cererea oricarei persoane interesate;
c) poate fi constatata exclusiv în cazul în care o cer comostenitorii.
20. Acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare:

a) se poate exercita doar în termen de trei ani de la data mortii celui despre a carui succesiune este
vorba;
b) poate fi exercitata numai în termen de un an care, fară excepţie, începe sa curgă de la data
deschiderii mostenirii;
c) se poate exercita numai în termen de un an, acesta începând sâ curgă, ca regulă, de la data
mortii lui de cuius; Codul civil reglementează însă şi unele excepţii de la regula amintita
privind momentul din care curge termenul de un an.
21. Introducerea acţiunii în declararea nedemnităţii judiciare de către succesibil:

a) reprezintă, pentru acesta, act de acceptare tacitâ a moştenirii;
b) nu reprezintă acceptare tacită pentru succesibilul reclamant, nedemnitatea judiciară şi acceptarea
moştenirii fiind instituţii juridice diferite ce nu se intersectează în vreun fel;
c) valorează acceptare tacită a moştenirii deoarece, din faptul introducerii actiunii, rezulta
fara dubiu intentia succesibilului de a-şi însuşi titlul de moştenitor.
22. Termenul în care poate fi introdusă acţiunea în declararea nedemnităţii succesorale este,
potrivit Codului civil:
a) de prescripţie şi astfel calificat poate fi suspendat ori poate opera repunerea in termen;
b) de decădere;
c) de recomandare.
23. Nedemnul este înlăturat retroactiv de la mostenire:

a) numai dacă nedemnitatea este de drept;
b) indiferent dacă este vorba despre nedemnitatea de drept sau despre cea judiciară;
c) doar dacă există şi alţi moştenitori (legali sau testamentari).
24. Nedemnul este înlăturat:

a) de la întreaga moştenire;
b) doar de la cotitatea disponibilă în cazul mostenitorilor legali;
c) şi de la rezerva succesorala daca nedemnul apartine categoriei mostenitorilor legali
rezervatari.
25. Codul civil în vigoare:

a) permite reprezentarea nedenmului;
b) admite acţiunea reprezentării succesorale doar dacă, la data deschiderii moştenirii, nedemnul era
deja mort;
c) permite reprezentarea nedemnului, chiar daca, la data deschiderii succesiunii, acesta se află
în viaţă.
26. Cat timp bunurile succesorale au fost la nedemn, acesta a avut calitatea de:
a) proprietar;
b) detentor precar;
c) posesor de rea-credinţă.
27. Nedemnul trebuie să restituie:

a) numai bunurile succesorale;
b) şi fructele(naturale, industriale sau civile) produse de bunurile succesorale;
c) cat priveşte fructele bunurilor succesorale, numai daca le-a perceput; nedemnul nu datorează
restituirea fructelor pe care nu le-a perceput, desi ar fi trebuit sa le perceapă.
28. De la ceilalţi moştenitori, nedemnul este îndreptăţit să ceară:

a) sumele plătite de el pentru achitarea datoriilor mostenirii, inclusiv dobanda aferentă;
b) cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut cu privire la bunurile succesiunii;
c) toate cheltuielile facute de el cu bunurile mostenirii, inclusiv cele voluptuarii, căci altfel,
adevarații moştenitori s-ar îmbogâţi fara justă cauză.
29.Actele de conservare si de administrare a unor bunuri ale succesiunii, încheiate de nedemn

cu tertii în raport cu mostenirea:
a) îşi păstrează în toate situaţiile validitatea;
b) rămân valabile, cu precizarea ca actele de administrare trebuie să profite moştenitorilor;
cat priveşte actele de conservare, acestea profită in toate cazurile moştenitorilor;
c) se desfiinţează, căci au fost încheiate de o persoană care se consideră ca n-a avut niciodată
calitatea de succesor şi prin urmare nu putea încheia acte cu privire la bunuri ce nu i-au apartinut.
30. Actele de dispoziţie privitoare la bunuri ale succesiunii, încheiate de nedemn cu terţii fata
de moştenire:
a) rămân valabile indiferent de natura actului şi de buna sau reaua-credinţă a tertilor în discuţie;
b) se menţin, cu îndeplinirea cumulativă a două condiții: titlul oneros al actului, buna-credinţă
atertilor dobânditori, regulile privitoare la cartea funciară primind însă aplicare;
c) se desfiinţează, căci sunt acte cu consecinţe grave, acte de înstrâinare şi încheierea lor a nesocotit
grav interesele adevăraţilor moştenitori; ori aceştia trebuie protejaţi chiar în faţa unor dobânditori de
bună-credinta.
31. Cel despre a carui mostenire este vorba:

a) poate, oricare ar fi felul nedemnităţii succesorale, sa înlăture consecinţele acestei pedepse,
iertându-i pe nedemn, fiind necesară însă îndeplinirea unor condiţii expres prevăzute de lege;
b) nu-l poate ierta pe nedemn;
c) poate sa-l ierte pe nedemn, doar daca nedemnitatea este judiciară; dacă este vorba despre
nedemnitatea de drept, iertarea este ineficace câtă vreme acest fel de nedemnitate opereaza automat,
prin efectul legii, putand fi constatata oricând, la cererea oricărei persoane interesate.
32. Efectele nedemnitații pot fi înlăturate:

a) doar prin actul anume reglementat în acest scop de art. 961, alin. (1), Cod civil (pe care îl
putem numi act de iertare a nedemnului);
b) numai prin legatul lasat nedemnului, după sâvârşirea faptei care atrage nedemnitatea:
c) atât printr-o declaraţie expresă a celui despre a cărui moştenire este vorba in sensul iertării
nedemnului, cat şi pe calea gratificarii acestuia, ulterior sâvârşirii faptei ce atrage nedemnitatea, cu
un legat cuprins în testament.
33. Actul de iertare a nedemnului, reglementat de art. 961, alin. (1), C.civ., poate fi:
a) un testament (mai exact un act juridic cu o natura proprie, cuprins în testament);
b) un act autentic notarial;
c) un înscris sub semnătură privată.
34. Posibilitatea înlăturării nedemnităţii succesorale prin iertarea nedemnului de către cel
care lasă moştenirea:
a) este o solutie cu caracter de noutate adusa de actualul Cod civil;
b) exista şi în Codul civil de la 1864 sub forma unei prevederi exprese;
c) exista şi potrivit Codului civil anterior, dar nu reglementata expres, ci ca urmare a unei
interpretari sistematice a mai multor texte de lege.
35. Vocaţia succesorală a moştenitorilor legali este întemeiată:

a) pe relaţia de rudenie dintre acesti mostenitori si cel care lasă moştenirea;
b) pe dispoziţiile legale care cheama la moştenire, după anumite reguli, pe rudele în grad
succesibil cu defunctul dar şi pe soţul sau supravieţuitor, ca să nu amintim aici si pe titularii
mostenirii vacante;
c) pe legătura de rudenie în cazul moştenitorilor legali rude cu defunctul si pe calitatea de soţ
supravieţuitor în ceea ce-l priveşte pe acest moştenitor legal.
36. În cazul vocaţiei succesorale legale:

a) se poate distinge între vocaţia generală (potențiala sau eventuală) şi vocaţia concretă;
b) se poate vorbi, ca de altfel şi în cazul chemarii la mostenire prin testament, numai de o vocaţie
succesorală concreta;
c) nu există vocaţie concretă (şi nici în ipoteza moştenirii testamentare vocația nu e concretă), caci
este de notorietate încadrarea vocaţiei succesorale în rândul condiţiilor generate pentru a moşteni.
37. Vocaţia succesorală legală generala, a rudelor defunctului există:

a) numai pentru rudele în linie dreaptă (directă), fara limită de grad;
b) atât pentru rudele în linie dreaptă, cat şi pentru rudele colaterale dar, in ambele situaţii, numai
până la gradul al IV-lea, inclusiv;
c) pentru rudele în linie directă (dreaptă), indiferent de grad, iar pentru rudele in linie
colaterală, numai până la gradul al IV-lea, inclusiv.
38. Vocaţia succesorală legală generalâ:

a) este guvernată de principiul reciprocităţii acesteia;
b) este unilaterală, la fel cum, în principiu, tot unilaterala este şi vocaţia succesorală testamentară;
c) este guvernată de principiul reciprocităţii sale, dar numai în situaţia mdelor în grad succesibil, nu
şi în cazul sotilor, ca posibili moştenitori legali.
39. Între vocaţia succesorală legală şi cea testamentară:

a) nu există deosebiri, căci nu trebuie omis faptul ca vocaţia succesorală este o condiţie generală
pentru a moşteni şi de aceea regimul său juridic trebuie să fie unitar;
b) există mai multe deosebiri care pot face legitimă întrebarea dacă, cel puţin de lege ferenda,
cele două vocaţii n-ar trebui reglementate cu titlu de condiţii speciale (particulare) pentru a
mosteni;
c) singura deosebire este a temeiului lor diferit: legatura de rudenie cu cel decedat, respectiv
calitatea de sot supravieţuitor, iar în privinţa vocaţiei succesorale testamentare, intentia de a
gratifica.
40. Cat priveşte corelaţia dintre vocaţia generală şi cea concretă in cazul moştenirii legale,
putem spune că:
a) nu toate rudele care au vocatie generala au si vocatie concreta;
b) toate rudele cu vocatie concretă au şi vocaţie generală;
c) toate rudele în grad succesibil au atât vocaţie succesorală generala, cat si concretă, dat fiind faptul
ca în cazul mostenirii legale, vocatia succesorala este guvemată de principiul reciprocității.
41. Devoluţiunea succesorală:

a) înseamnă atribuirea patrimoniului succesoral către anumiţi moştenitori, altfel spus,
determinarea moştenitorilor îndreptatiti să primească moştenirea;
b) este legală în ipoteza în care cel decedat nu a dispus prin testament de patrimoniul sau;
c) este legală, chiar dacâ de cuius a dispus mortis causa de întregul său patrimoniu, căci testamentul
însuşi trebuie sa respecte toate cerintele legii, aceasta determinând astfel regulile devoluţiunii
succesorale, chiar în situaţia în care exista act de ultimă voinţă al defunctului.
42. Constituie principiu al devolutiunii legale a mostenirii:

a) principiul proximitâţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiasi clase de mostenitori;
b) principiul venirii la succesiune doar a mostenitorilor legali acceptanti;
c) principiul egalității partilor succesorale ale rudelor din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.
43. Constituie principiu al devolutiunii legale a mostenirii:

a) principiul venirii la mostenire in nume propriu si doar ca exceptie prin reprezentare;
b) principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de mostenitori;
c) principiul libertăţii de a alege între însuşirea titlului de mostenitor prin acceptare şi dezicerea de
acest titlu prin renunţarea la moştenire.
44. Gradul de rudenie:

a) diferențiază rudele în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;
b) reprezinta distanţa între doua rude, măsurată pe linia legăturii de rudenir, dupâ numârul
naşterilor intervenite;
c) nu prezintă relevanța, în determinarea ordinii venirii la moştenire în temeiul legii.
45. Dintre cei care fac parte din clasa I de mostenitori legali, amintim:
a) copiii lui de cuius;
b) toate rudele de gradul I ale celui decedat;
c) copiii lui de cuius şi soţul sau supravieţuitor.
46. Din clasa a II-a de mostenitori legali fac parte:

a) atât unele rude în linie dreaptă, cat şi unele rude în linie colaterală ale defunctului; este
motivulpentru care i se mai spune si clasa mixtă de moştenitori;
b) ascendentii privilegiati si colateralii ordinari;
c) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi.
47. Venirea concomitentă la succesiune a mostenitorilor din doua clase diferite:

a) este exclusă, deoarece se opune principiul venirii la succesiune a moştenitorilor legali în ordinea
claselor;
b) este posibilă, dar ca excepţie, în situaţia in care, urmare dezmostenirii, rudele lui de cuius
din clasa cea mai apropiata nu pot culege întreaga moştenire, partea rămasă revenind rudelor
din clasa subsecventă;
c) este posibilă doar în situaţia existenţei unor rudelor de acelaşi grad care apartin unor clase
diferite; aceasta deoarece gradul de rudenie este mijlocul tehnic care determină cine vine la
moştenirea legală şi are prioritate în raport cu clasa de moştenitori; gradul de rudenie opereaza si cat
priveste rudele din clase succesorale diferite.
48. în cadrul clasei a II-a de moştenitori:

a) părinţii defunctului, rude de gradul I nu îi înlătură de la mostenire pe colateralii privilegiati
ai lui de cuius, deşi aceştia sunt ruse de grad mai îndepărtat, fiind în prezenţa unei excepţii de
la principiul proximității gradului de rudenie în cadrul aceleiasi clase succesorale;
b) principiul enunţat la litera a) nu cunoaşte această excepţie, astfel încât dacă există părinţi care vor
şi pot veni la moştenire, colateralii privilegiaţi vor fi înlăturați;
c) nu existâ decât rude într-o singură linie, astfel încât nu se pot întâlni în clasa a II-a succesorala
moştenitori legali în linie dreaptă cu rude colaterale în grad succesibil.
49. Reprezentarea succesorală:

a) nu constituie exceptie de la niciunul dintre principiile devolutiunii succesorale legale;
b) nu constituie excepţie de la principiul chemării rudelor la moştenire in ordinea claselor de
mostenitori, dar este exceptie pentru celelalte doua principii ale devoluţiunii succesorale
legale;
c) este excepţie numai de la principiul proximității gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de
moştenitori.
50. Pot veni la mostenire prin reprezentare succesorala:

a) numai descendenţii copiilor defunctului;
b) descendenții copiilor defunctului și descendenții fraților si surorilor defunctului, nu şi alţi
succesori ab intestat;
c) numai rudele în linie dreapta ale defunctului, ascendentii si descendendi.
51. Reprezentarea succesorală, ca instituţie juridică:

a) este reglementată în noul Cod civil asemănător, dacă nu chiar identic cu reglementarea pe care o
avea în Codul civil de la 1864;
b) are, potrivit Codului civil în vigoare, o noutate majora si anume posibilitatea ca, alături de
predecedat, să poată fi reprezentat şi nedemnul faţă de defunct;
c) nu este altceva decat o înfaţişare, pentru materia dreptului de mostenire, a reprezentării legale a
minorului de câtre parinte sau a reprezentării convenţionale a mandantului de catre mandatar.
52. Imposibilitatea nedemnului de a fi reprezentat de catre copiii săi, consacrată de Codul civil
de la 1864:
a) era socotită de către doctrină o soluţie inechitabilă căci extindea efectele nedemnităţii
asupra unei categorii de persoane - descendenţii nedemnului fară vină pentru fapta părintelui
lor;
b) era considerată de către cei mai multi autori o consecința firească rezultata din cerinţa
reprezentării succesorale, ca locul reprezentatului să fie util;
c) nu exista ca problema juridica, pentru ca si Codul civil anterior (la fel ca acela în vigoare)
permitea reprezentarea nedemnului.
53. Descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului:

a) pot veni la mostenire prin reprezentare la infinit;
b) pot veni la mostenire prin reprezentare numai pânâ la gradul IV, inclusiv;
c) pot veni la mostenire prin reprezentare in mod diferit în ceea ce priveste gradul de rudenie;
descendenţii amintiţi în enunţ, la infinit, iar rudele colaterale menţionate în enunţ, până la
gradul IV, inclusiv.
54. Potrivit Codului civil în vigoare nu pot avea calitatea de reprezentat:

a) atât nedemnul, cat şi renunţătorul;
b) numai cel care a renuntat la mostenire;
c) nici renunţătorul, nici persoana străină de moştenire, căreia i s-a stins dreptul de opţiune
succesorală prin neexercitarea sa în termen.
55. Persoana dispărută:

a) nu poate fi, în principiu, reprezentată pentru că dispărutul este considerat a fi în viaţă;
b) poate fi reprezentata doar dacă este nedemnă fata de cel care lasă moştenirea, deoarece
Codul civil în vigoare permite reprezentarea nedemnului, chiar dacă acesta s-ar afla în viaţă
la data deschiderii moştenirii;
c) poate sta în calitate de reprezentat, chiar dacâ e în viaţă şi cu toate că nu e nedemnă deoarece
printre conditiile cerute pentru a opera reprezentarea succesorală nu se regăsește aceea ca
reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, lipsit de capacitate succesorala.
56. Reprezentantul:
a) trebuie sa îndeplinească toate condiţiile generale cerute de lege pentru a moşteni, raportate
lamoştenirea pe care o culege prin reprezentare;
b) trebuie sa îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru a-l moşteni pe reprezentat;
c) poate fi chiar nedemn faţă de reprezentat şi totuşi sa foloseasca beneficiul reprezentării,
căci în temeiul său, reprezentantul vine la o altă moştenire, nu la cea lăsată de reprezentat.
57. Reprezentarea succesorală operează:

a) în toate cazurile (în sensul precizat de art. 966, alin. (2), C.civ.);
b) de drept şi imperativ;
c) doar la cererea partii interesate.
58. Efectul general al reprezentarii succesorale constă în:

a) împârtirea moştenirii pe tuîpinâ;
b) împărtirea moştenirii pe capete;
c) împârţirea moştenirii fie pe tulpină, fie pe capete, potrivit opţiunii succesibililor.
59. Scopul reprezentării succesorale poate fi sintetizat în următoarea formulare:

a) de a îndrepta consecinţele împotriva ordinii fireşti în ceea ce priveşte venirea la moştenire
introduse, de pildâ, de predecesul copilului în raport cu pârmtele;
b) de a îndrepta consecinţele împotriva ordinii fireşti în ceea ce priveşte venirea la moştenire,
determinate, de pildă, de supravieţuu-ea pârintelui în raport cu copilul sau;
c) de a acorda protectie copilului lipsit de capacitate de exercitiu.
60. Printre moştenitorii legali care fac parte din clasa I succesorală se numără următoarele
categorii de descendenţi:
a) copiii din casatorie şi urmaşii acestora;
b) copiii din afara căsătorie a căror filiaţie a fost stabilita potrivit legii si urmaşii acestora;
c) copiii fraţilor şi surorilor defunctului şi urmaşii acestora.
61. Moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între
aceştia:
a) în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu;
b) pe tulpinâ, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală;
c) în toate cazurile în mod egal, căci potrivit unuia dintre principiile devoluţiunii succesorale legale,
în cadrul aceleiași clase, moştenitorii de acelaşi grad moştenesc în părti egale.
62. Reprezintă caracter juridic al dreptului la moştenire al descendenţilor:

a) faptul ca pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu si prin reprezentare succesorală;
b) faptul că sunt moştenitori rezervatari, astfel încât liberalităţile consimţite de defunct (pe
când era în viaţă) care Ie încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii;
c) faptul câ datorează raportul donaţiilor primite de la cel acum decedat, când vin la moştenire unii
cu alţii, dar nu şi în situaţia concursului cu sotul supravietuitor.
63. Descendenţii din prima clasă succesorală:

a) sunt moştenitori sezinari;
b) nu au sezina, urmand ca funcţia însezinării lor sa o aiba certificatul de moştemtor;
c) au sezină, care Ie conferă pe lângă stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral şi dreptul
de a administra acest patrimoniu si de a exerclta drepturile şi acţiunile lui de cuius.
64. Clasa a II-a de mostenitori legali este formata numai din:

a) rude în linii diferite, dar de acelasi grad;
b) numai din rude de grade diferite, dar în aceeaşi linie;
c) din rude în linii diferite si de grade diferite.
65. Rudele din clasa a II-a vin la mostenire numai, de pilda, daca:
a) defunctul nu are descendenti;
b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi total, astfel încât întreaga moştenire
este culeasă de moştenitorii din clasa subsecventă;
c) defunctul are descendenţi, însă aceştia au renunţat la moştenire.
66. Au calitatea de ascendenti privilegiati:

a) tatăl şi mama defunctului;
b) părinţii adoptivi ai celui decedat;
c) ascendenţii de gradul I si de gradul al II-lea (pârinţii şi bunicii lui de cuius).
67. Posibilitatea ca o persoana sa aiba nu doi, ci trei sau patru părinţi:

a) nu există în prezent şi nici nu a existat în sistemul nostru de drept;
b) există în cazul în care a fost încheiată o adopţie cu efecte restrânse, câtâ vreme acest fel de
adoptie era valabil, era actual; vocatie succesorala la moştenirea defunctului adoptat cu efecte
restrânse au atât adoptatorii, cat şi părinţii fireşti, în raport cu care nu se rupeau relatiile de
mdenie;
c) chiar dacâ a existat, nu mai are relevantă, câci legiuitoml a renuntat la adopţia cu efecte restrânse,
iar aprecierea cercului de moştenitori se va face în funcţie de legea în vigoare la data deschiderii
moştenirii; ori, in prezent, adoptatul rupe legăturile de rudenie cu parintii săi fireşti.
68. Reprezintă caractere juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi:

a) pot veni la mostenire atât în nume propriu, cat si prin reprezentare succesorală;
b) sunt moştenitori rezervatari;
c) nu au beneficial sezinei.
69. Au calitatea de colaterali privilegiati ai defunctului:

a) fratii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;
b) copiii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al III-lea;
c) nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-lea.
70. Din subclasa colateralilor privilegiati, fac parte urmatoarele categorii de frati:
a) frății buni care au aceeasi mamă şi acelaşi tată, fiind rezultaţi din aceeaşi căsătorie;
b) fraţii uterini (care au aceeaşi mamă şi taţi diferiţi), respectiv fraţii consangvini (care au
acelaşi tată si mame diferite, acestia fiind rezultati din căsătorii diferite sau din afara
căsătoriei);
c) fratii rezultaţi din adopţie.
71. Colateralii privilegiaţi:

a) pot culege moştenirea atât in nume propriu, cat si prin reprezentare;
b) nu beneficiazâ de rezervă succesorală;
c) sunt moştenitori sezinari.
72. Ascendenţii ordinari:

a) fac parte, alaturi de ascendentii privilegiati din a doua clasa de mostenitori legali;
b) alcătuiesc o clasâ distinctă de moştenitori legali, clasa a III-a;
c) sunt bunicii, străbunicii şi ceilalţi ascendenţi mai îndepârtaţi ai defunctului, fara limită de
grad.
73. Ascendenţii ordinari:

a) pot veni la mostenire numai în nume propriu, nu si prin reprezentare succesorală;
b) nu sunt ţinuţi sa raporteze donaţiile primite de la defunct;
c) îşi păstrează calitatea de moştenitori sezinari pe care o aveau şi potrivit Codului civil de la 1864.
74. Din cea de-a IV-a clasa de mostenitori legali, cea a colateralilor ordinari, fac parte:
a) unchii şi mâtuşile celui decedat (rude de gradul al III-lea);
b) verii primari ai lui de cuius (rude de gradul al patrulea);
c) fraţii şi surorile bunicilor defunctului (rude de gradul al IV-lea).
75. Colateralii ordinari:

a) nu sunt ţinuţi să raporteze donaţiile cu care au fost gratificati de catre cel acum decedat;
b) nu sunt mostenitori rezervatari, dar beneficiaza de sezina;
c) pot veni la mostenire doar în nume propriu, nu si prin reprezentare succesorala.
76. Din faptul că statutul succesoral al soţului supravieţuitor este în prezent reglementat de
acelasi actnormativ - Codul civil, nu de acte normative diferite:
a) nu putem trage concluzia ca a dispârut excepţia de la caracterul unitar al transmisiunii
succesorale, consacratâ anterior de art. 5 al Decretului-lege nr. 319 din 1944 cat priveşte
dreptul special de moştenire legală asupra mobilelor şi obiectelor apartinând gospodăriei
casnice şi darurilor de nuntă;
b) putem afirma cu îndreptăţire ca transmisiunea succesorala este unitara chiar dacă se face, printre
moştenitori fiind prezent şi soţul supravieţuitor, potrivit unor articole, este adevarat, diferite ca
reglementare, dar ale aceluiasi act normativ: Codul civil;
c) nu putem totusi ignora exceptia consacrata de lege lata de art. 974 C.civ. care, în termeni
asemânători, dar nu identici, reglementează dreptul special de moştenire al soţului
supravieţuitor, care-şi avea anterior sediul în art. 5 al Decretului-lege nr. 319 din 1944; cata
vreme moştenirea se transmite potrivit unor prevederi legale diferite, art. 971-972 C.civ. pe de
o parte si art. 974 C.civ. pe de alta parte, transmisiunea succesorala nu e unitara, desi
prevederile sunt cuprinse, amândouă, în Codul civil.
77. Condiţia specială cerută soţului supravieţuitor pentru a fi moştenitor legal este:
a) existenţa calității de soţ la data deschiderii moştenirii, indiferent de durata căsătoriei;
b) ca la data decesului celui care lasa mostenirea, sa existe calitatea de sot sau de concubin, în
ultimul caz, cu precizarea ca durata concubinajului este necesar a fi fast de cel putin cinci ani;
c) existenţa calităţii de soţ cu precizarea ca durata căsătoriei sa fi fost de cel putin cinci ani.
78. Calitatea de soţ subzistâ, la fel si vocatia succesorala:

a) daca la data deschiderii mostenirii procesul de divort era in curs;
b) în situaţia în care, la data deschiderii moştenirii, deşi se pronunţase divortul, hotărârea
judecătoreascâ nu râmăsese definitiva;
c) şi în situaţia existenţei la data decesului a unei hotârâri de divort definitive, timp de un an, socotit
de la momentul râmânerii definitive a hotararii judecâtoreşti, dar numai în privinţa efectului
succesoral, in sensul supravieţuirii, pentru această perioadă, a vocaţiei (chemării) la moştenire.
79. Mărimea şi compunerea moştenirii lăsate de o persoanâ căsătorită:

a) depind de regimul matrimonial ales;
b) nu depind de unul sau altul dintre regimurile matrimoniale caci, noul Cod civil, urmând
dispoziţiile din Codul familiei, a reglementat la rându-i un singur regim matrimonial: cel al
comunității legale;
c) nu sunt influentate de regimurile matrimoniale, de vreme ce partea pe care o ia soţul
supravieţuitor cu titlu de moştenire din averea soţului decedat este completată de ceea ce stâpâneşte
în calitate de proprietar comun sau exclusiv din bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
80. In cazul existenţei unei clauze de preciput, bunurile vizate de aceasta:

a) sunt supuse raportului datorat de sotul supravietuitor beneficiar;
b) nu vor fi raportate de catre sotul supravietuitor beneficiar;
c) nu sunt supuse raportului donatiilor, dar sunt supuse reductiunii daca afectează rezerva
succesorala.
81. Printre drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor, reglementate de Codul civil în
vigoare, seregăseşte:
a) un drept de mostenire în concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori sau, în absenţa
acestora, un drept de moştenire exclusiv;
b) un drept vremelnic de abitatie asupra casei de locuit;
c) un legat prezumat de lege asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodăriei casnice şi asupra
darurilor de nuntă.
82. Darurile de nuntă făcute soţului acum decedat, precum şi partea soţului decedat din
darurile denunta, facute in comun sotilor:
a) nu mai fac parte din mostenire, de vreme ce ele nu mai figurează între bunurile care, potrivit art.
974 C.civ., pot face obiectul unui drept special de moştenire legală reglementat exclusiv în favoarea
soţului supravieţuitor;
b) fac parte din mostenire, dar se deferă moştenitorilor în temeiul art. 971-972 C.civ., care
reglementează un drept succesoral pe care soţul supravieţuitor îl are în concurs cu fiecare
clasa de mostenitori legali;
c) au regimul precizat la litera b) doar darurile de nuntă facute în comun sotilor cu ocazia încheierii
căsătoriei, nu şi darurile de nuntă făcute exclusiv soţului defunct, care sunt şi rămân proprietatea
acestuia; enuntul problemei la care avem a răspunde este, aşadar, in parte, impropriu formulat.
83. In reglementarea Codului civil în vigoare, soţul supravieţuitor:

a) are un drept la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori;
b) are un drept la moştenire în concurs numai cu clasele II, III si IV de mostenitori, nu şi cu
descendenţii în linie dreaptă (care alcătuiesc prima clasă succesorală), aceştia înlăturându-l de la
moştenire pe soţul supravieţuitor;
c) nu are un drept de moştenire în concurs cu rudele în grad succesibil ale sotului decedat, acestea
înlăturându-l de la succesiune pe soţul supravieţuitor, cum se întâmpla în sistemul initial al Codului
civil de la 1864.
84. Codul civil în vigoare acordă soţului supravieţuitor, în concurs cu moştenitorii legali din
cele patru clase:
a) o cotâ succesorală fixă, de 1/2;
b) o cotă variabilâ în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care acesta vine în concurs;
c) o cotă diferită din moştenire, care, ca principiu, creşte pe măsură ce se îndepărtează clasa
de moştenitori legali cu care soţul supravieţuitor vine in concurs.
85. In ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori:
a) se stabileşte mai întâi cota cuvenitâ soţului supravieţuitor; restul împărtindu-se intre
ceilalţi moştenitori;
b) se atribuie cu preferinţă cotele succesorale ale comostenitorilor, iar sotul ia din moştenire ceea ce
rămâne;
c) portiunea soţului supravieţuitor, în toate cazurile, se impută asupra moştenirii, diminuând
astfel părtile care se cuvin celorlalţi moştenitori.
86. In situaţia de excepţie în care, soţul supravieţuitor vine în concurs nu cu una, ci cu două
clase demostenitori legaii, potrivit Codului civil:
a) cota soţului supravieţuitor se stabileşte ca şi când concursul soţului ar fi numai cu cea mai
apropiata dintre clase;
b) cota soţului rămas în viata se determină în funcţie de moştenitorii ce alcâtuiesc clasa succesorală
mai îndepărtată;
c) cota succesorală a sotului supravieţuitor este alta decât in oricare dintre ipotezele menţionate la
literele a) şi b); această cotă este special reglementata pentru cazul în discuţie şi se situează ca ordin
de mărime între cotele de moştenire la care soţul are dreptul, cand vine în concurs, ca primă situaţie,
cu clasa mai îndepărtată, iar apoi, cu clasa mai apropiata.
87. Printre condițiile ce trebuie îndeplinite ca soţul supravieţuitor să aibă dreptul de

abitaţiereglementat de art. 973 C.civ., pot fi mentionate:
a) soţul supravieţuitor a locuit în acea casă până la data deschiderii moştenirii;
b) casa aparţine moştenirii, face parte din bunurile acesteia;
c) soţul supravieţuitor să nu aibă nici un drept real care să-i confere folosinţa unei alte
locuinţe corespunzător nevoilor sale.
88. Condiţiile cerute pentru existenţa dreptului de abitaţie al soţului supraviețuitor,

reglementat de art. 973 C.civ., trebuie îndeplinite:
a) cumulativ;
b) alternativ;
c) facultativ.
89. Printre caracterele juridice ale dreptului de abitatie reglementat de art. 973, C.civ. se
numără:
a) caracterul de drept real;
b) caracterul de drept temporar (vremelnic);
c) caracterul de drept de creanţă.
90. Condiţiile pentru existenţa dreptului special de moştenire al soţului supravieţuitor,

reglementat deart. 974 C.civ. (asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic care au fost
afectate folosintei comunea sotilor) sunt:
a) soţul supravieţuitor să vină în concurs cu o altă clasă succesorală, subsecventă, nu cu
clasadescendenţilor în linie dreaptă, prin urmare nu cu prima clasă de moştenitori;
b) soţul supravieţuitor sa nu aibă deja în proprietate, ca bunuri proprii, bunuri de natura celor ce fac
obiectul dreptului special de mostenire despre care vorbim;
c) soţul acum decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati inter vivos
saumortis causa, căci o putea face câtă vreme rezerva succesorală a soţului supravieţuitor nu
ia in calculaceastă categorie de elemente ale activului succesoral.
91. Scopul avut în vedere prin reglementarea în favoarea soţului supravietuitor a dreptului
specialexclusiv de moştenire, prevăzut de art. 974 C.civ. (asupra mobilierului şi obiectelor de
uz casnic, ceau fost afectate folosinţei comune a soţilor) este probabil:
a) de a prezerva soţului supravieţuitor standardul de viaţă pe care acesta l-a avut, alături de
soţul său,în timpul căsătoriei;
b) de a spori nivelul de trai avut în timpul căsătoriei:
c) de a nu adauga, în ceea ce îl priveşte pe soţul supravieţuitor, la suferinţa pricinuita de
decesulsoţului sau, o alta, ca urmare a diminuarii nivelului sau de viaţă faţă de cel de până
atunci.
92. Rezerva succesorală este:

a) partea din bunurile, succesiunii la care in virtutea legii, mostenitorii rezervatari au dreptul,
chiarîmpotriva voinţei celui decedat manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri;
b) partea din mostenire sustrasa vointei liberale a defunctului, dar nu si dezmoştenirilor, căci actele
de dezmoştenire nu reprezintă liberalitâţi;
c) partea din mostenire cu privire la care cel ce o lasa nu poate încheia acte cu titlu gratuit, indiferent
care ar fi natura lor juridică (liberalitati sau acte dezinteresate).
93. Cotitatea disponibilă reprezintă:

a) partea din bunurile mostenirii care nu este indisponibilizata (spre deosebire de rezerva
succesorală) prin lege si de care cel acum decedat a putut dispune prin liberalităţi în mod
neîngrâdit;
b) partea din mostenire ce excede rezervei succesorale şi in limitele careia pot fi încheiate acte
juridice cu titlu gratuit, chiar dacâ există moştenitori legali, dar alţii decât cei rezervatari;
c) partea din moştenire în limitele careia trebuie sa se încadreze liberalitâtile mortis causa consimţite
de de cuius, nu însâ neapărat şi liberalitâţile inter vivos, căci acestea din urmă au fost încheiate şi au
produs efecte înainte de deschiderea succesiunii.
94. Rezerva succesorală:

a) este o parte a mostenirii, iar acest caracter determina consecinte importante ale regimului
sau juridic;
b) nu reprezintâ propriu-zis o parte a mostenirii, ci doar se calculează având ca referinţă masa
succesorală; aceasta, deoarece rezerva succesorală este atribuită moştenitorilor rezervatari în mod
imperativ de lege, nu prin voinţa celui acum decedat;
c) nu reprezintă o parte a mostenirii, fiind acordata unora dintre succesori de lege, aşa încât aceştia
pot culege bunurile ce alcâtuiesc rezerva, chiar dacâ renunţâ la moştenire.

a) poate fi micșorată, dar nu mărita, prin acordul mostenitorilor rezervatari cu ceilalţi succesori, dar
nu prin manifestarea de vointa a celui care lasă moştenirea;
b) poate fi micșorată prin înţelegerea moştenitorilor, cu condiţia ca acest acord de voinţe sa intervină
dupâ data deschiderii moştenirii, căci altfel ar fi nul de drept ca pact asupra unei succesiuni viitoare;
c) are caracter imperativ, atat categoriile de succesori rezervatari, cat si întinderea rezervei,
fiind stabilite de lege, fara posibilitatea de modificare din partea lui de cuius sau a
mostenitorilor.
96. Moştenitorii rezervatari:

a) au calitatea de creditori ai valorii rezervei succesorale, aşa încât poate fi acordată prin echivalent
banesc;
b) au, în principiu, dreptul la rezerva in natura in bunuri ale succesiunii, caci rezerva este o
parte a moştenirii; in consecinţâ, aşa cum succesorii dobândesc moştenirea în natură, la fel,
dacă sunt rezervatari, sunt indreptatiti si la rezervă;
c) nu au ca regula dreptul la rezervă în natură caci, deşi calculată asupra masei succesorale rezerva
este un drept conferit de lege, nâscut la data deschiderii moştenirii în persoana rezervatarilor,
cuvenit acestora chiar daca sunt renunţâtori.

a) este o cotâ fixâ (1/2) dintr-o cota variabila (cota pe care ar fi cules-o moştenitorul
rezervatar, dacă cel decedat nu ar fi dispus prin liberalităţi sau dezmoşteniri); prin urmare, în
principiu, rezerva succesorală este o fracţiune raportată la o altă fracţiune din moştenire;
b) potrivit opiniei majoritare din doctrina se atribuie moştenitorilor îndreptâţiţi, în mod
individual;
c) se atribuie celor care au dreptul la ea în mod colectiv, neîndoiehic astfel si fara excepţie.
98. Potrivit art. 1087 C.civ. sunt mostenitorii rezervatari:

a) descendentii de orice grad ai celui decedat;
b) soţul supravieţuitor;
c) colateralii privilegiaţi ai defunctului.
99. Sancţiunea încălcării rezervei succesorale este:

a) reducţiunea liberalitâţilor excesive;
b) nulitatea liberalităților sau a liberalitâţii ce au depășit cotitatea disponibila;
c) caducitatea liberalităților menţionate la literele a) si b).
100. Pot cere reductiunea liberalităților excesive:

a) moştenitorii rezervatari;
b) succesorii moştenitorilor rezervatari:
c) creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari.
101. Constituie reguli privind ordinea în care liberalităţile sunt supuse reductiunii:
a) legatele se reduc înaintea donatiilor;
b) legatele se reduc toate deodata si proportional (afara daca testatorul a dispus ca anumite
legate vor avea preferința, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate);
c) donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.
102. Potrivit Codului civil, constituie cai de realizare a reductiunii liberalitâţilor excesive:
a) buna-învoială a celor interesaţi;
b) excepţia de reducţiune invocată în faţa instanţei judecâtoreşti;
c) acţiunea judecătoreascâ în reducţiune.
103. Raportul donaţiilor:
a) este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin
efectivsi împreună la moştenirea legală, de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost
donate fara scutirede raport de către de cuius;
b) priveşte numai pe anumiţi moştenitori legali, printre aceştia şi soţul supravieţuitor, indiferent cu
cine ar veni el în concurs;
c) nu există dacă donaţia este facuta cu scutire de raport.
104. Privite comparativ, se poate afirma că între raportul donaţiilor si reducţiunea

liberalitâţilorexcesive:
a) o deosebire semnificativă este aceea ca raportul donaţiilor operează chiar dacâ nu a fost
încălcată rezerva succesorală, în timp ce reducţiunea liberalităților excesive operează exclusiv
în ipoteza nesocotirii rezervei succesorale a moştenitorilor rezervatari;
b) este vorba de o asemănare, constând în faptul ca ambele institutii juridice se aplică acelor cazuri
în care a fost încălcată rezerva succesorală, întâi fiind raportate donaţiile, apoi fiind supuse
reducţiunii restul liberalităților, în măsura în care rezerva nu a fost întregită;
c) este o diferenta de la parte la întreg; într-adevâr şi raportul donaţiilor este o forma de reducţiune,
dar limitată la liberalitâţile inter vivos (donatii), neaplicându-se celor mortis causa (legatelor).
105. Printre donaţiile supuse raportului se află:

a) donaţiile facute prin înscris autentic;
b) darurile manuale;
c) donaţiile simulate sub forma unor înstrăinâri cu titlu oneros.
106. Din perspectiva căilor de realizare, distingem urmatoare tipuri de raport al donaţiilor:
a) raport prin bună-învoială;
b) raport pe cale judecâtorească;
c) raport fortat al donatiilor.
107. In afară de accepţiunea de instituţie juridică, noţiunea de opţiune succesorală are:

a) numai înţelesul de act juridic de opţiune succesorală;
b) numai înţelesul de drept subiectiv de optiune succesorala;
c) atât înţelesul de act juridic de opţiune succesorală, cat si pe cel de drept subiectiv de opţiune
succesorală, urmând ca sensul noţiunii să fie apreciat m mod concret, din contextul în care
este folosita.
108. Laturile opţiunii succesorale sunt:

a) acceptarea moştenirii;
b) acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar;
c) renunţarea la moştenire.
109. Succesibilul este:
a) persoana care intenţionează să accepte moştenirea, dar care nu o face pentru ca nu îndeplineşte
cel putin una dintre conditiile necesare pentru a moşteni;
b) persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a mosteni, dar care nu şi-a
exercitat încâ dreptul de optiune succesorala;
c) persoana cu vocatie succesorala (singura conditie pentru a mosteni ce trebuie observată pentru a
se aprecia existenţa calitâţii de succesibil), dar care nu și-a exercitat încâ dreptul de optiune
succesorala.
110. Actul juridic de optiune succesorala este:

a) unilateral, deoarece reprezinta manifestarea de voinţă a unei singure persoane, a
succesibilului;
b) esenţialmente personal, asemenea testamentului, caci nu poate fi exercitat printr-un reprezentant
legal ori prin mandatar;
c) pur şi simplu, neputând fi afectat de modalităţi (termen, condiţie, sarcină).
111. Codul civil, în art. 1101 prevede, in mod expres, pentru nesocotirea caracterelor juridice
aleoptiunii succesorale de act indivizibil si pur si simplu (neafectat de modalităţi), sancţiunea:
a) nulităţii relative a actului de optiune;
b) nulitătii absolute a actului de optiune;
c) rezoluţiunii actului de opţiune succesorală.
112. Caracterul irevocabil al acceptarii mostenirii, ca latura a actului de optiune succesorală:

a) nu prezintă excepţii, fiind consacrat în adagiul semel heres, semper heres;
b) are şi excepţii în sensul că, asemănâtor renunţării şi acceptarea moştenirii poate fi revocată;
c) este o trâsătură ce priveşte în realitate ambele laturi ale actului de opţiune: atât acceptarea, cat şi
renunţarea la moştenire.
113. Pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorala, Codul civil în vigoare:

a) nu reglementează niciun termen;
b) prevede acelaşi termen ca si Codul civil de la 1864: 6 luni;
c) reglementează un termen dublu faţă de cel anterior, anume de un an.
114. Termenul în care, potrivit art 1103 C. civ, trebuie exercitat dreptul de opţiune
succesorală este:
a) de prescripţie;
b) de decădere;
c) de recomandare.
115. Dreptul de opţiune succesorală este:

a) un drept la actiune;
b) un drept personal nepatrimonial;
c) un drept subiectiv.
116. Instituţiile suspendării şi repunerii în termen:

a) nu se aplică şi termenului de optiune succesorala, acesta fiind unul de decădere, iar suspendarea şi
repunerea în termen se aplică exclusiv în ceea ce priveşte termenele de prescripţie extinctivă;
b) se aplică şi termenului de un an pentru exercitarea dreptului de optiune succesorală, cu
titlu de excepţie, deşi este vorba de un termen de decădere;
c) nu privesc dreptul subiectiv de opţiune succesorală, căci pentru exercitarea acestuia nu există
reglementat un termen de Codul civil sau de un alt act normativ.
117. Termenul de opţiune succesorală curge:

a) întotdeauna de la data deschiderii mostenirii;
b) în principiu de la data deschiderii mostenirii, Codul civil reglementând şi unele situaţii în
care, prin excepţie, termenul de opţiune curge de la o altă data, ulterioară deschiderii
succesiunii;
c) de la data deschiderii moştenirii, dar numai în ceea ce priveste acceptarea acesteia; este motivul
pentru care poate fi socotita improprie denumirea de termen de opţiune succesorală, câtă vreme
renunţarea la moştenire se poate face oricând.
118. Succesibilul inactiv, în sensul că lasă să se scurgă termenul de un an de la deschiderea

moşteniriişi nu optează, devine:
a) acceptant implicit, tacit, prin nerenuntare;
b) în principiu strain de moştenire prin decaderea din dreptul de opţiune succesorală;
c) în mod indubitabil renunţător, fiind de principiu că renunţarea la mostenire, dând expresie
principiului consensualismului, poate fi atât tacită, cat şi expresă.
119. Acceptarea moştenirii, din perspectiva clasificării, poate fi:

a) expresă şi tacită;
b) voluntară şi forțată;
c) pură şi simplă şi sub beneficiu de inventar.
120. Acceptarea expresă a moştenirii se poate face:

a) printr-un înscris autentic;
b) numai printr-un înscris autentic;
c) printr-un înscris sub semnătură privată.
121. Intre actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra
moştenirii,care, potrivit art. 1110, alin. (1), C.civ. au valoare de acceptare tacită se regăsesc:
a) actele de înstrâinare, cu titlu gratuit sau oneros, de catre succesibil a drepturilor asupra
moştenirii;
b) renunţarea cu titlu gratuit la moştenire în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor
subsecvenţi;
c) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinati.
122. Revocarea renunţării Ia moştenire:

a) nu este posibila, caci actul de opţiune succesorală este irevocabil, iar renunţarea este o latură a
opţiunii succesorale;
b) este posibilă cu singura conditie ca revocarea sa se facă înlâuntrul termenului de opţiune
succesorala;
c) este posibilă cu îndeplinirea cumulativă a doua condiţii: să nu se fi împlinit termenul de
opţiune succesorală şi aceea ca moştenirea sa nu fi fost acceptată, între timp, de alţi succesibili.
123. Ca urmare a revocarii renunţării la mostenire:

a) succesibilul devine mostenitor acceptant;
b) renaşte dreptul de opţiune succesorală cu ambele sale laturi: acceptare şi renunţare;
c) potrivit unei prevederi exprese din Codul civil suntem in prezenţa unei acceptări; revocarea
renunţării valoreazâ acceptare, iar această dispoziţie pune capăt unei controverse ce a existat
în doctrină în ceea ce priveşte problema discutată.
124. Dedaraţia de neacceptare, reglementatâ de art. 1111 C.civ.:

a) este o varietate de renuntare la mostenire;
b) are, contrar enuntului de la litera a), menirea sa prezerve dreptul de optiune succesorală cu
ambele sale laturi: acceptare şi renunţare;
c) are rostul sa evite însuşirea printr-un act de acceptare tacita a titlului de mostenitor.
125. Dedaraţia de neacceptare, reglementată de art. 1111 C.civ. trebuie data:

a) sub forma unui înscris autentic notarial;
b) sub forma unui înscris, fie si sub semnatura privată;
c) verbal.
TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢÂ
DREPTUL FAMILIEI
1. In cazul refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public de a desface căsătoria:
a) sotii pot ataca acest refuz la instanţa competentă să solutioneze divortul;
b) sotii pot ataca acest refuz pe cale administrativa;
c) soţii se pot adresa, pe cale separată, instanţei de judecată pentru repararea prejudiciului
creat prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civilă sau notarului public de a desface
căsătoria.
2. Regimul matrimonial încetează:

a) la data introducerii cererii de divort;
b) la data separaţiei în fapt, la cererea oricaruia dintre soti sau a ambilor soti;
c) la data rămânerii definitive a cererii de divort.
3. Dreptul la despăgubiri:
a) poate fi exercitat numai de sotul nevinovat de desfacerea căsătoriei;
b) poate fi exercitat de către oricare dintre soţi, în cazul divortului prin acordul partilor;
c) poate fi cerut si în cazul divortului prin acordul partilor.
4. Prestaţia compensatorie:
a) poate fi ceruta numai în cadrul procesului de divort, nu si ulterior, pe calea unei acţiuni
separate;
b) poate fi cerută împreună cu cererea de despăgubiri, dacă sunt întrunite condiţiile legale;
c) poate fi cerută împreună cu pensia de întreţinere, dacă sunt întrunite condiţiile legale.
5. Obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi:

a) se datorează şi atunci când starea de nevoie materială apare la 2 ani după divort, fiind cauzată de
împrejurare care are legătură cu căsătoria;
b) se datorează numai dacă starea de nevoie a aparut în timpul căsătoriei;
c) se datorează timp de un an de la desfacerea căsătoriei, dacă divorţul s-a pronunţat din
culpa exclusivă a soţului care cere întreţinerea.
6. Dreptul la despăgubiri:
a) poate fi cumulat cu prestatia compensatorie;
b) nu poate fi cumulat cu prestatia compensatorie;
c) poate fi cerut ulterior desfacerii căsătoriei, pe calea unei actiuni separate.
7. Dacâ întreţinerea prestată de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti nu era
datorată:
a) cel care a executat întreţinerea nu poate sa ceară restituirea ei de la cel care a primit-o;
b) cel care a executat întreţinerea poate sa ceară restituirea ei de la cel care avea, în realitate,
obligaţia sa o presteze;
c) cel care a executat întreţinerea poate sa ceară restituirea ei, în temeiul îmbogăţirii fara justa
cauzâ.
8. Data desfacerii câsâtoriei este:

a) data râmânerii definitive a hotârârii de divort;
b) data introducerii cererii de divort, daca actiunea este continuata de moştenitorii soţului
reclamant, nevinovat de desfacerea căsătoriei;
c) data eliberării certificatului de divort, in cazul divortului admmistrativ sau notarial.
9. Prestaţia compensatorie încetează:

a) prin recasotoritea soţului debitor;
b) prin recasătorirea soţului creditor;
c) prin dobândirea de resurse materiale, de natură sa îi asigure sotului creditor, condiţii de
viata asemânâtoare celor din timpul căsătoriei.
10. Filiația fata de mama:

a) se stabileşte în aceleaşi condiţii ca şi filiatia fata de tată;
b) se stabileşte numai prin recunoastere de maternitate;
c) se stabileşte prin faptul nasterii, precum si prin recunoastere de maternitate sau prin
hotarare judecatoreasca.
11. Prezumţia de paternitate:

a) se aplică numai pentru copilul din casatorie;
b) se aplică şi pentru copilul recunoscut;
c) se stabileşte exclusiv pentru copilul din afara căsătoriei.
12. Acţiunea în tâgada paternităţii:

a) poate fi pornita de soţul mamei împotriva copilului;
b) poate fi pornita de tutorele sotului interzis;
c) poate fi pornita de pretinsul tata biologic.
13. Termenul de prescripţie a acţiunii în tăgada paternităţii este de:

a) 3 ani, pentru soţul mamei;
b) 3 ani, pentru mama copilului;
c) 3 ani, pentru pretinsul tata biologic al copilului.
14. Acţiunea în tăgada paternității:

a) poate fi pornita de soţul mamei împotriva copilului;
b) poate fi pornita de tutorele sotului interzis;
c) poate fi pornita de pretinsul tata biologic.
15. Termenul de prescripţie a acţiunii în tăgada paternităţii este de:

a) 3 ani, pentru soţul mamei;
b) 3 ani, pentru mama copilului;
c) 3 ani, pentru pretinsul tata biologic al copilului.
16. Dreptul la acţiunea în tăgada paternităţii:

a) se prescrie în termen de 3 ani pentru pretinsul tata biologic;
b) se prescrie în termen de 3 ani pentru mostenitorii sotului mamei;
c) nu se prescrie în timpul vietii copilului.
17. Termenul de prescripţie a acţiunii în tăgada paternităţii începe să curgă:

a) de la data nasterii copilului, pentru mama acestuia;
b) de la data nasterii copilului, pentru sotul mamei;
c) de la data conceptiei copilului, cu conditia sa se nasca viu.
18. In actiunile privitoare la filiaţie:

a) reclamantul poate renunta la drept;
b) reclamantul nu poate renunta la drept;
c) persoana care introduce o acţiune în numele unui copil poate renunta la acţiune, în anumite
condiţii.
19. Acţiunea în contestarea filiaţiei din casatorie:

a) se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului;
b) este imprescriptibilă extinctiv;
c) poate fi introdusa de catre orice persoana interesata.
20. Acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de catre moştenitori:

a) se prescrie în termen de cel mult, un an de la data decesului titularului dreptului la acţiune;
b) nu se prescrie în timpul vieţii moştenitorilor titularului dreptului la acţiune;
c) moştenitorii tatălui biologic pot introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi copilului.
21. Dreptul la acţiunea pentru stabilirea filiaţiei faţă de mama:

a) se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului;
b) nu se prescrie în timpul vietii copilului;
c) se prescrie în termen de un an de la data decesului copilului, pentru moştenitorii acestuia.
22. Recunoaşterea copilului:

a) poate fi realizata prin testament;
b) poate fi realizata prin declaratie la serviciul de stare civila;
c) poate fi realizata prin înscris autentic.
23. Copilul decedat poate fi recunoscut de către tatăl său:

a) dacă a lăsat descendenţi firești;
b) în orice condiţii;
c) dacă a fast conceput şi s-a născut în afara căsătoriei.
24. Recunoaşterea este lovită de nulitate absolută dacă:

a) s-a realizat ca urmare a unui dol, ca viciu de consimţământ;
b) s-a realizat ca urmare a exercitarii unei forme de violenta, ca viciu de consimţământ;
c) s-a realizat într-o altă forma decât cea prevăzută de lege.
25. Prezumţia de paternitate:

a) este o prezumţie absolută;
b) este o prezumţie relativă;
c) este o prezumţie legală.
26. Dreptul la acţiunea în stabilirea paternității:
a) se prescrie în tennen de 3 ani de la data nasterii copilului;
c) se prescrie în termen de un an de la data majoratului copilului, daca mama sa nu a introdus
acţiunea m termenul legal.
27. Atunci când copilul s-a născut mort sau a decedat înainte de pronunţarea hotărârii
judecătoreştiprivind stabilirea paternităţii:
a) mama poate solicita pârâtului despăgubiri privind jumătate din cheltuielile naşterii şi ale
lehuziei;
b) mama nu poate solicita aceste despagubiri;
c) mama poate solicita despagubiri privind restituirea integrala a cheltuielilor cu naşterea şi lehuzia.
28. Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei:

a) poate fi pornita numai împotriva pretinsului tată;
b) poate fi promită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată;
c) poate fi doar continuată împotriva moştenitorilor pretinsului tată, dacă acesta a decedat dupa
introducerea actiunii.
29. Tatăl biologic poate introduce acţiunea în tâgada paternităţii:

a) împotriva soţului mamei şi a copilului;
b) numai împotriva mamei copilului;
c) numai împotriva soţului mamei.
30. Consimţământul părinţilor care doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terţ
donator, pentru a avea un copil:
a) poate avea numai forma autentica;
b) este irevocabil;
c) poate fi revocat numai în faţa notarului public.
31. Instituţia autoritaţii părinteşti:

a) se referă numai la drepturile şi îndatoririle pârinţilor cu privire la bunurile copilului;
b) se referă numai la drepturile şi îndatoririle părinților cu privire la persoana copilului;
c) se referă atât la drepturile şi îndatoririle părinților cu privire la persoana copilului, cat şi cu
privire la bunurile acestuia.
32. Pârintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani:

a) nu are drepturi si îndatoriri parinteşti fata de copilul sau;
b) are numai drepturile si îndatoririle parinteşti referitoare la persoana copilului;
c) are drepturi şi îndatoriri părinteşti referitoare atât la bunurile, cat si la persoana copilului.
33. Copilul devenit major:
a) nu mai are dreptul la întreţinere din partea părinților sai, în nicio situaţie;
b) nu mai are dreptul la întreţinere din partea părinţilor sai, dacă a împlinit vârsta de 25 de ani şi se
află în continuarea studiilor;
c) are dreptul la întreţinere din partea părinţilor sai, dacă se află în continuarea studiilor,
până la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani.
34. Părintele decăzut din exerciţiul drepturilor parinteşti:

a) este scutit de obligatia de a da întreţinere copilului;
b) este scutit de obligatia de a da întreţinere copilului, daca s-a instituit tutela;
c) nu este scutit de obligatia de a da întreţinere copilului.
35. Prezumţia filiaţiei fata de pretinsul tată din afara căsătoriei:

a) nu se aplica, deoarece copilul are statut din afara căsătoriei;
b) nu se aplica pentru copilul care are statut din căsătorie;
c) se aplică dacâ se dovedeşte că pretinsul tatâ a convieţuit cu mama copilului în perioada
timpului legal al concepţiei acestuia.
36. Obligatia de intretinere:

a) are caracter personal;
b) nu se stinge prin moartea creditorului sau a debitorului, daca prin lege nu se prevede altfel;
c) nu poate fi cedata sau urmărită, dacă prin lege nu se prevede altfel.
37. Ordinea de plată a întreţinerii este următoarea:

a) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor;
b) fratii şi surorile îşi datorează întreţinere înaintea părinţilor şi a bunicilor;
c) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere dupâ părinţi şi bunici.
38. Părintele care are drept la întreţinere de la mai multi copii:

a) poate, în caz de urgenta, să pornească acţiunea numai împotriva unuia dintre ei;
b) nu poate, în caz de urgenta, sa porneascâ acţiunea împotriva unuia dintre ei, deoarece toţi au
calitatea de debitori ai acestuia, în egală măsură;
c) poate, în caz de urgenţă, sa pomească acţiunea împotriva unuia dintre ei, dar acesta are
ulterior actiune în regres împotriva celorlalţi debitori, pentru partea fiecăruia.
39. Ordinea de plată a întreţinerii este următoarea:

a) soţii şi foştii soţi datorează întreţinere după ceilalţi obligaţi;
b) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere înaintea părinților;
c) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului.
40. Dacă întreţinerea prestată de bunăvoie sau ca urmare a unei hotârâri judecătoreşti, nu era
datorată:
a) cel care a executat obligatia nu poate sa ceara restituirea acesteia, de la cel care a primit-o;
b) cel care a executat obligaţia poate sâ ceară restituirea acesteia, de la cel care avea, în
realitate, obligaţia să o presteze;
c) cel care a executat obligaţia poate sa ceară restituirea acesteia, în temeiul îmbogâţirii fară
justă cauză.
41. Data de la care se datoreaza pensia de întreţinere este:

a) data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se admite acţiunea;
b) data cererii de chemare în judecată;
c) o data anterioarâ cererii de chemare in judecată, dacă introducerea acesteia a fost
întârziată din culpa debitorului.
42. Intreţinerea datorată de părinte se stabileşte astfel:

a) până la o pătrime din venitul net lunar pentru un copil;
b) până la o treime din venitul net lunar pentru 2 copii;
c) până la o jumâtate din venitul net lunar pentru 3 sau mai multi copii.
43. După încetarea adopţiei, adoptatul poate cere întreţinere:

a) de la rudele sale firesti;
b) de la soţul sau, în cazul în care s-a căsătorit;
c) de la rudele sale civile.
44. Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt sot:

a) este obligat sa presteze întreţinere copilului, în orice situatie, cat timp este minor;
b) nu este obligat sa presteze întreţinere copilului;
c) este obligat sa presteze întreţinere copilului, cat timp este minor, dar numai dacâ pârinţii
fireşti au murit, sunt dispăruţi sau sunt in nevoie.
45. Dacă părintele este decăzut din drepturile parinteşti:

a) sancţiunea nu poate fi retrasă până la majoratul copilului;
b) sancţiunea poate fi retrasă dupa un termen de 3 ani;
c) sancţiunea poate fi retrasă dacă instanţa redă pârintelui exerciţiul drepturilor pârinteşti,
atunci când au încetat împrejurările care au justificat luarea acestei masuri.
46. Conţinutul autoritaţii părinteşti se referă la:

a) dreptul părinților de a-l creşte pe copil, îngrijind sanatatea şi dezvoltarea lui, de a veghea la
educaţia, învăţâtura şi pregătirea profesională a acestuia;
b) dreptul şi îndatorirea părintilor de a-l creşte pe copil, îngrijind sanatatea şi dezvoltarea lui,
de a veghea la educaţia, învatatura şi pregătirea profesională a acestuia;
c) îndatorirea părinţilor de a-l creşte pe copil, îngrijind sânătatea şi dezvoltarea lui, de a veghea la
educatia, învățătura şi pregătirea profesională a acestuia.
47. In anumite condiţii, creditorul obligației de întreţinere:
a) nu poate renunta pentru viitor, la dreptul sau la întreţinere;
b) poate renunţa pentru viitor, la dreptul sau la întreţinere;
c) poate încheia o convenţie ca are ca obiect cedarea dreptului sau la întreţinere.
48. Nulitatea relativă a recunoaşterii de paternitate:

a) intervine atunci când recunoaşterea nu corespunde adevarului;
b) intervine atunci când recunoaşterea este realizată într-o altă forma decât cea prevăzută de lege;
c) intervine atunci când există un viciu de consimțământ.
49. Poate fi recunoscut:

a) copilul născut în timpul căsâtoriei;
b) copilul conceput în timpul câsătoriei;
c) copilul conceput si nascut in afara căsătoriei.
50. Dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei:

a) se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului, daca actiunea este introdusă de mama;
c) se prescrie în termen de un an, pentru mostenitorii copilului.
TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ
1. Intenţia directă există când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmareşte, accepta posibilitatea producerii lui;
b) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fară temei că acesta nu se va produce;
c) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.
2. Intenţia există când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale şi urmâreşte producerea lui;
b) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fară temei câ el nu se va produce;
c) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmareşte, accepta posibilitatea producerii lui.
3. Culpa ca forma a vinovăţiei există când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevada;
c) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fară temei că acesta nu se va
produce.
4. Obiectul infracţiunii este:

a)valoarea socială periclitata sau vatămata prin săvârşirea faptei prevazute de legea penală;
b) obiectul de care faptuitorul se foloseşte în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
c) finalitatea urmârita de faptuitor prin savarşirea infracţiunii.
5. Pot avea obiect material:

a) orice tip de infractiune;
b) infractiunile de rezultat;
c) numai infractiunile in continutul cărora obiectul material este prevâzut în mod expres.
6. Culpa simplă există când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevada;
c) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fara temei ca el nu se va produce.
7. în cazul cârei forme şi modalităţi a vinovăţiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale şi
urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte:
a) intenţia indirectă?
b) intenţia directă?
c) culpa cu previziune?
8. în cazul cărei forme şi modalităţi a vinovăţiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale şi,
deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui:
a) intenţia directă?
b) culpa cu prevedere?
c) intenţia indirectă?
9. In cazul cărei forme şi modalităţi a vinovăţiei, infractorul uu prevede rezultatul faptei sale,
deşi trebuia şi putea să-l prevada:
a) culpa cu prevedere?
b) culpa simplă?
c) intenţia indirectă?
10. Bunul împotriva căruia este îndreptata acţiunea infracţională constituie în materie penală:
a) elementul material al infractiunii;
b) obiectul material al infracţiunii;
c) urmarea infracţiunii.
11. Obiectul juridic al infracţiunii este complex dacă:

a) fapta prevazuta de legea penală pericliteaza sau vatama doua sau mai multe valori sociale ;
b) fapta prevăzută de legea penală aduce atingere unei valori sociale de importanţă excepţionala;
c) pentru săvârşirea infracţiunii faptuitorul se foloseşte de mijloace deosebit de sofisticate.
12. In care din formele şi modalitâţile vinovăţiei infractorul nu prevede rezultatul faptei sale:
a) intenţia indirecta?
b) neglijenţa?
c) uşurinţa?
13. Intenţia depâşită:

a) este o forma mixta de vinovăţie, ce cuprinde intentia si culpa reunite;
b) este acelaşi lucru cu intenţia indirectă;
c) nu este o formă a vinovătiei, ci o eroare de fapt.
14. In sensul legii penale este subiect activ al infractiunii:

a) autorul;
b) instigatorul;
c) complicele.
15. Fapta prevăzută de legea penala, care constă într-o acţiune ce este săvârşită cu
intenţie,constituie infracţiune:
a) la cererea procurorului;
b) dacă fapta este nejustificatâ şi imputabilă;
c) dacă legea prevede expres acest lucru.
16. Fapta care constă într-o inacţiune constituie infracţiune:
a) când este savârşitâ cu intenţie;
b) numai când este sâvârşitâ din culpă;
c) când este sâvârşită din culpă, dacă legea prevede expres acest lucru.
17. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie:

a) o valoare morala;
b) un bun individual determinat;
c) o valoare sociala ce este ocrotită penal.
18. Obiectul material exista:

a) la toate infracţiunile;
b) numai la infracţiunile de rezultat;
c) doar la infracţiunile la care valoarea socială nu este exprimată într-o entitate materială.
19. Una din conditiile generale de existenţă a subiectului activ este:

a) varsta de cel puţin 20 ani;
b) iresponsabilitatea;
c) libertatea de voinţa şi actiune.
20. Minorul sub 14 ani:

a) se prezumă absolut ca nu răspunde din punct de vedere penal;
b) se prezuma relativ ca nu răspunde din punct de vedere penal;
c) râspunde di. punct de vedere penal, dar numai pentru infractiunile săvărşite cu intenţie.
21. Nu poate fi subiect activ al infracţiunii:

a) minorul care nu a împlinit 14 ani;
b) persoana iresponsabilă;
c) femeia însărcinata.
22. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi:

a) numai o persoana fizica;
b) numai o instituţie a statului;
c) atât persoana fizică, cat şi persoana juridica;
23. In cazul infracţiunilor pentru care legea cere subiectului activ o calitate specială, această
calitate trebuie să o îndeplinească:
a) autorul (coautorul);
b) instigatorul;
c) complicele.
24. Subiectul activ al infractiunii poate fi:

a) orice persoană fizică indiferent de vârstă;
b) persoana fizica dupa ce a împlinit vârsta de 16 ani;
c) persoana fizică care are vârsta între 14-16 ani dacă a săvârşit fapta cu discernamant.
25. Elementul material al laturii obiective poate fi format:

a) numai din actiuni;
b) numai din vorbe;
c) atât din actiuni, cat şi din inacţiuni.
26. Inacţiunea reprezintă:

a) atitudinea faptuitorului care nu face ceva, ce legea penala dispune sa facă;
b) atitudinea faptuitorului care face ceva, ce legea penală dispune să nu faca;
c) atitudinea faptuitorului care nu face ceva, deoarece legea îi ordonă acest lucru.
27. Urmarea imediata trebuie sa fie:

a) rezultatul nemijlocit al actiunii sau inactiunii;
b) un rezultat mijlocit, îndepărtat;
c) un rezultat al unor actiuni sau inactiuni ale altor persoane, nu ale faptuitorului.
28. Mobilul unei infracţiuni reprezintă:

a) scopul urmărit prin săvârşirea faptei;
b) sentimentul care a condus la naşterea în mintea faptuitorului a ideii de a săvârşi fapta;
c) elementul material al laturii obiective.
29. în legislaţia penală românâ actele preparatorii:
a) nu sunt incriminate de regula;
b) sunt considerate contravenţii;
c) sunt pedepsite cu amendă penală.
30. Actele preparatorii în legislaţia penală română:

a) se pedepsesc la toate infractiunile;
b) se pedepsesc prin asimilare cu tentativa la anumite infracţiuni;
c) se pedepsesc cu sancţiuni administrative.
31. Actele preparatorii trebuie sa fie:

a) echivoce;
b) savarsite din culpâ;
c) intenţionate.
32. Daca infracţiunea este savarsita de către un minor care a împlinit vârsta de 16 ani,
discernământul faptuitorului ca o condiţie a responsabilitaţii penale:
a) trebuie probat de catre autoritatea judiciara care efectueazâ urmărirea penala;
b) se prezuma în mod absolut;
c) se prezuma în mod relativ.
33. Raportul de cauzalitate între elementul material al infracţiunii şi urmarea acesteia

implica:
a) componente exclusiv materiale, obiective;
b) componente exclusiv psihice, subiective;
c) atât componente obiective, cat şi componente subiective.
34. Prin urmarea socialmente periculoasa ca parte component a laturii obiective a infracţiunii
se înţelege:
a) consecinţa imediata determinata prin savarsirea acţiunii sau inactiunii incriminate prin
lege;
b) ecoul pe care savarsirea infracţiunii l-a avut în opinia publica;
c) avantajele obţinute de faptuitor prin săvârşirea infracţiunii.
35. Există vinovăţie şi responsabilitate penala dacă:

a) faptuitorul a prevazut urmarea acţiunii sale si a urmarit producerea
b) fâptuitorul a prevâzut urmarea acţiunii sale dar a sperat, fară temei, ca aceasta nu se va
produce;
c) fâptuitorul nu putea sa prevada urmarea ce va surveni din acţiunea sa.
36. Scopul ca element al laturii subiective prevazut in continutul unei infractiuni poate însoţi
una din urmâtoarele forme sau modalităţi ale vinovâţiei:
a) intenţia;
b) uşurinţa;
c) neglijenţa.
37. In materie penală mobilil infracţiunii poate avea următoarele semnificaţii:

a) cerinţa esenţiala de împlinirea căreia depinde existenţa infractiunii;
b) element circumstantial în conţinutul calificat al unor infracţiuni;
c) circumstanţă judiciară.
38. Scopul în care faptuitorul săvârşeşte infracţiunea poate avea următoarele semnificaţii:
a) cerinţa esenţială de împlinirea căreia depinde existenţa infractiunii;
b) element circumstantial în continutul calificat al unor infractiuni;
c) circumstanţă judiciară.
39. Pentru existenţa participaţiei penale este necesar a fi indeplinite următoarele condiţii:
a) la săvârşirea faptei prevâzute de legea penala sa contribuie un numar de persoane mai
mare decât cel necesar, cerut de lege;
b) toţi participanţii să comită fapta cu aceeaşi forma de vinovăţie;
c) cel puţin pentru unul din participanti fapta comisă să fie infractiune.
40. Tentativa la o infracţiune care, potrivit legii, se sancţionează exclusiv cu detenţiunea pe

viaţă este pedepsită:
a) cu pedeapsa amenzii;
b) cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani;
c) cu pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani.
41. Daca fapta săvârşită are caracter penal numai m mintea fâptuitorului, lipsindu-i acest
caracter în realitate, ea constituie:
a) o faptă putativă;
b) tentativă neidonee;
c) act preparatoriu.
42. In sistemul penal român autorul infracţiunii este definit:

a) pe criterii obiective;
b) pe criterii subiective;
c) pe criterii mixte.
43. Complicitatea ca forma de participaţie penalâ este posibila:

a) la infracţiunile intenţionate;
b) la infractiunile care se săvârşesc din culpă;
c) la săvârşirea de câtre autor, a faptei prevăzute de legea penală, fara vinovăţie.
44.Contribuţia faptuitorilor în cazul participaţiei penale poate îmbrâca forma autoratului

(coautoratului), instigării, complicitaţii. Care dintre acestea sunt contribuţii principale ?
a) autoratul;
b) instigarea;
c) complicitatea.
45. Zădărnicirea din partea faptuitorului, de buna voie, a aparitiei rezultatului faptei sale care
a fost realizată în întregime constituie:
a) desistare;
b) împiedicare a producerii rezultatului;
c) infracţiune consumata.
46. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la infractiunile:

a) complexe;
b) progresive;
c) al căror rezultat se produce odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii
obiective.
47. Constituie unitate naturală de infracţiune:

a) infracţiunea complexa;
b) infracţiunea progresiva;
c) infracţiunea continuâ.
48. Constituie unitate inegala de infracţiune:

a) infracţiunea deviata;
b) infracţiunea continuata;
c) infracţiunea continua.
49. Infracţiunea de omor savarsita prin aplicarea succesiva a mai multor lovituri cu toporul
este:
a) infracţiune simpla;
b) infracţiune complexă;
c) infracţiune continuata.
50. Infracţiunile continue se împart în:

a) permanente şi succesive;
b) temporare şi accidentale;
c) unice şi plurale.
51. Aberratio ictus este o situaţie a:

a) infracţiunii continuate;
b) infracţiunii complexe;
c) infracţiunii deviate.
52. Error in persona este o situatie a infractiunii:

a) de obicei;
b) progresive;
c) deviate.
53. Infracţiunea care se caracterizează prin prelungirea în chip natural a actiunii sau
inactiunii care constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la
intervenţia unei forţe contrare este o infracţiune:
a) progresivă;
b) continuă;
c) continuată.
54. Infracţiunea continuată presupune printre altele:

a) pluralitate de subiecti activi;
b) un singur act de executare;
c) unitate de rezoluţie infracţională din partea subiectului activ.
55. Unitatea de rezoluţie infracţională cu care se săvârşesc acţiunile sau inacţiunile

caracterizează:
a) concursul de infractiuni;
b) infractiunea continuată;
c) infiracţiunea progresivă.
56. Aplicarea legii penale în timp pentru o infracţiune săvârşitâ în participaţie se face:
a) în raport cu data savarsirii faptei de către autor;
b) în raport cu data la care a intervenit înţelegerea între participanţi în vederea săvârşirii infracţiunii;
c) în raport cu momentul în care fiecare participant a acţionat în mod specific functie de natura
contributiei sale.
57. In caz de participaţie penală dacă există circumstanţe, acestea se vor răsfrânge asupra
tuturor, dacă:
a) sunt reale si au fost cunoscute de participanti;
b) sunt reale, indiferent dacă au fost sau nu cunoscute ori prevăzute;
c) indiferent dacă circumstanţele sunt reale sau personale.
58. Infracţiunea continuată:

a) este o cauza reală de agravare obligatorie a pedepsei;
b) este o cauză reală de agravare facultativă a pedepsei;
c) este o cauză reală de atenuare a pedepsei.
59. In cazul complicităţii ajutorul dat de către complice poate fi:

a) material;
b) moral;
c) prin inacţiune.
60. Violul care a avut ca urmare moartea victimei este o infractiune:

a) săvârşită în mod continuat;
b) complexă;
c) simplă.
61. Fapta unei persoane de a sustrage curent electric prin branşarea ilegală la reteaua de
electricitate este o infractiune:
a) continuatâ;
b) continuă;
c) deviată.
62. Proxenetismul este o infracţiune:

a) continuată;
b) de obicei;
c) simpla.
63. Fapta unei persoane care trage cu arma spre un grup de persoane în care se afla şi cel pe
care dorea să-l omoare, rănind însă o altă persoană este o infracţiune:
a) deviată;
b) unica;
c) complexă.
64. Actele de executare la o infracţiune continuată trebuie:

a) săvârşite atât cu intenţie, cat şi din culpă;
b) sâvârşite la intervale de timp foarte scurte;
c) săvârşite numai cu intenţie.
65. Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea continuată se face:

a) într-o singură etapă, cu evidenţierea sporului;
b) într-o singura etapa, fara a fi evidentiat sporul;
c) în mai multe etape.
66. Nu se pot săvârşi în mod continuat:

a) infracţiunile intenţionate;
b) infracţiunile din culpă;
c) infracţiunile al căror obiect este susceptibil de divizare.
67. Infracţiunea care cuprinde în conţinutul său ca element constitutiv sau ca o circumstanta
agravantă o acţiune sau o inactiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea
penală este o infracţiune:
a) complexă;
b) deviata;
c) progresivă.
68. Infracţiunea complexă:

a) reprezinta o cauza obligatorie de agravare a raspunderii penale;
b) reprezintă o cauza facultativa de agravare a raspunderii penale;
c) nu reprezinta o cauza de agravare a răspunderii penale.
69. In cazul complicităţii ajutorul poate fi dat:

a) automlui infracţiunii;
b) instigatorului;
c) altui complice.
70. Este autor al infractiunii:

a) persoana care savarseste nemijlocit fapta prevăzuta de legea penala;
b) persoana care ajută material o alta persoană la sâvârşirea faptei prevăzutâ de legea penală;
c) cel care determină un iresponsabil să comita fapta prevazută de legea penală.
71. Momentul epuizării infracţiunii progresive este:

a) cel al producerii primului rezultat;
b) cel al producerii ultimului rezultat amplificat;
c) cel al săvârşirii faptei.
72. Actele de executare în cazul infracţiunii de obicei:

a) realizeaza fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni;
b) realizeaza conţinutul infracţiunii numai dacă se sâvârşesc mai multe, din care să
rezulteobişnuinţa;
c) realizează conţinutul unor infracţiuni distincte.
73. Infracţiunile de obicei:

a) pot avea tentativa;
b) se săvârşesc numai din culpă;
c) nu pot avea tentativâ.
74. Repetarea faptelor de acelaşi fel de un număr suficient de mare din care sâ rezulte ideea de
îndeletnicire este o condiţie a infractiunii:
a) continuate;
b) progresive;
c) de obicei.
75. In cazul legitimei apărări, atacul este direct:

a) chiar dacă între infractor şi victimă se află un obstacol:
b) indiferent de distanţa existentă între infractor şi victimă;
c) când se îndreaptă şi creează un pericol nemijlocit pentru valoarea socială ocrotită.
76. Apărarea în cazul legitimei apărări trebuie;

a) sa tie precedata de atac;
b) să tie vădit disproportionata faţă de gravitatea atacului:
c) să se îndrepte împotriva bunurilor agresorului.
77. In cazul în care există circumstanţe atenuante:
a) limitele speciale ale pedepsei se pot reduce cu o treime;
b) pedeapsa principala se reduce la minimul special;
c) limitele speciale ale pedepsei se reduc în mod obligatoriu cu o treime.
78. In cazul graţierii totale termenul de reabilitare curge:

a) de la data actului de gratiere;
b) de la data pronunţării hotărârii de condamnare;
c) de la data la care hotararea de condamnare a rămas definitivă, în cazul graţierii
antecondamnatorii.
79. Subiectul activ al infracţiunilor proprii trebuie să îndeplinească printre altele şi anumite
condiţii care privesc:
a) calitatea cerută în norma de incriminare;
b) voinţa de a savarsita o faptă calificată;
c) posibilitatea de a evita rezultatul.
80. Interzicerea dreptului de a se apropia de locuinta victimei se poate dispune:

a) ca măsurâ de siguranţă;
b) ca pedeapsa complementară;
c) numai la solicitarea părtii vătămate.
81. Fapta constând într-o inactiune constituie infracţiune:

a) când este săvârşită fară vinovăţie;
b) când este săvârşitâ cu intenţie;
c) când este săvârşită în caz fortuit.
82. Dacă infractorul condamnat definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru o infracţiune este
judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, pedeapsa cu închisoarea stabilită pentru
aceasta:
a) se contopeşte cu pedeapsa anterioara definitiva, potrivit dispozitiilor privind concursul de
infracţiuni;
b) se cumulează cu pedeapsa anterior aplicată;
c) va fi sporită obligatoriu la maximul ei special.
83. Atunci când depăşirea limitelor legitimei apărări nu se întemeiază pe tulburare sau
temere, fapta este consideratâ a fi săvârşită:
a) în legitimă apărare;
b) în condiţiile unei circumstanţe atenuante;
c) în condiţiile excesului neimputabil.
84. în cazul stării de necesitate pericolul trebuie să fie:

a) evitabil;
b) iminent;
c) injust.
85. Acţiunea de salvare în cazul stării de necesitate trebuie:

a) sa fi constituit singurul mijloc de înlâturare a pericolului;
b) să fie necesara indiferent de urmăriTe produse;
c) sa fie săvârşita de o persoana care avea obligaţia de a înfrunta pericolul.
86. Starea de necesitate:

a) înlătură caracterul nejustificat al faptei;
b) înlâtură caracterul imputabil al faptei;
c) înlătură consecinţele condamnării.
87. In cazul stârii de necesitate, faţă de acţiunea de salvare, pericolul este:

a) ulterior;
b) este îndepărtat şi incert;
c) iminent.
88. Primul termen al recidivei postcondamnatorii poate consta într-o condamnare definitivă:
a) la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
b) la pedeapsa închisorii de 1 an;
c) la pedeapsa închisorii mai mica de 1 an.
89. Depăşirea Umitelor legitimei apărări care nu se întemeiază pe tulburare sau temere este:
a) circumstanta atenuanta legala;
b) cauză care înlătură răspunderea penală;
c) cauză care înlătura caracterul nejustificat al faptei.
90. Nu pot fi comise în coautorat:

a) infracţiunile ce presupun acţiunea ca element material;
b) infracţiunile care nu presupun un subiect calificat;
c) infractiunile ce se comit în persoana proprie.
91. Promisiunea facută în timpul săvârşirii faptei de tăinuire a bunurilor provenite din
aceasta, dar care ulterior nu este respectata:
a) nu reprezinta o contribuţie la savarsirea faptei;
b) este o contribuţie de instigator;
c) este o contribuţie de complice.
92. Reabilitarea de drept:

a) intervine pentru orice condamnare la pedeapsa închisorii;
b) nu este condiţionată de achitarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat
condamnatul;
c) este condiţionată de achitarea integrală a despăgubirilor civile la plata cărora condamnatul a fost
obligat.
93. Instigatorul trebuie:

a) să acţioneze cu intenţie;
b) să ajute în orice mod la săvârşirea infracţiunii;
c) să tăinuiască bunurile provenite din infracţiune.
94. Coinstigarea reprezintă:

a) infractiune de sine statatoare;
b) cooperarea mai multor persoane la determinarea unei sau unor persoane să săvârşească o
infracţiune;
c) o pluralitate de persoane instigate.
95. Instigarea este calificată:

a) când pentru determinarea instigatului se foloseşte constrângerea;
b) când priveşte săvârşirea unor fapte foarte grave;
c) când se instigă mai multe persoane.
96. In cazul instigării cu efect negativ instigatorul:

a) nu va raspunde din punct de vedere penal pentru participatie;
b) va rapunde ca şi când instigatul ar fi săvârşit infi-acţiunea la care a fost instigat;
c) va răspunde pentru instigare, dacă este incriminată autonom.
97. Complicitatea:
a) este o forma de participaţie secundarâ în raport cu instigarea;
b) este o forma de participaţie principală în raport cu instigarea;
c) nu este forma de participaţie penală.
98. Complicitatea este forma de participaţie improprie:

a) când mijloacele folosite nu au fost apte sa-l ajute pe autor;
b) când autorul săvârşeşte fapta din culpă sau farâ vinovăţie;
c) când autorul săvârşeşte fapta cu intenţie.
99. Complicii sunt pedepsiţi:

a) între 2 şi 10 ani indiferent de infracţiune;
b) cu aceeaşi pedeapsă ca cea aplicată efectiv autorului;
c) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de autor.
100. Nu pot fi săvârşite in coautorat:

a) infracţiunile săvârşite de regula din culpă;
b) infractiunile comisive;
c) infracţiunile intenţionate.
101. Complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează:

a) cu aceeaşi pedeapsă care a fost aplicata autorului;
b) cu aceeaşi pedeapsa care a fost aplicată instigatorului;
c) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
102. Sporul aplicat la pedeapsa cu închisoarea cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea
stabilite în cazul infracţiunilor concurente:
a) reprezinta cel mult o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea aplicate;
b) reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea aplicate;
c) nu este limitat.
103. Anularea amânării aplicării pedepsei intervine când se descoperă ulterior că

persoanasupravegheată mai săvârşise:
a) o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i
s-a aplicat pedeapsa amenzii după expirarea termenului de supraveghere;
b) o infracţiune pana la ramanerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii după expirarea tennenului de supraveghere;
c) o infracţiune până la râmânerea definitivă a hotărârii prîn care s-a dispus amânarea,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii înainte de expirarea termenului de supraveghere;.
104. In cazul recidivei postcondamnatorii, când săvârşirea din nou a unei infracţiuni are loc în
timpul executării primei condamnări, pedeapsa se aplicâ astfel:
a) pedeapsa pentru infractiunea anterioara se contopeste cu pedeapsa stabilita pentru noua
infracţiune;
b) restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară calculat de la data sâvârşirii noii
infiracţiuni se adaugă la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşitâ ulterior;
c) pedeapsa stabilită pentni infracţiunea săvârşitâ ulterior se contopeşte cu restul rămas neexecutat
din pedeapsa anterioară calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru
noua infractiune.
105. Instigarea se pedepseşte:

a) cu închisoarea cuprinsă între minimul general al pedepsei şi minimul special prevazut de lege
pentru infractiunea la care s-a instigat;
b) cu aceeaşi pedeapsă ca cea aplicată efectiv autorului;
c) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de autor.
106. Participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, împiedică voluntar el

însuşi consumarea infracţiunii. Cauza de nepedepsire produce efecte:
a) doar pentru acest participant;
b) şi pentru ceilalţi participanţi, dacă aceştia au cunoscut-o;
c) şi pentru ceilalţi participanţi, chiar daca aceştia nu au cunoscut-o.
107. In cazul participaţiei penale:

a) autorul acţionează numai cu intentie;
b) autorul poate acţiona cu intenţie, din culpă sau fara vinovăţie;
c) instigatorii şi complicii acţioneaza întotdeauna cu intenţie.
108. Participaţia penală este proprie când:

a) autorul şi instigatorul acţionează cu intenţie;
b) instigatorul acţionează cu intenţie, iar autorul din culpă;
c) autorul acţionează cu intenţie şi complicele din culpa.
109. Participaţia penală este improprie când:

a) instigatorul acţioneaza din culpă şi autorul fara vinovăţie;
b) instigatorul acţioneaza cu intenţie, iar autorul din culpa;
c) complicele acţionează fară vinovăţie, iar autorul savarseste fapta cu intenţie depăşită.
110. In cazul în care există circumstanţe agravante:

a) se poate aplica un spor de 2 ani;
b) se poate aplica o pedeapsă pâna la maximul special, iar în cazul amenzii dacă acesta
esteneîndestulător, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special;
c) se aplicâ în mod obligatoriu o pedeapsă egala cu maximul special prevazut de lege.
111. Daca locul de sacarsire a faptei este prevăzut ca element circumstantial agravant în
conţinutul unei infracţiuni, nerealizarea condiţiei de loc are ca efect:
a) fapta săvârşită nu constituie infractiune;
b) nu influenţeaza existenţa infracţiunii în varianta tipica;
c) nu influenţează existenţa infracţiunii în varianta agravata.
112. Renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune, printre altele, daca înfractorul:
a) nu a mai fost condamnat anterior;
b) pedeapsa prevazuta de lege pentru infracţiunea savarşita este închisoare de cel mult 5 ani;
c) a beneficiat în ultimii 2 ani anteriori comiterii infractiunii de renuntarea la aplicarea pedepsei.
113. Săvârşirea de către o persoana a două sau mai multe infractiuni înainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna din ele constituie:
a) pluralitate intermediara de infracţiuni;
b) concurs de infracţiuni;
c) recidivă.
114. Data săvârşirii infracţiunii continuate este:

a) data comiterii oricareia dintre actiunile sau inactiunile care intră în structura infracţiunii;
b) data comiterii primei actiuni sau inactiuni;
c) momentul epuizarii, şi anume când a avut loc ultima acţiune sau inacţiune.
115. Fapta celui condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracţiune

intenţionata care a săvarşit înainte de începerea executării acestei pedepse o nouă infracţiune
intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, este comisa în
condiţiile:
a) recidivei postcondamnatorii;
b) pluralităţii intermediare de infracţiuni;
c) concursului de infracţiuni.
116. Cel condamnat este reabilitat de drept:

a) daca în decurs de 3 ani de la data împlinirii termenului de supraveghere în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu a savarsit din nou o infractiune;
b) la data executării pedepsei cu amenda;
c) la împlinirea termenului de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei dacâ nu a săvârşit o
nouă infracţiune în acest termen şi nici nu sa dispus revocarea sau anularea amânării aplicării
pedepsei.
117. Constituie o cauza justificativa:
a) depăşirea limitelor legitimei apărări;
b) depăşirea limitelor stării de necesitate;
c) îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege.
118. Când pentru două infracţiuni concurente instanţa a stabilit o pedeapsa cu închisoarea şi o
pedeapsă cu amenda, se aplica:
a) pedeapsa închisorii;
b) pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga în totul sau în parte pedeapsa amenzii;
c) pedeapsa închisorii la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
119. DESISTAREA:
a) este o cauza de nepedepsire cu caracter personal;
b) poate interveni şi după descoperirea faptei;
c) constituie o cauza de nepedepsire şi pentru complici.
120. Pedeapsa accesorie se poate aplica:

a) dacă pedeapsa principala este închisoarea cu executare în regim de detenţie;
b) dacă pedeapsa principală este amenda;
c) dacă pedeapsa principalâ este închisoarea cu suspendare sub supraveghere.
121. Infracţiunea continuată este o forma a:

a) unităţii naturale de infracţiuni;
b) pluralităţii de infracţiuni;
c) unităţii legale de infracţiuni.
122. Este cauza care înlătură sau modifică executarea pedepsei:

a) graţierea;
b) lipsa plângerii prealabile;
c) prescripţia executării pedepsei.
123. Sistemul de sancţionare al concursului de infracţiuni este, în cazul pedepselor cu
închisoarea:
a) sistemul absorbţiei;
b) sistemul cumulului juridic;
c) sistemul cumulului aritmetic.
124. Pentru existenţa concursului de infracţiuni se cere, printre altele, ca infracţiunile

săvârşite:
a) sâ fie de aceeaşi natura;
b) sa fie pedepsite cu închisoarea;
c) sa nu fi intertenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele.
125. Concursul formal de infracţmni presupune, printre altele:

a) comiterea unei infractiuni;
b) comiterea mai multor infracţiuni printr-o singura acţiune;
c) comiterea unei infracţiuni pentru înlesnirea altei infracţiuni.
126. Sunt pedepse:

a) detenţiunea pe viaţa şi închisoarea;
b) confiscarea speciala şi confiscarea extinsa;
c) amenda şi degradarea militara.
127. Pluralitatea de infracţiuni exista, potrivit legii penale române:

a) numai în cazul recidivei;
b) numai în cazul concursului de infracţiuni;
c) atât în cazul concursului, cat şi în cazul recidivei.
128. Tentativa nu este posibilă la infracţiunile de:

a) omor;
b) vătâmare corporală din culpa;
c) ucidere din culpâ.
129. Recidiva internaţională a fost reţinută în Codul penal:

a) numai în cazul recidivei postcondamnatorii;
b) numai în cazul recidivei postexecutorii;
c) numai daa hotârârea de condamnare a fost recunoscutâ potrivit legii române.
a) la pedeapsa amenzii;
b) la pedeapsa închisorii de 1 an;
c) la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
a) la pedeapsa închisorii mai mica de 1 an;
b) la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
c) la pedeapsa închisorii de cel putin 1 an.
132. Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşitâ:

a) pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva unui interes
general şi care pune în pericol acest interes, dacă apararea este proporţională cu gravitatea
atacului;
b) pentru a respinge patrunderea în orice condiţii a unei persoane într-o locuinţă;
c) de acela care în momentul cand a săvârşit fapta si-a dat seama ca pricinuieşte urmări vădit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
133. Constituie circumstanţă agravantă:

a) săvârşirea faptei de douâ persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
c) savârşirea infracţiunii prin acte de cruzime.
134. Minorul care la 15 ani săvârşeşte o infracţiune:

a) nu răspunde penal;
b) răspunde penal dacă se dovedeşte că a sâvârşit fapta cu discernământ;
c) răspunde penal fiind prezumat a avea discemâmânt.
135. La stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de:

a) condamnarile pentru infracţiunile savârşite cu intenţie;
b) condamnările pentru infracţiunile graţiate;
c) condamnările pentru infracţiunile amnistiate.
136. Pentru a exista al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, pedeapsa prevăzută de

lege pentru noua infractiune trebuie sa fie de:
a) 1 an;
b) mai mare de 1 an;
c) 6 luni.
137. Pedeapsa amenzii:

a) nu poate fi aplicata alaturi de pedeapsa închisorii;
b) poate forma primul termen al recidivei postcondamnatorii;
c) poate fi aplicată alâturi de pedeapsa închisorii în cazul concursului de infracţiuni.

a) săvârşirea faptei de câtre trei sau mai multe persoane împreunâ;
b) împrejurarea că infractorul se găsea în stare de intoxicaţie involuntară în momentul săvârşirii
infracţiunii de ultraj;
c) infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei.

a) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
b) săvârşirea faptei în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool, provocată în vederea comiterii
infracţiunii;
c) săvârşirea infracţiunii în timpul unei calamităţi, fară ca faptuitorul sâ profite de acea calamitate.
140. Sunt circumstanţe atenuante legale:

a) provocarea din partea persoanei vătămate;
b) intoxicaţia involuntară;
c) eforturile depuse de infractor pentru a înlâtura sau a diminua consecinţele infracţiunii.
141. Circumstanţele atenuante reţinute de către instanţa de judecată:

a) produc obligatoriu efecte asupra pedepsei principale, o singura data, indiferent de numărul
lor;
b) produc facultativ efecte asupra pedepsei principale;
c) produc obligatoriu efecte asupra pedepsei principale, de mai multe ori, m raport cu numârul lor.
142. Sâvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună este:
a) circumstanta atenuantă legala;
b) circumstanţă agravantă;
c) circumstaanta atenuantă judiciara.
143. Săvârşirea infracţiunii prin supunerea victimei la tratamente degradante este:

a) circumstanţă agravantă;
b) circumstanţă atenuaant judiciara;
c) circumstanta atenuantă legală.
144. Circumstanţele atenuante reale îşi produc efecte:

a) numai faţă de persoanele de care sunt legate;
b) numai faţă de faptuitorii care le-au cunoscut sau le-au prevăzut;
c) faţă de toţi faptuitorii.
145. Circumstanţele reale agravante:

a) se rasfrâng asupra participanţilor întotdeauna;
b) se răsfrâng asupra participanţilor, dacâ aceştia le-au cunoscut;
c) se răsfrâng asupra participanţilor, daca aceştia le-au prevăzut.
146. Reabilitarea de drept are loc dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă
infracţiune în cazul condamnarii la:
a) pedeapsa amenzii;
b) pedeapsa închisorii de 2 ani;
c) pedeapsa închisorii de 5 ani.
147. Când într-o cauză penală sunt incidente atât circumstanţe atenuante, cat şi circumstanţe
agravante:
a) se aplica mai întâi dispoziţiile referitoare la circumstanţele atenuante, apoi cele referitoare
la circumstanţele agravante;
b) se aplică mai întâi dispoziţiile referitoare la circumstanţele agravante, apoi cele referitoare la
circumstanţele atenuante;
c) nu se aplica nici dispoziţiile referitoare la circumstanţele atenuante, nici cele referitoare la
circumstanţele agravante.
148. Când într-o cauza penală există şi cauze de agravare şi cauze de atenuare se va da
eficienţă:
a) întâi circumstanţelor de agravare, apoi circumstanţelor de atenuare şi în cele din urma stării de
recidivă;
b) întotdeauna numai stării de recidivă;
c) mai întâi cauzelor de atenuare şi apoi celor de agravare.
149. Termenul de supraveghere prevăzut de lege în cazul suspendarii sub supraveghere a

executârii pedepsei este de:
a) 2 ani;
b) 1 an, la care se adauga durata pedepsei.
c) intervalul de timp între 2 şi 4 ani, fara a putea fi mai mic decât pedeapsa aplicată.
150. Dacă în termenul de supraveghere în cazul suspendării sub supraveghere a executarii

pedepsei, condamnatul săvârşeşte din culpă o nouă infracţiune:
a) revocarea este obligatorie;
b) revocarea este facultativa;
c) se anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
151. Termenul de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

curge:
a) de la data cand hotârârea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere a ramas definitiva;
b) de la data pronunţării hotărârii de condamnare;
c) de la data începerii executării pedepsei.
152. Sunt măsuri desiguranţă:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) asistarea zilnică.
153. Singurul temei pentru aplicarea unei pedepse îl constituie:

a) săvârşirea unei fapte prevâzute de legea penala;
b) săvârşirea unei infracţiuni;
c) existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare.
154. Suspendarea executârii pedepsei sub supraveghere se poate dispune, în cazul concursului
de infracţiuni, daca pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult:
a) 3 ani;
b) 2 ani;
c) 4 ani.
155. Termenul de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

este:
a) un interval de timp cuprins între 2 şi 4 ani, dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate;
b) alcătuit din durata pedepsei aplicate la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanţâ între
2 şi 5 ani;
c) egal cu durata pedepsei aplicate.
156. Pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, condamnatul este obligat:
a) să nu părăsească domiciliul ;
b) să se prezinte zilnic în faţa procurorului;
c) să comunice schimbarea locului de muncă.
157. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere constau în:

a) suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata tennenului de supraveghere;
b) suspendarea executării măsurilor de siguranţă;
c) suspendarea executării obligaţiilor civile.
158. în situaţia în care persoana supravegheată nu îndeplmit obligaţiile impuse prin hotărâre,
amânarea aplicarii pedepsei:
a) poate fi revocata;
b) trebuie revocată obligatoriu;
c) trebuie anulată.
159. Amânarea aplicării pedepsei:

a) nu se poate dispune decat daca pedeapsa stabilita este amenda;
b) se poate dispune chiar dacă infractorul a mai fost condamnat anterior;
c) se poate dispune dacâ infractorului i-a mai fost anterior aplicata renunţarea la aplicarea
pedepsei.
160. la situaţia în care persoana condamnată la pedeapsa detenţiunu pe viaţă a împlinit vârsta
de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detenţiunii pe viaţă:
a) poate fi înlocuita cu pedeapsa închisorii de 30 de ani, în condiţiile legii;
b) trebuie să fie înlocuită cu pedeapsa închisorii de 30 de ani;
c) poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii de 25 de ani.
161. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă:

a) este prevăzută întotdeauna alternativ cu pedeapsa închisorii;
b) este uneori prevăzută altemativ cu pedeapsa amenzii;
c) nu poate fi aplicată inculpatului cu vârsta de 65 de ani.
162. Degradarea militară:

a) nu poate fi aplicata militarilor în retragere;
b) poate fi aplicată militarilor în rezervă;
c) constă în pierderea temporară a dreptului de a purta uniformă.
163. Când pentru infracţiunea săvârşită de minor legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
acestuia i se poate aplica:
a) o pedeapsă cu închisoarea;
b) o masura educativa neprivativâ de libertate;
c) o măsura educativă privativă de libertate.
164. Minorului care a săvârşit o infracţiune i se poate aplica:

a) o masura educativă;
b) o măsura educativă, precum şi pedepse complementare;
c) închisoarea sau amenda.
165. Nu pot fi aplicate pedepse accesorii:

a) de drept;
b) minorilor;
c) decât împreună cu pedepse complementare.
166. Internarea într-un centru educativ reprezintă ca sancţiune:

a) o masurâ de siguranţă;
b) o masurâ educativa luată faţâ de minorul infractor;
c) o pedeapsă complementara.
167. Asistarea zilnică, ca măsură educativa, se ia faţa de infractorul minor pe o perioadă:

a) nedeterminata;
b) de 1 an;
c) determinata, cuprinsă între 3 şi 6 luni.
168. Măsura internării într-un centru de detenţie se ia:

a) pe o perioada de timp nedeterminată;
b) pe maxim 15 ani;
c) pe o perioadă de timp nedeterminată şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani.
169. Intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii:

a) obiectul infracţiunii;
b) elementul material;
c) subiectul infracţiunii.
170. Măsurile de siguranţă:

a) sunt sancţiuni de drept civil;
b) sunt sancţiuni de drept penal;
c) se iau numai dacă faptuitorului i se aplica o pedeapsa.
171. Există culpă simplă (neglijent) atunci când:

a) infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara temei, că el nu se va
produce;
b) infractorul nu prevede rezultatul faptei, sale deşi trebuia şi putea sa-l prevadă;
c) infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, dar nici nu putea să-l prevadă.
172. Confiscarea specială este:

a) mâsură de siguranta;
b) pedeapsă civilă;
c) pedeapsă complementata.
173. Confiscarea specială se ia:

a) numai faţa de bunurile a caror detinere este contrara legii;
b) faţă de toate bunurile faptuitorului, dacă acesta a comis o infractiune deosebit de gravă;
c) cu privire la lucrurile a câror deţinere este contrară legii şi a celorlalte lucmri care sunt
enumerate în art. 112 Cod penal.
174. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitarii uneiprofesii seia:
a) când faptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacitaţii;
b) când făptuitorul s-a folosit de functie sau profesie pentru a săvârşi fapta;
c) când faptuitorul a săvârşit fapta datorită nepregătirii.
175. Măsura de siguranţă a confiscării extinse se dispune:

a) în cazul savârşirii oricarei infracţiuni;
b) daca instanţa are convingerea ca bunurile provin din activităţi infracţionale de orice natură;
c) cand s-a pronunţat o condamnare pentru o infracţiune din cele prevăzute de art. 112’Cod
penal, daca instanta are convingerea ca bunurile provin ddin activităţi infractionale de natura
celor pentru care s-a dispus condamnarea.
176. Măsura de siguranţă a internării medicale se poate dispune atunci când faptuitorul
prezintă pericol pentru societate deoarece:
a) este bolnav psihic;
b) este consumator cronic de alcool;
c) suferă de o boală infectocontagioasă.
177. Graţierea ca act de clemenţă se acorda de:

a) Guvern;
b) Preşedintele României;
c) Parlament.
178. Graţierea individuală se acordă:

a) numai la cererea celui condamnat;
b) la dorinţa Preşedintelui României;
c) numai la cererea celui condamnat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
179. Comutarea ca modalitate a graţierii constă în:

a) eliberarea condamnatului în toate situatiile;
b) înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsa de altă natură, mai
uşoară;
c) se acordă numai celor condamnaţi la pedepse mai mari de 10 ani.
180. Graţierea înlatura:

a) condamnarea şi consecinţele condamnării;
b) executarea pedepsei principale;
c) executarea măsurilor de siguranţă, dacă în actul de graţiere se prevede acest lucru.
181. Graţierea:
a) nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand prin actul de graţiere
se dispune altfel;
b) înlătură întotdeauna executarea pedepselor complementare;
c) înlătura executarea pedepselor complementare numai daca instanţa se pronunţă astfel.
182. Efectele reabilitării:
a) se întind asupra măsurilor de siguranţa;
b) nu se întind asupra măsurilor de siguranţă;
c) nu se întind asupra măsurilor de siguranţă, cu excepţia confiscării speciale.
183. Constituie elemente ale laturii obiective a infracţiunii:

a) elementul material;
b) elementul subiectiv;
c) urmarea imediată.
184. Reabilitarea de drept intervine în cazul:

a) condamnării la pedeapsa închisorii ce nu depaşeşte 3 ani;
b) condamnării la pedeapsa cu amenda;
c) condamnării la pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 2 ani.
185. Reabilitarea de drept:

a) nu are efecte asupra masurilor de siguranţa cu caracter medical;
b) nu are efecte asupra pedepselor complementare;
c) spre deosebire de cea judecatoreasca, nu înlătură şi incapacitâţile ce decurg din condamnare.
186. Reabilitarea judecătorească:

a) se acordă numai pentru condamnari la pedeapsa închisorii mai mari de 2 ani;
b) se poate acorda pentru orice condamnare;
c) nu produce aceleaşi efecte ca reabilitarea de drept.
187. In cazul unei persoane care a suferit mai multe condamnări succesive:
a) pentru fiecare condamnare curge un termen de reabilitare distinct;
b) termenul de reabilitare se calculează în raport de condamnarea cea mai grea şi curge de la
data executării ultimei pedepse;
c) termenul de reabilitare se calculează în raport de condamnarea cea mai grea şi curge de la data
executarii acesteia.
188. Anularea reabilitării priveşte:

a) ambele forme de reabilitare;
b) numai reabilitarea judecatoreasca;
c) numai reabilitarea de drept.
189. Reabilitarea judecătoreasca:

a) se acordă la cererea fostului condamnat de catre instanţa de judecata;
b) se acordă din oficiu;
c) se acorda numai la cererea administraţiei locului de deţinere.
190. Pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani pentru care intervine reabilitarea de drept:
a) este cea executata efectiv, indiferent de pedeapsa aplicata de instanţa;
b) nu poate fi suspendata sub supraveghere;
c) este cea aplicata de instanţa.
191. Intervenţia reabilitării de drept este condiţionată de trecerea unui termen de 3 ani:
a) de la data depunerii cererii de reabilitare;
b) de la executarea pedepsei ori de la stingerea executarii acesteia;
c) de la data pronunţării hotărârii de condamnare.
192. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reabilitarea de drept:

a) inteervine indiferent de pedeapsa aplicata;
b) nu operează;
c) intervine daca în interval de 3 ani de la data împlinirii termenului de supraveghere
condamnatul nu a savarsit o nouă infracţiune.
193. In cazul condamnarii la pedeapsa închisorii între 5 şi 10 ani, termenul de reabilitare

judecătorească este:
a) de 5 ani;
b) de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei aplicate;
c) de 5 ani plus 2/3 din durata pedepsei aplicate.
194. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de reabilitare se

calculează:
a) de la data pronunţării hotărârii de condamnare;
b) de la data împlinirii termenului de supraveghere;
c) de la data introducerii cererii de reabilitare.
195. Pentru acordarea reabilitării judecătoreşti, în cursul termenului de reabilitare,

condamnatul trebuie:
a) să nu fi săvârşit o nouă infracţiune;
b) să nu fi suferit o nouă condamnare;
c) să aibă venituri lunare de cel putin 5 milioane de lei.
196. Când cererea de reabilitare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond, o
noua cerere de reabilitare va putea fi facută:
a) oricând;
b) după trecerea a 2 ani pentru condamnarile cuprinse între 5 şi 10 ani;
c) dupâ trecerea unui termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotârârii de respingere
a cererii.
197. Reabilitarea este prin natura ei juridica:

a) o cauză care înlătură răspunderea penala;
b) o cauza care înlătură executarea pedepsei;
c) o cauza care înlătura decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezulta din condamnare.
198. Persoana condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare este reabilitată:

a) de drept, dupa trecerea unui interval de timp de 3 ani de la executarea pedepsei, dacă nu
savârşeşte o nouă infracţiune în acest interval de timp;
b) la data la care hotărârea instanţei de judecată prin care s-a acordat reabilitarea a rămas definitivă;
c) în momentul terminarii executarii pedepsei.
199. Termenele de reabilitare curg:

a) de la data la care hotarârea de condamnare a ramas definitiva;
b) de la data la care pedeapsa pronunţata prin condamnare a fost executata efectiv;
c) de la data la care pedeapsa este considerată executată ca efect al gratierii on a prescripţiei
executării pedepsei.
200. Durata termenelor de reabilitare judecătorească:
a) este stabilită prin lege;
b) este stabilita de instanţa de judecată;
c) poate fi, în mod exceptional redusă de procurorul general al Parchetului de pe lângâ Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
201. Intenţia este calificată dacă:

a) faptuitorul săvârşeşte infracţiunea pentru realizarea unui scop prevăzut expres în norma de
incriminare;
b) autorul infracţiunii are o calitate specială;
c) autorul infracţiunii foloseşte pentru săvârşirea acesteia mijloace sau metode speciale, calificate.
202. Care din următoarele ipoteze evidenţiază cel mai înalt grad de vinovăţie:
a) când fapta este comisă cu intenţie premeditată;
b) când fapta este comisă cu intenţie spontană;
c) când fapta este comisa cu intenţie depăşită.
203. Elementul material ca parte componenta a laturii obiective a infractiunii:

a) este prevăzut în conţinutul normei juridice de incriminare;
b) este stabilitde către judecător;
c) nu are nici o relevanţă pentru existenţa infracţiunii şi a răspunderii penale.
204. Prin element material al infracţiunii se înţelege:

a) acţiunea sau inacţiunea prin care este sâvârşită fapta;
b) obiectul asupra căruia se răsfrânge infracţiunea;
c) obiectele, instrumentele folosite de autor în săvârşirea infractiunii.
205.Ce semnificaţie are prevederea în cuprinsul normei de incriminare a locului de săvârşire a

faptei:
a) condiţie esenţialâ de îndeplinirea căreia depinde existenţa infracţiunii;
b) element circumstantial agravant în conţinutul infracţiunii;
c) nu are nici o semnificatie.
206. Prevederea în cuprinsul normei de incriminare a timpului de săvârşire a infracţiunii, are
următoarele semnificaţii:
a) condiţie esenţială de îndeplinirea căreia depinde existenţa infracţiunii;
b) element circumstantial agravant în conţinutul infracţiunii;
c) nu are nici o semnificaţie.
207. în cazul infracţiunilor proprii, calitatea cerută subiectului activ de norma penală specială
trebuie îndeplinită:
a) de catre autor (coautor);
b) de către instigator;
c) de catre complice.
208. Responsabilitatea privită ca o condiţie generală a subiectului activ al infracţiunii:

a) trebuie dovedita întotdeauna de către autorităţile judiciare;
b) se prezumă la modul relativ;
c) se prezuma la modul absolut.
209. Inacţiunea ca modalitate a elementului material din structura laturii obiective a

infracţiunii este prevazută prin norme penale speciale:
a) prohibitive;
b) onerative;
c) atât prin norme penale prohibitive cat şi prin norme penale onerative.
210. Tentativa perfectă (fară efect) nu este posibilă:

a) în cazul infractiunilor omisive;
b) în cazul infracţiunilor formale (de atitudine) pentru existenţa cărora legea nu cere
producerea unui rezultat material;
c) în cazul infracţiunilor materiaie de rezultat.
211. Tentativa se pedepseşte:

a) în cazul tuturor infracţiunilor susceptibile a fi comise în această forma;
b) când judecătorul apreciază că se impune pedepsirea tentativei;
c) numai când legea prevede expres acest lucm.
212. Care din următoarele ipoteze reprezinta forma tipică/perfectă a infracţiunu:

a) tentativa;
b) infracţiunea fapt epuizat;
c) infracţiunea consumată.
213. Dacă laptuitorul pune în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea, dar nu duce
executarea până la capăt, deşi obiectiv avea această posibilitate de care era constient:
a) există tentativă, dar faptuitorul nu poate fi pedepsit, deoarece desistarea este o cauză de
nepedepsire a tentativei;
b) nu există tentativă, deoarece în cazul acesteia neproducerea urmărilor trebuie să fie consecinţa
unor cauze independente de voinţa faptuitomlui;
c) se va reţine o tentativa întrerupta, care va fi pedepsită dacă legea prevede expres acest lucru.
214.In cazul infracţiunii continue distingem un moment al consumării şi un moment al

epuizării infracţiunii. In ipoteza în care în momentui consumării era în vigoare o lege, dar în
momentul epuizarii este în vigoare o altă lege, care dintre aceste legi este aplicabilă:
a) legea aflată în vigoare în momentul epuizării infracţiunii în temeiul principiului activitâţii
legii penale;
b) legea aflată în vigoare în momentul consumării infracţiunii pentm ca infracţiunea continuă, este
forma tipica, perfectă a infracţiunii;
c) legea în vigoare la data judecâţii infracţiunii continue.
215. Fapta unei persoane care loveşte victima pentru a-i provoca o suferinţă în cazul în care
victima cade şi se loveşte cu capul de un corp dur, fapt ce îi provoacă moartea, este săvârşită
sub aspectul vinovăţiei:
a) cu intenţie;
b) din culpă;
c) cu praeterintenţie (intenţie depăşita).
216. Nu pot fi comise în forma continuata:

a) infractiunile din culpa;
b) infracţiunile de omor;
c) infracţiunile comisive.
217. In care din ipotezele urmatoare poate fi înlăturat caracterul nejustificat al faptei prin
invocarea stării de necesitate:
a) când acţiunea de salvare consts in săvârşirea unei fapte prevazute de legea penală prin care se
produc urmâri vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă nu s-ar fi intervenit pentru
înlăturarea pericolului, daca faptuitorul şi-a dat seama de acest lucru;
b) cand fapta a fost săvârşită de către o persoană care prin statitul său avea obligaţia de a înfhinta
pericolul;
c) când săvârşirea faptei prevăzute de legea penală era singura cale de înlăturare a
pericolului.
218. In cazul legitimei apărâri, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită pentru respingerea
atacului trebuie să fie:
a) proportională cu gravitatea atacului;
b) precedata de atac;
c) singura cale de înlăturare a atacului.
219. Fapta unui bărbat de a întreţine un raport sexual cu o persoana de sex feminin care nu a
împlinit vârsta de 15 ani cu acordul acesteia, daca a fast in eroare cu privire la varsta victimei:
a) nu constituie infractiune deoarece faptuitorul nu a cunoscut o împrejurare de care depinde
caracteml imputabil al faptei;
b) împrejurarea ca bărbatul nu a cunoscut vârsta persoanei de sex feminin constituie o circumstantă
atenuantă;
c) împrejurarea că faptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la vârsta victimei nu are semnificaţie şi ca
atare acesta va răspunde penal pentru o infracţiune contra libertăţii şi integritătii sexuale.
220. Dacâ o persoana savârşeşte o faptă prevazută de legea penală pentru a înlătura un atac
exercitat de un iresponsabil (fapt cunoscut de catre cel atacat):
a) fapta constituie infractiune pentru ca iresponsabilii fa-ebuie protejati;
b) fapta nu constituie infracţiune pentru că săvârşirea ei a fost necesară pentru înlăturarea atacului în
condiţiile prevăzute de art. 19 C.pen. (legitima apărare);
c) fapta nu constituie infracţiune deoarece a fost săvârşită în stare de necesitate, în mâsura în
care săvârşirea ei a fost singurul mijloc de înlăturare a pericolului.
221. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică sau poate fi aplicată de
catre instanţa de judecată dacă:
a) este prevăzută expres în norma penală specială care incriminează şi sancţionează fapta
supusă judecăţii;
b) numai împreună cu pedeapsa accesorie;
c) deşi legea nu o prevede expres în norma de incriminare, judecătorul, potrivit unor criterii
prevăzute de lege apreciază că aplicarea acestei pedepse este necesară.
222. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se dispune pe o durata:

a) nedeterminată;
b) pe o durată cuprinsă între 1 şi 5 ani;
c) pe durata egala cu durata pedepsei principale.
223. Pedeapsa aplicata poate depâşi maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea
săvârşită dacă:
a) infracţiunea a fast comisa în formă continuată;
b) infracţiunea este de obicei;
c) judecătorul apreciaza că aplicarea unei pedepse peste maximul special prevâzut de lege este o
măsură necesară.
224. Infractiunile care formează termenii recidivei, ca forma a pluralităţii de infracţiuni pot fi
săvârşite sub aspectul formei de vinovăţie:
a) cu intenţie;
b) din culpă;
c) cu intenţie depăşită.
225. Reabilitarea are următoarele efecte:

a) înlătură incapacitaţile, interdicţiile şi decăderile rezultate din condamnări;
b) repunerea celui reabilitat în funcţiadeţinutâ anterior condamnării;
c) redobandirea funcției si gradelor militare avute inaintea condamnarii.
TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL DE LICENŢA
DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA
1.Omorul se săvârşeşte sub aspectul elementului material:

a) numai printr-o actiune;
b) numai printr-o inacţiune;
c) atât printr-o acţiune, cat şi printr-o inacţiune.
2.Omorul reprezintă uciderea unei persoane săvârşita cu:

a) orice forma de vinovaţie;
b) intenţie directă sau indirectă;
c) intenţie calificata.
3.Omorul săvârşit cu premeditare este:

a) omor simplu;
b) omor calificat;
c) omor la cererea victimei.
4.Omorul săvârşit cu premeditare:

a) se poate retine si în cazul erorii asupra identitatii victimei (error in persona);
b) se poate reţine şi în cazul devierii acţiunii (aberratio ictus);
c) se poate reţine şi când faptuitorul a comis uciderea din neglijenţă.
5.Omorul săvârşit din interes material (art. 189 lit. b) Cod penal):
a) se poate retine indiferent daca faptuitorul a obtinut sau nu satisfacerea interesului;
b) se poate reţine numai daca interesul material a fost satisfacut;
c) nu se poate reţine dacă interesul material este legitim.
6.Omorul săvârşit asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie:
a) omor;
b) ultraj prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod Penal;
c) omor calificat.
7.Omorul cu premeditare (art. 189 lit. a) Cod penal) are ca element subiectiv:
a) numai intenţia directă;
b) intenţia indirecta;
c) atât intenţia directă cat şi intenţia indirecta.
8. Omorul săvârşit pentru a comite sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii are ca
forma de vinovâţie:
a) intenţia directă;
b) intenţia directă sau indirectă ori praeterintenţia;
c) intenţia sub oricare din cele două modalităţi ale ei.
9. Daca faptuitorul ucide victima pentru a-i sustrage banii, fapta constituie infracţiunea de:
a) omor (art. 188 Cod penal);
b) omor din interes material (art. 189 lit. b Cod penal);
c) omor săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infractiuni.
10. Omorul săvârşit prin cruzimi constituie:

a) omor (art. 188 Cod penal);
b) omor calificat (art. 1 89 alin. 1, lit. h Cod Penal);
c) omor (art. 188 Cod penal) cu retinerea circumstantei agravante prevazute de art. 77 lit. b Cod
penal.
11. Uciderea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiei, constituie:

a) infractiunea de omor;
b) infracţiunea de ultraj prevăzutâ de art. 257 alin. 4 Cod Penal;
c) infracţiunea de omor în concurs cu infracţiunea de ultraj.
12. Există raport de cauzalitate şi infracţiune de omor, dacă:

a) moartea victimei este determinata exclusiv de actiunea faptuitorului;
b) la producerea mortii pe lângă acţiunea faptuitorului au contribuit si alte cauze antenoare,
concomitente sau posterioare;
c) o altă cauză care a intervenit ulterior acţiunii faptuitorului a determinat prin ea însăşi şi în mod
exclusiv producerea mortii.
13. Dacă în baza unei înţelegeri doua persoane aplica, cu intenţia de a ucide, simultan lovituri
victimei care decedează, se va reţine:
a) coautorat la infractiunea de omor pentru ambii participanti;
b) infracţiunea de omor pentru faptuitorul care a aplicat lovituri care au cauzat moartea victimei şi
loviri sau alte violenţe ori vătămare corporală, după caz, pentru participantul care a aplicat lovituri
neletale;
c) omor pentru participantul care a aplicat lovitura mortala şi complicitatea la omor pentru cel care a
aplicat lovituri care nu au fost letale.
14. La infractiunea de ucidere din culpa, culpa poate sa aparţină:

a) exclusiv faptuitorului;
b) culpa poate fi şi comună (să aparţinâ atât faptuitorului cat şi victimei);
c) în mod exclusiv victimei.
15. Persoana care imobilizează victima pentru ca o altă persoană să-i poată aplica acesteia o
lovitură mortală va răspunde:
a) pentru coautorat la infractiunea de omor;
b) pentru complicitate la infracţiunea de
omor;
c) pentm infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
16. Din punctul de vedere al vinovăţiei, infracţiunea de omor poate fi săvârşită:

a) cu intenţie directă;
b) cu intenţie indirectă;
c) cu intenţie depăşită.
17. Cel care aplică victimei lovituri în zone vitale, apte să provoace moartea, care însă nu se
produce pentru că fâptuitorul a luat în mod voluntar măsuri care au împiedicat rezultatul, va
fi pedepsit pentru:
a) tentativa la infractiunea de omor cu reţinerea circumstanţei atenuate constând în stăruinţa
faptuitorului de a limita urmările faptei;
b) faptuitorul nu poate fi pedepsit pentru tentativă de omor săvârşitâ pentm câ beneficiazâ de
o cauză de impunitate (împiedicarea voluntară a producerii rezultatului);
c) faptuitorul răspunde pentru o infracţiune contra integritâţii corporate dacâ acţiunile sale
comise anterior împiedicării rezultatului realizeaza conţinutul unei asemenea infracţiuni.
18. Exista omor calificat săvârşit dm interes material dacă:

a) faptuitorul ucide victima pentru a-i moşteni averea în calitate de succesor;
b) faptuitorul ucide victima pentru stingerea unei obligaţii de întreţinere pe care o avea in
raport cu victima;
c) făptuitorul ucide victima pentru a-i sustrage o sumă de bani pe care aceasta o avea asupra sa.
19. Omorul calificat săvârşit din interes material există indiferent dacă:
a) interesul material a fast sau nu satisfacut ulterior;
b) interesul material urmează a fi satisfacut pe cale aparent legală sau printr-o acţiune de sustragere
frauduloasa a unor bunuri;
c) persoana ucisă este aceea vizata de faptuitor sau acesta a ucis o alta persoana datorită unei
erori asupra identitâţii victimei sau greşite mânuiri a mijloacelor folosite în acţiunea de
ucidere.
20.Omorul savarsit asupra unei femei gravide constituie infracţiunea de omor calificat când:
a) în mod obiectiv victima era gravida;
b) din punct de vedere subiectiv faptuitorul cunoştea aceasta împrejurare;
c) indiferent daca faptuitorul a ştiut sau nu ca victima este gravidă.
21. Omorul calificat săvârşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de
omor se retine:
a) numai cand faptuitorul nu a fost condamnat definitiv pentru prima faptă de omor;
b) numai când faptuitorul a fost condamnat definitiv şi a executat pedeapsa;
c) indiferent daca pentru prima infracţiune de omor faptuitorul a fost sau nu condamnat sau
dacă a executat sau nu pedeapsa pronunţată prin condamnare.
22. Omorul săvârşit profitând de neputinţa victimei de a se apăra constituie:

a) omor;
b) omor calificat;
c) omor prevăzut în art. 188 Cod Penal cu aplicarea art. 77 lit. e Cod Penal.
23. Omorul săvârşit prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane constituie:
a) omor;
b) omor calificat;
c) omor prevâzut în art. 188 Cod Penal cu aplicarea art. 77 lit. c Cod Penal.
24. In cazul omorului calificat săvârşit pentru a se sustrage pe sine sau a sustrage pe altul de la
urmărire, arestare ori de la executarea unei pedepse:
a) obiectul juridic este complex pentru ca fapta aduce atingere pe de o parte dreptului la viaţă,
iar pe de alta parte periclitează sau împiedică infañtuirea justitiei;
b) omorul va fi reţinut în formă calificată indiferent dacă finalitatea unnărită de faptuitor a
fost sau nu realizata;
c) infracţiunea are un subiect activ nemijlocit calificat în sensul ca nu poate fi autor al infi-acţiunii
decât o persoană împotriva căreia s-a început urmărirea penală, s-a emis un mandat de arestare
preventivă sau un mandat de executare a pedepsei.
25. Dacă faptuitorul săvârşeşte un omor pentru a ascunde o infracţiune de tâlhărie comisă de
el anterior va raspunde pentru:
a) omor calificat sâvârşit pentru ascunderea unei infractiuni;
b) omor;
c) omor calificat în concurs cu infracţiunea de tâlhărie.
26. Se reţine infracţiunea de omor calificat savârşită prin cruzimi dacă:

a) victimei i-au fost produse suferinte;
b) victimei i-au fost produse suferinţe deosebit de intense, altele decât cele inerente unei
acţiuni de ucidere;
c) săvârşirea faptei de omor evidenţiază o ferocitate ieşită din comun a ucigaşului şi în
conştiinţa publică se produce o reacţie de oprobriu deosebit de intensâ.
27. In cazul uciderii nou-născutului săvârşită de catre mamă în conditiile art. 200 alin. 1 Cod
Penal, participaţia poate exista sub forma:
a) coautoratului, dacă fapta este săvârşită nemijlocit de catre cei doi părinţi ai copilului nou născut;
b) instigării, dar instigatul urmeaza a fi pedepsit pentru omor;
c) complicităţii, dar complicele va fi pedepsit pentru omor.
28. Care din următoarele fapte reprezintă modalităţi normative agravate ale infracţiunii de
ucidere din culpa:
a) uciderea din culpă datorată nerespectării dispoziţiilor legale cu privire la exercitarea unei
meserii;
b) uciderea din culpă a două sau mai multor persoane;
c) uciderea din culpă săvârşită de o persoană datoritâ unei neglijenţe grave.
29. Se reţine omorul calificat comis asupra unei femei gravide dacă:
a) victima era gravida iar faptuitorul stia acest lucru pentru ca starea de graviditate era
evidentă;
b) victima era însărcinată dar sarcina nu era evidentâ însă faptuitorul cunoştea starea de
graviditate a victimei;
c) victima era gravidă dar faptuitorul nu cunoştea acest fapt.
30. Infracţiunea de omor se deosebeste de infractiunea de lovituri sau vatămări cauzatoare de

moarte în principal prin:
a) obiectul juridic;
b) latura obiectivă;
c) forma de vinovăţie.
31. La infractiunea de ucidere sau vătămare a nou-născutului săvârşită de catre mama (art.
200 alin. 1 Cod penal) actiunea de ucidere trebuie realizata:
a) imediat dupa naştere dar nu mai târziu de 24 de ore;
b) de catre mama copilului nou nascut;
c) de către o persoană care avea sub supraveghere copilul nou născut.
32. Cel care instiga mama aflată într-o stare de tulburare pricinuita de nastere, să-şi ucidă
copilul nou-născut va fi condamnat pentru savârşirea infracţiunii de:
a) instigare la uciderea copilului nou-născut săvârşită de catre mama;
b) instigare la omor calificat;
c) instigare la omor prevăzut de art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. e) Cod penal.
33. Lovirea intenţionată de câtre fâptuitor, cu aceeaşi ocarie, a două persoane constituie: ,
a) o singura infracţiune de loviri sau alte violenţe;
b) doua infracţiuni de lovire aflate în concurs;
c) o infractiune de loviri sau alte violenţe în formă complexa.
34. în cazul în care fâptuitorul, în aceeaşi împrejurare, ucide cu intenţie mai multe persoane,
există:
a) atâtea infracţiuni de omor câte victime sunt;
b) o singura infracţiune de omor calificat;
c) o singurâ infracţiune de omor simplu în formă continuata.
35. Uciderea din culpă se reţine în variantă normativă agravată:

a) când fapta a fost comisa de două sau mai multe persoane împreună;
b) când prin fapta comisă s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane;
c) când fapta a fost comisă pe drumul public de către un conducător de autovehicul aflat în
stare de ebrietate.
36. Infracţiunea de vătămare corporală în varianta prevâzutâ de art. 194 alin. 2 Cod penal,
este savârşită sub aspectul formei de vinovăţie:
a) cu intenţie directă sau indirectă;
b) cu intentie, sau cu praeterintenţie;
c) numai cu intenţie directa.
37. Cu ce forma de vinovăţie trebuie savârşită infracţiunea de vătămare corporala prevăzutâ

în art. 194 alin. 1 Cod penal:
a) cu intenţie directă sau indirectă;
b) cu intentie directă;
c) cu intenţie indirectă sau praeterintenţie.
38. Care din faptele urmatoare reprezintă modalităţi normative agravate ale infracţiunii de
lipsire de libertate în mod ilegal:
a) săvârşirea faptei prin simularea de calităţi oficiale;
b) savârşirea faptei de către o persoanâ înarmată;
c) săvârşirea faptei de lipsire ilegală de libertate asupra a douâ persoane.
39. Constrângerea ca element material în structura laturii obiective a infracţiunii de şantaj se

poate exercita conform legii:
a) prin violenţă;
b) prin ameninţare;
c) prin ameninţarea cu dezvăluirea unor fapte compromiţătoare reale sau imaginare
privitoare la cel şantajat.
40. în cazul infracţiunii de violare a domiciliului, elemental material poate consta:

a) într-o acţiune de pătrundere fara drept în domiciliul unei persoane;
b) în refuzul de a părăsi domiciliul la cererea celui îndreptăţit;
c) într-o acţiune de natură sa tulbure în orice mod folosirea locuinţei.
41. Care din următoarele spaţii constituie domiciliu în sens penal:

a) locuinţa, o încăpere a acesteia sau dependinţele locuinţei;
b) camera ocupata de o persoană într-un hotel;
c) celula ocupată de un condamnat pe timpul executării pedepsei în regim detentie.
42. In care din urmatoarele ipoteze violarea de domiciliu îmbracă forma unor modalităţi
normative agravate:
a) când fapta este săvârşită în timpul nopţii;
b) când fapta este savârşita prin violenţă;
c) când fapta este comisa de câtre mai multe persoane împreună.
43. Violarea de domiciliu are ca obiect juridic:
a) exclusiv relaţiile sociale de ordin patrimonial;
b) relaţiile sociale privind dreptul oricărei persoane la inviolabilitatea domiciliului;
c) relaţii sociale privind buna convieţuire între vecini.
44. La infracţiunea de şantaj forma de vinovăţie cerută de lege este:

a) intenţia directă sau indirecta;
b) intentia directa, calificată prin scop;
c) praeterintenţia.
45.In cazul infracţiunii de violare de domiciliu, acţiunea penală se pune în mişcare:

a) la plângerea prealabilă a persoanei vătămate in toate cazurile;
b) din oficiu în toate cazurile;
c) la plângerea prealabila a persoanei vatămate în cazul modalităţii simple a infracţiunii, şi din oficiu
în cazul modalităţii normative agravate.
46. La infractiunea de viol tentativa este pedepsita. Care din modalităţile următoare ale
tentativei este posibila în cazul acestei infractiunii:
a) tentativa întreruptă;
b) tentativa perfecta;
c) tentativa relativ improprie.
47. Actul sexual realizeaza conţinutul infracţiunii de viol dacă:

a) este realizat prin constrangere;
b) este realizat asupra unei persoane în imposibilitate de a se apăra, profitându-se de aceasta
stare;
c) este realizat prin seducţie.
48. Care din urmatoarele fapte reprezintă modalităţi legale agravate ale infracţiunii de viol:
a) actul sexual realizat prin constrangere care a cauzat victimei o vătămare corporala;
b) actul sexual prin constrângere asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 16am;
c) actul sexual realizat prin constrângere dacâ a avut ca urmare moartea victimei.
49. In cazul infracţiunii de viol acţiunea penala se pune in miscare:
a) la plângerea prealabila a persoanei vatamate în toate cazurile;
b) din oficiu în toate cazurile;
c) la plângerea prealabila a persoanei vatămate in cazul violului prevazut in art. 218 alin. 1 şi
2 şi din oficiu în cazul modalitaţilor normative agravate.
50. Exista infracţiunea de act sexual cu un minor daca:

a) fapta a fast săvârşită prin constrângere;
b) actul sexual a fost realizat cu acordul minomlui, dar acesta nu împlinise vârstadel5ani;
c) actul sexual este săvârşit de un major cu o persoanâ care are vârsta cuprinsă între 13 şi 18
ani, faptuitorul abuzând de autoritatea sau influenţa sa asupra victimei.
51. La infractiunea de viol (art. 218 Cod penal):

a) subiectul activ nu poate fi decât barbatul;
b) subiectul pasiv poate fi orice persoana;
c) subiectul activ poate fi orice persoană, indiferent de sex.
52. Fapta unui bărbat care întreţine prin violenţă un raport sexual cu soţia sa împotriva
voinţei acesteia constituie:
a) infractiunea de viol în forma simplă;
b) infracţiunea de viol în forma agravată;
c) fapta nu constituie infracţiune.
53. Violul care a avut ca urmare moartea victimei se săvârşeşte:

a) cu intenţie directa;
b) cu intenţie indirectă;
c) cu praeterintenţie.
54. Pot constitui obiect material al furtului:

a) bunurile mobile aflate în posesia sau detentia altuia;
b) bunurile mobile pierdute de posesoml lor;
c) bunurile uitate de posesorul în prezenţa faptuitorului care ulterior şi le însuşeşte.
55. Luarea unui vehicul din posesia sau detenţia altuia, fara consimţământul acestuia, în
scopul de a-l folosi pe nedrept constituie infracţiunea de furt:
a) infractiunea de furt (art. 228 Cod penal);
b) furtul calificat;
c) furt in scop de folosinţă (art. 230 alin. 1 Cod penal).
56. In cazul infracţiunii de furt, luarea bunului trebuie realizată fara consimţământul celui
care posedă sau deţine bunul. Lipsa consimţământului ca o condiţie de existenţă a infracţiunii:
a) se prezumă în mod absolut;
b) se prezumă în mod relativ;
c) trebuie dovedită de persoana vătămata.
57. Scopul însuşirii bunului ca element al laturii subiective în cazul infracţiunii de furt
prevăzute în art. 228 alin. 1 C.pen., are semnificaţia:
a) unei condiţii esenţiale de îndeplinirea căreia depinde existenţa infractiunii;
b) unei circumstanţe agravante legale;
c) unei circumstanţe agravante judiciare.
58. Consimţământul posesorului sau detentorului unui bun faţă de actul de luare a acestuia
înlătură infracţiunea de furt dacă:
a) a fast exprimat înainte de luarea bunului;
b) a fost exprimat în momentul luarii bunului;
c) a fost exprimat ulterior luarii bunului.
59. Sustragerea unei diplome de bacalaureat constituie:

a) infractiunea de furt simplu;
b) infracţiunea de furt calificat;
c) fapta nu constituie furt pentru ca înscrisul sustras nu are valoare economica.
60. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de furt poate fi:

a) orice persoana care deţine cu orice titlu un bun mobil pe care şi-l însuşeşte;
b) orice persoana care sustrage un bun aflat în proprietatea, posesia sau detenţia altuia;
c) persoana care este proprietar al bunului, în măsura în care bunul sustras se afla în posesia
sau detenţia legitimă a altei persoane.
61. In cazul infracţiunii de furt săvârşite între soţi , acţiunea penală se pane în mişcare:
a) la plângerea prealabila de furt savarsite intre soti este simplu;
b) din oficiu dacă furtul este calificat;
c) la plângerea prealabila, indiferent dacâ furtul este simplu sau calificat.
62. Infracţiunea de furt are ca obiect material:

a) un bun mobil aflat în posesia sau detentia altei persoane;
b) lucrurilor care nu apartin cuiva (res nullius);
c) lucruri abandonate de posesorul lor (res derelictae).
63. Prin incriminarea faptei de furt se urmăreşte apărarea:

a) exclusiv a proprietatii;
b) a proprietatii cat şi a posesiei dar numai cand posesia este de bună-credinţa;
c) atât a proprietăţii cat şi a posesiei indiferent dacă aceasta din urmă este de bună sau de rea
credinţă.
64. Inscrisurile pot fi obiect material al infractiunii de furt:

a) doar dacă servesc la dovedirea identitaţii unei persoane;
b) doar dacă sunt acte care dovedesc starea civilă;
c) indiferent daca au sau nu valoare economică.
65. Consumarea infracţiunii de furt are loc:

a) în momentul realizării apropriaţiunii (deposedarea victimei şi imposedarea faptuitorului);
b) in momentul realizării aprehensiunii (apucarea bunului de catre faptuitor);
c) în momentul deplasării bunului de câtre faptuitor.
66. Constitute infractiunea de furt calificat:

a) luarea unui bun mobil din posesia altuia de catre o persoană având asupra sa o armă;
b) sustragerea unui act de studii;
c) sustragerea unui bun de la persoana aflată în imposibilitatea de a se apara.
67. Reprezintă furt calificat (art. 229 Cod penal), furtul comis:
a) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma ori de supraveghere;
b) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa;
c) asupra unei persoane căreia faptuitorul i-a produs o stare de inconştienţă.
68. Sustragerea unui bun de la victimă după ce, în prealabil, faptuitorul îi administrase
acesteia un somnifer, care şi-a produs efectul, constituie:
a) furt;
b) tâlhărie;
c) furt calificat.
69. Pentru existenţa elementului material al infracţiunii de talharie sunt necesare două
acţiuni, una principală de furt şi a doua secundară de violenţă. Violenţa pentru existenţa
infracţiunii de tâlhărie poate fu exercitată:
a) anterior sau concomitent actiunii de luare a bunului;
b) după săvârşirea furtului, dacă prin folosirea ei se urmareşte păstrarea bunului furat,
ştergerea unnelor infracţiunii ori scăparea faptuitorului;
c) violenţa poate fi exercitată înainte, în timpul sau după comiterea furtului indiferent de scopul
urmărit de faptuitor prin folosirea ei.
70. Fapta unei persoane care exercită violenţă asupra victimei în vreme ce alta cu care era în
înţelegere îi sustrage aceleiaşi victime o sumă de bani pe care aceasta o avea asupra sa,
constituie:
a) complicitate la infractiunea de tâlhărie, deoarece violenţa este o actiune secundara în structira
elementului material al acestei infracţiuni;
b) o participaţie de coautorat la tâlharie;
c) complicitate la infracţiunea de furt.
71. Dacâ tâlhăria se sâvârşeşte într-o locuinţă se reţine în sarcina fâptuitorului:

a) o infracţiune de tâlhărie în modalitatea calificata prevăzutâ de art. 234 alin. 1 lit.f)Cod
penal;
b) o infracţiune de tâlhărie în forma simplă, în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu;
c) o infracţiune de tâlhârie în forma calificata prevăzuta de art. 234 alin. 1 lit.f) Cod penal, în
concurs cu infractiunea de violare de domiciliu.
72. Tâlhăria este prevăzută de lege într-o variantă agravată atunci cand:
a) a cauzat o vătămare corporală;
b) a fast însoţită de violenţă;
c) a fost săvârşită într-un mijloc de transport.
73. Elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de tâlhărie este:

a) bunul material asupra caruia este îndreptată acţiunea;
b) acţiunea de luare a bunului precedată, însoţita sau urmata de violenţă, ameninţari ori de
punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apara;
c) violenţa îndreptată împotriva unui bun mobil sau imobil.
74. Remiterea unui bun de către victima sub imperiul ameninţării, imediat după exercitarea
acesteia de către fâptuitor constituie:
a) furt;
b) tâlharie;
c) şantaj.
75. Aplicarea unor lovituri victimei în vederea sustragerii unor bunuri şi abandonarea locului
faptei înainte ca bunurile să poată fi sustrase reprezintă:
a) infractiunea de lovire sau alte violente;
b) tentativa la infracţiunea de tâlhărie;
c) infracţiunea de loviri sau alte violenţe în concurs cu tentativa la infractiunea de furt.
76. Fapta celui care îşi însuşeşte un bun ce i-a fost incredinţat în temeiul unui contract de
transport constituie:
a) furt;
b) abuz în serviciu;
c) abuz de încredere.
77. Infracţiunea de abuz de încredere poate avea ca obiect material:

a) un bun mobil;
b) un bun imobil;
c) atât un bun mobil, cat şi un bun imobil.
78. Subiectul activ al infracţiunii de abuz de încredere poate fi:

a) orice persoană;
b) o persoană care deţine bunul în baza unui titlu;
c) o persoana care exercita detenţia fizicâ asupra bunului.
79. Latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune presupune:

a) vinovăţia sub forma intenţiei depaşite;
b) vinovaţia sub forma intenţiei;
c) vinovâţia sub forma intenţiei şi având ca scop obţinerea unui folos material mjust.
80. La infracţiunea de înşelăciune urmarea imediată constă:

a) într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei;
b) într-o pagubă pricinuită victimei;
c) în obţinerea de către faptuitor a unui folos material injust.
81. Infracţiunea de înşelăciune săvârşită prin întrebuinţarea de nume sau calităţi mincinoase
ori de alte mijloace frauduloase:
a) intra în concurs cu alte infracţiuni dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi
infracţiune;
b) absoarbe în mod natural infracţiunile de fals, fara aceste elemente circumstanţiale neputându-se
reţine infracţiunea de înşelăciune în formă agravata prevăzută de art. 244 alin. 2 Cod penal;
c) conferă infracţiunii de înşelăciune caracter de infracţiune complexă.
82. Participantul care neavând calitatea cerută de lege pentru autorul infracţiunii de
delapidare se implica nemijlocit alaturi de un gestionar în sustragerea unor bunuri din
gestiunea acestuia, răspunde pentru:
a) complicitate la infractiunea de delapidare;
b) coautorat la infracţiunea de delapidare;
c) o infracţiune de furt.
83. Pot constitui obiect material al infractiunii de delapidare:
a) bunurile care se afla legal în administrarea sau în gestiunea faptuitorului;
b) bunurile care au ajuns din eroare în gestiunea sau administrarea faptuitorului;
c) bunurile care reprezintă plusuri în gestiune indiferent dacă aceste plusuri au fost create
prin mijloace licite sau ilicite.
84. Gestionarul ca autor al infracţiunii de delapidare este, m sensul legii, o persoanâ care:
a) are ca atributii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri;
b) este numită într-o funcţie care îl obligâ sa exercite o pazs juridica asupra bunurilor care aparţin
unei persoane fizice saujuridice;
c) primeşte din partea unităţii la care este angajat anumite bunuri absolut necesare pentm a-şi
exercita atribuţiile ce-i revin potrivit fişei postului.
85. Administratorul ca autor al delapidării este persoana care:

a) este investită într-o funcţie de conducere a unei persoane juridice funcţie care îi conferă
dreptul de a efectua acte de dispoziţie în legătură cu bunurlle care intra în patrimoniul
persoanei juridice;
b) are obligatia de a efectua acte de administrare asupra pafa-imoniului unui minor lipsit de
capacitate de exercitiu;
c) este angajată permanent în serviciul unei persoane juridice.
86. Subiectul activ nemijlocit la infracțiunea de delapidare poate fi:

a) numai un funcționar public;
b) orice persoană;
c) un funcționar public sau persoană aflată în serviciul oricărei persoane juridice care
îndeplinește efectiv funcții de gestiune sau administrare
87. EIementul material la infracţiunea de delapidare constă în:

a) o acţiune de însuşire, folosire sau traficare a unui bun mobil aflat în gestiunea sau
administrarea faptuitorului;
b) bunuri mobile corporale aflate în gestiunea sau administrarea faptuitorului;
c) relaţii sociale de natură patrimonial a căror existenţa şi dezvoltare presupun protecţia bunurilor
aflate în gestiunea sau administrarea faptuitorului împotriva unor fapte de sustragere.
88. Fapta unei persoane care în baza unei înţelegeri prealabile cu autorul unui furt
depoziteazâ bunurile pe care acesta le-a sustras constituie:
a) tainuire;
b) complicitate la furt;
c) favorizarea infractorului.
89. Situaţia premisa în cazul infracţiunii de tăinuire constă în:

a) numai în săvârşirea unei infracţiuni împotriva patrimoniului;
b) sâvârşirea unei fapte prevăzute de legea penala din care a rezultat un bun;
c) existenţa unei hotărâri de condamnare pentru o infracţiune contra patrimoniului.
90. Tăinuirea săvârşită de un membru de familie:

a) nu constituie infracţiune şi ca urmare nu poate fi pedepsita;
b) constituie infracţiune dar pedeapsa ce se aplica va fi redusă;
c) fapta constituie infracţiune dar faptuitorul nu se pedepseşte.
91. Fapta persoanei care în schimbul unei sume de bani ascunde un bun despre care, în
momentul primirii a aflat că provine din săvârşirea unei infracţiuni, constituie:
a) favorizarea faptuitorului;
b) infracţiunea de tăinuire;
c) complicitate la infracţiunea din care provine bunul.
92. Există înşelăciune în formă agravata atunci când:

a) se comite în scopul obtinerii unui folos material injust;
b) a pricinuit o paguba;
c) s-a savârşit prin folosire de nume sau calitaţi mincinoase.
93. La care din urmatoarele infractiuni tentativa se pedepseste:

a) abuz de incredere
b) furtul;
c) înşelăciune.
94. Elementul material al infracţiunii de tăinuire poate consta în:

a) ascunderea celui care a savârşit o infractiune sau o fapta prevăzuta de legea penală;
b) nedenunţarea celui care a savârşit o infracţiune;
c) primirea, dobândirea, transformarea sau înlesnirea valorificării unui bun care provine din
savârşirea unei fapte prevazute de legea penala.
95. Persoana care participa la săvârşirea unui furt după care transforma bunurile obţinute pe
această cale pentru ca să nu poata fi identificate răspunde penal:
a) pentru infracţiunea de furt;
b) pentru infracţiunea de tăinuire şi infracţiunea de furt în concurs ideal;
c) pentru infracţiunea de furt şi infracţiunea de tăinuire în concurs real.
96. Infracţiunea de tăinuire este o infracţiune corelativă, în sensul că nu poate fi comisă decât
în măsura în care o altă persoană a săvârşit în prealabil o infracţiune sau faptă prevăzută de
legea penală din care provine bunulcare este tăinuit. Dacă autorul faptei principale
beneficiază de graţierea pedepsei ce i-a fost aplicată, care va fi influenţa actului de graţiere
asupra pedepsei aplicate tăinuitorului?
a) pedeapsa aplicată tăinuitorului va fi graţiata şi ea, chiar dacă în actul de graţiere nu se prevede
explicit în temeiul principiului de drept accesorium sequitur principale;
b) pedeapsa aplicata tăinuitorului va fi implicar graţiata daca este egală sau mai mica decât pedeapsa
aplicatâ celui care a comis infracţiunea din care provine bunul tăinuit;
c) pedeapsa aplicata pentru tăinuire va fi graţiată numai dacă intră în categoria celor
prevăzute explicit în actul de graţiere datorită faptului că tăinuirea deşi este o infracţiune
corelativa, subsecventă, are caracter autonom.
97. Tăinuirea poate fi săvârşită sub forma:

a) infractiunii simple;
b) infractiunii continue;
c) infractiunii continuate.
98. Care din următoarele condiţii trebuie îndeplinite pentru existenţa laturu subiective a
tăinuirii:
a) faptuitorul să cunoasca împrejurarea ca bunul provine dintr-o fapta prevăzută de legea
penală;
b) între persoana care tăinuieşte bunul şi persoana care a săvârşit infractiunea din care
provine bunul sa nu se fi stabilit o înţelegere înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii
principale;
c) faptuitorul sa urmărească obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul.
99. Tulburarea de posesie are ca obiect material:

a) bunuri mobile;
b) atât bunuri mobile cat şi bunuri imobile;
c) numai bunuri imobile.
100. Violenţa, ameninţarea ori desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar ca moduri de
realizare a ocupării imobilului, in cazul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie
semnifica:
a) condiţii pentru existenţa infracţiunii;
b) împrejurări care conferă infracţiunii caracter agravat;
c) au semnificaţia unor circumstanţe agravante judiciare.
101. Prin natura elemenfului său material, tulburarea de posesie este o infracţiune:
a) simpla;
b) continuă;
c) de obicei.
102. Uciderea cu intenţie a unui agent al autorităţii statului aflat în exerciţiul legal al funcţiei,
constituie:
a) infractiunea de omor;
b) infracţiunea de omor în concurs cu infracţiunea de ultraj;
c) infracţiunea de ultraj prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod Penal.
103. Pentru ca să existe infracţiunea de ultraj acţiunea de ameninţare trebuie comisă:

a) fie în mod nemijlocit;
b) fie prin mijloace de comunicare directa;
c) fie într-un alt mod, oricare ar fi acesta.
104. Există şi se va reţine infracţiunea de ultraj dacă:

a) faptuitorul cunoaşte că persoana pe care o agresează fizic îndeplineşte o funcţie de
autoritate statala şi că aceasta se afla în exerciţiul funcţiei;
b) faptuitorul este în dubiu în legătura cu calitatea victimei, dar săvârşeşte împotriva acesteia
acte de violenţă acceptând posibilitatea ca victima să facă parte din categoria funcţionarilor
care sunt abilitati prin lege sa exercite autontatea;
c) violenţele îndreptate împotriva unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autoritâţii de stat realizeaza conţinutul infracţiunii de ultraj chiar dacă în plan subiectiv faptuitorul
nu cunoaşte in cazul dat calitatea specială a victimei pentru că autoritatea statala trebuie aparată in
orice conditii şi în raport cu toate faptele de natura să o ştirbească.
105. Lovirea din culpa a unui agent al autorităţii aflat în exerciţiul funcţiei, care a produs o
vătămare ce a necesitat pentru vindecare cinci zile de îngrijiri medicale, constituie:
a) infracţiunea de ultraj în forma agravata (săvârşita prin violenţa);
b) o infracţiune de vătămare corporala din culpă;
c) fapta nu constitute infracţiune.
106. Subiectul pasiv al infracţiunii de ultraj poate fi:

a) orice persoană care se află în serviciul unei persoane juridice;
b) un functionar public;
c) un functionar public ce exercita o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
107. Lovirea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, dar care şi-a depăşit atribuţiile de
serviciu constituie infractiunea de:
a) ultraj;
b) loviri sau alte violenţe;
c) nu constituie infracţiune.
108. Fapta persoanei de a lovi un politist care a surprins-o în timp ce fura un bun, pentru a-şi
asigura scăparea constituie:
a) ultraj;
b) ultraj în concurs cu infracţiunea de tâlhărie;
c) ultraj în concurs cu infractiunea de furt.
109. Lovirea în aceeaşi împrejurare a doi magistraţi aflaţi în exerciţiul funcţiunii, constituie:
a) o singura infracţiune de ultraj;
b) două infracţiuni de ultraj aflate în concurs;
c) două infracţiuni de ultraj judiciar aflate în concurs.
110. EIementuI material al infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale consta:

a) într-o acţiune prin care faptuitorul îşi asumă fara drept o funcţie oficiala care implică exerciţiul
autorităţii de stat;
b) într-o actiune prin care faptuitorul îşi asumă fară drept o funcţie oficială oricare ar fi ea;
c) într-o acţiune prin care faptuitorul îşi asumă fară drept o funcţie oficială care implicâ
exerciţiul autorităţii de stat însoţită sau urmată de îndeplinirea unui act ce intră în
competenţa acelei funcţii.
111. Sustragerea de sub sechestru este:

a) o infractiune contra patrimoniului;
b) oinfractiune contra justiţiei;
c) o infracţiune contra autorităţii.
112. Dacă un bun legal sechestrat, este sustras în condiţiile prevăzute de art. 228 Cod penal, se
va retine:
a) infractiunea de sustragere de sub sechestru care absoarbe în mod natural în conţinutul său fapta de
furt;
b) infracţiunea de ftirt, dacă faptuitorul nu a cunoscut că bunul pe care îl sustrage este legal
sechestrat;
c) infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de sustragere de sub sechestru, dacă
fâptuitorul a cunoscut că bunul susti-as este legal sechestrat.
113. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunilor de abuz în serviciu poate fi: a) numai un
functionar public;
b) atât un funcţionar public cat şi o persoană care se află în serviciul unei persoane din cele
prevâzute de art. 175 alin. 2 Cod Penal, on a oricarei persoanejuridice fară ca tratamentul penal să
fie diferenţiat;
c) atât un functionar public cat şi o persoană care se afla în serviciul unei persoane din cele
prevăzute de art. 175 alin. 2 Cod Penal, on a oricarei persoane juridice, cu precizarea ca în
cazul în care faptele nu sunt comise de un functionar public, limitele speciale ale pedepsei se
reduc cu 1/3.
114. Urmarea imediată în cazul infracţiunu de abuz în serviciu poate consta:

a) într-o pagubă pricinuita unei persoane fizice sau persoane juridice;
b) într-o tulburare însemnată a bunului mers a unei persoane juridice;
c) vătâmarea intereselor legale ale unei persoane fizice.
115. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale poate fi săvârşită nemijlocit:
a) numai de un functionar public;
b) de catre un funcţionar public sau de către o persoana care se aflâ în serviciul unei persoane
din cele prevăzute de art. 175 alin. 2 Cod penal, ori a oricărei persoane juridice;
c) numai de către un funcţionar public care are ataibutii de conducere sau control.
116. Fapta unui funcţionar public de a îngrădi în exercitarea funcţiei sale un drept al unei
persoane, pe temei de rasă sau naţionalitate constituie:
a) infractiunea de abuz în serviciu (art. 297 alin. 1 Cod penal);
b) infracţiunea de abuz în serviciu (art. 297 alin. 2 Cod penal);
c) fapta constituie abatere disciplinară.
117. Abuzul în serviciu în modalitatea prevăzută de art. 297 alin. 2 Cod penal are ca latură
subiectiva:
a) intentia, căreia i se adauga mobilul prevăzut expres de norma de incriminare;
b) intenţia, care poate fi directă sau indirecta;
c) intenţia sau culpa.
118. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu se săvârşeşte, sub aspect subiectiv:
a) din culpă indiferent de modalităţile acesteia;
b) numai din culpă, sub forma neglijenţei;
c) din culpă sau cu praeterintenţie.
119. Cel care oferă unui funcţionar bani sau alte foloase care nu i se cuvin pentru a-l
determina pe acesta să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, săvârşeşte:
a) instigare la infractiunea de abuz în serviciu;
b) instigare la infracţiunea de luare de mitâ;
c) infracţiunea de dare de mitâ.
120. Elementul material al luării de mită este realizat daca:

a) functionarul public a primit banii sau foloasele înainte de a îndeplini actul de serviciu
pretins de mituitor;
b) funcţionarul public a primit banii sau foloasele după îndeplinirea actului de serviciu, dar
banii sau foloasele au fost promise anterior, iar promisiunea a fost acceptată;
c) functionarul public a primit banii sau foloasele pentru un act ce intră în atribuţiile sale de
serviciu dupa îndeplinirea acestuia chiar daca banii sau foloasele nu au fast promise de
mituitor sau pretinse de cel mituit înainte de îndeplinirea actului.
121. Există infracţiunea de luare de mită daca:

a) functionarul public a primit bani sau alte foloase pentm îndeplinirea unui act ce intră în
competenţa exclusivă a funcţiei sale;
b) funcţionarul public a primit bani sau alte foloase pentru a îndeplini un act care este doar în
parte de competenţa funcţiei sale pentru ca acel act necesită şi aprobarea unui şef ierarhic;
c) funcţionarul a primit bani sau alte foloase pentm îndeplinirea unui act care nu intră în atribuţiile
funcţiei sale, dar el pretinde că poate detennina îndeplinirea actului pretins printr-o intervenţie la
funcţionarul competent asupra căruia el are influenţă.
122. Dacă funcţionarul public primeşte bani pentru a falsifica ua înscris oficial cu prilejul
întocmirii acestuia, răspunde penal:
a) pentru infractiunea de luare de mita care absoarbe în conţinutul său falsul;
b) pentru infracţiunea de luare de mită în formă agravata;
c) pentru infracţiunea de luare de mită în concurs cu infractiunea de fals intelectual.
123. în cazul corupţiei sub forma luării şi dării de mită:

a) tentativa este posibila dar nu este pedepsita;
b) tentativa este posibilă şi este incriminata;
c) tentativa nu este posibilâ deoarece este asimilatâ prin lege infracţiunii consumate.
124. Poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de luare de mită:

a) avocatul;
b) functionarul unui stat strain;
c) persoana care exercita o funcţie judiciară în cadrul unei instanţe intemaţionale a cărei
competenţă este acceptată de Romania.
125. Promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri sau alte foloase unei persoane care are
influenţă sau lasă să se creadâ că are influenţă asupra unui funcţionar public pentru a-l
determina sa facă ori sâ nu facă un act ce intră în atribuţiile lui de serviciu:
a) nu constitute infractiune;
b) constituie instigare la infracţiunea de trafic de influenţă;
c) constituie infracţiunea de cumpărare a influenţei care este o infractiune de corupţie
autonomă, prevăzută de art. 292 Cod Penal.
126. In cazul infracţiunii de dare de mită banii sau bunurile se confiscă dacă:
a) mita sub forma de bani sau bunuri a fost promisa;
b) mita a fost remisă sub imperiul constrângerii;
c) mita a fast oferită sau remisă funcţionamlui public.
127. Elementul material al infracţiunii de dare de mita poate consta în:

a) darea de bani ori alte foloase;
b) promisiunea de bani, bunuri sau alte foloase;
c) oferirea de bani, bunuri sau alte foloase.
128. Infracţiunea de luare de mita se consuma:

a) în momentul realizarii oricăreia dintre modalităţile elemenhilui material prevâzute în art.
289 alin. 1 Cod penal;
b) în momentul în care faptuitorul intrâ în posesia folosului necuvenit;
c) în momentul producerii pagubei.
129. Subiectul activ al infractiunii de luare de mită poate fi:

a) numai un functionar public;
b) atât un funcţionar public cat şi o persoanâ care se află în serviciul unei persoane din cele
prevăzute de art. 175 alin. 2 Cod penal, ori a oricarei persoanejuridice;
c) o persoană particulară.
130. Subiectul pasiv principal la infracţiunea de luare de mita este:

a) persoana de la care autorul luarii de mită primeşte banii sau alte foloase;
b) funcţionarul public mituit;
c) persoana juridică în serviciul căreia se aflâ autorul luării de mită şi asupra căreia s-a
răsfrânt urmarea infracţiunii fie în mod efectiv, fie sub forma unei stări de pericol.
131. Imprejurarea că cel care da mita a fost constrâns să săvârşească fapta de catre cel care a
pretins mita are din punct de vedere al raspunderii penale următoarea semnificaţie:
a) este o cauză specială de nepedepsire;
b) este o cauză speciala de neimputabilitate;
c) nu influenţeazâ răspunderea penalâ a celui care a dat mită.
132. La infractiunea de dare de mita elementul material al faptei:

a) trebuie realizat înainte de efectuarea actului de serviciu de catre cel mituit;
b) nu are nici o legătura cu actele de serviciu ce intră în atribuţiile celui mituit;
c) poate fi realizat atât înainte de efectuarea actului de serviciu de către cel mituit cat şi
ulterior momentului îndeplinirii actului ce intra în competenţa fancţiei sale.
133. Denunţarea de către mituitor a faptei mai înainte ca organul de urmărire penala
a)de nepedepsire;
b) o cauză generală de nepedepsire;
c) o circumstanţă judiciară atenuantă.
134. Subiectul activ al infracţiunii de dare de mită poate fi:
a) orice persoană particulară care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale;
b) un functionar public;
c) numai un funcţionar public.
135. In funcţie de urmarea imediata ceruta de norma de incriminare luarea de mita este o
infracţiune:
a) materiala (de rezultat);
b) de pericol, nefiind necesara producerea unei urmari materiale;
c) de obicei.
136. In cazul infracţiunii de dare de mită sunt supuse confiscării:

a) bunurile promise de mituitor;
b) bunurile oferite de mituitor;
c) bunurile date de faptuitor.
137. Fapta funcţionarului public de a primi bani sau alte foloase dupa ce a mdeplinit un act ce
intra în îndatoririle sale de serviciu, în legatură cu acest act, constituie:
a) infractiunea de luare de mita;
b) fapta nu constituie infracţiune pentru că articolul care incrimina în vechiul Cod Penal primirea de
foloase necuvenite a fost abrogat;
c) abuz în serviciu.
138. Subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţa este:

a) numai funcţionarul public care îndeplineşte o functie ce-i confera posibilitatea de a influenţa
anumite decizii;
b) persoana care are sau lasă să se creadă ca are influenţa asupra unui functionar public;
c) orice funcţionar public .
139. La infractiunea de trafic de influenţâ autorul:

a) are o influenţă reală asupra funcţionarului public pe lângâ care urmeaza să intervina;
b) are o influenţă presupusă asupra funcţionarului public pe lânga care urmeaza sa intervina;
c) nu are nici influenţă reală şi nici presupusă asupra funcţionarului public, dar îl induce în eroare pe
cel de la care primeşte sau pretinde bani sau alte foloase.
140. Există infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:

a) numai în situaţiile în care persoana învinuită pe nedrept a fost pusă sub urmărire penala;
b) numai dacă persoana învinuită a fost trimisă în judecată;
c) indiferent dacă persoana învinuitâ pe nedrept a suferit sau nu vreo consecinţâ în planul
răspunderii penale ca urmare a denunţarii.
141. învinuirea mincinoasă ca element material al infracţiunii de inducere in eroare a

organelor judiciare trebuie potrivit legii să fie facuta:
a) în orice mod;
b) în public;
c) prin denunţ sau plângere.
142. Producerea ori ticluirea de probe mincinoase in sprijinul dovedirii existenţei unei fapte
prevăzute de legea penală constituie:
a) infractiunea de mărturie mincinoasă;
b) infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare;
c) fapta nu constitute infracţiune.
143. Există infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare în varianta normativă

agravantă când:
a) fapta a avut ca efect arestarea sau condamnarea unei persoane;
b) s-au produs ori ticluit probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte;
c) fapta a fost săvârşită de mai multe persoane împreuna.
144. în cazul inducerii în eroare a organelor judiciare, sesizarea nereală priveşte:

a) o faptă care dacă ar fi adevărată ar expune pe cel denunţat la o sancţiune disciplinară;
b) o faptă care ar antrena pentru cel denunţat o sancţiune contravenţionala;
c) o faptă care dacă ar fi adevărată ar atrage pentru cel denunţat o sancţiune penala.
145. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de mărturie mincinoasă poate fi:

a) doar martorul;
b) orice parte în proces;
c) martorul, expertul sau interpretul.
146. Infracţiunea de mărturie mincinoasă poate avea ca urmare imediatâ, m mod necesar:
a) crearea unei stari de pericol pentru înfaptuirea justiţiei;
b) solutionarea injustă a unei cauze înjustiţie;
c) condamnarea pe nedrept a unei persoane.
147.Se realizeaza continutul infractiunii de mărturie mincinoasă dacă:

a) martorul prezintă corect împrejurările referitoare la obiectul cauzei în care este audiat dar dă o
interpretare eronată a acestora;
b) martorul prezinta incorect chestiunile care fac obiectul declaraţiei pentru că el le-a reţinut în mod
eronat din motive subiective;
c) martorul face afirmatii mincinoase în cuprinsul declaraţiei pentru a favoriza sau a
defavoriza pe una din părtile aflate în proces.
148. Infracţiuaea de mărturie mincinoasă nu poate fi savârşită în coautorat dacă subiectul

activ nemijlocit este:
a) un martor;
b) un interpret;
c) un expert.
149. Retragerea marturiei mincinoase înainte de arestarea inculpatului sau, în toate cauzele,
înainte de pronunţarea unei hotârâri ori a unei alte soluţii ca urmare a mărturiei mincinoase
reprezintă:
a) o cauzâ de impunitate;
b) o cauză de reducere a pedepsei conform art. 76 Cod penal;
c) o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
150. Infracţiunea de marturie mincinoasă:

a) poate avea ca subiect activ nemijlocit un interpret;
b) se poate săvârşi numai într-o cauză penală;
c) are ca subiect pasiv principal persoana care suferă consecinţele efective ale mărturiei mincinoase.
151. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:

a) este incriminată şi în forma tentativei;
b) nu poate avea forma continuată;
c) se consuma în momentul în care s-au facut afirmaţiile mincinoase şi declaraţia a fast
semnată chiar dacă soluţia data în cauză a fost justă nefiind influenţatâ de declaraţia
mincinoasă.
152. Infracţiunea de marturie mincinoasă se consumă:

a) în momentul în care declaraţia este încheiată şi semnată de către martori indiferent dacâ
mărturia s-a produs în faţa organelor de urmarire penală sau în faţa instanţelor dejudecată;
b) în momentul în care declaraţia este data pentru prima oară în faţa instantei dejudecată sau este
menţinută în faţa acesteia;
c) în momentul în care raportul de expertiză mincinos a fost depus la autoritateajudiciară
competentă să evalueze probele.
153. Ajutorul dat faptuitorului fară o înţelegere prealabilă cu acesta înaintea sau întimpul
săvârşirii faptei, pentru a împiedica sau îngreuna cercetarea întro cauză penală constituie
infracţiunea de:
b) tămuirea;
c) complicitate la acea infractiune.
154. Infracţiunea de favorizarea faptuitorului are ca situaţie premisă:

a) savârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de câtre o alta persoana;
b) săvârşirea unei infracţiuni de catre o alta persoana;
c) savârşirea de catre o alta persoana a unei fapte care este sancţionată contravenţional.
155. Favorizarea faptuitorului comisă de catre un membru de familie constituie:

a) o cauza justificativa;
b) o cauza speciala de nepedepsire;
c) o cauza de neimputabilitate.
156. Ajutorul dat faptuitorului pentru a-i asigura folosul obţinut de el prin săvârşirea unei
fapte prevâzută de legea penală, constituie:
a) infractiunea de favorizare a faptuitorului;
b) o infracţiune de tainuire;
c) o faptă care atrage raspunderea civila.
157. Intrebuinţarea de ameninţari şi violenţe fizice împotriva unei persoane urmărite sau
judecate intr-o cauza penala, de câtre un organ de cercetare penală, constituie infracţiunea:
a) de abuz în serviciu;
b) de cercetare abuziva;
c) de ameninţare şi loviri sau alte violenţe aflate în concurs real.
158. Reţinerea abuziva a unei persoane nevinovate în cursul urmăririi penale constituie:
a) infractiunea de represiune nedreaptâ;
b) infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c) abuz în serviciu.
159. Subiectul nemijlocit al infracţiunii de represiune nedreapta poate fi:

a) o persoana particulara care îndeplineşte condiţiile generale pentru a fi subiect al unei infracţiuni;
b) judecatorul;
c) procurorul.
160. Există infracţiunea de represiune nedreapta dacă:

a) procurorul pune în mişcare acţiunea penalâ împotriva unei persoane ştiind câ aceasta este
nevinovata;
b) o persoana este arestata preventiv deşi judecatorul care ia aceasta măsura ştie că respectiva
persoana este nevinovată;
c) o persoana este condamnata într-un proces penal deşi judecâtorul care pronunta
condamnarea ştie ca acea persoană este nevinovată.
161. Refuzul iatenţionat de a pune în libertate o persoană aflată în executarea pedepsei la data
împlinirii duratei pedepsei realizeaza continutul infracţiunii de:
a) represiune nedreaptă;
b) arestare nelegală;
c) lipsirea de libertate în mod ilegal.
162. Subiectul pasiv al infracţiunii de cercetare abuzivă poate fi:

a) orice persoană;
b) numai o persoană învinuită sau judecată într-un proces penal;
c) un martor, expert sau interpret.
163. Nu constituie infractiune de cercetare abuzivă:

a) promisiunea făcută unei persoane urmarite sau judecate ca va beneficia de circumstanţe
atenuante în măsura în care îşi recunoaşte faptele savârşite, este sincer şi cooperant cu
autoritatea judiciara;
b) avertizarea suspectului că împrejurarea că el este nesincer şi obstrucţionist pe durata
urmaririi penale, ar putea fi reţinută ca circumstanţă agravantă judiciară;
c) fapta de întrebuinţare a ameninţărilor sau a violenţelor pentru a determina pe cel anchetat să
recunoască faptele pentru care este învinuit sau inculpat.
164. Fapta unei persoane care în calitate de organ de cercetare penală foloseşte faţă de cel
aflat în anchetă violenţe fizice care au cauzat o vătămare corporală ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile constituie:
a) infractiune de cercetare abuzivă în fonnă simplă;
b) infracţiune de cercetare abuzivă în formă agravată;
c) infractiune de cercetare abuzivă în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală.
165. Infracţiunea de evadare poate fi săvârşită:

a) de către orice persoană care îndeplineşte condiţii generale ale răspunderii penale;
b) de către o persoanâ care este arestata preventiv;
c) de către o persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate.
166. Neprezentarea fară un motiv justificat a persoanei condamnate la locul detenţiei la

expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate constituie:
a) infractiunea de evadare;
b) o abatere de la regimul executarii pedepselor;
c) nerespectarea hotărârilor judecatoreşti.
167. Cel care evadează din executarea unei pedepse cu închisoarea de 8 luni, va fi sancţionat
după cum urmează:
a) va primi o pedeapsa pentru evadarea savârşita în forma agravată;
b) va primi o pedeapsa stabilita potrivit art. 44 alin. 2 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa pentru
evadare se contopeşte cu pedeapsa anterioară conform dispozitiilor de la concursul de infractiuni; â
c) pedeapsa aplicată pentru evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsă la
data evadarii.
168. Inlesnirea evadării poate fi săvârşită din punct de vedere subiectiv cu următoarele forme
de vinovăţie:
a) cu intenţie dacă fapta este savârşită de către o altă persoană decât cele care au atribuţii de a
asigura paza celor reţinuţi sau deţinuţi;
b) cu intenţie sau din culpă, dacâ fapta este săvârşita de o persoana care avea îndatorirea de
a-l păzi pe cel reţinut sau detinut;
c) cu intenţie indiferent de calitatea celui care săvârşeşte fapta.
169. Falsul material în înscrisuri oficiale poate fi săvârşit asupra înscrisurilor care:
a) emana de la autorităţile sau instituţiile la care face referire art. 176 C.pen.;
b) emana de la o persoană fizică dar acestea au fost autentificate printr-o încheiere a notamlui
public;
c) se poate săvârşi asupra oricărui înscris indiferent de persoana care l-a întocmit sau de forţa lui
probantă.
170. Falsul material în înscrisuri oficiale se poate comite:

a) asupra unui înscris oficial in forma sa originala;
b) prin contrafacerea unui înscris oficial ce reprezintă copia legalizata a înscrisului oficial
original;
c) prin contrafacerea unui testament redactat în formă olografa.
171. Falsul material în înscrisuri oficiale are ca urmare imediata:

a) o stare de pericol la adresa încrederii publice în autenticitatea si forta probantă a
înscrisurilor oficiale;
b) o pagubă pricinuită unei persoane fizice sau juridice;
c) o perturbare efectivă în activitatea unei unităţi din cele prevazute de art. 176 Cod penal.
172. Pentru existenţa falsului material m înscrisuri oficiale legea prevede că falsificarea
trebuie să fie de natură să producă consecinţe juridice. Aceasta condiţie este îndeplinită dacă:
a) înscrisul obţinut prin falsificare creează aparenţa unuia veritabil şi poate induce în eroare
pe cei cărora le este prezentat fiind apt să dea naştere, sa modifice ori să stinga drepturi şi
obligaţii;
b) înscrisul obţinut prin falsificare este asemanător cu cel autentic, dar prin conţinutul său nu are
semnificaţie juridicâ în sensul că el nu a fost întocmit pentru a genera consecinţe juridice;
c) înscrisul oficial falsificat a produs efectiv consecinţe juridice prin folosirea lui de către
autorul falsificării.
173. Fapta unei persoane care falsifică un înscris oficial după care îl foloseşte în vederea
produceru unor consecinţejuridice constituie:
a) fals material în înscrisuri oficiale deoarece folosirea înscrisului falsificat este o condiţie de
existenţă a acestei infracţiuni;
b) infracţiunea de fals material în înscrisuri ofîciale în concurs cu infracţiunea de uz de fals;
c) infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în variantă agravată.
174. Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii lui săvârşită de un funcţionar
publicdatorită neglijenţei sau uşurinţei în exercitarea itribuţiilor de serviciu constituie:
a) infractiunea de fals intelectual;
b) infractiunea de neglijenţă în serviciu dacă s-au produs urmările prevăzute în art. 298 Cod
penal;
c) fapta nu constituie infracţiune.
175. EIementuI material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale poate consta în:
a) contrafacerea scrierii sau a subscrierii;
b) alterarea în orice mod al înscrisului oficial;
c) într-o acţiune de substituire a înscrisului oficial.
176. Subiect activ nemijlocit al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în varianta
simpla poate fi:
a) un funcţionar public cu atributii de control;
b) doar funcţionarul public;
c) orice persoană penal responsabilă.
177. EIementul material al infracţiunii de fals material m înscrisuri oficiale constă în:
a) atestarea unor date necorespunzatoare adevărului într-un înscris oficial în momentul întocmirii
acestuia;
b) contrafacerea scrierii sau a subscrierii;
c) alterarea în orice mod a conţinutului unui înscris oficial.
178. Tentativa la infractiunea de fals intelectual:

a) este posibilă dar nu se pedepseste;
b) nu este posibilă;
c) este posibilă şi se pedepseşte.
179. Falsul intelectual poate fi săvârşit:

a) numai de catre un functionar public;
b) de către un funcționar public sau de către un notar public;
c) de către orice persoană care îndeplinește condițiile generale pentru a fi subiect activ al
infracțiunii.
180. Fapta unei persoane care îşi confecţionează o diploma de licenţă prin care se atestă că
este licenţiat al unei facultaţi particulare acreditate deşi faptuitorul nu a urmat cursurile
facultăţii şi nici nu a promovat examenul de licenţă constituie:
a) infractiune de fals material în înscrisuri oficiale;
b) infracţiunea de fals intelectual;
c) infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată.
181. In cazul infracţiunii de fals intelectual:

a) falsificarea priveşte materialitatea înscrisului şi are loc dupa ce acesta a fost întocmit;
b) falsificarea priveşte conţinutul înscrisului şi are loc în momentul întocmirii acestuia;
c) subiectul activ nemijlocit trebuie să fie un funcţionar public.
182. Infracţiunea de fals intelectual poate avea ca autor:

a) un fancţionar public;
b) un intelectual;
c) orice persoana.
183. Infracţiunea de fals material îa înscrisuri oficiale se consuma:

a) în momentul în care un înscris oficial a fost contrafacut şi este de natura sa producă
consecinţe juridice;
b) numai în momentul în care înscrisul oficial falsificat a produs efectiv consecinţe
juridice;
c) în momentul în care înscrisul oficial a fost falsificat, chiar dacă falsificarea este evidentă.
184. Tentativa la infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

a) nu este posibila;
b) este posibilă, dar nu se pedepseşte;
c) este posibila şi se pedepseşte.
185. Latura obiectivă în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, include
în conţinutul său ca element material:
a) o acţiune de falsificare prin modurile prevăzute de art. 320 şi art. 321 Cod penal;
b) o acţiune de folosire a înscrisului sub semnatura privata falsificat;
c) o acţiune de falsificare prin unul din modurile prevazute de art. 320 şi art. 321 Cod Penal
urmatâ de o actiune de folosire sau de încredinţare a înscrisului falsificat spre a fi folosit de
către o alta persoana în scopul producerii unor consecinţe juridice.
186.Uzul de fals presupune folosirea de către autor:

a) doar a unui înscris oficial fals;
b)doar a unui înscris sub semnatura privata fals;
c) fie a unui înscris oficial fals, fie a unui înscris sub semantatura privata fals.
187. Infracţiunea de fals privind identitatea se retine daca:
a) persoana se prezinta sub identitate nereala în faţa unui fancţionar public în vederea
producerii unor consecinţe juridice;
b) se atribuie o asemenea identitate altei persoane, dacă atribuirea se face pentru a induce sau
menţine în eroare un functionar public m vederea producerii unor consecinţe juridice;
c) faptuitorul se prezinta sub o identitate falsă ori atribuie o asemenea identitate altei persoane
indiferent faţă de cine.
188. Folosirea unui înscris ofîcial de către cel care în prealabil l-a falsificat în mod material în
vederea producerii unor consecinte juridice, constituie:
a) infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
b) infiracţiunea de uz de fals;
c) infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi infracţiunea de uz de fals aflate în
concurs.
189. Falsul material în înscrisuri oficiale este prevăzut de lege in varianta agravată atunci
când:
a) fapta a fast savarşită cu multa abilitate;
b) când fapta a fost săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atributiilor de serviciu;
c) când fapta a fost savârşită de două sau mai multe persoane împreună.
190. Fapta celui care falsifica un înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii
dupa care îl foloseşte in vederea producerii unei consecinţe juridice constituie:
a) o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) o infractiune de uz de fals;
c) o infracţiune da fals în înscrisuri sub semnătura privată şi o infracţiune de uz de fals aflate în
concurs.
191. Folosirea unui permis de conducere auto falsificat în mod repetat constituie:
a) o singură infractiune de uz de fals în formă simplă;
b) o infracţiune unică de uz de fals în formă continuată;
c) un concurs real omogen de infractiuni de uz de fals.
192. Autor al infracţiunii de fals în declaraţii este:
a) o persoană care este audiată ca martor într-o cauza penala, civil orice alta cauza în care se ascultă
martori;
b) orice persoană;
c) o persoana care este îndreptăţită sau obligată să facă o declaratie unei autoritati din cele
prevăzute în art. 175 Cod penal altele decat cele judiciare în scopul producerii unei consecinţe
juridice dacă potrivit legii împrejurârilor declaraţia serveşte pentru producerea acelei
consecinţe.
193. Falsul în declaraţii ca infracţiune poate fi săvârşită:

a) numai în faţa unei autoritaţi din cele prevazute în art.175 Cod penal sau al unităţii în care
faptuitorul îşi desfaşoarâ activitatea;
b) în faţa oricărei persoane juridice;
c) atât în faţa unei persoane juridice cat şi în faţa unei persoane fizice.
194. Subiectul activ al infracţiunii de abandon de familie poate fi:

a) o persoană care are obligaţia de întreţinere care rezultă din lege;
b) o persoană care este obligata sa plăteasca o pensie alimentara lunară printro hotarâre
definitivă a instanţei de judecata;
c) orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale pentru a fi subiect activ al infracţiunii.
195. Incestul ca infracţiune contra familiei constă în:

a) raportul sexual consimţit între rude în linie directă sau intre frati si surori;
b) actul sexual consimţit între rude în linie directă sau intre fraţi şi surori;
c) actul sau raportul sexual consimţit între rude în linie directă sau intre fraţi şi surori.
196. Situaţia premisă la infracţiunea de abandon de familie în modalitatea prevăzută de art.

378 aUn. 1 lit. c) Cod penal (neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere) constă în:
a) neplata cu rea-credinţa timp de trei luni a pensiei de întreţinere;
b) preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de stabilire a pensiei de mtreţinere;
c) omisiunea plăţii pensiei de întreţinere.
197. Dacă, în cursul judecăţii, pentru săvârşirea mfracţiunii de abandon de familie, inculpatul
îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, instanţa:
a) pronunţă o condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar dacă
nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 91 Cod penal;
b) dispune amânarea aplicării pedepsei, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;
c) va proceda la reducerea pedepsei.
198. Abandonul de familie prevazut în art. 378 alin. 1 lit. a) Cod penal are ca urmare
imediată:
a) o stare de pericol;
b) numai o suferinţă fizica;
c) atât suferinţe fizice cat şi suferinţe morale.
199. Subiect activ nemijlocit al infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi:
a) orice persoana;
b) doar părintele minorului;
c) părintele minorului sa'u orice alta persoana careia minorul i-a încredinţat, spre creştere şi
educare.
200. Infractiunea de rele tratamente aplicate minorului:

a) nu poate avea forma continuata;
b) se consuma în momentul creării starii grave de pericol pentru dezvoltarea fizica.
intelectualâ sau moralâ a minorului;
c) se consumă doar în momentul unei vatamari fizice sau psihice efective a minorului.
201. Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului este:

a) o infracţiune de rezultat;
b) o infracţiune de pericol;
c) o infracţiune ce poate să intre în concurs cu infracţiunea de vătămare corporala şi lipsirea
de libertate în mod ilegal.
202. Forma de vinovăţie în cazul omorului cu premeditare este:

a) intenţia directă;
b) intenţia indirectă;
c) praeterintenţia.
203. Fapta unei persoane care a executat o pedeapsă cu închisoarea de 10 am pronunţată

pentru omor, de a săvârşi o nouă infracţiune de omor constituie:
a) infractiunea de omor cu retinerea starii de recidiva postexecutorie;
b) infracţiunea de omor calificat;
c) infractiunea de omor calificat cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie.
204. Fapta celui care după ce a provocat din culpă moartea unei persoane ucide pe cd care a
asistat pentru ca prima faptă să nu fie descoperita, constituie:
a) omor (art. 188 C.pen.) în concurs cu uciderea din culpa (art. 192 C.pen.);
b) omor calificat săvârşit pentru ascunderea unei infracţiuni (art. 189 lit. d) C.pen.);
c) omor calificat (art. 1 89 lit. d) C.pen.) în concurs cu uciderea din culpa.
205. Autorul unui viol care-şi ucide victima pentru ca prima infracţiune să nu fie descoperită,
răspunde penal pentru:
a) viol care a avut ca urmare moartea victimei (2 18 alin. 4 C.pen.);
b) infracţiunea de omor calificat (art. 189 lit. d) C.pen.);
c) infractiunea de omor calificat (art. 189 lit. d) C.pen.) in concurs cu infracţiunea de viol (art.
218 alin. 1 C.pen.).
206. Infracţiunea de înşelăciune se consumă:

a) în momentul în care acţiunea de inducere în eroare a victimei s-a realizat efectiv;
b) in momentul când s-a produs paguba;
c) m momentul în care faptuitorui a realizat scopul prevazut de norma de incriminare (a obţinut
falsul material injust).
207. Infracţiunea de furt calificat se pedepseste:

a) cand a fost săvârşită în forma consumată;
b) când fapta a rămas în faza tentativei;
c) când faptuitorul (neautorizat) a comis doar acte pregătitoare constând în prezenţa lui în zona de
protecţie a conductelor petroliere sau de gaze, dacă are asupra sa instalatii sau once dispozitive de
prindere si perforare.
208. Fapta unei persoane care solicită unui vânzător un bun pentru a-l examina în vederea
cumpărării, urmata de însuşirea pe nedrept a bunului constituie:
a) furt;
b) abuz de încredere;
c) înşelăciune.
209. Luarea şi darea de mită pot fi săvârşite direct sau indirect printr-un intermediar. Fapta
persoanei care intermediaza în cunoştinţă de cauza între mituitor şi cel mituit atrage
râspunderea penală:
a) pentru complicitate la luare de mita cat si pentru complicitate la darea de mitâ, cu aplicarea art. 38
C.pen.;
b) pentru complicitate la luarea de mită dacă intermediarul a actionat cu vointa de a-l ajuta
pe cel care a luat mita;
c) pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită dacă intermediarul a acţionat cu
intenţia de a-l ajuta pe cel care da mită.
210. Fapta inculpatului care în faţa instanţei de judecată face declaraţii mincinoase poate avea
în plan penal următoarele consecinţe:
a) constitute o infractiune de mărturie mincinoasă indiferent dacă a influentat sau nu soluţia
pronunţata de instanţă;
b) constituie infracţiune de mărturie mincinoasă numai în masura în care în temeiul declaraţiei s-a
pronunţat soluţie netemeinică şi nelegală;
c) fapta nu constituie infractiune
211. Dacă o persoana audiata initial ca martor face afirmatii mincinoase intr-un proces
penal,dar ulterior este inculpata in acel proces ea va fi tinuta sa răspunda:
a) pentru infracţiunea săvârşită şi pentru care a fost inculpat;
b) pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă;
c)pentru infracţiunea săvârşita în concurs cu infracţiunea de marturie mincinoasa.
212. Afirmaţiile mincinoase pe care un martor Ie face într-o cauză Judiciara realizează
continutul infractiunii de mărturie mincinoasă dacă din punct vedere subiectiv se săvârşeşte:
a) din culpă;
b) cu intenţie;
c) cu praeterintenţie.
213. Se reţine infracţiunea de mărturie mincinoasa săvârşită prin omisiune daca:

a) martorul refuză să se prezinte în faţa autorităţii judiciare pentm a fi audiat;
b) martorul nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale ale cauzei
asupra carora a fost întrebat;
c) martoml refuză expres sa răspundă în legătură cu anumite aspecte ale cauzei.
214. Ajutorul ca element material al infracţiunii de favorizare a faptuitorului trebuie acordat:

a) în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală;
b) fară o înţelegere prealabilă sau concomitentă săvârşirii faptei principale;
c) pentru a asigura folosul sau produsul faptei prevazute de legea penală.
215. Ajutorul dat unui infractor pentru a se sustrage de la executarea pedepsei prin evadare,
ajutor dat de persoane care aveau obligaţia de asigurare a pazei, constituie infracţiunea de:
c) o infractiune autonomă de înlesnire a evadării.
216. Fapta unei persoane care, în calitate de martor, într-o cauză civilă aflatâ pe rolul
instanţei face afirmaţi mincinoase în cuprinsul depoziţiei sale, are următoarea semnificaţie:
a) constituie infractiunea de fals în declaratii;
b) constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă;
c) nu constituie infractiune pentru că libertatea de expresie este garantată prin Constitutie.
217. Fapta unui expert care în cuprinsul unui raport de expertiză solicitat într-o cauză
judiciară face cu ştiinţă afirmaţii care nu corespund adevărului constituie:
c) mărturie mincinoasa în modalitatea agravată prevazută de art. 273 alin. 2 lit. c) C.pen.
218. Falsul intelectual se consuma:

a) în momentul în care înscrisul oficial a fost încheiat în mod fals prin atestarea unor
împrejurări necorespunzâtoare adevarului ori prin omisiunea înscrierii unor date sau
împrejurări şi înscrisul a fost semnat de către cel competent să îl întocmeasca;
b) în momentul în care înscrisul astfel falsificat a fast folosit pentm îroducerea de consecinţe
judiciare;
c) in momentul în care s-a facut dovada că înscrisul oficial întocmit este fals în raport cu realitatea.
219. Contrafacerea unui înscris oficial de către un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor
de serviciu, constituie:
b) infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
c) infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale in formă agravată.
220. Fapta unui parinte care în mod repetat aplica propriului său copil minor batai care
pricinuiesc o infirmitate atrage răspunderea penală pentru:
a) infractiunea de rele tratamente aplicate minorului;
b) infractiunea de vătâmare corporală;
c) infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu vătâmarea corporala.
221. Fapta unei persoane care exercită atribuţii în cadrul unei alte persoane juridice decât cele
prevăzute în art. 176 Cod penal însuşeşte, foloseşte sau trafica bunuri din cele pe care Ie
administrează sau gestionează, constituie:
a) infractiunea de abuz în serviciu;
b) delapidare pedepsită în limitele prevăzute de art. 295 Cod penal;
c) delapidare, însă limitele speciale ale pedepsei se vor reduce cu o treime.
222. în cazul infracţiunii de înşeiăeiune împăcarea are ca efect:

a) înlătura râspunderea penală, indiferent de modalitatea normativă în care s-a săvârşit;
b) înlătură răspunderea penala în cazul în care s-a săvârşit în modalitatea simplă;
c) nu înlătura răspunderea penala în nicio ipoteză.
223. Uciderea unui poliţist cu intenţie, aflat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu,
constituie:
a) infiractiune de omor calificat;
b) ultraj (art. 257 alin. 1 Cod penal);
c) ultraj în forma agravată (art. 257 alin. 4 Cod penal).
224. Elemental material al infractiunii de tulburare a ordinii publice poate consta:

a) în acte de violenţa,ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, indiferent de locul
săvârşirii şi urmârile produse;
b) prin savârşirea faptelor prevăzute la lit. a) în public, indiferent de urmările produse;
c) prin savârşirea faptelor prevăzute la lit. a) în public, dacă prin acestea se tulbură ordinea şi
liniştea publica.
225. In cazul infracţiunii de abandon de familie:

a) subiectul activ este determinat în persoana celui care are obligaţia legală de întreţinere;
b) subiectul pasiv este determinat în persoana celui îndreptăţit la întreţinere;
c) atât subiectul activ cat şi cel pasiv poate fi orice persoană.

Teste Grilă Pentru Examenul de Licenţă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Grilă Pentru Examenul de Licenţă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL DE LICENTA

DREPT CIVIL - PARTEA GENERALA

1. Dupa scopul urmarit la Incheierea lor, actele juridice se clasificaIn:

2. In raport cu importanta lor, actele juridice civile se clasificaIn:

3. In functie de momentul In care Isi produc efectele, actele juridice se clasificaIn:

4. In functie de modul de formare, actele juridice civile se clasiflca In:

6. Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se clasifica In:

7. Capacitatea de a Incheia actul juridic civil este:

9. Constituie cerinte ale valabilitatii consimtamantului:

10. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:

11. Consimtamantul nu este considerat a fi exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

14. Este vorba de un viciu de consimtamant in cazul in care:

16. Dolul prin reticenta:

17. Dolul, ca viciu de consimtamant:

19. In materia violentei, ca viciu de consimtamant:

20. Violenta constituie viciu de consimtamant daca:

23. Obiectul actului juridic civil:

24. Obiectul actului juridic civil:

28. Cauza actului juridic civil:

29. Sanctiunea care intervine pentru cauza ilicita este:

30. Scopul se caracterizeaza prin aceea ca:

31. Nerespectarea formei actului juridic civil ceruta ad validitatem:

32. Nerespectarea formei actului juridic civil ceruta ad probationem:

33. Forma actului juridic civil ceruta ad validitatem:

34. Forma actului juridic civil ceruta ad probationem:

36. Forma actului juridic civil este ceruta ad validitatem in cazul:

37. Forma actului juridic civil este ceruta ad probationem in cazul:

39. In cazul termenului suspensiv stipulat In favoarea debitorului:

40. Constituie conditie mixta, conditia a carei realizare depinde de:

43. In cazul in care s-a realizat (implinit) conditia rezolutorie:

44. Sarcina (ca modalitate a actului juridic civil):

45. Eveniente conditione, daca conditia rezolutorie s-a realizat (Implinit):

46. Principiul fortei obligatorii:

48. Constituie o exceptie de la principiul pacta sunt servanda:

50. Teoria impreviziunii:

52. Prin determinarea (cunoasterea) efectelor actului juridic civil se Intelege:

53. Se include in categoria exceptiilor de la principiul irevocabilitatii actelor juridice civile

54. Categoria exceptiilor de la irevocabilitatea actului bilateral include, printre altele:

55. Interpretarea actului juridic civil poate avea ca scop:

57. In categoria avanzilor-cauza trebuie inclusi, printre altii:

59. In categoria exceptiilor aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic

62. In functie de modul de consacrare legislativa, nulitatile se clasificaIn:

63. Clasificarea nulitatilor In absolute si relative se face dupa:

64. Nulitatea absoluta a unui act juridic civil:

65. Nulitatea relativa a unui act juridic civil:

66. Nulitatea absoluta a unui act juridic civil:

67. Atrage sanctiunea nulitatii absolute:

68. Atrage sanctiunea nulitatii absolute:

69. Intervine nulitatea relativaIn cazul:

70. Intervine nulitatea relativaIn cazul:

71. Sunt sanctionate cu nulitate relativa:

72. Sunt sanctionate cu nulitate absoluta:

75. In caz de anulare a actului:

76. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii:

77. In categoria principiilor ce guverneaza efectele nulitatiiincludem, printre altele, principiul:

78. Spre deosebite de nulitate, caducitatea:

79. Efectele nulitatii sunt Inlaturate de:

80. Conversiunea actului juridic:

81. Actul juridic este:

82. Actele juridice bilaterale sunt:

83. Formalitatile de publicitate imobiliara trebuie Indeplinite pentru:

84. Actul juridic cu titlu oneros:

85. Actul juridic cu titlu gratuit: