Administratie Publica - Teste Pentru Licenta - 2022

Sica Stanciu Petre Popeangă
Carmen Radu Elena Emilia Ştefan

Carmen Bragadireanu Diana Elena Neaga
Liviu Radu (coordonator)
ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
TESTE PENTRU LICENŢĂ
ISBN: 978-630-6508-00-6
Universitatea „Nicolae Titulescu”

Bucureşti
2022
Cuprins
Cuprins ....................................................................................................................................... 5
Cuvânt înainte ............................................................................................................................ 6
PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV ................................................................................. 7
PARTEA a II-a - MANAGEMENT PUBLIC ......................................................................... 38
PARTEA a III-a - FINANŢE PUBLICE ................................................................................. 61
PARTEA a IV-a - MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ADMINISTRAȚIA

PUBLICĂ ............................................................................................................................... 102
RĂSPUNSURI ....................................................................................................................... 123
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV...................................... 123
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA II – MANAGEMENT PUBLIC ..................................... 125
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA III – FINANȚE PUBLICE ............................................. 127
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA IV – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ .............................................................................................. 129
5
Cuvânt înainte
Lucrarea Administraţie publică – Teste pentru licenţă se adresează absolvenţilor

programului de studii de licenţă Administraţie Publică din 2022 dar şi din generaţiile
anterioare, care doresc să susţină examenul de licenţă în sesiunea din iunie 2022.
Pe baza tematicii de licenţă aprobată de Senatul Universităţii „Nicolae Titulescu” din
Bucureşti, publicată conform regulamentului în timp util, am elaborat un număr de grile cu
răspunsuri unice, care să ajute candidaţii la examenul de licenţă să aprofundeze cunoştinţele
dobândite prin studierea bibliografiei recomandate.
Manualul conţine 757 grile, structurate astfel:
 Drept administrativ – 200 grile;
 Management public – 157 grile;
 Finanţe publice – 250 grile;
 Managementul resurselor umane în administrația publică – 150 grile.
Răspunsurile corecte sunt incluse în tabelele corespunzătoare, care ajută la verificarea
alegerilor făcute şi la consolidarea cunoştinţelor acumulate.
Sperăm că lucrarea va fi utilă în pregătirea examenului de licenţă.
Vă dorim SUCCES deplin!
Autorii
6
PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV
7
Elena Emilia ȘTEFAN
1. Actul administrativ reprezintă:

a) o formă de activitate a administraţiei publice;
b) forma juridică principală de activitate a administraţiei publice;
c) o specie a actului juridic penal;
d) o simplă operaţiune administrativă.
2. Manifestarea de voinţă ce fundamentează un act administrativ:

a) este posibil să fi emisă şi în glumă;
b) nu este expresă totdeauna;
c) câteodată poate fi expresă, câteodată nu;
d) este expresă întotdeauna.
3. Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate aflată:

a) sub controlul de legalitate al instanţelor de contencios administrativ;
b) sub controlul de constituţionalitate al curţii constituţionale;
c) sub controlul de oportunitate al instanţelor de drept comun;
d) în principiu, sub controlul instanţelor de contencios administrativ sau sub
controlul de constituţionalitate al curţii constituţionale, la alegere.
4. Caracterul unilateral al actului administrativ:

a) nu se regăseşte atunci când actul administrativ este emis cu participarea mai
multor autorităţi publice;
b) se regăseşte numai în cazul donaţiilor;
c) se regăseşte întotdeauna;
d) nu se regăseşte atunci când actul este emis cu participarea mai multor persoane
fizice.
5. Contractele administrative se caracterizează prin:

a) poziţia de egalitate a părţilor, ambele fiind la acelaşi nivel ierarhic;
b) poziţia de inegalitate a părţilor, organul administrației de stat aflându-se pe o
pozitie supraordonată în raport cu celălalt subiect al raportului juridic;
c) sunt acte consensuale indiferent de obiectul lor;
d) sunt acte cu titlu gratuit totdeauna.
6. Actele administrative individuale:

a) conţin reguli de conduită care se aplică unui număr nedefinit de persoane;
b) sunt acte juridice civile cu titlu gratuit;
c) cuprind reguli de conduită aplicabile unei persoane determinate sau pentru un grup
determinat de persoane;
d) sunt acte juridice cu titlu oneros.
7. Executarea din oficiu a actelor administrative înseamnă că:

a) este necesară investirea cu titlu executoriu a acestuia pentru a fi pus în executare;
b) nu mai este necesară emiterea de catre un alt organ a unui act în baza căruia să se
treacă la executarea silită, actul administrativ fiind el însuşi titlu executoriu;
c) oficialii care emit acte administrative trebuie să le emită în exerciţiul funcţiei lor;
d) din oficiu, costurile executării actelor administrative sunt mai mici.
8
Culegere teste grilă Drept Administrativ
8. Activitatea de ştampilare a unui document reprezintă:

a) o operaţiune administrativă;
b) un act administrativ;
c) un act juridic civil;
d) o manifestare unilaterală de voinţă în scopul producerii de efecte juridice.
9. Operaţiunile anterioare emiterii actului administrativ sunt:

a) motivarea, redactarea, semnarea;
b) publicarea şi comunicarea, semarea și contrasemnarea;
c) ratificarea şi acordul;
d) avizul şi acordul.
10. Avizul consultativ este acela care:

a) trebuie să fie cerut organului ierarhic superior şi trebuie respectat;
b) nu trebuie nici cerut organului ierarhic superior şi nici respectat;
c) trebuie să fie cerut organului ierarhic superior dar nu este obligatoriu să fie şi
respectat;
d) este un consimţământ, adică o manifestare de voinţă care se adaugă la cea a
emitentului întărind-o.
11. În prezent Constituţia României face referire expresă la ratificare cu privire la:
a) dreptul Primului-Ministru de a ratifica decretele Preşedintelui;
b) dreptul secretarului unităţii administrativ teritoriale de a ratifica actele Consiliilor
Locale;
c) dreptul primarului de a ratifica actele Consiliilor Locale,
d) dreptul Parlamentului de a ratifica tratate internaţionale.
12. Prezumţia de autenticitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

a) actul a fost emis cu respectarea legii;
b) actul emană în mod real de la cine se spune că emană;
c) actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă;
d) actul este mereu oportun.
13. Prezumţia de veridicitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

a) actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă;
b) actul emană în mod real de la cine se spune că emană;
c) actul poate fi verificat oricând de Curtea Constituțională;
d) actul este mereu oportun.
14. Actele administrative normative produc efecte juridice de regulă, de la momentul:

a) comunicării lor;
b) executării lor;
c) ştampilării lor;
d) publicării lor.
15. Actul administrativ cu caracter individual produce efecte juridice de la momentul:

a) comunicăriii actului;
b) executării lui;
c) publicării actului;
d) ştampilării lui.
9
16. Revocarea actelor administrative reprezintă:

a) o specie a actelor juridice cu titlu gratuit;
b) încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrative;
c) refuzul contrasemnării decretelor preşedintelui;
d) încetarea provizorie a efectelor juridice ale actelor administrative.
17. Suspendarea de drept a unui act administrativ intervine atunci când actul administrativ
este atacat în instanță de către:
a) Primar;
b) autoritatea emitentă;
c) Preşedintele ţării;
d) Prefect.
18. Inexistenţa actului administrativ:

a) nu este consacrată constituţional;
b) este o specie a suspendării actelor administrative;
c) este consacrată constituţional;
d) este o operaţiune de refacere pe cale administrativă a actului.
19. Pentru care tipuri de acte administrative Constituţia prevede sancţiunea inexistenţei lor
dacă nu sunt publicate în Monitorul Oficial:
a) decretele Preşedintelui ţării și Hotărârile consiliului local;
b) decretele Preşedintelui ţării, Ordonanţele şi Hotărârile de Guvern;
c) mesajelor Preşedintelui ţării;
d) Ordonanţele şi Hotărârile de Guvern.
20. O caracteristică esenţială a actului administrativ nul este aceea că:

a) el trebuie respectat până în momentul anulării sale, deoarece prezintă o aparenţă
de legalitate;
b) el nu trebuie respectat până în momentul anulării sale, deoarece nu prezintă o
aparenţă de legalitate;
c) el trebuie respectat oricum;
d) el trebuie respectat de la caz la caz, în funcţie de beneficiarul actului.
21. Contractele administrative sunt, potrivit legii contenciosului administrativ nr.554/2004:

a) orice contracte încheiate de către administraţia publică pentru construirea de rețele
utilitare pentru populație;
b) contractele încheiate de autorităţile publice pentru realizarea lucrărilor de interes
privat sau pentru punerea în valoare a bunurilor proprietate privată;
c) contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a
bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, achiziţiile
publice, prestarea serviciilor publice;
d) orice contracte încheiate de către administraţia publică pentru construirea de
infrastructură de transport.
22. Contractele administrative se încheie:

a) în formă orală;
b) în formă scrisă întotdeauna;
c) în formă orală sau scrisă;
d) numai în formă orală.
10
23. Părţile în contractul de concesiune se numesc:

a) cedent şi cesionar;
b) cedent şi concesionar,
c) contractant şi contractat;
d) concedent şi concesionar.
24. Preţul concesiunii se numeşte:

a) sultă,
b) tarif;
c) redevenţă,
d) onorariu.
25. Care afirmație este adevărată:

a) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului;
b) Ministerele se organizează numai în subordinea Președintelui;
c) Ministerele se organizează numai în subordinea Paramentului;
d) Ministerele se organizează numai în subordinea Curții de Conturi.
26. În sensul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, nesoluționarea în termenul

legal al unei cereri reprezintă:
a) faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 15 zile de la înregistrarea
cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
b) faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 20 zile de la înregistrarea
c) faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 zile de la înregistrarea
d) faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 60 zile de la înregistrarea
cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
27. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică este reglementat în Constituție în:
a) art. 21;
b) art. 52;
c) art. 24;
d) art. 53.
28. Bunurile de retur sunt:

a) bunurile care, la expirarea contractului de concesiune, revin terţului susţinător;
b) bunurile care revin de plin drept, gratuit şi libere de orice sarcini concedentului, la
expirarea contractului de concesiune;
c) bunurile proprii care, la expirarea contractului de concesiune, rămân în
proprietatea concesionarului;
d) bunuri care, la expirarea contractului de concesiune, pot reveni concedentului,
dacă acesta doreşte.
11
29. Obiectul juridic al contractului de concesiune de bunuri proprietate publică constă în:
a) transmiterea dreptului şi obligaţiei de exploatare a unui bun proprietate publică;
b) lucrări publice de interes local, iniţiate de către consiliile comunale, orăşeneşti,
municipale şi consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor
sau asociaţiile;
c) un mecanism economic de asociere a 2 parteneri, în vederea realizării, prin
proiectul de parteneriat public-privat, a unui serviciu public;
d) lucrări publice de interes judeţean iniţiate de către Consiliile judeţene.
30. Prezumţiile care dau forţa probantă a actului administrativ sunt:

a) prezumţia de adevăr şi de legalitate;
b) prezumţia de oportunitate şi de veridicitate;
c) prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate;
d) prezumţia de oportunitate, legalitate şi de veridicitate.
31. Care afirmație este adevărată:

a) Președintele numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București;
b) Guvernul numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București;
c) Parlamentul numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București;
d) Avocatul Poporului numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București.
32. Organul administrativ- jurisdicţional este:

a) organul administrativ specializat în exclusivitate în soluţionarea litigiilor numit şi
organ de jurisdicţie specială;
b) instanţa de drept comun;
c) instanţă de contencios administrativ;
d) organul de mediere a conflictelor.
33. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:

a) contractul administrativ are întotdeauna formă scrisă;
b) contractul administrativ nu are formă scrisă;
c) contractul administrativ în realitate nu există, fiind o creație a doctrinei;
d) este suficient acordul de voință al părților pentru a fi considerat valabil contractul
administrativ și nu contează forma contractului.
34. Cele două părți în litigiile de contencios administrativ, la judecata în recurs, se numesc:
a) reclamant și pârât;
b) reclamant și intimat;
c) recurent și intimat;
d) recurent și pârât.
35. Actul administrativ este forma juridică cea mai importantă:

a) datorită unor aspecte de ordin cantitativ;
b) datorită părţilor sale componente;
c) datorită unor aspecte de ordin calitativ;
d) datorită faptului că este cel mai des întâlnit.
12
36. Pentru valabilitatea unui act administrativ:

a) este suficientă doar intenția beneficiarului actului;
b) nu este necesar consimţământul persoanei căreia i se adresează;
c) este necesar consimţământul persoanei careia i se adresează;
d) consimţământul persoanei careia i se adresează, se solicită de la caz la caz.
37. Anularea unui act administrativ atrage după sine:

a) anularea tuturor actelor a căror legalitate este condiţionată de legalitatea actului
administrativ anulat;
b) nu duce la desfiinţarea actului administrativ;
c) confirmarea lui prin publicare în Monitorul Oficial;
d) validarea tuturor actelor a căror legalitate este condiţionată de legalitatea actului
administrativ anulat.
38. Anularea unui act administrativ are consacrare constituţională, fiind prevăzută expres
în:
a) art. 21;
b) art. 24;
c) art. 51;
d) art. 52.
39. Punerea în executare a actului inexistent de către organele administraţiei publice:

a) atrage răspunderea administraţiei publice, respectiv a funcţionarilor ei pentru
daunele cauzate;
b) nu atrage răspunderea administraţiei publice, respectiv a funcţionarilor ei pentru
daunele cauzate;
c) de la caz la caz, poate atrage răspunderea administraţiei publice, respectiv a
funcţionarilor ei pentru daunele cauzate;
d) nu atrage răspunderea administraţiei publice în nicio situaţie, indiferent de
valoarea prejudiciului, actul intrând în circuitul juridic civil;
40. Un act administrativ poate ieşi din vigoare ca urmare a:

a) nepublicării lui;
b) abrogării lui;
c) necomunicării acestuia;
d) neştampilării acestuia.
41. Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare

funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică
prevăzute de lege constituie:
a) infracţiune şi atrage răspunderea penală;
b) contravenţie întotdeauna şi atrage răspunderea contravenţională;
c) constituie o simplă abatere şi nu se sancţionează;
d) abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
13
42. Cea mai uşoară formă de sancţiune administrativ-disciplinară, aferentă răspunderii

administrativ-disciplinare este:
a) amenda;
b) destituirea din funcţie;
c) mustrarea scrisă;
d) prestarea unei munci în folosul comunităţii.
43. Răspunderea administrativă este acea formă a răspunderii juridice care intervine:
a) ca urmare a încălcării legislaţiei penale;
b) ca urmare a nerespectării legislaţiei privind ordinea şi liniştea publică;
c) ca urmare a nerespectării normelor de drept administrativ;
d) ca urmare a nerespectării normelor de drept constituţional.
44. Constituie sancţiune disciplinară aplicată funcţionarului public:

a) obligarea la tratament medical;
b) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
c) interzicerea părăsirii localităţii;
d) degradarea militară.
45. Constituţia României stabileşte răspunderea patrimonială a statului pentru:

a) prejudiciile „cauzate prin erorile judiciare” şi o răspundere subsidiară a
judecătorilor;
b) prejudiciile cauzate prin actele administrative emise de autorităţile administraţiei
publice locale;
c) prejudiciile cauzate prin actele administrative emise de unităţile administrativ-
teritoriale;
d) prejudiciile cauzate prin actele administrative emise de preşedintele consiliului
judeţean.
46. Statul se poate îndrepta cu o acţiune în regres împotriva judecătorului sau procurorului
care a săvârşit eroarea judiciară:
a) din neglijarea atribuţiilor de serviciu;
b) cu depăşirea sarcinilor de serviciu;
c) nu se poate îndrepta cu o acţiune în regres împotriva judecătorului sau
procurorului care a săvârşit eroarea judiciară în nicio situaţie;
d) cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
47. Mandatul primarului se suspendă de drept:

a) numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv;
b) numai în cazul în care se află în concediu medical;
c) numai în cazul în care a fost anchetat de o comisie specială de anchetă a
Parlamentului;
d) numai în cazul în care se află în concediu fără plată.
48. Funcţionarul public chemat în proces pentru atragerea răspunderii administrativ-

patrimoniale se poate apăra prin:
a) invocarea unei cauze de nulitate a actului său de angajare în funcţie;
b) proba cu martori;
c) posibilitatea chemării în garanţie a superiorului ierarhic care a dat ordin scris să
elaboreze sau să nu elaboreze actul;
d) solicitarea unui interogatoriu reclamantului.
14
49. Răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare
este angajată:
a) indiferent de natura procesului;
b) numai în procese penale;
c) numai în litigii administrative;
d) numai în procese civile.
50. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

a) constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin
dispoziţia Primarului;
b) constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin
lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a
consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, a consiliului judeţean şi a Consiliului general al Municipiului
Bucureşti;
c) constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin
Ordin al Ministerului administraţiei şi Internelor;
d) constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin
lege sau ordin al prefectului.
51. Sunt sancţiuni contravenţionale principale:

a) blocarea contului bancar;
b) obligarea la tratament medical;
c) amenda;
d) închiderea unităţii.
52. Care dintre următoarele categorii de subiecte nu răspund contravenţional:

a) persoanele majore;
b) persoanele cu vârsta peste18 ani;
c) persoanele juridice;
d) minorii până la 14 ani.
53. Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se

soluţionează în primă instanță de către:
a) judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția;
b) tribunalul în a cărui rază teritorială locuieşte contravenientul;
c) judecătoria în a cărei rază teritorială locuiește contravenientul;
d) Curtea de Apel în a cărei rază teritorială locuiește contravenientul.
15
54. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:

a) contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 ore de la data înmânării sau
comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul
normativ;
b) contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau
normativ;
c) contravenientul poate achita, în termen de cel mult 72 ore de la data înmânării sau
normativ;
d) contravenientul poate achita, în termen de cel mult 30 de zile de la data înmânării
sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de
actul normativ.
55. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

a) sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica numai
persoanelor juridice;
b) sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica atât
persoanelor fizice dar şi persoanelor juridice;
c) sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se aplică în acelaşi timp
cu amenda;
d) sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica numai
persoanelor fizice.
56. Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de

constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de:
a) cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii;
b) cel mult o lună de la data constatării faptei;
c) cel mult 15 zile de la data aplicării sancţiunii;
d) cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii.
57. Atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie lipsa următoarelor menţiuni:

a) vârsta, numele şi prenumele agentului constatator, precum şi ultima formă de
învăţământ urmată de către acesta;
b) semnătura martorului şi a agentului constatator;
c) numele contravenientului sau, în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a
sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii
agentului constatator;
d) numele contravenientului, semnătura martorului şi a agentului constatator.
58. Pentru contravenienţii care au între 14 şi 18 ani limitele amenzii sunt reduse:
a) la un sfert;
b) la jumătate;
c) la două treimi;
d) la o şesime.
16
59. Avertismentul poate fi aplicat:

a) numai oral;
b) numai în scris;
c) atât oral cât şi în scris;
d) doar concomitent cu închiderea unităţii.
60. Sunt sancţiuni contravenţionale complementare:

a) prestarea unei munci în folosul comunităţii;
b) amenda;
c) avertismentul;
d) blocarea contului bancar.
61. Care este temeiul constituțional al contenciosului administrativ român:

a) art. 21 Constituţie;
b) art. 52 Constituţie;
c) art. 53 Constituţie;
d) art. 123 Constituţie.
62. Potrivit legii române, prin termenul de „instanţă de contencios administrativ” se

înţelege:
a) secţia de contencios administrativ şi fiscal de la Curtea Constituţională;
b) secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c) secţia de contencios administrativ şi fiscal de la Avocatul Poporului;
d) secţiile de contencios administrativ şi fiscal de la tribunale, Curţi de Apel şi Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
63. Criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor de contencios

administrativ, potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt:
a) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b) niciun criteriu, fiind suficient ca obiectul actului să fie un act administrativ;
c) numai criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
d) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ
şi criteriul valoric, pentru litigiile fiscale.
64. Potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004 termenul în care se

formulează plângerea prealabilă în contencios administrativ este:
a) în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ;
b) în termen de 3 luni de la comunicarea actului administrativ;
c) în termen de 1 an de la comunicarea actului administrativ;
d) în termen de 2 luni de la comunicarea actului administrativ.
65. Ca un act administrativ să poată fi atacat în contencios administrativ, potrivit

prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004, trebuie să:
a) actul să vatăme un interes particular sau o libertate;
b) actul să emane de la o structură administrativă fără personalitate juridică;
c) actul să vatăme un drept sau un interes legitim;
d) actul să vatăme numai un drept subiectiv sau un interes legitim privat.
17
66. Potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004, instanţele de

judecată competente să judece în fond litigiile de contencios administrativ sunt:
a) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, pentru litigiile care au
ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de
peste 3.000.000 lei;
b) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor pentru litigii care
privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de
până la 3.000.000 lei;
c) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,
pentru litigiile care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi
accesorii ale acestora de până la 3.000.000 lei;
d) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, pentru litigiile
care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale
acestora de până la 3.000.000 lei.
67. Potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004, instanţele

competente să judece în recurs, în litigiile de contencios administrativ sunt:
a) secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul judecătoriilor;
b) secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalelor pentru
hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond de către judecătorii-secţiile de
contencios administrativ;
c) secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţilor de apel şi Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d) secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalelor şi al Curţilor de
apel.
68. Obligaţia publicării în Monitorul Oficial al României există pentru următoarele hotărâri
judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ:
a) încheierea de suspendare a unui act administrativ;
b) hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în
parte un act administrativ cu caracter unilateral;
c) hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în
parte un act administrativ cu caracter normativ;
d) hotărârea de expedient pronunțată de instanța de contencios administrativ.
69. Cele două condiţii cumulative pentru a solicita suspendarea executării actului
administrativ, potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004, sunt:
a) caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente;
b) legalitatea şi noutatea;
c) caz bine justificat şi oportunitatea;
d) oportunitatea și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
70. Se declară recurs împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ fiscale şi

se judecă de:
a) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale judecătoriilor;
b) secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel;
c) secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d) secţia de proprietate intelectuală de la Curtea de Apel.
18
71. Cererile în justiţie vor putea fi formulate şi personal împotriva funcţionarului public
vinovat, în următoarea situație:
a) numai dacă se solicită eliberarea unei autorizații de construire;
b) numai dacă obiectul acţiunii priveşte o libertate legitimă de care a fost privată
persoana vătămată;
c) numai în cazul în care funcţionarul a refuzat eliberarea actului;
d) numai dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru
întârziere.
72. Prin sintagma „paguba iminentă” se înţelege, potrivit legii contenciosului administrativ
nr.554/2004:
a) prejudiciul produs unor entități non profit;
b) prejudiciul material viitor şi previzibil;
c) perturbarea gravă, existenţa la momentul emiterii actului administrativ, a
funcţionării activităţii unei societăţi comerciale;
d) prejudiciul născut, cert şi actual.
73. Plângerea prealabilă în dreptul administrativ înseamnă:

a) acţiunea în anulare a unui act administrativ ilegal;
b) excepţia de neconstituţionalitate a unui act administrativ;
c) cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau organului ierarhic
superior, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ,
în sensul revocării sau modificării acestuia;
d) cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau organului ierarhic
superior, suspendarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ,
în sensul revocării sau modificării acestuia.
74. Persoana acţionată în justiţie ca funcţionar vinovat:

a) îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris
să elaboreze ori să nu elaboreze actul;
b) îl poate chema în garanţie pe colegul de birou;
c) nu recunoaşte fapta;
d) nu are voie să îl cheme în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit
ordin scris să elaboreze ori să nu elaboreze actul.
75. Procedura administrativ prealabilă se regăseşte în dreptul administrativ sub forma:

a) contestaţiei la executare;
b) apelului incident;
c) recursului paralel;
d) recursului ierarhic şi recursului graţios.
76. Recursul administrativ ierarhic se exercită la:

a) instanța de judecată superior ierarhică autorității care a emis actul administrativ;
b) autoritatea emitentă a actului administrativ supus recursului;
c) guvern ca autoritate executivă;
d) organul ierarhic superior organului administrativ care a emis actul ce a produs
vătămarea, dacă acesta există.
19
77. Potrivit prevederilor constituționale în vigoare, dreptul de tutelă administrativă aparţine:

a) Primarului;
b) Prefectului;
c) Preşedintelui Consiliului Judeţean;
d) Primului ministru al României.
78. Potrivit legislației, dreptul prefectului de a ataca în fața instanței de contencios

administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în
care consideră actul ilegal, se numește:
a) subordonare ierahică;
b) curatelă administratiă;
c) tutelă administrativă;
d) vacanță succesorală.
79. Autoritatea publică de la care emană actul, are dreptul de a-l ataca în instanţa de
contencios administrativ, pentru constatarea nulităţii acestuia:
a) oricând doreşte autoritatea publică;
b) atunci când actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a
produs efecte juridice;
c) la solicitarea Ministerului Public;
d) în termen de maxim 6 luni de la emiterea acestuia.
80. Termenul de introducere al acţiunii în despăgubire împotriva autorităţii administraţiei

publice este de:
a) un an de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască
întinderea pagubei;
b) 6 luni de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască
c) 30 zile de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască
d) 3 luni de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască
întinderea pagubei.
81. Neexecutarea unei hotărâri pronunţate în contenciosul administrativ atrage:

a) aplicarea unei amenzi de maxim 10% din salariul minim brut pe economie pentru
fiecare zi de întârziere conducătorului autorităţii publice căreia i se opune
hotărârea;
b) aplicarea unei amenzi de maxim 20% din salariul minim brut pe economie pentru
hotărârea;
c) aplicarea unei amenzi de maxim 25% din salariul minim brut pe economie pentru
hotărârea;
d) aplicarea unei amenzi de maxim 30% din salariul minim brut pe economie pentru
hotărârea.
20
82. Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului pot fi atacate:

a) la instanţele de drept comun;
b) la Curtea Militară sau la Curtea Constituţională;
c) la instanţa de contencios administrativ, printr-o acţiune însoţită de excepţia de
neconstituţionalitate, atunci când obiectul principal al acţiunii nu este constatarea
neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă;
d) la Avocatul Poporului.
83. Hotărârea judecătorească definitivă privind admiterea acţiunii în contenciosul

administrativ trebuie executată:
a) în termenul de 6 luni de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti;
b) la solicitarea reclamantului, oricând;
c) în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 3
luni de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti;
d) în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult
30 de zile de la data ramânerii definitive a hotărârii.
84. Potrivit Constituției și legii contenciosului administrativ nr.554/2004, nu se pot ataca în

contencios administrativ:
a) actele administrative unilaterale;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) contractele administrative;
d) Ordonanțele de Urgență și Hotărârile de Guvern.
85. Președintele României face parte din:

a) puterea judecătorească;
b) puterea legislativă;
c) puterea executivă;
d) nu face parte din niciuna din cele trei puteri, deși are strânse legături cu fiecare
dintre acestea.
86. Ce caracter au procedurile jurisdicţionale administrative, conform Constituției române

în vigoare:
a) jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite;
b) jurisdicţiile administrative sunt obligatorii și au rolul de a media conflictele din
societate;
c) jurisdicţiile administrative sunt obligatorii;
d) jurisdicţiile administrative nu există.
87. Caracteristica tutelei administrative este faptul că:

a) actul administrativ atacat poate fi suspendat la simpla solicitare;
b) actul administrativ atacat este suspendat de drept;
c) tutela administrativă înseamnă că actul administrativ este oricând revocat;
d) actul administrativ se poate suspenda.
21
88. Potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ nr.554/2004, soluţiile pe care le

poate da instanţa de contencios administrativ, la fond, sunt:
a) obligarea autorităţii publice să medieze conflictul;
b) numai anularea actului administrativ atacat;
c) anularea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, obligarea autorității
publice la emiterea unui act, unui certificat sau oricărui alt înscris;
d) în toate cazurile, numai pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act
administrativ, atunci când autoritatea refuză să se conformeze legii.
89. Actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul pot fi atacate:
a) numai la Curtea de Conturi;
b) la instanţa de contencios administrativ, dar numai pentru exces de putere;
c) la instanţa de drept comun de orice grad;
d) nu pot fi atacate la o instanţă de contencios administrativ.
90. Recursul în contencios administrativ se introduce în termen de:

a) 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță;
b) 30 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță;
c) 60 de zile de la pronunţarea sau comunicarea hotărârii judecătorești pronunțate de
prima instanță;
d) 6 luni de la pronunţarea hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță.
91. Bunurile de uz public sunt acele bunuri care,

a) prin natura lor sunt de folosinţă generală;
b) prin destinația lor sunt de folosinţă particulară;
c) prin natura lor sunt de folosinţă particulară;
d) prin destinația lor sunt de folosinţă generală.
92. Proprietatea publică aparține:

a) asociațiilor non profit;
b) numai statului;
c) statului sau unităţilor administrativ-teritoriale;
d) numai societăților comerciale și persoanelor fizice.
93. Una din caracteristicile dreptului de proprietate publică este aceea că:
a) este prescriptibil după 5 ani;
b) poate fi dobândit numai prin testament;
c) este imprescriptibil;
d) este cu titlu gratuit întotdeauna.
94. În dreptul românesc dreptul de proprietate publică:

a) este urmăribil;
b) este insesizabil;
c) semnifică faptul că bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept pot fi urmărite de
către creditori pe cale de executare silită, oricând;
d) este o creație a doctrinei de drept administrativ.
22
95. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică sunt, potrivit legii:
a) prescriptibil, sesizabil, inalienabil;
b) inalienabil, imprescriptibil, sesizabil;
c) insesizabil, imprescriptibil, inalienabil;
d) prescriptibil, sensibil și inalienabil.
96. Ipoteza normei de drept administrativ poate face referire la:

a) împrejurările și situaţiile în care se aplică norma juridică;
b) drepturile şi obligaţiile părţilor;
c) consecinţele nerespectării normei;
d) împrejurările, condiţiile, situaţiile în care se aplică norma juridică, subiectele de
drept.
97. Ordonaţi următoarele categorii de acte normative după criteriul forţei lor juridice şi
alegeţi varianta corectă:
a) Ordinele prefectului, Hotărârile de Guvern, Ordonanța de Guvern, Legea organică;
b) Hotărârile de Guvern, Ordonanţele de Guvern, Constituţia, ordinele prefecţilor;
c) Constituţia, legile organice, legile ordinare, Ordonanţele de Guvern, Hotărârile de
Guvern, ordinele prefectului;
d) Hotărârile de Guvern Ordonanţele de Guvern, Constituţia, legea organică, ordinele
prefecţilor.
98. Regimul juridic aplicabil administraţiei publice este, potrivit legii în vigoare:
a) regimul în care parțile pot negocia;
b) regimul în care predomină interesul privat;
c) regimul mixt;
d) regimul de putere publică.
99. Potrivit Constituției României revizuite, între prefecţi, pe de-o parte, Consiliile locale şi
primari, precum şi Consiliile Judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte:
a) sunt relații de prietenie și colaborare politică;
b) nu există raporturi de subordonare;
c) există raporturi de subordonare;
d) există raporturi de participare.
100. Caracteristica raportului de drept administrativ este aceea că:

a) ambele subiecte sunt întotdeauna, autorităţi ale administraţiei publice;
b) ambele subiecte sunt întotdeauna, persoane juridice de drept public;
c) ambele subiecte sunt întotdeauna, persoane juridice de drept privat;
d) unul dintre subiecte este întotdeauna un purtător al autorităţii publice.
101. Conform Consituţiei revizuite, durata mandatului Preşedintelui României este de:
a) 3 ani;
b) 4 ani;
c) 5 ani;
d) 6 ani.
23
102. Preşedintele României:

a) este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat;
b) promovează un concurs de evaluare a competenţelor în fața unei comisii;
c) este numit de către Parlament;
d) este numit de către șeful partidului care are majoritate în Parlament.
103. Mandatul Preşedintelui poate fi prelungit prin lege organică:

a) în caz de război sau de catastrofă;
b) când se remaniază Guvernul;
c) la cererea poporului;
d) când au loc greve spontane.
104. Potrivit prevederilor legale în vigoare, Preşedintele României numeşte 3 judecători ai:
a) Tribunalului București;
b) Curţii de Conturi;
c) Curţii Constituţionale;
d) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
105. Înainte de promulgare, Preşedintele României poate cere reexaminarea legii:

a) o singură dată;
b) nu poate cere reexaminarea;
c) de două ori;
d) de câte ori dorește.
106. Răspunderea politică a Președintelui României revine acestuia pentru:

a) infracţiunea de înaltă trădare;
b) fapte generice calificate o gravă încălcare a prevederilor Constituţiei;
c) infracţiunea de corupție;
d) încălcarea atribuțiilor din fișa postului.
107. Potrivit prevederilor legale în vigoare, graţierea individuală este o atribuţie exclusivă a:
a) Avocatului Poporului;
b) Preşedintelui României;
c) Procurorului General al României;
d) Primului-Ministru.
108. Potrivit Constituției, actele cu caracter juridic ale Preşedintelui României sunt:
a) rezoluțiile;
b) mesajele;
c) ordonanţele preşedinţiale;
d) decretele.
109. Potrivit Constituției, în cazul în care este judecat penal Preşedintele României,
competenţa aparţine:
a) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b) Parlamentului;
c) Avocatului Poporului;
d) Curţii Constituţionale.
24
110. Potrivit Constituției, pentru suspendarea din funcție a Preşedintelui României este
necesar avizul consultativ al:
a) Avocatului Poporului;
b) Curţii de Conturi;
c) Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie;
d) Curţii Constituţionale.
111. În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției,
Preşedintele României este obligat să dea Parlamentului explicaţii cu privire la faptele
ce i se impută:
a) nu există o obligaţie în aces sens;
b) este prevăzută doar posibilitatea nu şi obligaţia;
c) da, există această obligaţie;
d) în acest caz, nicio autoritate publică nu are dreptul să ceară explicații
Președintelui, chiar dacă acesta a încălcat Constituția.
112. Potrivit Constituției, avizul Curţii Constituţionale de suspendare a Președintelui țării are
caracter:
a) facultativ;
b) consultativ;
c) orientativ;
d) de oportunitate.
113. Propunerea de punere sub acuzare a Preşedintelui României poate fi iniţiată de:
a) cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor;
b) cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi senatorilor;
c) majoritatea deputaților și senatorilor;
d) cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
114. Potrivit Constituției, fără contrasemnătura Primului-Ministru, decretul prezidenţial este

lovit de:
a) oportunitate;
b) nulitate;
c) inexistenţă;
d) abrogare.
115. Potrivit Constituției, nepublicarea decretelor Preşedintelui României în Monitorul

Oficial al României atrage:
a) abrogarea;
b) nulitatea;
c) revocarea;
d) inexistenţa.
116. Potrivit Constituției, contrasemnătura Primului-Ministru pe anumite decrete ale

Președintelui României:
a) este o posibilitate pe care o are Primul-Ministru;
b) nu este o condiţie de validitate a acestor decrete;
c) este o condiţie de validitate a acestor decrete;
d) are loc numai dacă Primul-Ministru și Președintele României se înțeleg.
25
117. Răspunderea politică a Președintelui României este prevăzută de Constituție în:

a) art. 21;
b) art. 52;
c) art. 95;
d) art. 96.
118. Răspunderea penală a Președintelui României este prevăzută de Constituție în:

a) art. 21;
b) art. 52;
c) art. 95;
d) art. 96.
119. Procedura de tragere la răspundere pentru fapte grave prin care Preşedintele României
încalcă prevederile Constituţiei:
a) se declanşează de cel puţin 1/3 din numărul deputaţilor şi senatorilor;
b) se declanșează de 1/4 din numărul deputaţilor şi senatorilor;
c) se declanşează de cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi
senatorilor;
d) se declanşează de cel puţin 2/3 din numărul deputaţilor şi senatorilor.
120. Preşedintele României acordă graţierea individuală prin:

a) declarație;
b) mesaj;
c) decret;
d) rezoluţie.
121. Potrivit Constituției, Guvernul României are:

a) rol consultativ;
b) rol politic;
c) rol politic şi administrativ
d) rol de mediator între stat şi societate.
122. Guvernul României face parte din:

a) puterea judiciară;
b) puterea legislativă;
c) puterea executivă;
d) nu face parte din niciuna din cele trei puteri deși are legătură cu fiecare dintre
acestea.
123. Structura Guvernului, potrivit Constituţiei României este:

a) Prim-Ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică;
b) Prim-Ministru, miniştrii, miniştrii delegaţi şi alţi membri stabiliţi prin lege
organică;
c) Prim- Ministru, miniştrii şi miniştri delegaţi;
d) Președintele României, Prim- Ministru și miniştrii.
26
124. În România, ministerele se organizează şi funcţionează:

a) numai în subordinea Președintelui țării;
b) sunt autonome;
c) sunt independente față de Guvern;
d) numai în subordinea Guvernului.
125. Potrivit Constituţiei României, adoptarea moţiunii de cenzură poate avea ca urmare:
a) retragerea încrederii primului ministru de către Parlament;
b) retragerea încrederii Guvernului în exerciţiu de către Președintele țării;
c) înlăturarea unor miniştri din Guvernul în exerciţiu;
d) retragerea încrederii Guvernului în exerciţiu de către Parlament.
126. Potrivit legislației în vigoare, funcţia de membru al Guvernului încetează:

a) în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei mai mult de 30 de zile;
b) în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei mai mult de 40 de zile;
c) în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei mai mult de 45 de zile;
d) în cazul imposibilităţii exercitării funcţiei mai mult de 60 de zile.
127. În România, votul de încredere acordat Guvernului, de către Parlament, necesită:

a) consens;
b) majoritatea simplă;
c) majoritate calificată;
d) majoritatea absolută.
128. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru poate cere votul de încredere Parlamentului
în termen de:
a) în 10 zile de la desemnare;
b) în 20 zile de la desemnare;
c) în 30 zile de la desemnare;
d) în 45 zile de la desemnare.
129. Potrivit prevederilor Constituției româniei, în cazul neacordării votului de încredere de

către Parlament:
a) se validează automat vechiul Guvern;
b) procedura de învestitură se reia;
c) procedura de învestitură se suspendă;
d) au loc alegeri anticipate;
130. Convocarea şedinţelor Guvernului României se face de către:

a) Președintele țării;
b) Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului;
c) Secretarii de stat angajaţi special în acest sens;
d) Primul-Ministru.
131. Actele Guvernului României se numesc:

a) Decrete;
b) Ordine și Hotărâri de Guvern;
c) Ordonanțe de Guvern și Hotărâri de Guvern;
d) Ordonanțe Președințiale și Hotărâri de Guvern.
27
132. Nepublicarea Hotărârii de Guvern în Monitorul Oficial al României atrage:

a) abrogarea;
b) inexistența;
c) nulitatea;
d) revocare.
133. Hotărârile de Guvern şi Ordonanţele de Guvern se semnează de către Primul-Ministru şi

se contrasemnează de către:
a) Preşedintele țării;
b) Secretarul general al Guvernului;
c) Miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare;
d) Secretarii de stat angajaţi special în acest sens.
134. O modalitate de încetare a funcției de membru al Guvernului este:

a) când este revocat din funcţie de Preşedintele Senatului;
b) în cazul concediului de odihnă, potrivit legii;
c) în cazul concediului medical, potrivit legii;
d) când demisionează din funcție.
135. Remaniere guvernamentală înseamnă:

a) Președintele țării schimbă Guvernul în funcție;
b) schimbarea componenţei Guvernului pe durata exercitării mandatului;
c) alegerea prin vot a unui alt Guvern;
d) guvernul actual îşi dă demisia.
136. Hotărârile de Guvern se semnează:

a) numai de către Primul-Ministru;
b) de către Primul-Ministru şi de ministrul şi secretarii de stat de la ministerul care a
propus proiectul;
c) numai de de miniştrii care au sarcina punerii lor în executare;
d) de către Primul-Ministru şi de miniştrii care au sarcina punerii lor în executare.
137. Angajarea răspunderii Guvernului poate avea ca obiect:

a) un program de guvernare, o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege;
b) numai un program de guvernare şi o declaraţie politică;
c) numai o declaraţie politică şi un proiect de lege organică sau ordinară;
d) un proiect de lege;
138. Potrivit Constituţiei României republicată, Guvernul răspunde politic numai în faţa:
a) Preşedintelui;
b) Curţii Constituţionale;
d) Parlamentului.
139. Moţiunea de cenzură este iniţiată de către:

a) ½ din numărul total al deputaţilor şi senatorilor;
b) ¹/³din numărul total al deputatilor şi senatorilor;
c) ¼ din numărul total al deputaţilor şi senatorilor;
d) ¾ din numărul total al deputaţilor şi senatorilor.
28
140. Prin intermediul interpelării membrilor Parlamentului:

a) se solicită explicaţii cu privire la probleme ce ţin de politica Guvernului;
b) se exprimă poziţia Primului-Ministru la solicitarea Președintelui țării;
c) se exprimă poziţia Preşedintelui țării cu privire la o problemă de politică internă
sau externă;
d) se urmăreşte stabilirea unor împrejurări de fapt, a veridicităţii unor informaţii.
141. Răspunderea penală a membrilor Guvernului are loc pentru:

a) fapte de natură penală săvârşite de către aceştia în exerciţiul funcţiei lor;
b) crime împotriva umanității săvârșite de aceștia;
c) fapte de natură penală săvârşite de către aceştia oricum;
d) contravenţii săvârşite de către aceştia.
142. Dezbaterea moţiunii de cenzură în şedinţa comună a celor două Camere ale
Parlamentului are loc:
a) după 2 zile de la data la care a fost prezentată;
b) după 3 zile de la data la care a fost prezentată;
c) după 10 zile de la data la care a fost prezentată;
d) după 15 zile de la data la care a fost prezentată.
143. Anchetele parlamentare sunt:

a) o formă de anchetă neoficială asupra Guvernului;
b) o formă specializată de control parlamentar asupra Guvernului;
c) se solicită explicaţii Președintelui țării cu privire la probleme ce ţin de politica
Guvernului;
d) o formă de acțiune împotriva corupției.
144. Care sunt principiile specifice administraţiei publice locale, potrivit Constituției:
a) principiul legalității;
b) descentralizării, deconcentrării şi autonomiei locale;
c) numai principiile autonomiei locale şi consultării cetăţenilor în probleme locale de
interes deosebit;
d) principiul legitimităţii populare şi consultării cetăţenilor.
145. Guvernul și ministerele pot înființa organe de specialitate în subordinea lor, numai dacă
legea le recunoaște această competență,s cu avizul:
a) Curții Constituționale;
b) Avocatului Poporului;
c) Curții de Conturi
d) Președintelui.
146. Autonomia locală înseamnă:

a) dreptul autorităților ministeriale de a-şi satisface interesele proprii;
b) dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a
soluţiona şi de a gestiona, în numele şi interesul colectivităţilor locale pe care le
reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii;
c) transferul de competenţă de la nivel central la nivel local;
d) dependenţa organelor administraţiei ministeriale de organele administraţiei statale
centrale.
29
147. Potrivit Constituției, primul – ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului, depun
individual jurământul de credință, în fața:
a) Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
b) Președintelui României;
d) Curții Constituționale.
148. În România, potrivit Constituției, unităţile administrativ-teritoriale sunt:

a) regiunea, orașul și satul;
b) districtul, oraşul şi judeţul;
c) comuna, satul şi oraşul;
d) comuna, oraşul şi judeţul.
149. Potrivit Constituţiei României, autoritățile administrației publice prin care se realizează
autonomia locală în comune și orașe sunt:
a) ministerele;
b) prefecții;
c) consiliile locale alese și primarii aleși;
d) consiliile județene și regiile autonome.
150. Potrivit Constituției, Hotărârile de Guvern:

a) se emit pentru organizarea executării legilor;
b) se emit în vederea înlocuirii legilor;
c) se semnează de către Președintele României;
d) se emit pentru punerea în aplicare a unui ordin de prefect.
151. Actele Primarului se numesc:

a) ordine;
b) decizii;
c) dispoziți;
d) hotărâri.
152. Actele Președintelui Consiliului Județean se numesc:

a) dispoziții;
b) decizii;
c) instrucțiuni;
d) hotărâri.
153. Actele Consiliului Județean se numesc:

a) ordine;
b) instrucțiuni;
c) hotărâri;
d) decrete.
154. Actele Consiliului Local se numesc:

a) norme;
b) ordonanțe;
c) dispoziții;
d) hotărâri.
30
155. Consiliul local este ales pentru un mandat de:

a) 2 ani;
b) 3 ani;
c) 4 ani;
d) 5 ani.
156. Consiliul Județean este ales pentru un mandat de:

a) 3 ani;
b) 4 ani;
c) 5 ani;
d) 6 ani.
157. Potrivit legii, consilierii locali au:

a) o răspundere personală dar şi o răspundere solidară pentru activitatea Consiliului
local;
b) o răspundere personală;
c) au numai răspundere solidară;
d) imunitate în exercițiul funcției.
158. Temeiul răspunderii administrativ-disciplinare a funcționarilor publici este săvârșirea de

către aceștia de:
a) delicte;
b) infracțiuni;
c) crime;
d) abateri disciplinare.
159. Mandatul primarului este de:

a) 1 an;
b) 2 ani;
c) nelimitat;
d) 4 ani.
160. Poate fi aleasă consilier persoana fizică care a împlinit până în ziua alegerilor inclusiv
vârsta de:
a) 18 ani;
b) 20 ani;
c) 23 ani;
d) 30 ani.
161. Sunt autorități deliberative la nivel local:

a) Primăriile;
b) Prefecții;
c) Consiliile locale;
d) Administrațiile financiare.
162. Primarul depune jurământul în faţa:

a) Parlamentului;
b) Preşedintelui României;
c) Consiliului local;
d) Consiliului judeţean.
31
163. Autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și

orășenești, în vederea realizării servicilor publice de interes județean este:
a) consiliul județean;
b) prefectul și subprefectul;
c) ministerele;
d) regiile autonome.
164. Consiliul județean este autoritatea publică:

a) numită în funcție de către prefect;
b) aleasă prin vot de cetățeni;
c) numită în funcție de către Parlament;
d) numită în funcție de către Președintele țării.
165. Consiliul local este autoritatea publică:

a) aleasă prin vot de cetățeni;
b) numită în funcție de către Guvern;
c) numită în funcție de către prefect;
d) numită în funcție de către Parlament.
166. Prefectul este:

a) ales de comunitatea locală prin vot;
b) reprezentantul Preşedintelui în teritoriu;
c) reprezentantul Parlamentului în teritoriu;
d) reprezentantul Guvernului în teritoriu.
167. Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor ce îi revin potrivit legii, prefectul este
ajutat de:
a) un secretar;
b) un subprefect;
c) un viceprimar;
d) un consilier.
168. Actele emise de către prefect se numesc:

a) decrete;
b) norme;
c) hotărâri;
d) ordine.
169. Potrivit Constituției, proprietatea publică:

a) este garantată și ocrotită prin lege;
b) este prescriptibilă;
c) se aprobă anual, prin Hotărâre de Guvern;
d) nu este garantată prin lege.
32
170. Tutela administrativă înseamnă, potrivit Constituției:

a) primarul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele
administrative emise de Palamentul României, dacă le apreciază ca fiind nelegale;
b) prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al
consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră
actul ilegal;
c) Președintele României poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ,
actele administrative emise de Palamentul României, dacă le apreciază ca fiind
nelegale;
d) Parlamentul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele
administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene, dacă
le apreciază ca fiind nelegale.
171. Persoanele cărora legea le conferă competența de a constata săvârșirea unei fapte
calificate drept “contravenție” se numesc:
a) agenți constatatori;
b) arbitri;
c) avocați;
d) martori.
172. Funcţionarul public este:

a) persoana numită în condiţiile legii într-o funcţie publică;
b) persoana care s-a înscris la un concurs pentru un post ce face parte dintr-o funcţie
publică;
c) persoana care lucrează zi de zi cu publicul;
d) personal contractual.
173. La baza exercitării funcției publice stă:

a) principiul legalității;
b) principiul oportunității;
c) principiul libertății economice;
d) principiul popularității.
174. Realizează managementul funcției publice și a funcționarilor publici:

a) Agenția Națională a Funcționarilor Publici;
b) Prefectul;
c) Parlamentul;
d) Curtea de Conturi.
175. Actul administrativ de numire în funcția publică:

a) are formă scrisă;
b) nu este obligatorie forma scrisă;
c) este un act cu titlu gratuit;
d) este un act consensual.
33
176. Care din afirmație este adevărată, potrivit Constituției:

a) Președintele României îl poate revoca din funcție pe primul-ministru;
b) Președintele României, împreună cu miniștrii, îl pot revoca din funcție pe primul-
ministru;
c) Printr-o ședință extraordinară de Guvern, cu votul unanimității miniștrilor, primul-
ministru poate fi revocat din funcție de către Președintele României;
d) Președintele României nu îl poate revoca din funcție pe primul-ministru.
177. Funcţionarilor publici le este interzis:

a) să avanseze în carieră în mai puțin de un an de la angajare;
b) să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice;
c) să aibă pauze de lucru;
d) să avanseze în carieră în mai puțin de doi ani de la angajare.
178. Funcţionarii publici au obligaţia:

a) să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor, stabilite potrivit legilor;
b) să participe la grevă;
c) să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese;
d) să întrerupă programul de lucru oricând.
179. Funcţionarilor publici le este recunoscut un drept specific:

a) dreptul de a refuza îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în timpul programului de
lucru, ori de câte ori doresc și fără a motiva refuzul;
b) dreptul de a viziona concerte ori piese de teatru, în timpul programului de lucru,
ori de câte ori doresc;
c) dreptul de a pretinde mici atenții de la persoane particulare, pentru îndeplinirea
sarcinilor de serviciu;
d) dreptul la carieră.
180. Funcţionarii publici, printre alte obligaţii specifice au şi:

a) obligația de a renuța la concediu de odihnă;
b) obligaţia de a prezenta declaraţia de avere;
c) obligaţia de a merge în delegaţii ori ce câte ori doresc;
d) obligaţia de a folosi în interes personal informaţiile la care au acces.
181. Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:

a) funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat;
b) funcţionarii publici nu au obligaţia să păstreze secretul de stat;
c) păstrarea secretului de stat este o opţiune şi nu o obligaţie de serviciu;
d) funcționarii publici sunt simpli angajați și nu au obligaţia să păstreze secretul de
stat.
182. Decretele Președintelui României, sunt, ca natură juridică:

a) acte politice;
b) acte civile;
c) acte administrative;
d) acte penale.
34
183. Care din următoarele afirmații este adevărată:

a.) înainte de a i se aplica unui funcționar public o sancțiune disciplinară, este
obligatorie cercetarea prealabilă a faptei imputabile și audierea funcționarului
public implicat;
b.) şeful ierarhic superior aplică unui funcționar public o sancțiune disciplinară, fără
cercetarea prealabilă a faptei imputabile;
c.) sancțiunea disciplinară aplicată unui funcționar public nu poate fi contestată;
d.) aplicarea unei sancțiuni disciplinare unui funcționar public este obligatorie atunci
când acestea este cercetat disciplinar, fiind prezumată vinovăția funcționarului
public în orice situație.
184. Referitor la cercetarea administrativ-disciplinară a funcționarului public, care din

următoarele afirmații este adevărată:
a) refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri în cadrul cercetării faptei
imputabile, atrage suspendarea cercetării pe termen nedeterminat;
b) refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri în cadrul cercetării faptei
imputabile sau de a semna o declarație cu privire la abaterea disciplinară, atrage
amânarea cercetării până când funcționarul dorește să se prezinte la audieri;
c) refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri în cadrul cercetării faptei
imputabile semnifică faptul că acesta este nevinovat întotdeauna și nu este necesar
să dea vreo declarație cu privire la abaterea disciplinară;
d) refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută, se consemnează într-
un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării prealabile și aplicarea
sancțiunii.
185. Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după:

a) cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public;
b) audierea funcţionarului public;
c) recuperarea pagubei;
d) cercetarea faptei fără audierea funcţionarului public.
186. În cazul funcţionarului public, dintre cele trei tipuri de sancţiuni de mai jos, sancţiunea
cea mai uşoară este:
a) diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 6 luni;
b) amenda;
c) suspendarea dreptului la avansare;
d) mustrare scrisă.
187. Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
b) are vârsta de minimum 20 ani împliniţi;
c) are vârsta de minimum 21 ani împliniţi;
d) are vârsta de minimum 23 ani împliniţi.
188. Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) pauza de lucru;
b) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
c) concediul de odihnă;
d) concediul medical.
35
189. Cea mai gravă sancţiune disciplinară prevăzută în legislație pentru funcționarii publici
este:
a) mustrarea;
b) mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice;
c) destituire din funcţia publică;
d) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni.
190. Potrivit legislației în vigoare, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară

aplicată se poate adresa:
a) instanţei de contencios administrativ competentă pentru a anula sau modifica
dispoziţia de sancţionare;
b) organului ierarhic superior;
c) parchetului;
d) judecătoriei de la domiciliul său.
191. Pe parcursul cercetării disciplinare, funcţionarul public beneficiază de:

a) ajutor specializat;
b) concediu medical;
c) concediu de odihnă;
d) prezumţia de nevinovăţie.
192. Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului:

a) în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea
ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii;
b) de câte ori dorește;
c) în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă;
d) în care se dezbat probleme de interes naţional privind apărarea ţării;
193. Hotărârile Guvernului:

a) sunt acte de drept civil;
b) sunt acte administrative;
c) sunt acte oneroase;
d) sunt acte de dreptul muncii.
194. Dreptul Guvernului de a recurge la ordonanţe se întemeiază pe instituţia delegării

legislative, prevăzut de:
a) art. 112 Constituţie;
b) art. 113 Constituţie;
c) art. 114 Constituţie;
d) art. 115 Constituţie.
36
195. Care afirmație este adevărată, potrivit Constituției:

a) Ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
temeiul și în condițiile prevăzute de aceasta;
b) Hotărârile de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în temeiul
și în condițiile prevăzute de aceasta;
c) Constituția se emite în temeiul unei legi speciale de abilitare, în temeiul și în
condițiile prevăzute de aceasta;
d) Hotărârile judecătorești se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
temeiul și în condițiile prevăzute de aceasta.
196. Aprobarea sau respingerea ordonanţei Guvernului se face:

a) printr-un decret;
b) de Președintele României;
c) printr-o lege;
d) printr-o moțiune simplă.
197. Pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României, candidaţii trebuie să fi împlinit,

până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de:
a) cel puţin 30 de ani;
b) cel puţin 33 de ani;
c) cel puţin 35 de ani;
d) cel puţin 40 de ani.
198. Candidaţii la funcţia de Preşedinte al României trebuie:

a) să aibă drept de vot;
b) să aibă 18 ani împliniți;
c) să aibă avere declarată;
d) să depună o garanție.
199. Autoritatea care validează rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României
este:
a) Avocatul Poporului;
b) Înalta Curte de Casație și Justiție;
c) Curtea Constituţională;
d) Curtea de Apel.
200. Preşedintele României este preşedintele:

a) Consiliului Național al Audiovizualului;
b) Consiliului Economic și Social;
c) Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
d) Consiliului Legislativ.
37
PARTEA a II-a - MANAGEMENT PUBLIC
38
Sica STANCIU, Diana Elena NEAGA
1. Orice funcţionar public:

a) are un statut public;
b) poate deţine funcţii în orice instituţii cu caracter lucrativ;
c) poate deţine simultan şi o demnitate publică;
d) nu are dreptul la grevă.
2. Decizia de a conduce nu exprimă:

a) voinţa decidentului;
b) criteriul calitativ de apreciere a activităţii manageriale;
c) interesele decidentului;
d) maniera de înfăptuire a intereselor decidentului.
3. Birocraţia ca formă de organizare în instituţia publică:

a) s-a dovedit inferioară celorlalte forme;
b) a fost explicată de H. Fayol;
c) presupune organizarea şi repartizarea sarcinilor pe baza diviziunii muncii;
d) se bazează pe autoritate arbitrară.
4. În instituţiile publice, autoritatea:

a) exclude delegarea;
b) revine numai persoanelor alese în administraţia publică;
c) este doar tradiţională şi carismatică;
d) este forţa interpersonală conferită conducătorilor, recunoscută şi acceptată de către
ceilalţi.
5. Sunt metode de control utilizate în instituţiile publice:

a) sistemul de contabilitate analitică;
b) simularea;
c) şedinţa;
d) diagrama cauză-efect.
6. 6. Serviciul public:
a) poate fi oferit de către sectorul public sau privat;
b) odată înfiinţat, nu mai are nici o legătură cu instituţia publică respectivă;
c) nu implică şi existenţa unui cadru legislativ;
d) are drept scop oferirea unor bunuri pentru satisfacerea intereselor individuale.
7. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici:

a) vizează aprecierea angajaţilor pe baza unor criterii unice pentru toate posturile de
muncă;
b) permite cuantificarea atuurilor unui angajat;
c) nu este însoţită şi de recomandări;
d) prin calificativul satisfăcător permite acestora avansarea în anul următor.
8. Instituţia publică:
a) gestionează toate trebuinţele publice în interesul său;
b) dispune de autonomie decizională în executarea funcţiei sale principale;
c) acţionează doar la nivel local;
d) funcţionează numai la nivel central.
39
Culegere teste grilă Management Public
9. Responsabilitatea politică a performanţelor guvernamentale o au:

a) instituţiile publice locale;
b) toate instituţiile publice;
c) instituţiile ce acţionează la nivel central;
d) nici o instituţie publică.
10. Planificarea şi programarea:

a) sunt instrumente de evaluare şi control;
b) se utilizează cu cel mai mare succes la nivel central;
c) sunt instrumentul de realizare la nivel central a performanţelor guvernului;
d) vizează doar urbanismul şi amenajarea teritorială.
11. În instituţiile publice, sistemul informatic:

a) nu are legătură cu sistemul informaţional;
b) pune la dispoziţie doar informaţii imperative;
c) impune utilizarea numai a funcţionarilor publici specializaţi în domeniul
informaticii;
d) este un sistem integrat.
12. Managementul instituţiilor publice nu se identifică cu managementul:

a) public;
b) sectorului public;
c) instituţional şi administrativ;
d) administraţiei publice.
13. În administraţia publică:

a) funcţiile de conducere sunt ocupate cu prioritate de funcţionari publici cu orientare
politică;
b) factorul politic nu influenţează recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici;
c) modificările din viaţa politică nu determină schimbări în posturile cheie;
d) criteriile de promovare a funcţionarilor publici se fundamentează numai pe
competenţa profesională.
14. Managementul funcţiei publice:

a) vizează organizarea carierei funcţionarului public până la încetarea activităţii în
funcţia publică;
b) este un concept ce poate fi abordat numai în sens formal-organic;
c) stabileşte caracterul absolut obligatoriu al dispoziţiilor şefului;
d) nu admite contestaţie la organele jurisdicţionale.
15. Ordonatori de credite sunt:

a) numai miniştri;
b) primarii;
c) instituţia publică;
d) administraţia publică.
16. Motivarea funcţionarului public:

a) se realizează mai ales prin sancţionarea disciplinară;
b) se realizează cel mai eficient prin avansare;
c) joacă doar rol managerial;
d) trebuie să se bazeze mai ales pe vechime.
40
17. Managementul public nu are caracter:

a) integrator;
b) naţional;
c) internaţional;
d) politic.
18. Orice instituţie publică:

a) funcţionează conform intereselor sale
b) se poate înfiinţa dacă doreşte o colectivitate locală
c) constituie suportul exercitării puterii politice
d) vizează şi obţinerea unui profit.
19. Care dintre următoarele afirmaţii nu constituie obiective ale managementului resurselor
umane ale instituţiei publice:
a) atingerea scopurilor ei
b) sporirea nivelului satisfacţiei funcţionarilor publici
c) menţinerea eticii profesionale
d) asigurarea cu resursele materiale necesare desfăşurării normale a activităţii.
20. Sunt documente specifice de formalizare a structurii organizatorice în instituţiile

publice:
a) organigrama
b) regulamentul de organizare şi funcţionare
c) fişa postului de muncă
d) sociograma.
21. În instituţia publică, organizarea:

a) permite promovarea intereselor individuale ale cetăţenilor;
b) are caracter istoric şi tradiţional;
c) exclude birocraţia;
d) este identică indiferent de nivelul la care funcţionează.
22. Funcţia de coordonare în instituţiile publice:

a) este impusă de o permanentă corelare a intereselor individuale;
b) în plan local se realizează doar la nivelul fiecărui serviciu public;
c) la nivelul colectivităţilor locale revine autorităţilor administraţiei publice;
d) suportă influenţă doar de natură legislativă.
23. Puterea publică:

a) aplică indirect măsuri de constrângere cu caracter preventiv;
b) nu pune în aplicare şi sancţiuni penale;
c) nu are delimitat domeniul de aplicabilitate;
d) adoptă în mod unilateral acte administrative cu caracter executoriu din oficiu.
24. Orice funcţie publică:

a) exista înainte de numirea pe post a funcţionarului public;
b) este finanţată numai de la bugetul de stat;
c) nu trebuie să aibă caracter obligatoriu;
d) se creează pentru a da satisfacţie directă unor interese individuale.
41
25. Managementul public:

a) este un domeniu distinct al ştiinţei managementului;
b) este dependent de managementul sectorului privat;
c) nu este supus transferului de concepte, metode şi instrumente din managementul
sectorului privat;
d) nu se identifică cu managementul instituţional şi administrativ.
26. Deciziile administrative:

a) pot fi executorii şi normative;
b) se adoptă numai la nivelul autorităţii centrale şi au caracter obligatoriu pentru
autorităţile locale;
c) sunt întotdeauna avizate de către funcţionarii publici de la nivelul ierarhic superior;
d) au caracter social-economic.
27. Care din afirmaţii cu privire la resursele umane ale instituţiei publice sunt false:
a) constituie cea mai importantă resursă
b) nu sunt marcate de factorul timp
c) au rol determinant în înfăptuirea misiunii ei
d) sunt elementul coordonator al acesteia.
28. Bugetul instituţiilor publice:

a) include limite maxime pentru venituri;
b) are rol în operaţionalizarea mecanismelor eficiente de control;
c) vizează limite minime pentru cheltuieli;
d) se referă doar la cheltuielile curente, ce asigură buna funcţionare.
29. Organizaţia publică:

a) este o organizaţie economică;
b) este o organizaţie non-profit;
c) se identifică cu autoritatea publică;
d) este similară cu puterea publică.
30. În administraţia publică:

a) există două categorii de angajaţi;
b) toţi angajaţii se supun statutului funcţionarilor publici;
c) există şi personal care nu are calitatea de funcţionar public;
d) toţi funcţionarii publici sunt aleşi.
31. Care din afirmaţiile referitoare la semnificaţia Noului Management Public (NMP) sunt
false:
a) NMP a devenit instrument fundamental al organizării guvernării;
b) NMP vizează înlocuirea modelului birocratic cu un nou model;
c) NMP solicită orientarea spre economie şi concurenţă a activităţilor desfăşurate de
administraţia publică, a serviciilor publice;
d) NMP impune schimbări doar în plan strategic, nu şi legislativ, organizatoric şi
cultural.
42
32. Structura organizatorică a instituţiei publice:

a) include şi alte elemente decât cele din cadrul firmei;
b) are prevăzută numai posturi de muncă ocupate de către funcţionarii publici;
c) se reflectă numai în documentele de formalizare specifice, cum ar fi regulamentul
de organizare şi funcţionare;
d) se caracterizează prin existenţa funcţiei publice.
33. Numirea funcţionarului public:

a) îl învesteşte cu statut legal;
b) se face printr-un contract bilateral;
c) nu presupune participarea la concurs;
d) presupune depunerea mai întâi a jurământului de credinţă.
34. Investiţiile realizate de către instituţiile publice:

a) trebuie să producă mai ales efecte de ordin social;
b) contribuie la realizarea unor obiective de interes individual;
c) se pot înfăptui pe baza unui proiect ce ţine seama doar de criterii de ordin politic şi
social;
d) pot să ignore criteriile de ordin economic.
35. Care din afirmaţii nu exprimă particularităţi ale funcţiei de previziune în instituţiile
publice:
a) obiectivele instituţiilor publice trebuie făcute public, pentru ca cetăţenii să le
cunoască;
b) prognozele se utilizează pe scară largă;
c) se utilizează doar genuri de programe: de coordonare operativă şi de măsuri;
d) previziunea financiară la nivelul instituţiei publice are un rol deosebit.
36. Sunt metode de finalizare (previzionare), utilizate în instituţiile publice:

a) cercul de calitate;
b) metoda bugetului baza zero;
c) metoda convingerii;
d) tabloul de bord.
37. Care din afirmaţii nu reprezintă tendinţe ce se manifestă în domeniul sistemului

informaţional al instituţiei publice:
a) accentuarea caracterului previzional-anticipativ;
b) exploatarea în direct a echipamentelor de calcul de către funcţionarii publici
nespecialişti;
c) utilizarea numai a funcţionarilor publici specializaţi în domeniul informaticii;
d) dezvoltarea accelerată a sistemului informatic.
38. Politica de personal în instituţia publică:

a) nu are caracter unitar pentru toate instituţiile publice;
b) se fundamentează numai pe principii etico-morale;
c) asigură continuitatea, stabilitatea şi eficacitatea funcţionarilor publici;
d) vizează doar selectarea şi încadrarea funcţionarilor publici.
43
39. Instituţiile publice îşi desfăşoară activitatea:

a) doar în domeniul social;
b) în toate domeniile, mai puţin cel economic;
c) cu prioritate, în sfera politică;
d) în domeniul cultural-sportiv, al sănătăţii publice, al protecţiei sociale, al ordinii
publice.
40. Sunt particularităţi ale managementului resurselor umane în instituţia publică:

a) nu necesită un cadru specific de analiză;
b) nu este influenţat de Constituţie şi interesul public;
c) guvernul ocupă trei poziţii în relaţiile de muncă;
d) dreptul la grevă uneori este restricţionat.
41. Managerul public:

a) dispune de o dublă specializare juridică şi psiho-socială;
b) trebuie să dispună de o pregătire specială pentru exercitarea funcţiei publice;
c) trebuie evaluat printr-un sistem de indicatori de performanţă;
d) nu trebuie să accepte aplicarea principiului rotaţiei pe posturi.
42. La fundamentarea şi adoptarea deciziilor administrative la nivel local nu pot participa:

a) funcţionarii publici implicaţi indirect;
b) cetăţenii;
c) specialiştii;
d) conducătorul instituţiei centrale.
43. Managementul public nu trebuie privit:

a) doar în sens larg, urmărind activitatea autorităţilor publice din sfera celor trei
puteri statale, ci şi în sens restrâns;
b) ca un modul teoretic conceput pentru conducerea activităţilor din instituţiile
publice;
c) ca domeniu distinct al ştiinţei managementului;
d) ca ansamblul proceselor şi relaţiilor de management ce apar în instituţiile publice.
44. O instituţie publică:

a) îndeplineşte atribuţiile pe care doreşte să şi le asume;
b) are atribuţii stabilite prin acte normative;
c) exercită funcţii de redistribuire a veniturilor numai pe baza prestării de servicii
financiare;
d) urmăreşte atât satisfacerea unor nevoi sociale, cât şi obţinerea de profit.
45. Nu sunt cerinţe ale controlului eficient exercitat în instituţia publică:

a) orientarea exclusivă către satisfacerea interesului personal;
b) continuitate şi operativitate;
c) flexibilitate şi realism;
d) finalitate.
44
46. Metodele manageriale în instituţiile publice:

a) sunt modalităţi concrete prin care se exercită atribuţiile managementului de către
funcţionarii publici;
b) sunt instrumente de aplicare a regulilor;
c) se utilizează numai la nivel local;
d) se preiau şi se aplică şi în organizaţiile economice.
47. Funcţia publică:

a) poate fi numai funcţie de conducere;
b) se exercită pe baza unor principii;
c) are întotdeauna caracter politic;
d) contribuie întotdeauna direct la realizarea puterii politice.
48. 48. Tehnicile de management:

a) sunt modalităţi de conducere concrete ale instituţiei publice;
b) sunt instrumente de aplicare a metodelor;
c) se aplică fără nici un fel de restricţii în orice tip de instituţie publică;
d) nu sunt condiţionate de specificul metodelor de conducere.
49. Promovarea funcţionarilor publici:

a) nu se realizează şi prin acordarea unei trepte în cadrul aceluiaşi post de muncă;
b) nu vizează utilizarea unor criterii, ci aprecierea şefului ierarhic;
c) se bazează în special pe meritul personal, pe rezultatele obţinute;
d) creează, întotdeauna, o stare conflictuală în cadrul colectivului.
50. Care din afirmaţii nu reprezintă coordonate majore ale Noului Management Public?
a) introducerea indicatorilor de performanţă pentru evaluarea eficienţei economice şi
sociale;
b) orientarea instituţiilor publice către piaţă;
c) reducerea gradului de autonomie şi flexibilitate managerială;
d) remodelarea stilurilor de management.
51. Sunt drepturi ale funcţionarului public:

a) de a-şi manifesta convingerile politice;
b) de a-şi prezenta declaraţia de avere;
c) de a primi direct cereri pe care are competenţa să le rezolve;
d) de a beneficia în exercitarea atribuţiilor de protecţia legii împotriva ameninţărilor.
52. Interesul public:

a) este expresia unor nevoi individuale;
b) nu trebuie să prezinte un înalt grad de generalitate;
c) are caracter static;
d) formează obiectul de activitate al unei autorităţi publice.
53. Sunt criterii de clasificare a metodelor de conducere:

a) obiectivele urmărite;
b) domeniul de utilizare;
c) conţinutul şi concepţia;
d) instrumentele de aplicare.
45
54. Controlul în instituţia publică nu poate:

a) să se orienteze către satisfacerea intereselor personale;
b) să fie atât intern, cât şi extern;
c) să fie financiar preventiv propriu sau delegat
d) să verifice legalitatea şi oportunitatea deciziilor administrative.
55. Sunt principii specifice managementului public în administraţie:

a) principiul restructurării;
b) principiul descentralizării serviciilor publice;
c) principiul conducerii unitare;
d) principiul flexibilităţii.
56. Pentru desfăşurarea eficientă a activităţii oricărei instituţii publice este necesar:
a) controlul direct al Parlamentului;
b) existenţa unui patrimoniu propriu;
c) să dispună doar de responsabilitate economică;
d) să fie ordonator de credite.
57. Organizarea în instituţia publică:

a) exclude birocraţia;
b) este impusă de autoritatea superioară;
c) poate fi privită ca proces şi ca structură;
d) se manifestă doar prin structura organizatorică.
58. Funcţionarul public:

a) poate cumula şi altă funcţie;
b) desfăşoară activitate doar la nivel superior;
c) este numit de o autoritate competentă;
d) îşi poate manifesta oricând şi oriunde convingerile politice.
59. Fundamentarea deciziilor în instituţia publică nu este privită de specialişti din

perspectivă:
a) legală;
b) politică;
c) managerială;
d) instituţională.
60. Încetarea raporturilor de muncă a funcţionarului public nu se face prin:

a) destituire;
b) eliberarea din funcţie;
c) pensionare;
d) întreruperea activităţii la cerere.
61. Consiliile judeţene şi primăriile sunt instituţii publice:

a) ale administraţiei centrale;
b) care activează în sfera legislativă;
c) administrative;
d) de specialitate.
46
62. Persoanele care au devenit funcţionari publici sunt numiţi în funcţie de către:
a) conducătorul autorităţii respective;
b) preşedintele ţării în exclusivitate;
c) primul ministru întodeauna;
d) preşedintele comisiei de concurs.
63. Ce categorie de autoritate exercită Guvernul României?

a) legislative;
b) executive;
c) judecătorească;
d) de specialitate.
64. Satisfacerea nevoilor sociale în interes public se realizează prin:

a) interesul colectiv;
b) putere publică;
c) serviciul public;
d) interesul public.
65. Atribuţiile compartimentelor şi circuitul intern al documentelor, în cadrul ministerului

se stabilesc prin:
a) fişa postului de munca;
b) organigrama;
c) sociograma;
d) regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului.
66. Concursul pentru intrarea în corpul funcţionarilor publici este organizat de:
a) Ministerul Administraţiei Publice;
b) instituţia publică interesată;
c) Guvernul;
d) ministerul de resort.
67. Care dintre afirmaţiile următoare este corectă:

a) serviciile publice sunt oferite de către sectorul public şi privat;
b) activitatea forţelor armate este coordonată numai de Preşedintele României;
c) toţi conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatori principali de credite;
d) puterea publică se identifică cu autoritatea publică.
68. În dosarul profesional al funcţionarului nu se introduce documentul privind:

a) evaluarea anuală;
b) depunerea jurământului;
c) activităţile sau opiniile sale politice, religioase ;
d) avansările în funcţii, trepte şi clase.
69. Care din afirmaţii este falsă:

a) serviciile publice se realizează doar de către sectorul public ;
b) funcţia publică este specifică instituţiei publice;
c) funcţionarul public activează doar în instituţia publică;
d) interesul public este obiect al activităţii autorităţii publice.
47
70. Alegeţi varianta incorectă:

a) instituţia publică are capacitatea de a emite acte de putere publică ;
b) realizarea serviciului public presupune existenţa unui cadru legislative corespunzător;
c) interesul public prezintă un anumit grad de generalitate;
d) orice instituţie publică poate fi simultan ordonator de credite principal, secundar şi
terţiar.
71. Alegeti variant corectă:

a) instituţia publică locală posedă doar competenţe obligatorii;
b) Banca Naţională acţionează în sfera executivă;
c) Guvernul actionează în sfera legislative;
d) toate instituţiile publice sunt finanţate integral numai din bugetul de stat.
72. Consiliul General al Municipiului Bucureşti imdeplineşte atribuţiile privind

administraţia publică pentru:
a) consiliul judeţean;
b) consiliul local;
c) prefectură;
d) administraţie publică central.

a) se suprapune cu activitatea publică;
b) apără interesul public;
c) aplică doar indirect măsuri de constrângere ;
d) nu aplică măsuri de execuţie silite.
74. Nu este funcţie publică de execuţie cea îndeplinită de:

a) referent ;
b) secretar ;
c) consultant ;
d) expert.
75. Conceptul de autoritate exprimă:

a) tactica implementării treptate a strategiei ;
b) modul de promovare a unor noi metode de management ;
c) dreptul de a folosi puterea pentru a influenţa pe ceilalţi ;
d) capacitatea de a-i influenţa pe alţii.
76. Conceptul de împuternicire exprimă:

a) acordarea pentru unii oameni, a motivaţiei şi autorităţii necesare pentru rezolvarea
problemelor organizaţiei ;
b) dreptul de implementare treptată a strategiei ;
c) dreptul de a folosi puterea pentru a-i influenţa pe ceilalţi ;
d) modul de promovare a unor noi metode de management.
77. Managementul public:

a) se identifică cu administraţia publică ;
b) nu este un domeniu distinct al managementului ;
c) abordează cu precădere nivelul superior al structurii sistemului administrativ;
d) vizează organizarea şi funcţionarea sistemului administraţiei publice.
48
78. Care dintre afirmaţii sunt adevărate:

a) managementul public are în vedere activitatea autorităţilor publice din sfera celor trei
puteri (legislativă, executivă, judecătorească);
b) NMP s-a impus cu necesitate în perioada interbelică;
c) managementul public nu are caracter national;
d) managementul public nu are principii specific.
79. Alegeţi afirmaţiile corecte:

a) sunt sinonime noţiunile de management public, managementul instituţiilor publice şi
managementul instituţional şi administrativ ;
b) nu există similitudini între conducerea sectorului public şi conducerea sectorului
privat ;
c) nu este necesar un transfer de concepte, principii, metode şi tehnici din sectorul privat
în cel public ;
d) managementul public nu este un domeniu distinct al managementului.
80. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:

a) misiunea managementului în organizaţiile publice este mai dificilă decât în cele
economice;
b) în instituţiile publice elaborarea strategiilor se bazează pe planificare;
c) sistemul decizional în instituţiile publice este puternic influenţat de factorul politic;
d) sistemul formal al instituţiilor publice este riguros reglementat prin lege.
81. Nu sunt trăsături ale managementului public:

a) caracterul internaţional ;
b) caracterul politic ;
c) caracterul instituţional ;
d) caracterul complex.
82. Care dintre următoarele principii nu este specific managementului public din
administraţie:
a) principiul conducerii unitare ;
b) principiul autonomiei locale ;
c) principiul eligibilităţii autorităţilor locale ;
d) principiul consultării cetăţenilor.
83. Reforma în domeniul managementului pe baza principiilor NMP nu vizează schimbări

în plan:
a) strategic ;
b) economic ;
c) cultural ;
d) organizatoric.
84. Care dintre variante este corectă ?

a) procesele şi relaţiile de management în instituţia publică nu prezintă elemente
specifice ;
b) instituţiile publice fac publice obiectivele ce şi le propun ;
c) prognozele se utilizează pe scară largă în instituţiile publice;
d) planificarea se utilizează doar la nivel local nu şi central.
49
85. Care dintre variante este incorectă?

a) bugetul este principalul instrument utilizat în previziunea financiară;
b) fundamentarea veniturilor bugetare se face pe baza unor principii;
c) bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice include limite minime
pentru cheltuieli şi maxime pentru venituri;
d) prognozele nu trebuie ignorate în activitatea instituţiei publice.
86. Obligaţia de a îndeplini în condiţii optime serviciile ce-i revin în virtutea autorităţii,
unui funcţionar public defineşte:
e) autoritatea ;
f) responsabilitatea ;
g) delegarea ;
h) răspunderea.
87. Ansamblul activităţilor prin care personalul instituţiei publice este determinat să
participe la identificarea şi satisfacerea interesului public, exprimă conţinutul funcţiei
de:
a) previziune ;
b) evaluare şi control ;
c) organizare.
d) Antrenare.
88. Alegeţi varianta corectă:

a) în sistemul de control al instituţiei publice funcţionează un algoritm birocratic bine
pus la punct;
b) controlul financiar preventiv delegat este o formă de control intern;
c) auditul precede controlul ;
d) în plan local coodonarea se realizează numai la nivelul fiecărui serviciu public.
89. Care din afirmaţii nu exprimă o cerinţă a unui control eficient într-o instituţie publică:
a) să fie operativ ;
b) să nu aibă caracter de sancţiune ;
c) să fie orientat exclusiv către satisfacerea interesului general ;
d) să aibă finalitate.
90. Sunt particularităţi ale sistemului de organizare a instituţiei publice:

a) birocraţia este forma superioară de organizare în instituţia publică;
b) instituţiile publice au structuri organizatorice identice ;
c) factorul politic nu influenţează organizarea instituţiei publice;
d) structura organizatorică este definită prin 7 elemente.
91. Care din enunţuri nu defineşte specificul funcţionarilor publici:

a) funcţionarii publici pot fi debutanţi şi definitivi;
b) funcţionarii publici definitivi trebuie să depună jurământul de credinţă;
c) pot cumula şi alte funcţii;
d) au drepturi şi îndatoriri proprii.
50
92. Care dintre afirmaţii este falsă?

a) sistemul de management al instituţiei publice are aceleaşi componente ca şi în
cadrul firmei ;
b) consiliul legislativ este organul care publică colecţiile legislative;
c) în instituţia publică se pot aplica toate metodele şi tehnicile de conducere utilizate
de o firmă;
d) deciziile administrative au caracter social-politic.
93. Decizia administrativă:

a) este de regulă de tip unilateral şi descendent;
b) întotdeauna se bazează pe elemente aleatorii;
c) de regulă, legea nu lasă libertatea de a hotărî modul de aplicare a ei;
d) se bazează pe raţionalitatea totală.
94. Alegeţi varianta falsă:

a) abordarea managerială a procesului decizional se limitează la cultura managerială;
b) abordarea politică a procesului decizional se regăseşte în modelul creşterii;
c) abordarea juridică se bazează pe acte judiciare;
d) managerii publici au întotdeauna libertatea de a alege o alternativă decizională.
95. Nu sunt metode de executare a obiectivelor stabilite într-o instituţie publică,

următoarele:
a) metoda constrângerii ;
b) metoda simulării ;
c) metoda cointeresării ;
d) metoda convingerii.
96. Şedinţa:
a) este o metodă de cercetare ;
b) este o metodă de executare ;
c) se utilizează cu respectarea unor reguli;
d) nu se poate combina cu alte metode.
97. Metodele de conducere în instituţia publică:

a) pentru a fi eficiente trebuie să aibă finalităţi precise şi modalităţi riguroase de
control ;
b) nu se pot împrumuta din domeniul organizaţiilor economice ;
c) nu implică folosirea unor instrumente specifice ;
d) se aplică fără restricţii sau obstacole.

a) sistemul de management al instituţiei publice are o serie de particularităţi ;
b) organizarea nu este influenţată de caracterul tradiţional al instituţiei publice;
c) în relaţiile de muncă Guvernul ocupă doar poziţie de autoritate publică ;
d) în instituţia publică dreptul la putere nu este restricţionat în niciun fel.
51
99. Nu sunt atribuţii ale funcţionarului public:

a) elaborarea de reglementări ;
b) efectuarea unor studii ;
c) abţinerea de la manifestarea convingerilor politice;
d) aplicarea şi executarea legii.
100. Care dintre afirmaţii este incorectă:

a) în instituţia publică nu se aplică principiul rotaţiei pe posturi şi funcţii a
funcţionarilor publici ;
b) managerul public trebuie să dispună de competenţa profesională, managerială,
politică şi etică ;
c) selectarea funcţionarilor publici se face pe baza numeroaselor metode şi tehnici de
selecţie;
d) numirea funcţionarului public se face printr-un act administrativ unilateral.
101. Care dintre variante este incorectă ?

a) procesele şi relaţiile de management în instituţia publică prezintă elemente
specifice;
b) prognozele se utilizează pe scară redusă în instituţiile publice;
c) instituţiile publice fac publice obiectivele ce şi le propun;
d) planificarea se utilizează doar la nivel local nu şi central.
102. Obligaţia de a da socoteală faţă de maniera şi gradul de îndeplinire a sarcinilor de către

un funcţionar public defineşte:
a) autoritatea;
b) delegarea;
c) răspunderea;
d) responsabilitatea.
103. Funcţionarul public din orice instituţie publică:

a) nu are dreptul la grevă ;
b) este numit printr-un act administrativ unilateral;
c) poate deţine funcţii în origanizaţii cu caracter lucrativ;
d) poate deţine simultan şi o demnitate publică.
104. Ca formă de organizare în instituţia publică, birocraţia:

a) s-a dovedit superioară celorlalte forme;
b) a fost explicată de H.Fayol;
c) nu presupune organizarea şi repartizarea sarcinilor pe baza diviziunii muncii;
105. Sunt metode de cercetare utilizate în instituţiile publice:

a) sistemul de contabilitate analitică;
b) simularea;
c) şedinţa;
d) cercul de calitate.
52
106. Un serviciu public:

a) poate fi oferit şi de către sectorul privat;
c) are drept scop oferirea unor bunuri pentru satisfacerea intereselor individuale;
d) nu implică existenţa unui cadru legislativ.
107. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici:

a) vizează aprecierea angajaţilor pe baza unor criterii unice pentru toate posturile de
muncă;
b) nu permite cuantificarea atuurilor unui angajat;
c) este însoţită şi de recomandări;
d) prin calificativul satisfăcător permite acestora avansarea în anul următor.
108. Planificarea şi programarea:

a) sunt instrumente de previziune;
b) se utilizează cu cel mai mare succes la nivel central;
c) sunt instrumente de evaluare si control;
d) vizează doar urbanismul şi amenajarea teritorială.
109. Funcţia publică:

a) este finanţată numai de la bugetul de stat;
b) nu există obligatoriu înainte de numirea pe post a funcţionarului public;
c) trebuie să aibă caracter obligatoriu;
d) se creează pentru a da satisfacţie directă unor interese individuale.
110. Sunt obligaţii ale funcţionarului public:

a) de a nu îşi manifesta convingerile politice;
b) de a participa la greve;
c) de a se asocia în sindicate;
111. Organizarea în instituţia publică:

a) presupune birocraţia;
b) este impusă de autoritatea superioară;
c) se manifestă doar prin structura organizatorică;
d) poate fi privită numai ca proces.
112. Care dintre afirmaţiile următoare este corectă ?

a) serviciile publice sunt oferite numai de către sectorul public;
b) activitatea forţelor armate este coordonată numai de Preşedintele României;
c) toţi conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatori de credite;
d) puterea publică se identifică cu autoritatea publică.
113. Care din afirmaţii este falsă ?

a) Banca Naţională acţionează în sfera executivă;
b) funcţia publică este specifică instituţiei publice;
c) Guvernul acţionează în sfera legislativă;
d) interesul public este obiect al activităţii autorităţii publice.
53

a) se suprapune cu activitatea publică;
b) apără interesul individual;
c) aplică măsuri de constrângere;
d) nu aplică măsuri de execuţie silite.
115. Specific sistemului de organizare a instituţiei publice este faptul că:

a) instituţiile publice au structuri organizatorice identice;
b) factorul politic influenţează organizarea instituţiei publice;
c) structura organizatorică este definită prin 7 elemente;
d) birocraţia nu este forma cea mai bună de organizare în instituţia publică.
116. Nu sunt particularităţi ale funcţionarilor publici:

a) pot fi debutanţi şi definitivi;
b) funcţionarii publici definitivi trebuie să depună jurământul de credinţă;
c) au drepturi şi îndatoriri proprii;
d) pot cumula şi alte funcţii;
117. Care dintre afirmaţii este corectă ?

a) sistemul de management al instituţiei publice nu are aceleaşi componente ca şi în
cadrul firmei;
b) consiliul legislativ este organul care publică colecţiile legislative;
c) deciziile administrative au caracter exclusiv economic;
d) în instituţia publică se pot aplica toate metodele şi tehnicile de conducere utilizate
de o firmă.
118. Şedinţa:
a) se poate combina cu alte metode;
b) este un instrument de cercetare;
c) este o metodă de executare;
d) nu presupune respectarea unor reguli.
119. O decizie administrativă:

a) trebuie analizată de către funcţionarul public de la nivelul ierarhic inferior;
b) nu poate fi şi executorie şi normativă;
c) adoptată de către autoritatea publică centrală are caracter obligatoriu pentru
autorităţile locale;
d) are întotdeauna caracter politic.
120. Nu sunt metode de cercetare în instituţia publică:

a) analiza diagnostic;
b) simularea;
c) şedinţa;
d) diagrama cauză-efect.
54
121. Prin evaluarea activităţii funcţionarilor publici:

a) se urmărşte aprecierea angajaţilor pe baza unor criterii, diferenţiat pentru diverse
posturi de muncă;
b) nu se cuantifică atuurile unui angajat;
c) se permite avansarea în anul următor a celor care obţin calificativul satisfăcător;
d) nu trebuie făcute recomandări.
122. Programarea în instituţia publică:

a) vizează numai urbanismul şi amenajarea teritorială;
b) este un instrument de previziune ;
c) se utilizează numai la nivel local;
d) se foloseşte în acţiunile de evaluare şi control.
123. Controlul eficint într-o instituţie publică nu are caracter:

a) sancţionator;
b) operativ ;
c) de finalitate ;
d) de orientare către satisfacerea exclusivă a interesului personal.
124. Orice funcţionar public:

a) nu are dreptul la grevă;
b) poate deţine funcţii în orice instituţii cu caracter lucrativ;
c) poate deţine simultan şi o demnitate publică;
d) este numit printr-un act administrativ unilateral.
125. Birocraţia, ca formă de organizare în instituţia publică:

a) s-a dovedit inferioară celorlalte forme;
b) a fost explicată de Max Weber;
c) nu presupune organizarea şi repartizarea sarcinilor pe baza diviziunii muncii;
126. Serviciul public:

a) poate fi oferit numai de către sectorul public;
c) implică şi existenţa unui cadru legislativ;
d) are drept scop oferirea unor bunuri pentru satisfacerea intereselor individuale.
127. Deciziile administrative:

a) nu pot fi executorii şi normative;
b) se adoptă la nivelul autorităţii centrale şi au caracter obligatoriu pentru autorităţile
locale;
c) sunt întotdeauna avizate de către funcţionarii publici de la nivelul ierarhic superior;
d) au caracter social-economic.
128. Sunt obligaţii ale funcţionarului public:

a) de a-şi manifesta convingerile politice;
b) de a-şi prezenta declaraţia de avere;
c) de a se asocia în sindicate;
55
129. Decizia administrativă este:

a) fundamentul activităţii de conducere;
b) întotdeauna se bazează pe elemente aleatorii;
c) este de regulă de tipă bilateral şi ascendentă;
d) bazată pe raţionalitate totală.
130. Algeţi varianta falsă:

a) organizarea nu este influenţată de caracterul tradiţional al instituţiei publice;
b) sistemul de management al instutuţiei publice are o serie de particularităţi;
c) în relaţiile de muncă Guvernul ocupă două poziţii;
d) în instituţia publică dreptul la putere este restricţionat.
131. Confrom codului administrativ (art. 61) secretarul general al ministerului şi secretarii
generali adjuncţi sunt:
a) înalţi funcţionari publici;
b) numiţi de președintele republicii;
c) puși în funcție pe criterii politice;
d) nici una din cele de mai sus.
132. Confrom codului administrativ (art. 61) secretarul general al ministerului şi secretarii
generali adjuncţi sunt:
a) demnitari publici;
b) numiţi de ministru;
c) puși în funcție pe criterii politice;
d) numiți prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism.
133. Nou cod adminstrativ prevede printre atribuțiile secretarului general și:
a) posibilitatea de a îndeplini, în condițiile legii, calitatea de ordonator principal de
credite;
b) calitatea de demnitar;
c) numirea pe criterii politice;
d) nici una din variantele de mai sus.
134. Nou cod adminstrativ prevede printre atribuțiile secretarului general și:
a) calitatea de demnitar a acestuia;
b) numirea pe criterii politice;
c) posibilitatea de a fi reprezentant legal, pe perioada vacanţei funcţiei de ministru
sau în situaţia în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării
atribuţiilor;
135. Codul adminstirativ introduce ca documente de referință care consacră principiul

subsidiarității ca element fundamental al unei administrații publice moderne, eficiente,
adaptate la realitatea complexă a problemelor cu care comunitățile se confruntă în zilele
noastre:
a) Tratatul Uniunii Europene și Carta Autonomiei Locale;
b) Convenția de la Istanbul;
c) Codul civil;
d) Nici una din variantele de mai sus.
56
136. Codul adminstirativ consacră principiul subsidiarității ca:

a) element fundamental al unei administrații publice moderne, eficiente;
b) element facultativ în admnistrația publică;
c) absolut obligatoriu în toate raporatele din administrația publică locală;
137. Conform modificărilor din mai 2020 și ca rezultat al provocărilor generate de pandemia
de COVID 19 noul cod administrativ prevede posibilitatea desfășurării ședințelor de
consiliu local:
a) doar on-line;
b) și on-line;
c) doar cu prezența fizică a tuturor membrilor;
d) nici una din varinatele de mai sus.
de COVID 19 noul cod administrativ prevede posibilitatea desfășurării ședințelor de
consiliu local on-line:
a) cu obligativitatea specificării modalității de desfășurare;
b) fără nicio specificație particulară;
c) cu obligativitatea participării tuturor membrilor;
d) nu prevede această posibilitate;
de COVID 19 noul cod administrativ:
a) se consideră prezenţi la şedinţă şi consilierii locali care participă prin utilizarea
mijloacelor electronice;
b) se consideră prezenţi la şedinţă doar consilierii locali prezenți fizic în sală;
c) se acceptă doar prezență fizică;
d) se acceptă doar prezență în format virual/pe platofrme electonice;
140. Conform modificărilor codului adimistrativ publicate în Monitorul Oficial în 17 iunie

2020 mandatul primarului poate fi prelungit:
a) prin lege ordinară;
b) în caz de război sau catastrofă ori alte situaţii expres prevăzute de lege atunci când,
din cauza acestor situaţii, nu pot fi organizate alegeri până la expirarea mandatului.
c) nu poate fi prelungit;
d) nici una din variantele de mai sus;
141. Conform codului adimistrativ mandatul primarului poate fi prelungit:

a) prin lege organică;
b) doar în caz de război sau catastrofă naturală;
c) nu poate fi prelungit;
d) doar prin modificare Constituției;
142. Conform lui Max Weber statul modern:

a) încearcă, dar nu reușeste, să monopolizeze, ca instrument al dominaţiei,
constrângerea fizică legitimă;
b) este o unitate de dominaţie instituţionalizată;
c) concentrează mijloacele materiale ale administraţiei în mâinile clasei de mijloc;
d) este o instituție pur administrativă.
57
143. Conform lui Max Weber statul modern este:

a) o unitate de dominaţie neinstituţionalizată;
b) care încearcă și reușeste, să monopolizeze, ca instrument al dominaţiei,
constrângerea fizică legitimă;
c) concentrează mijloacele materiale ale administraţiei în mâinile unui număr mare
de oameni;
d) este o instituție pur administrativă.
144. Conform lui Max Weber politica se transformă încetul cu încetul într-o „întreprindere”
cu cadre calificate în lupta pentru putere, iar exercitarea puterii duce la segmentarea
funcţionarilor publici în:
a) politici și profesioniști;
b) angajați pe termen lung și angajați pe termen scurt;
c) angajați formal și angajați informal;
d) nici una din categoriile de mai sus;
145. Confrom lui Max Weber funcţionarii politici:

a) dețin responsabilitatea deciziei;
b) nu pot fi oricând transferaţi, destituiţi sau suspendaţi;
c) nu depind de varii convenţii politice bine stabilite;

a) dețin responsabilitatea execuției deciziei;
b) pot fi oricând transferaţi, destituiţi sau suspendaţi;
c) nu depind de varii convenţii politice bine stabilite;

a) dețin responsabilitatea execuției deciziei;
b) nu pot fi oricând transferaţi, destituiţi sau suspendaţi;
c) depind de varii convenţii politice bine stabilite;
148. Conform lui Max Weber funcţionarii profesionişti:

a) se ocupă de execuţia deciziilor funcţionarilor politici conform menirii lor propriu-
zise;
b) nu trebuie să fie apolitici;
c) ocupaţia lor nu este administraţia, nepărtinitoare ci politica;
149. Conform lui Max Weber funcţionarii profesionişti:

a) se ocupă de luarea deciziilor;
b) nu trebuie să fie apolitici;
c) ocupaţia lor nu este administraţia, nepărtinitoare ci politica;
d) trebuie să fie caracterizați de cea mai înaltă disciplină morală.
58
150. Distincția între funcționari politici și profesioniști a generat dezbateri intense legate în
special de:
a) nivelul până la care sunt acceptabile/dezirabile/eficiente funcțiile politice;
b) natura legilor prin care se poate face această distincție;
c) relația stat individ;
d) intervenția statului în economie.
151. Distincția între funcționari politici și profesioniști a generat dezbateri intense legate în
special de:
a) gradul de politizare/depolitizare a administrației;
b) natura legilor prin care se poate face această distincție;
c) relația stat individ;
d) intervenția statului în economie.
152. Conform doctrinei înaltul funcționar public:

a) este de natură apolitică;
b) ocupă o poziție de demnitate publică;
c) realizează de sarcini care implică management de nivel inferior în administrația
publică;
d) realizează de sarcini care implică management de nivel inferior în administrația
publică centrală.
153. Conform doctrinei înaltul funcționar public:

a) asigură stabilitatea funcționării autorității sau instituției publice;
b) ocupă o poziție de demnitate publică;
c) realizează de sarcini care implică management de nivel inferior în administrația
publică;
d) realizează de sarcini care implică management de nivel inferior în administrația
publică centrală.
154. Demnitatea publică implică printre altele:

a) atributii si responsabilități stabilite doar prin norme interne;
b) invesitrea unei persoane fizice cu atribuții și responsabilități ca urmare a
rezultatului procesului electoral direct, prin alegere, sau indirect, prin numire;
c) imposibilitatea aplicării oricăror forme de sancțiune;
d) mandat de minim 4 ani.
155. Codul administrativ prevede înființarea funcției publice de:

a) secretar general al instituție prefectului;
b) consul al instituție prefectului;
c) prefect general;
156. Secretarul general al instituție prefectului:

a) este funcție corelativă reglementării funcțiilor de prefect și subprefect ca funcții de
demnitate publică;
b) are rol strict simbolic;
c) este funcție de demnitate publică;
59
157. Secretarul general al instituție prefectului:

a) are statut de înalt funcționar public al secretarului general al instituției prefectului;
b) este subordonat nemijlocit președintelui republicii;
c) nu trebuie să îndeplinească condiții de studii;
60
PARTEA a III-a - FINANŢE PUBLICE
61
Culegere teste grilă Finanţe Publice
1. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos este falsă:

a) participarea statului la finanţarea formării brute de capital reprezintă un avans din
Produsul Intern Brut;
b) plăţile efectuate de către instituţiile publice sub forma cheltuielilor curente
reprezintă un consum definitiv de produs intern brut;
c) cheltuielile publice consolidate se stabilesc prin adiţionarea la suma tuturor
cheltuielilor realizate de administraţia publică centrală a transferurilor între
componentele sistemului de bugete;
d) cheltuielile publice au o sferă de cuprindere mai mică decât cheltuielile publice
bugetare.
2. Principiul universalităţii stabilește:

a) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în buget se efectuează în sume totale, brute;
b) compensarea între veniturile şi cheltuielile proprii este acceptată;
c) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor in buget poate fi efectuată cu soldul anului
precedent;
d) alocarea veniturilor se efectuează în cote egale pe ramuri economice.
3. Caracterul obligatoriu al impozitului stabileşte faptul că:

a) toate autorităţilor publice şi locale au obligaţia de a institui impozite;
b) toate persoanelor fizice şi juridice au obligaţia de a plăti impozite;
c) persoanele fizice şi juridice au stabilită prin obligaţia de a plăti impozite dacă
activităţile pe care le realizează sunt impozabile;
d) plata impozitului este obligatorie indiferent de activitatea desfăşurată.
4. Clasificaţia administrativă a cheltuielilor publice se efectuează în funcție de:

a) numărul ramurilor şi sectoarelor de activitate;
b) nivelul cheltuielilor bugetare curente;
c) numărul instituţiilor care efectuează cheltuieli bugetare;
d) momentul la care se efectuează cheltuielile publice.
5. Clasificaţia financiară grupează cheltuielile publice în:

a) cheltuieli cu contraprestaţie și cheltuieli fără contraprestaţie;
b) cheltuieli definitive, cheltuieli temporare şi cheltuieli virtuale;
c) cheltuieli curente și cheltuieli de capital;
d) cheltuieli neproductive și cheltuieli temporare.
6. Cheltuielile de capital reprezintă:

a) mijloc de asigurare a întreţinerii instituţiilor publice;
b) consum definitiv din venitul menajelor;
c) sursele pentru achiziţionarea bunurilor de folosinţă îndelungată;
d) totalitatea cheltuielilor publice.
62
Petre POPEANGĂ, Carmen BRAGADIREANU
7. Caracteristic cheltuielilor de transfer este faptul că:

a) sunt reprezentate de subvenţiile acordate agenţilor economici pentru creşterea
producţiei, stimularea exportului, redresarea financiară, restructurarea unor
activităţi economice;
b) se regăsesc sub forma unor părţi din cheltuielile curente ale unor agenţi economici
pentru stimularea exportului, redresarea financiară;
c) se prezintă sub forma cheltuielilor funcţionale;
d) sub aspect economic sunt reprezentate prin burse, pensii sau alte categorii de
indemnizaţii şi subvenţii.
8. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos nu reprezintă caracteristici ale categoriei
„cheltuieli definitive”:
a) sunt cuprinse ca posturi distincte în bugetele publice;
b) se finalizează ca plăţi la scadenţe certe;
c) cuprind atât cheltuieli curente cât şi cheltuieli de capital;
d) sunt evidenţiate doar în conturile speciale de trezorerie.
9. Cheltuielile fără contraprestaţie se prezintă sub forma:

a) alocaţiilor bugetare;
b) plăţilor efectuate în condiţiile răscumpărării titlurilor de stat ajunse la scadenţă;
c) dobânzilor la creditele acordate;
d) comisioanelor la garanţiile guvernamentale pentru împrumuturi publice.
10. Cheltuielile publice negative sunt determinate de:

a) modernizarea infrastructurii rutiere;
b) întreţinerea aparatului de stat;
c) înfiinţarea de noi instituții publice;
d) nivelul plăților efectuate in contul datoriei publice.
11. Cheltuielile publice înscrise în buget reprezintă:

a) niveluri posibile sau virtuale până la care pot fi efectuate plăți;
b) limite maxime până la care pot fi efectuate plăți;
c) limite minime până la care pot fi efectuate plăți;
d) niveluri optime până la care pot fi efectuate plăți.
12. Responsabilitatea elaborării strategiei în domeniul investiţiilor publice revine:

a) Ministerului Finanţelor Publice;
b) Consiliului judeţean;
c) ordonatorilor principali de credite;
d) Guvernului României.
13. Cheltuielile efectuate ca urmare a nerambursării de către instituțiile publice a sumelor

datorate pentru împrumuturi externe garantate de către stat reprezintă:
a) cheltuieli funcţionale;
b) cheltuieli de capital;
c) cheltuieli virtuale;
d) cheltuieli economice.
63
14. Clasificarea economică constă în:

a) gruparea instituțiilor pe criterii administrative;
b) gruparea cheltuielilor după natura și efectul lor economic;
c) gruparea cheltuielilor dupa urgenta efectuarii;
d) gruparea cheltuielilor ținând seama de principiile bugetare.
15. Veniturile proprii ale bugetelor locale sunt formate din:

a) impozitele şi taxele locale plus transferuri de la bugetul de stat;
b) impozitele şi taxele locale;
c) impozitele şi taxele locale plus cheltuieli defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat;
d) impozitele şi taxele locale plus cote defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat.
16. Precizați care dintre elementele de mai jos nu reprezintă ajutor financiar direct acordat
de către stat:
a) împrumuturile cu dobândă subvenţionată;
b) plata contribuţiei pentru asigurări sociale;
c) subvenţiile;
d) avansurile nerambursabile.
17. Precizați care dintre elementele financiare de mai jos nu reprezintă surse de finanţare a
cheltuielilor pentru învăţământul superior de stat:
a) fondul de dezvoltare instituţională;
b) granturi de studii (cifră de şcolaritate);
c) bugetul asigurărilor sociale;
d) finanţarea suplimentară se acordă pentru a stimula excelența instituţiilor şi
programelor de studii, atât din cadrul universităţilor de stat cât şi al celor
particulare.
18. Subvenţiile din bugetul public național sunt utilizate pentru:

a) transferul direct de resurse băneşti la bugetele locale;
b) acordarea primelor de export;
c) acoperirea diferenţei dintre costurile unui produs şi profitul obținut;
d) reducerea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice.
19. Redistribuirea resurselor financiare la nivel internaţional se realizează prin:

a) acordarea de împrumuturi interne;
b) cotizaţiile la organismele financiare internaţionale;
c) donaţiile de bunuri materiale;
d) contractarea de împrumuturi externe.
20. Sistemul asigurărilor sociale de stat are la bază principiul:

a) includerii obligatorii a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului;
b) echivalenţei serviciilor sociale;
c) finanțării preponderente prin resurse de trezorerie;
d) prestării în favoarea asiguraţilor a unui pachet nedefinit de servicii medico-
sanitare.
64
21. Noțiunea de „asietă fiscală” se referă la:

a) unitatea de impunere;
b) materia supusă impunerii;
c) modul de aşezare a impozitului;
d) distincţia între destinatarul impozitului şi subiectul impozitului.
22. Precizați care dintre activitățile de mai jos nu reprezintă un principiu de echitate fiscală:
a) impunerea nediferenţiată a averii şi a veniturilor;
b) generalizarea impunerii;
c) stabilirea minimului neimpozabil;
d) scutirea de la plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici.
23. Răspunderea pentru execuția prevederilor legii bugetului revine:

a) Curţii de Conturi a României;
b) Guvernului Romaniei;
c) Ministerului Finanţelor Publice;
d) Băncii Naţionale a României;
24. Impozitele indirecte sunt formate din:

a) TVA, accizele și impozitul pe salarii;
b) TVA, accizele la tutun, alcool și energie;
c) TVA, accizele și impozitele reale;
d) TVA, accizele și impozitele pe venit.
25. Elasticitatea impozitului se definește ca fiind:

a) posibilitatea ca acesta să fie dimensionat în funcție de necesarul de venituri al
statului;
b) diminuarea nivelului acestuia odată cu scăderea Produsului Intern Brut cu un
procent;
c) posibilitatea creşterii acestuia odată cu creşterea Produsului Intern Brut;
d) capacitatea acestuia de a fi stabil.
26. Precizati care dintre documentele enumerate mai jos nu reprezintă titlu de creanţă
fiscală:
a) statele de salarii;
b) procesele verbale de impunere;
c) declaraţiile vamale;
d) declaraţiile de impunere a impozitului pe venit.
27. Precizați care dintre elementele financiare de mai jos sunt impozite personale:
a) impozitul pe capitalul bănesc individual;
b) impozitul pe avere;
c) impozitul pe clădiri;
d) impozitul pe cheltuieli.
28. Precizați care dintre elementele financiare de mai jos sunt impozite pe circulaţia averii:
a) impozitul pe activul net;
b) impozitele pe succesiuni;
c) taxa pe valoarea adăugată;
d) impozitul pe creşterea averii imobiliare.
65
29. După modul de percepere, taxele vamale se clasifică în:

a) taxe autonome, taxe convenţionale;
b) taxe de import, de export și de tranzit;
c) taxe cu caracter fiscal sau protecţionist;
d) taxe ad valorem, taxe specifice și taxe mixte
30. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se prezintă şi sub forma:

a) impozitului pe veniturile provenite din cedarea folosinţei bunurilor;
b) impozitului pe donaţii;
c) impozitului pe profit;
d) impozitului pe profitul atelierelor meșteșugărești individuale.
31. Impozitul pe profit nu se aplică:

a) asupra profitului impozabil obţinut, din orice sursă, de către persoanele juridice
românești atât în România, cât şi în străinătate;
b) asupra profitului impozabil atribuibil persoanelor juridice străine care desfăşoară,
prin intermediul unui sediu permanent, activitati economice în Romania;
c) asupra profitului impozabil realizat de către persoanele juridice străine, din/sau în
legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;
d) asupra veniturilor Trezoreriei statului.
32. Responsabilitatea pentru calculul impozitului pe profit revine:

a) fiecărui contribuabil în parte;
b) organelor fiscale;
c) Curții de Conturi a României;
d) Gărzii Financiare.
33. Precizați care dintre elementele de mai jos constituie baza de calcul pentru stabilirea
cotelor TVA:
a) preţul de vânzare al mărfurilor;
b) perioada de impunere;
c) profitul brut al firmei;
d) costul producţiei.
34. Prelevările din impozite se efectuează:

a) cu titlu definitiv;
b) cu titlu provizoriu;
c) în proporţii egale pentru fiecare contribuabil;
d) cu posibilitatea rambursării ulterioară a acestora.
35. Precizați care dintre elementele de mai jos nu constituie o componentă a sistemului
financiar public:
a) fondurile speciale extrabugetare;
b) bugetul asigurărilor sociale;
c) bugetul de stat şi bugetele locale;
d) creditul bancar.
66
36. Execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează la:

a) Băncile comerciale;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Guvernul României;
d) Trezoreria Statului.
37. Impozitul pe hârtiile de valoare reprezintă:

a) impozit pe creşterea averii;
b) impozit pe circulaţia averii;
c) impozit real;
d) impozit pe venit.
38. Prelevările publice cu titlu definitiv sunt:

a) impozitele şi taxele fiscale;
b) subscrierile la împrumuturile de stat;
c) ajutoarele sociale;
d) depunerile la băncile cu capital de stat.
39. Participarea statului la formarea brută a capitalului reprezintă:

a) consum definitiv de produs intern brut;
b) avansare de produs intern brut;
c) atât consum definitiv, cât şi o avansare de produs intern brut;
d) consum curent de produs intern brut.
40. Resursele financiare ale unei naţiuni sunt reprezentate de:

a) produsul intern brut;
b) formarea netă a capitalului;
c) exporturile;
d) formarea brută a capitalului.
41. Precizați care metodă, dintre cele enumerate mai jos are ca efect creșterea veniturilor
din impozite
a) creşterea numărului persoanelor plătitoare de cote diminuate şi micşorarea cotelor
de impunere;
b) extinderea bazei de impunere;
c) diminuarea cotelor de impunere şi a bazei de impunere;
d) diminuarea numărului instituțiilor publice.
42. Precizați care dintre elementele enumerate mai jos se referă la sursa impozitului:
a) persoana fizică şi juridică desemnată să-l plătească;
b) materia supusă impunerii;
c) destinatarul impozitului;
d) din ce anume se plăteşte impozitul.
43. Sumele din contribuţiile la asigurările sociale reprezintă:

a) venituri din capital;
b) venituri fiscale;
c) venituri nefiscale;
d) sursă de finanţare pentru ajutoarele de şomaj.
67
44. Prin legea bugetară anuală este stabilit:

a) nivelul cheltuielilor bugetare ca limite maxime care nu pot fi depăşite;
b) nivelul cheltuielilor pentru apărare şi ordine publică care poate fi depăşit;
c) nivelul cheltuielilor bugetelor locale care poate fi depăşit;
d) nivelul aprobat al cheltuielilor bugetare care, la capitolul cheltuieli pentru acţiuni
social-culturale, poate fi depășit.
45. Precizați care dintre variantele de mai jos este falsă:

a) impozitele indirecte afectează în general contribuabilii cu venituri mici;
b) impozitele asupra consumului nu ţin seama de principiul echităţii fiscale;
c) impozitele indirecte au un caracter regresiv;
d) impozitele indirecte sunt suportate numai de comercianţi.
46. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos nu este adevărată:

a) nivelul optim al fiscalităţii este cel care nu afectează creşterea produsului intern
brut şi puterea de cumpărare a populaţiei;
b) echitatea fiscală cere ca impunerea să fie generală;
c) randamentul fiscal este ridicat dacă cheltuielile legate de aşezarea impozitului sunt
scăzute;
d) impozitele indirecte se calculează prin cote progresive în tranşe.
47. Impozitele personale se mai numesc:

a) impozite obiective;
b) impozite subiective;
c) impozite reale;
d) impozite indirecte.
48. Stabilirea impozitelor directe se realizează:

a) nominal;
b) indirect;
c) prin percepere doar din vânzarea unor bunuri;
d) prin stabilirea doar pentru persoanele juridice.
49. După frecvența realizării, impozitele se clasifică în:

a) impozite financiare și impozite de ordine;
b) impozite permanente și impozite incidentale;
c) impozite pe venit și impozite pe avere;
d) impozite directe și impozite indirecte.
50. Impozitele personale se clasifică în:

a) impozite pe venit și impozite pe avere;
b) taxe de consumaţie-taxe vamale;
c) impozit funciar-impozit pe clădiri;
d) impozite pe activităţi industriale-impozite pe capitalul mobiliar.
51. Trezoreria Statului este structura guvernamentală definită ca fiind:

a) banca centrală a statului;
b) instituția care îndeplineşte funcţiile de casier şi bancher al statului;
c) fondul financiar centralizat al statului;
d) instituţia care controlează rezerva valutară a ţării.
68
52. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice presupune realizarea urmatoarelor faze

distincte:
a) constituirea fondurilor şi distribuirea acestora;
b) constituirea fondurilor şi distribuirea acestora, precum şi rambursabilitatea
acestora;
c) constituirea fondurilor şi distribuirea acestora, scutirile de impozite;
d) constituirea fondurilor şi distribuirea acestora, acordarea de ajutoare externe
nerambursabile pentru accidente
53. Precizați care dintre elementele de mai jos nu reprezintă o caracteristică a impozitelor
indirecte:
a) cotele acestora nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia
personală a celor care cumpără;
b) afectează în cea mai mare măsură pe cei cu venituri mari care cumpără mai mult;
c) ponderea acestora în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt
mai mici;
d) au un caracter regresiv.
54. Precizați care dintre variantele de mai jos constituie definiţia valorii reale a unui efect
public:
a) valoarea la care a fost emis efectul public;
b) suma înscrisă pe efectul public;
c) suma care poate fi obţinută prin rescontarea efectului public la o bancă
comercială;
d) suma care se poate încasa prin vânzarea la bursă sau răscumpărarea la un moment
dat de către stat a efectului public.
55. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos referitoare la taxele de consumaţie nu este
reală:
a) sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor;
b) îmbracă forma taxelor de consumaţie pe produs şi a taxelor generale pe vânzări;
c) sunt taxe generale pe vânzări care se percep numai asupra bunurilor de consum;
d) sunt accize care se percep asupra unor produse cu cerere inelastică la preţ pentru a
avea un randament fiscal ridicat.
56. Calculul taxelor de consumaţie pe produs se efectuează:

a) în sumă fixă pe unitatea de măsură;
b) pe baza unor cote procentuale aplicate asupra profitului obţinut;
c) în sumă variabilă pe unitatea de măsură;
d) pe bază de cote procentuale asupra costului de producţie.
57. Caracteristica impozitului unic pe cifra de afaceri constă în faptul că:

a) se încasează doar o singură dată;
b) se încasează pe fiecare verigă între producător şi consumator;
c) se întâlneşte sub forma accizelor;
d) se mai numeşte şi impozit în cascadă.
69
58. Caracteristica impozitului pe cifra de afaceri netă constă în faptul că:

a) se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare;
b) este un impozit cumulativ;
c) este puțin folosit în practica internaţională;
d) are ca efect concentrarea producţiei.
59. Conform principiului originii, la aplicarea TVA, se impozitează:

a) valoarea care este adăugată tuturor bunurilor autohtone, inclusiv celor care vor fi
ulterior exportate;
b) toate bunurile inclusiv cele importate;
c) mai puţin exporturile, care vor fi scutite;
d) numai valoarea bunurilor intermediare.
60. Conform principiului destinaţiei, la aplicarea TVA, se impozitează:

a) întreaga valoare adăugată atât în ţară, cât şi în afară, pentru toate bunurile destinate
consumului ţării respective;
b) valoarea adăugată mai puţin exporturile, care sunt scutite de plată;
c) exporturile, dar nu şi importurile;
d) doar valoarea bunurilor de folosinţă îndelungată.
61. Avantajul instituirii TVA constă în faptul că:

a) are caracter neutru faţă de comerţul exterior;
b) reprezintă o sursă instabilă de venituri;
c) se încasează mai dificil de către stat şi cu cheltuieli reduse;
d) poate fi aplicată opţional, la alegerea consumatorului.
62. Precizați care dintre tipurile de clasificare a cheltuielilor publice, de mai jos, este
corectă:
a) economică, funcţională, financiară;
b) economică, funcţională, administrativă;
c) administrativă, funcţională, financiară;
d) funcţională, financiară, demografică.
63. După forma de exprimare taxele vamale pot fi:

a) ad-valorem şi sub forma contingentelor la importuri;
b) specifice şi nespecifice;
c) compuse şi sub forma restricţiilor de calitate;
d) ad-valorem, specifice şi compuse.
64. Impozitele se deosebesc de taxe prin faptul că:

a) nu au caracter obligatoriu;
b) sunt cu titlu rambursabil;
c) nu presupun dreptul plătitorului de a beneficia de contraprestație;
d) impun urmărirea în caz de neplată.
65. Precizați care dintre următoarele taxe sunt componente ale impozitelor indirecte:
a) taxele de notariat şi amenzile;
b) taxele consulare şi de utilizare a bunurilor publice;
c) taxele vamale şi taxele directe;
d) de notariat, consulare şi vamale.
70
66. Taxele nu pot fi încasate:

a) în numerar;
b) prin aplicarea de timbre fiscale;
c) în sume fixe;
d) în procente trimestriale diferenţiate.
67. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos este cea corectă:
a) cheltuielile bugetare sunt credite care reprezintă limite minime;
b) la aprobarea bugetului, golurile temporare de casă se acoperă doar prin emisiune
monetară;
c) TVA, accizele şi taxele vamale, ca impozite indirecte, sunt venituri ale
administraţiei centrale de stat;
d) bonurile de tezaur reprezintă titluri de credit prin care se nu pot finanța investiţii
pe termen lung.
68. Ponderea veniturilor fiscale în totalul veniturilor bugetare este mai redusă decât cea a
veniturilor nefiscale deoarece:
a) sunt venituri extraordinare;
b) modul lor de așezare și percepere este inechitabil;
c) ponderea sectorului public este mai redusă;
d) cotele de impunere sunt mai reduse decât în cazul impozitelor directe.
69. Datoria publică externă efectivă este formată din:

a) totalul împrumuturilor externe contractate şi nerambursate;
b) suma datoriilor contractate şi nerambursate minus suma rambursărilor;
c) totalul tragerilor din împrumuturile externe contractate şi nerambursate minus
suma totală a rambursărilor;
d) suma tragerilor din datoria contractată şi nerambursată minus serviciul datoriei
publice.
70. În bugetul public se includ:

a) bugetele asigurărilor nesociale și cel al asigurărilor de sănătate;
b) bugetele firmelor private și cele ale administrației centrale;
c) bugetele fondurilor nespeciale și cele cu destinație specială;
d) bugetul asigurărilor de sănătate şi cel al Trezoreriei statului.
71. Precizați care dintre enunțurile de mai jos nu reprezintă un principiu bugetar:
a) anualitatea;
b) universalitatea;
c) unitatea;
d) echitatea fiscală.
72. Anualitatea bugetului se definește ca fiind:

a) perioada de timp în care se întocmeşte şi se aprobă bugetul;
b) perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile;
c) realizarea unor legi - program cu scadenţă la un an dar care pot fi prelungite pe
termen nelimitat până la realizarea unor proiecte;
d) execuţia contului de casă al bugetului.
71
73. Cheltuielile de transfer pot avea caracter:

a) economic sau social;
b) economic și politic;
c) fiscal sau bugetar;
d) economic și administrativ.
74. Precizați care dintre următoarele operațiuni se derulează pe parcursul unui exerciţiu
bugetar:
a) la început funcţionează doar bugetul anului expirat, urmând ca după încheierea
perioadei de 3-6 luni să intre în funcţiune bugetul anului în curs;
b) doar bugetul anului în curs;
c) încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare se înscriu în contul de
încheiere al execuţiei bugetului anului în care au fost prevăzute şi autorizate;
d) încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare se reflectă în contul de
încheiere al execuţiei bugetului anului în care au fost realizate.
75. Serviciul datoriei publice este format din:

a) suma absolută a datoriei publice a unei ţări;
b) suma ratelor anuale de rambursat şi a dobânzii la împrumuturile externe;
c) suma ratelor anuale de rambursat în contul datorie publice;
d) suma ratelor anuale de rambursat, a dobânzilor şi a tuturor cheltuielilor aferente
împrumuturilor externe, interne şi a celor garantate de stat.
76. Principiul specializării bugetare stabilește:

a) veniturile bugetare se înscriu în buget pe surse de provenienţă;
b) creditele bugetare se înscriu în buget pe categorii de ordonatori;
c) veniturile bugetare încasate se depersonalizează;
d) concordanţa între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor care urmează a fi
finanţate.
77. Precizați care dintre enunțurile de mai jos este cel real:
a) în sistemul unui exerciţiu bugetar, la sfârşitul anului calendaristic, bugetul se
închide automat;
b) potrivit principiului specializării bugetare cheltuielile şi veniturile sunt grupate în
baza clasificaţiei bugetare;
c) golurile temporare de casă apărute pe parcursul execuţiei bugetare se pot acoperi
pe seama bonurilor de tezaur cu scadenţă la 2 ani;
d) abaterile de la principiile unităţii bugetare şi cel al neafectării veniturilor nu sunt
acceptate în sistemele de gestiune bugetară.
78. Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a:

a) bugetului de stat;
b) bugetului public naţional;
c) Trezoreriei statului;
d) bugetelor locale.
72
79. Elaborarea şi administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează de către:

a) Ministerul Finanţelor Publice;
b) Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale;
c) Guvernul României;
d) Casa Națională de Pensii.
80. Precizati activitatea care nu face parte din procesul bugetar:

a) aprobarea bugetului;
b) execuţia bugetului;
c) încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
d) aşezarea impozitelor şi a taxelor.
81. Precizați care dintre enunțurile de mai jos reprezintă un principiu de politică financiară a
impunerii:
a) randamentul fiscal ridicat;
b) stabilirea minimului impozabil;
c) generalitatea impunerii;
d) realizarea impulsionării unor ramuri economice.
82. Următoarea afirmație nu reprezintă o noţiune echivalentă:

a) subiectul impozitului este contribuabilul;
b) suportatorul impozitului este destinatarul impozitului;
c) obiectul impunerii este persoana fizică sau juridică obligată prin lege să plătească
un impozit;
d) sursa impozitului reprezintă partea din care se plăteşte impozitul.
83. Precizați care dintre elementele de mai jos nu reprezintă un principiu al impunerii:
a) comoditatea perceperii impozitelor;
b) randamentul impozitelor;
c) justeţea impunerii;
d) nedirecţionarea resurselor bugetare
84. Precizați care afirmație reprezintă un principiu al echităţii fiscale:

a) stabilirea minimului impozabil în privinţa impozitelor directe şi a celor indirecte;
b) principiul randamentului impozitelor;
c) principiul comodităţii perceperii impozitelor;
d) echitatea impunerii.
85. Precizați care dintre instrumentele financiare de mai jos reprezintă un impozit real:
a) impozitul pe venit;
b) impozitul pe avere;
c) impozitul funciar;
d) impozitul pe hârtiile de valoare.
86. Precizați care dintre variantele de mai jos nu reprezintă subiecte ale impozitului pe
venit:
a) persoanele fizice;
b) persoanele juridice (societăţi de capital);
c) băncile;
d) bunurile economice.
73
87. Clasificate după forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

a) cu sau fără contraprestație, definitive sau provizorii, speciale sau globale;
b) fără contraprestație, definitive și provizorii, speciale sau globale;
c) cu sau fără contraprestație, definitive, speciale și globale;
d) cu sau fără contraprestație, definitive sau provizorii.
88. Impozitul pe avere nu se regăsește în forma:

a) impozitului pe averea propriu-zisa;
b) impozitului pe circulaţia averii;
c) impozitului pe sporul de avere;
d) impozitului pe averea distrusă.
89. Impozitul pe activele nete are ca obiect:

a) donaţiile;
b) activul mobil;
c) circulaţia averii;
d) succesiunea.
90. Clasificația funcțională constă în:

a) gruparea cheltuielilor după destinaţia lor în vederea evaluării fondurilor publice
unor activităţi sau obiective pentru necesităţile publice;
b) gruparea cheltuielilor după destinaţia lor în vederea nealocării fondurilor publice
unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice;
c) gruparea cheltuielilor după scopul lor în vederea alocării fondurilor publice unor
activităţi sau obiective pentru necesităţile publice;
d) gruparea cheltuielilor după destinaţia lor în vederea evaluării alocării fondurilor
publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.
91. Resursele de trezorerie sunt constituite din:

a) resursele pentru neacoperirea temporară a deficitului pe termen mediu al bugetului
de stat;
b) împrumuturile pe termen de până la un an contractate pe piaţa de capital prin
vânzarea de obligaţiuni denominate în dolari sau euro;
c) resursele cu caracter temporar;
d) resursele nerambursabile.
92. Veniturile extraordinare utilizate la acoperirea deficitului bugetar sunt:

a) impozitele locale;
b) împrumuturile interne şi externe;
c) taxele indirecte;
d) donaţiile.
93. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos nu reprezintă caracteristici ale impozitelor
directe:
a) caracterul nominativ;
b) regresivitatea;
c) plata obligatorie și la termene precise;
d) existența în economie sub forma impozitelor personale şi reale.
74
94. Clasificaţia administrativă a cheltuielilor publice se realizează ținând seama de

următoarele elemente:
a) numărul instituţiilor publice care efectuează cheltuieli bugetare;
b) nivelul cheltuielilor curente;
c) numărul ramurilor şi al sectoarelor de activitate;
d) momentul la care se efectuează cheltuielile publice.
95. Conform clasificaţiei financiare, cheltuielile publice se grupează în:

a) cheltuieli definitive, temporare și virtuale;
b) cheltuieli cu contraprestaţie și cheltuieli fără contraprestaţie;
c) cheltuieli curente și cheltuieli de capital;
d) cheltuieli privind serviciile publice și cheltuieli de transfer.
96. Nivelul fiscalităţii stabilite este optim dacă:

a) ponderea impozitelor directe şi indirecte este aproximativ aceiaşi;
b) creşterea produsului intern brut nu este afectată;
c) creşterea bazei de impunere şi a cotelor procentuale este optima;
d) mărimea impozitelor se apropie de 80%.
97. Precizați care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:

a) impozitele personale se stabilesc asupra venitului în funcție de situaţia personală a
subiectului impozitului;
b) la stabilirea impozitului pe clădiri se are în vedere şi situaţia personală a
contribuabilului;
c) impozitele indirecte nu vizează cheltuielile sau consumul;
d) contribuția pentru asigurările de sănătate se datorează numai de către angajaţi.
98. Pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția la asigurări sociale reprezintă:
a) un venit adiţional;
b) un venit fiscal;
c) un venit nefiscal;
d) o subvenţie primită de la unităţile cotizante.
a) principiul unităţii bugetare se referă la faptul că toate veniturile şi cheltuielile
statului trebuie cuprinse într-un singur buget;
b) cheltuielile pentru protecţia socială şi cele pentru securitatea socială desemnează
aceeași categorie de cheltuieli;
c) principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că un venit odată
încasat se administrează pe ordonatori de credite;
d) bugetul de stat se elaborează ca proiect doar de către puterea legislativă.
100. Cheltuielile curente asigură:

a) funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor private;
b) funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice centrale;
c) funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice locale;
d) funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice.
75
101. Precizați care dintre enunțurile de mai jos este fals:

a) execuţia de casă a bugetului se face atât prin intermediul sistemului bancar, cât şi
prin Trezoreria Statului;
b) bugetul de stat este sinonim cu bugetul economiei naţionale;
c) veniturile din capital sunt veniturile realizate din valorificarea unor proprietăţi ale
statului;
d) în cazul impozitelor indirecte suportatorul impozitului diferă de plătitor.
102. Dubla impunere internaţională poate să apară în cazul:

a) taxelor de timbru;
b) impozitului pe venit;
c) accizelor;
d) taxei pe valoarea adăugată.
103. Stopajul la sursă este un procedeu fiscal care vizează:

a) evaluarea materiei impozabile;
b) determinarea cuantumului impozabil;
c) perceperea impozitului;
d) determinarea plătitorului.
104. Precizați care dintre elementele de mai jos nu reprezintă venituri nefiscale:
a) vărsămintele instituţiilor publice;
b) vărsămintele din profitul net al regiilor autonome;
c) veniturile din concesiuni;
d) contribuţiile salariaţilor din societățile comerciale private la asigurările sociale de
sănătate.
105. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice se referă la:

a) constituirea şi controlul fondurilor publice;
b) constituirea şi distribuirea fondurilor publice;
c) utilizarea fondurilor publice;
d) dimensiunea transferurilor de valoare şi a materiei impozabile.
106. Precizați facilităţile fiscale admise la stabilirea mărimii obiectului impozabil:

a) stabilirea minimului neimpozabil numai în cazul impozitelor directe;
b) atribuirea unei valori obiectului impozabil de către organele fiscale doar cu
acordul subiectului impozabil;
c) evaluarea materiei impozabile pe baza declaraţiei angajatorului;
d) vărsarea impozitului pe salariu de către angajator la administraţiile financiare.
107. Precizați varianta care nu reprezintă o formă de redistribuire a resurselor financiare la

nivel internaţional:
a) împrumuturile publice interne;
b) achitarea cotizaţiilor la organismele financiare internaţionale;
c) acordarea de împrumuturi externe;
d) primirea de ajutoare externe.
76
108. Trezoreria Statului nu efectuează operaţii de încasări şi plăţi care se referă la:
a) datoria publică internă şi plata serviciului datoriei publice interne;
b) veniturile şi cheltuielile sectorului privat;
c) veniturile şi cheltuielile bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
bugetelor locale;
d) datoria publică externă şi plata serviciului datoriei publice externe
109. La stabilirea impozitului pe venit, autorităţile fiscale nu iau în considerare:

a) starea civilă a plătitorului;
b) averea de care dispune acesta;
c) numărul de persoane aflate în întreţinere;
d) venitul realizat într-un an fiscal.
110. După eşalonul la care se constituie, fondurile resurselor financiare se împart în:
a) fonduri de consum, rezervă şi asigurare;
b) fonduri la nivel central, mediu, şi microeconomic;
c) fonduri aflate în proprietate publică sau privată;
d) prelevări cu titlu definitiv, rambursabil sau nerambursabil.
111. După destinaţie, fondurile publice se clasifică în:

a) fonduri de înlocuire şi dezvoltare, consum, rezervă şi asigurare;
b) fonduri rambursabile şi ireversibile;
c) fonduri de consum şi de dezvoltare;
d) fonduri cu titlu temporar şi definitiv.
112. Majorările de întârziere sunt o formă de răspundere:

a) materială;
b) disciplinară;
c) penală;
d) administrativă.
113. Bursele şi ajutoarele sociale reprezintă cheltuieli:

a) administrative;
b) privind serviciile publice;
c) de transfer;
d) curente pentru unităţile respective.
114. Precizați care dintre enunțurile de mai jos reprezintă cheltuieli destinate formării brute a
capitalului:
a) subvenţiile de exploatare;
b) transferurile curente;
c) investiţiile brute;
d) subvenţiile costurilor de producţie.
115. Precizați care dintre instrumentele financiare menţionate mai jos reprezintă principiul
dreptului la pensie:
a) impozabilitatea;
b) prescriptibilitatea;
c) imprescriptibilitatea;
d) accesibilitatea.
77
116. Principalele ajutoare financiare directe ale statului sunt:

a) subvenţiile;
b) împrumuturile garantate de stat;
c) avantajele fiscale;
d) scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioada de timp determinată.
117. Precizați care dintre următoarele caracteristici nu este proprie TVA:

a) plata se efectueaza la vânzarea mărfurilor sau prestarea serviciilor când are loc
transferul bunurilor sau serviciilor;
b) este un impozit direct, suportat de către cumpărătorii bunurilor sau serviciilor;
c) este un impozit indirect, unic, cu plata fracţionată;
d) este un impozit neutru, transparent şi are un randament fiscal ridicat.
118. Precizați care dintre elementele fiscale de mai jos reprezintă ajutoare financiare directe
care se acordă agenţilor economici interni:
a) subvenţii fiscale;
b) subvenţii de exploatare;
c) subvenții sociale;
d) subvenții de import.
119. La constituirea resurselor financiare publice ponderea este deţinută de către:

a) veniturile nefiscale;
b) veniturile fiscale;
c) veniturile din capital;
d) resursele fondurilor speciale.
120. Finanţarea de bază a instituţiilor publice se realizează din:

a) donaţii;
b) subvenţii;
c) venituri proprii;
d) resurse bugetare.
121. Perceperea impozitului prin stopaj la sursă se realizează prin:

a) calcularea şi reţinerea impozitului la locul unde se formeazã baza de impozitare;
b) plata impozitului de către contribuabil la sursa de realizarea a veniturilor;
c) plata impozitului la locul unde se formeazã baza de impozitare;
d) reţinerea şi plata impozitului la locul de formare a bazei de impozitare.
122. Emisiunea monetară reprezintă:

a) un venit extraordinar;
b) un împrumut intern;
c) un venit fiscal;
d) un venit ordinar.
123. Contractarea împrumuturilor de stat de pe piaţa internă se realizează prin emiterea:

a) bonurilor de tezaur;
b) acţiunilor la purtător;
c) libretelor de economii;
d) cecurilor cu limită de sumă.
78
124. Sumele rezultate din împrumuturile de stat externe nu pot fi utilizate pentru:
a) acoperirea deficitului bugetar;
b) în scopuri productive;
c) plata de dobânzi la împrumuturile vechi;
d) echilibrarea Trezoreriei Statului.
125. Suma înscrisă pe titlul unui împrumut de stat reprezintă:

a) valoarea reală a titlului;
b) cursul titlului;
c) valoare nominală;
d) cotaţia.
126. Contractarea împrumuturilor de stat pe termen lung se realizează prin emiterea:

a) bonurilor de tezaur;
b) certificatelor de trezorerie;
c) poliţelor de tezaur;
d) obligaţiunilor.
127. Datoria publică externă nu cuprinde:

a) împrumuturi primite de la guvernele altor state;
b) titlurile de stat eliberate în diferite valute;
c) împrumuturi sindicalizate;
d) creditele bancare ale populaţiei.
128. Rambursarea împrumuturilor de stat, interne sau externe, nu se realizează:

a) în cote egale;
b) în cote inegale;
c) într-o singură tranşă;
d) beneficiind întotdeauna de o perioadă de graţie.
129. Valoarea în vamă, ca bază de calcul a taxelor vamale se determină având în vedere
următoarele elemente:
a) preţul de import format din preţul extern transformat în lei la cursul de schimb
stabilit de BNR, determinat şi declarat de importator sau prin reprezentanţii
autorizaţi ai acestuia;
b) preţul de import format din preţul extern transformat în lei la cursul de schimb
stabilit de BNR, la care se adaugă accizele aferente produsului respectiv,
determinate şi declarate de importator sau prin reprezentanţii autorizaţi ai acestuia;
c) preţul de import format din preţul extern transformat în lei la cursul de schimb
stabilit de BNR;
d) preţul de import format din preţul extern transformat în lei la cursul de schimb
stabilit de BNR, la care se adaugă cheltuielile de încărcare, descărcare,
manipulare, costul asigurării şi orice alte cheltuieli pe parcurs extern.
79
130. Precizați care dintre enunțurile de mai jos, referitoare la impozitele indirecte, este
adevărat:
a) au caracter echitabil pentru toţi consumatorii fiind nediscriminatorii;
b) au caracter regresiv;
c) se stabilesc în cote progresive asupra preţului de vânzare al mărfurilor;
d) prezintă inelasticitate a încasărilor faţă de conjunctura economică.
131. Precizați care dintre enunțurile de mai jos este cel adevărat:
a) impozitele indirecte reprezintă cea mai veche formă de impunere;
b) impozitele indirecte au un caracter echitabil deoarece prevăd un minim
neimpozabil;
c) impozitele indirecte manifestă sensibilitate faţă de conjunctura economică;
d) taxele vamale reprezintă cel mai important impozit indirect.
132. În bugetul general consolidat nu sunt incluse:

a) cheltuielile populaţiei;
b) cheltuielile colectivităţilor locale;
c) cheltuielile efectuate de administraţia centrală de stat;
d) cheltuielile finanţate din fondul asigurărilor sociale de stat.
133. Precizați care dintre enunțurile de mai jos este cel adevărat:
a) cheltuielile curente reprezintă un avans de produs intern brut;
b) cheltuielile publice se efectuează de către instituţiile publice fie din bugetul
public, fie din bugetele proprii, în funcţie de veniturile obţinute de către acestea;
c) cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la
bugetul de stat;
d) cheltuielile definitive sunt evidenţiate în conturile speciale ale Trezoreriei.
134. Bugetele locale fac parte din:

a) bugetul de stat;
b) bugetul general consolidat;
c) bugetul trezoreriei statului;
d) resursele locale ale comunităţilor teritoriale.
135. Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a:

a) bugetului de stat;
b) bugetului general consolidat;
c) Trezoreriei Statului;
d) bugetelor locale.
136. Perceperea impozitelor de ordine are drept scop:

a) asigurarea unor resurse curente obişnuite pentru bugetul de stat;
b) asigurarea unor resurse curente şi disciplinarea persoanelor fizice şi juridice în
ceea ce priveşte plata acestora;
c) realizarea unor obiective nefiscale şi limitarea unor activităţi;
d) eliminarea, prin cota redusă de impozitare a evaziunii fiscale.
80
137. Trezoreria Statului reprezintă:

a) un serviciu public însărcinat cu gestiunea fondurilor private şi publice;
b) un serviciu public însărcinat cu asigurarea echilibrului permanent între încasările
generatoare de lichidităţi şi plăţile exigibile, între veniturile şi cheltuielile publice;
c) un serviciu public independent însărcinat cu finanţarea deficitului bugetar;
d) o bancă la care statul este acţionar majoritar și al cărei scop este asigurarea
gestionării datoriei publice şi finanţarea deficitului bugetar.
138. Principiile care stau la baza exercitării funcţiilor Trezoreriei Statului sunt:
a) centralizarea şi gestiunea fondurilor publice şi private;
b) descentralizarea şi gestionarea fondurilor publice şi private;
c) centralizarea şi descentralizarea fondurilor publice;
d) asigurarea resurselor financiare în vederea funcţionării economiei naţionale şi
centralizarea fondurilor publice.
139. Prin atribuțiile Trezoreriei Statului se asigură:

a) crearea condiţiilor necesare separării finanţelor publice de cele private;
b) realizarea controlului în etapa elaborării proiectului de buget;
c) realizarea controlului operaţiunilor impuse de emisiunea monetară ale Băncii
Naționale a României;
d) calitatea acesteia de agent economic specializat în tranzacţii monetare pentru stat.
140. În cadrul atribuțiilor Trezoreriei Statului, „gestionarea fondurilor de resurse financiare

în timp” se referă la:
a) ajustarea în timp a încasărilor cu cheltuielile publice şi private, împrumutând pe
termen scurt;
b) obligativitatea anuală şi pe mai mulţi ani a încasărilor şi cheltuielilor bugetare de a
fi trecute în conturi speciale de trezorerie;
c) asigurarea realizării cheltuielilor bugetare în caz de goluri temporare de casă prin
împrumuturi pe termen lung;
d) asigurarea prin „conturi speciale” a posibilităţii efectuării cheltuielilor publice cu
caracter provizoriu şi/sau multianual.
141. Precizați care dintre enunţurile privind Trezoreria Statului este cel real:
a) gestionarea în spaţiu a fondurilor se referă la asigurarea resurselor financiare pe
termen scurt în caz de goluri temporare de casă;
b) gestionarea în timp se realizează prin compensaţii între casieriile din teritoriu şi
cea centrală;
c) gestionarea în spaţiu a fondurilor presupune ţinerea unei contabilităţi a mişcării
fondurilor publice între diferitele casierii din teritoriu;
d) încasările şi plăţile cu caracter provizoriu se contabilizează în cadrul veniturilor şi
cheltuielilor publice, conform principiilor de funcționare.
142. Trezoreria Statului, în calitate de casier al statului, are următoarele atribuții:

a) emiterea titlurilor de împrumut public şi privat;
b) gestionarea datoriei agenţilor economici privaţi;
c) asigurarea de lichidităţi suficiente pentru realizarea plăţilor;
d) efectuării de încasări şi plăţi între agenţii economici privaţi.
81
143. Cheltuielile publice reprezintă:

a) ansamblul relaţiilor economico-sociale, exprimate în formă bănească, ocazionate
de repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, în vederea realizării
funcţiilor acestuia;
b) ansamblul relaţiilor economico-sociale, exprimate în formă bănească, manifestate
între stat, pe de o parte, ocazionate de repartizarea şi utilizarea resurselor
financiare ale statului, în vederea realizării funcţiilor acestuia;
c) ansamblul relaţiilor economico-sociale, exprimate în formă bănească, manifestate
între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, ocazionate
de repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, în vederea realizării
funcţiilor acestuia;
d) ansamblul relaţiilor economico-sociale, exprimate în formă bănească, manifestate
între stat, pe de o parte, şi persoane fizice, pe de altă parte, ocazionate de utilizarea
resurselor financiare ale statului, în vederea realizării funcţiilor acestuia.
144. Împrumuturile interne contractate pe baza bonurilor de tezaur de tip „ formular” se

caracterizează prin faptul că:
a) sunt plasate în public la un ghișeu deschis în acest scop;
b) nivelul împrumutului este limitat;
c) se prezintă sub forma unor bonuri destinate instituţiilor financiare;
d) reprezintă cea mai ieftină modalitate de împrumut pentru stat.
145. Precizați care dintre enunturile de mai jos, referitoare la împrumuturile contractate de
administraţia publică locală este fals:
a) reprezintă obligaţii ale Guvernului;
b) pot fi contractate fără garanţia statului;
c) plata serviciului aferent acestor împrumuturi se face numai din veniturile locale
destinate acestui scop;
d) fac parte din datoria publică a ţării.
146. Avansurile acordate Trezoreriei Statului de către banca de emisiune:

a) constituie o emisiune monetară fără acoperire;
b) sunt neinflaţioniste;
c) se aprobă prin lege;
d) reprezintă o modalitate utilizată pentru acoperirea golurilor de tezaur fiind din
punct de vedere al eficienţei foarte ieftină.
147. După trăsăturile de fond și de formă, impozitele se clasifică în:

a) reale și personale;
b) financiare și de ordine;
c) permanente și incidentale;
d) directe și indirecte.
148. În România, impozitele şi taxele locale sunt stabilite:

a) prin regulamente de ordine interioară;
b) de către Garda Financiară;
c) de către Guvernul României;
d) de către Trezoreria Statului.
82
149. În baza de impozitare a TVA nu se includ:

a) ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi prin schimb, cu facturare;
b) ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi prin schimb, fără facturare;
c) rabaturile acordate direct de catre furnizori;
d) dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere, operaţiuni de leasing.
150. Cheltuielile social culturale sunt alocate pentru:

a) învăţământul de toate gradele, sănătatea şi arta, asistenţa socială, pensii şi ajutoare,
militari şi alte persoane, alte cheltuieli social-culturale (sport şi tineret);
b) învăţământul de toate gradele, sănătatea cu toate reţeaua de instituţii, cultură şi
artă, asistenţă socială, alocaţii şi alte ajutoare pentru copii, pensii şi ajutoare,
militari şi alte persoane, alte cheltuieli social-culturale (sport şi tineret);
c) învăţământul de toate gradele, cultură şi artă, asistenţă socială, alocaţii şi alte
ajutoare pentru copii, pensii şi ajutoare, alte cheltuieli social-culturale (sport şi
tineret);
d) sănătatea cu toate reţeaua de instituţii, cultură şi artă, asistenţă socială, alocaţii şi
alte ajutoare pentru copii, pensii şi ajutoare, militari şi alte persoane, alte cheltuieli
social-culturale (sport şi tineret);
151. Ordonatori principali de credite bugetare sunt:

a) miniştrii, asimilații acestora și alți conducători ai structurilor publice investiți cu
această calitate;
b) conducătorii instituţiilor private cu personalitate juridică finanţate din bugetul de
stat;
c) conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale;
d) directorii societăților comerciale cu capital mixt, privat si de stat.
152. Accizele sunt instrumente financiare care:

a) se instituie asupra unor produse de regulă cu cerere inelastică;
b) se percep numai asupra bunurilor importate;
c) reprezintă o taxă specială de consumaţie;
d) se calculează doar ad-valorem.
153. Accizele sunt instrumente financiare care:

a) reprezintă un impozit indirect;
b) se stabilesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri;
c) se calculează pentru produsele care au un randament fiscal scăzut;
d) se percep asupra produselor cu cerere cu elasticitate unitară.
154. Impozitul pe cifra de afaceri:

a) face parte din categoria impozitelor directe;
b) reprezintă o taxa generală pe vânzări;
c) face parte din categoria impozitelor pe venitul net;
d) face parte din categoria impozitelor sporadice.
155. În bugetele extraordinare nu se înscriu cheltuieli determinate de:

a) realizarea exercițiului bugetar curent;
b) crizele economice;
c) starea de război;
d) calamităţi naturale.
83
156. In procesul execuţiei bugetare „lichidarea” presupune:

a) emiterea unui document prin care se dispune plata unui anumite sume fixe de
bani.
b) stabilirea cuantumului plăţii care urmează a fi făcută de către stat;
c) asumarea obligaţiei statului de a plăti o sumă de bani pentru un serviciu efectuat;
d) verificarea serviciului prestat în favoarea statului.
157. Neafectarea veniturilor bugetare este procesul economic prin care:

a) cheltuielile curente se depersonalizează;
b) ansamblul cheltuielilor sunt acoperite de ansamblul veniturilor;
c) veniturile bugetare sunt alocate unor anumite categorii de cheltuieli;
d) un anumit venit este utilizat pentru acoperirea unei anumite cheltuieli;
158. Aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat se face de către:

a) Guvernul României;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Parlamentul României;
d) Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
159. Fondurile de resurse financiare se repartizează:

a) numai instituţiilor publice fără personalitate juridică;
b) persoanelor fizice şi juridice;
c) doar persoanelor fizice (pensionari, studenți, elevi, mame cu copiii până la 2 ani,
etc.);
d) doar persoanelor juridice.
160. Sursa principală a contribuţiilor la fondurile publice o reprezintă:

a) produsul intern brut;
b) transferurile din străinătate;
c) împrumuturile interne şi cele externe;
d) subvenţiile.
161. În cadrul sistemului financiar public nu se includ:

a) finanţele întreprinderilor proprietate de stat;
b) asigurările sociale de stat;
c) activitatea de creditare a băncilor cu capital de stat;
d) finanţele agenţilor economici privaţi.
162. Impozitul este stabil dacă:

a) este menţinut pentru o perioadă lungă de timp;
b) randamentul acestuia este constant pe o perioada lungă din ciclul economic;
c) randamentul este crescător în funcție de creşterea investiţiilor in economie;
d) veniturile obţinute prin încasarea sa sunt foarte ridicate.
163. Prin elasticitatea impozitului se înţelege:

a) menţinerea acestuia pe o perioadă lungă de timp;
b) posibilitatea de a fi modificat în funcţie de necesarul de venituri ale statului;
c) acordarea unor facilităţi pentru contribuabili;
d) capacitatea de a rămâne constant pe parcursul întregului ciclu economic.
84
164. Precizați care dintre instrumentele financiare de mai jos nu este element al impozitului:
a) suportatorul;
b) contribuabilul;
c) materia impozabilă;
d) organul încasator de impozite.
165. Precizați care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată:

a) impozitele sunt datorate de toate persoanele fizice şi juridice;
b) impozitele și taxele constituie prelevări cu titlu definitiv;
c) impozitele şi taxele pot fi introduse şi aprobate de către Parlamentul României şi
de organele locale ale administraţiei de stat;
d) impozitele directe au un caracter nerambursabil.
166. Veniturile nefiscale reprezintă:

a) surse bugetare de la întreprinderile şi instituţiile publice;
b) surse obţinute din impozitul pe spectacole;
c) surse obţinute din taxa asupra mijloacelor de transport;
d) surse obţinute din taxe vamale.
167. Precizați care dintre enunțurile de mai jos nu reprezintă caracteristici ale impozitelor
personale:
a) prezenţa sub forma impozitelor pe venit;
b) existenţa sub forma impozitului pe avere;
c) regresivitatea ridicată;
d) diferenţierea sarcinii fiscale în funcţie de mărimea venitului sau averii.
168. Impozitele indirecte se caracterizează prin:

a) cheltuielile ridicate de aşezare;
b) cheltuielile ridicate de percepere;
c) randament fiscal ridicat;
d) caracterul operaţional pe o perioada lungă de timp.
169. Accizele sunt instrumente financiare caracterizate prin faptul că:

a) sunt folosite pentru bunuri cu o elasticitate foarte ridicată;
b) au un randament fiscal scăzut deoarece se instituie pe o gamă redusă de produse;
c) se instituie pe produse cu o cerere neelastică;
d) se aplică unor produse al căror consum poate conduce la externalităţi de ordin
pozitiv.
170. Precizați care dintre elementele de mai jos reprezintă sursa de constituire a fondurilor de
protecţie şi asistenţă socială:
a) impozitele pe salariu;
b) contribuţiile la constituirea fondului de şomaj;
c) salariile individuale nete;
d) pensiile pentru invalizi, orfani, văduve de război.
85
171. Precizați care dintre următoarele enunțuri este cel adevărat:

a) principiul unităţii bugetare se referă la faptul că toate veniturile şi cheltuielile
statului trebuie cuprinse într-un singur document, în sume globale;
b) cheltuielile pentru protecţia socială şi securitatea socială se referă la cheltuielile
pentru sănătate suportate de la bugetul de stat;
c) principiul neafectării veniturilor bugetare stabilește ca un venit încasat se
administrează pe surse de provenienţă şi destinaţie;
d) proiectul bugetului de stat se elaborează de către puterea legislativă.
172. Pierderea fiscală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit:

a) se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 3 ani consecutivi;
b) nu se recuperează dacă veniturile corespunzătoare provin din surse externe;
c) se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi;
d) nu se mai recuperează dacă agentul economic înregistrează pierdere fiscală în
exerciţiul curent trei ani consecutivi.
173. Aprobarea bugetului general consolidat se realizează:

a) prin proceduri care nu fac obiectul unei legi;
b) prin lege organicã;
c) odată cu adoptarea legii bugetului de stat;
d) după aprobarea bugetelor publice ale unităţilor administrativ-teritoriale.
174. Principiul unităţii stabilește că:

a) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu în documente separate, pentru a se
asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice;
b) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura controlul fondurilor publice;
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
d) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea corectă a fondurilor publice.
175. Obiectul impunerii este definit de:

a) persoana fizică şi juridică desemnată să îl plătească;
b) măsura permisă de lege pentru identificarea obiectului impozabil;
c) destinatarul impozitului;
d) materia supusă impunerii.
176. Autorităţile administraţiei publice locale nu au competenţe şi răspunderi în ceea ce

priveste:
a) colectarea TVA şi accizelor, cu avizul primarilor şi, respectiv, a preşedinţilor
consiliilor judeţene, după caz;
b) angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la
scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;
c) stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor
publice locale;
d) elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite.
86
177. O caracteristică a unităţilor bugetare este şi faptul că:

a) patrimoniul, la momentul înfiinţării se constituie prin donaţii, conform
prevederilor legale;
b) patrimoniul, la momentul desfiinţării se constituie prin achiziţii publice, conform
prevederilor legale;
c) patrimoniul, atât cel de la momentul înfiinţării, cât şi cel ulterior se constituie prin
dotare, donaţii sau achiziţii publice, conform prevederilor legale;
d) patrimoniul, atât cel de la momentul înfiinţării, cât şi cel ulterior se constituie doar
prin achiziţii publice, conform prevederilor legale.
178. Instituţia publică aflată în subordinea primăriei este:

a) instituţie publică condusă de catre un ordonator secundar sau terţiar de credite
bugetare în structură descentralizată;
b) instituţie publică descentralizată prin deconcentrare;
c) instituţie publică ce funcţioneazã prin gestiune delegată;
d) instituţie publică condusa de catre un ordonator terţiar de credite faţă de un
minister.
179. Angajamentul bugetar, ca fază a execuţiei bugetare, reprezintă:

a) orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice
unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate;
b) acțiunea de constatare şi recepţionare a furnizării bunurilor;
c) actul de emitere a unui ordin de plată;
d) actul de emitere a titlului de percepere a impozitului.
180. Responsabilitatea finanţarii instituţiilor publice cu personalitate juridică din

învăţământul preuniversitar aparţine:
a) primăriei în raza căreia se află unitatea de învățământ;
b) Ministerului Educaţiei și Cercetării;
c) Consiliului Judeţean;
d) Ministerului Finanţelor Publice.
181. Clasificaţia bugetară exprimă:

a) structura bugetului care ordonează într-un mod sistemic, unitar, codificat şi
obligatoriu repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat reflectând
modul de organizare a mobilizării veniturilor şi destinaţia acestora într-o perioadă
anumită de timp, de regulă un an;
b) structura bugetului care coordonează într-un mod sistematic, codificat şi
c) structura bugetului care ordonează într-un mod sistematic, unitar, codificat şi
d) structura bugetului care ordonează într-un mod sistematic,unilateral, codificat şi
anumită de timp, de regulă un an.
87
182. Legea finanţelor publice definește anul bugetar ca fiind:

a) perioada de 12 luni de la începerea execuţiei bugetului aprobat prin lege;
b) perioada de timp în care se închid conturile aferente bugetului anual;
c) anul financiar pentru care se aprobă bugetul;
d) perioada de timp de la începerea execuţiei bugetului aprobat prin lege până la data
de 31 decembrie a aceluiaşi an.
183. Legea finanțelor publice definește creditul bugetar ca fiind:

a) sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele
contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru
acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget
pentru celelalte acţiuni;
b) limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, la
nivelele aprobate;
c) suma reprezentând valoarea creditului de rambursat;
d) suma alocată unor programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea,
care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an pentru care sunt necesare
credite de angajament şi credite bugetare.
184. Caracteristica impozitelor indirecte constă în faptul că:

a) au un randament fiscal ridicat, atât în perioade de creştere economică, cât şi in cele
de criză;
b) se regăsesc în preţul produselor eliberate în consum de către agenţii economici,
persoane juridice;
c) se prezintă sub forma taxelor de consumaţie, monopolurilor nefiscale şi a taxelor
vamale;
d) sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice.
185. În totalul cheltuielilor bugetare nu sunt incluse cheltuielile:

a) administraţiei publice centrale;
b) colectivităţilor locale;
c) acoperite din bugetele asigurărilor sociale de stat;
d) efectuate din bugetul Trezoreriei Statului.
186. Precizați care dintre enunțurile de mai jos este fals:

a) cheltuielile bugetare nu sunt incluse în bugetele definite în cadrul sistemului
bugetar, aprobat de către Parlamentul României, sub forma creditelor bugetare;
b) cheltuielile publice nu sunt plăți efectuate de către stat;
c) cheltuielile efectuate din bugetul Trezoreriei Statului fac parte din categoria
cheltuielilor publice;
d) cheltuielile instituţiilor publice autonome fac parte din categoria cheltuielilor
bugetare.
187. Precizați care dintre categoriile de mai jos formează cheltuielile reale:
a) plata anuităţilor;
b) cheltuielile care reprezintă un consum temporar de produs intern brut;
c) cheltuielile pentru construirea de şcoli;
d) cheltuielile care produc valoare adăugată şi reprezintă o avansare de produs intern
brut.
88
188. Asietă fiscală este instrumentul financiar definit ca fiind:

a) materia supusă impunerii;
b) distincţia între destinatarul impozitului şi subiectul impozitului;
c) modul de aşezare a impozitului;
d) unitatea de impunere.
189. Baza de calcul a TVA o reprezintă:

a) preţul de vânzare al mărfurilor;
b) perioada de impunere;
c) profitul brut al firmei;
d) costul producţiei.
190. Prelevările publice cu titlu definitiv sunt reprezentate de:

a) impozitele şi taxele fiscale;
b) subscrierile la împrumuturile de stat;
c) transferurile cu caracter social;
d) depunerile la bănci de stat.
191. Precizați care dintre operațiunile de mai jos nu reprezintă obligaţie fiscală a
contribuabilului:
a) declararea bunurilor şi a veniturilor impozabile sau, după caz, impozitele, taxele,
contribuţiile şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) raportarea către ANAF a volumului încasărilor din impozite şi taxe;
c) calcularea şi înregistrarea în evidenţele contabile şi fiscale a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
d) plata, la termenele legale, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume
datorate bugetului general consolidat;
192. Impozitele indirecte sunt instrumente financiare care:

a) reprezintă venituri din capitalul utilizat;
b) sunt considerate ca putând să aibă un caracter benevol;
c) reprezintă venituri nefiscale;
d) sunt sursă de finanţare pentru ajutoarele de şomaj.
a) impozitele indirecte afectează în general persoanele cu venituri ridicate pentru că
acestea au o cerere elastică la preţ;
b) impozitele asupra consumului nu ţin cont de principiul echităţii fiscale;
c) impozitele indirecte au un caracter progresiv;
d) impozitele indirecte sunt suportate de comercianţi sau industriaşi.
194. După criteriile care stau la baza așezării, impozitele directe sunt grupate în:
a) impozite reale și impozite personale;
b) impozite permanente și impozite incidentale;
c) impozite pe venit și impozite pe avere;
d) impozite nedirecte și impozite indirecte.
89
195. Veniturile fiscale, spre deosebire de cele nefiscale, au o pondere mai redusă în veniturile
bugetare deoarece:
a) sunt venituri extraordinare;
b) modul de așezare si percepere al acestora este inechitabil;
c) ponderea sectorului public este mai redusă;
d) cotele de impunere sunt mai reduse decât în cazul impozitelor directe.
196. Prin suportatorul impozitului se înţelege:

a) subiectul impozitului;
b) unitatea de impunere;
c) destinatarul impunerii;
d) sursa impozitului.
197. Principalele resurse financiare de trezorerie sunt:

a) resursele pentru acoperirea temporară a deficitului pe termen mediu şi lung al
bugetului de stat;
b) împrumuturile pe termen de până la un an contractate pe piaţa de capital prin
vânzarea de obligaţiuni denominate în dolari sau euro;
c) resursele cu caracter temporar;
d) resursele nerambursabile.
198. Caracterul obligatoriu al impozitului se definește ca fiind:

a) obligaţia tuturor autorităţilor publice centrale şi locale de a institui impozite şi taxe
aprobate de autoritatea legislativă;
b) obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de a plăti impozite;
c) obligaţia prin lege a persoanelor fizice şi juridice de a plăti impozite dacă
activităţile pe care le realizează sunt supuse impozitării;
d) plata impozitului este obligatorie indiferent de activitatea desfăşurată.
199. Prin domiciliu fiscal al persoanei fizice se înțelege:

a) adresa unde contribuabilii îşi au domiciliul sau adresa unde locuiesc efectiv, în
cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b) sediul social sau locul unde contribuabilii exercită gestiunea administrativă şi
conducerea efectivă a afacerilor;
c) sediul activităţii sau locul unde contribuabilii desfăşoară efectiv activitatea
principală;
d) locul în care se află majoritatea activelor pe care contribuabilii le deţin.
200. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos reprezintă responsabilităţi ale ordonatorilor
de credite bugetare:
a) ordonatorii de credite bugetare au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate;
b) ordonatorii de credite bugetare efectuează plata creanţelor bugetare;
c) ordonatorii de credite bugetare efectuează controlul bugetar ulterior;
d) ordonatorii de credite bugetare răspund de elaborarea strategiei fiscal-bugetare la
nivel naţional.
90
201. Datoria publică flotantă se finanţează prin:

a) emiterea bonurilor de tezaur;
b) emiterea obligaţiunilor de stat pe termen mediu şi lung;
c) contractarea împrumuturilor externe pe termen scurt;
d) contractarea împrumuturilor interne pe termen lung.
202. Precizați care dintre activitățile de mai jos reprezintă o funcţie a Trezoreriei Statului:
a) efectuarea auditului operațiunilor comerciale;
b) efectuarea operațiunilor de casă pentru sectorul privat;
c) acordarea de subvenţii investitorilor din sectorul privat;
d) efectuarea controlului financiar ulterior al plății de impozite și taxe.
203. Prin imprescriptibilitatea dreptului la pensie se înţelege:

a) posibilitatea de a ceda dreptul la pensie soţului supravieţuitor;
b) capacitatea de a cere oricând stabilirea dreptului la pensie de către cetăţenii care
îndeplinesc condiţiile legale;
c) posibilitatea de a ceda dreptul la pensie copilului supravieţuitor;
d) cedarea parţială a dreptului la pensie.
204. Precizați care dintre enunţurile de mai jos referitoare la impozite indirecte este cel real:
a) au o sensibilitate ridicată faţă de conjunctura economică;
b) devin operaţionale foarte greu deoarece perioada de timp de la luarea deciziei de
instituire a impozitului prin act normativ şi punerea sa în practică, este foarte
lungă;
c) implică cheltuieli ridicate de administrare a aparatului fiscal;
d) sunt echitabile fiscal şi economic statul obţinând resurse financiare mai mari de la
persoanele cu venituri mai mari.
205. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos, privind taxele de consumație, este cea reală:
a) se includ în preţul de vânzare al bunurilor şi serviciilor;
b) au un randament fiscal scăzut;
c) sunt diferenţiate în funcţie de averea consumatorului;
d) au un caracter progresiv.
206. Organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice sunt stabilite prin:

a) acte normative, respectiv legi organice sau ordinare, ordonanţe sau hotărâri ale
guvernului , norme, ordine sau instrucţiuni ale legale;
b) acte normative, respectiv dispoziții, ordine sau instrucţiuni emise de către
președinții consiliilor județene in raza cărora se înființează instituția publică;
c) acte normative, respectiv Legea finanțelor publice sau dispoziții ordine sau
instrucţiuni ale primarilor municipiilor in raza cărora se înființează instituțiile
publice;
d) acte normative, respectiv decizii, norme, ordine sau instrucţiuni emise de către
ordonatorii principali de credite viitori conducători ai instituțiilor publice care se
înființează.
91
207. Caracteristic unităţilor bugetare este și faptul că:

a) atât la momentul înfiinţării, cât și ulterior, patrimoniul se constituie prin dotare, de
la alte instituții publice;
b) atât cel de la momentul înfiinţării, cât şi ulterior, patrimoniul se constituie prin
donaţii ale Guvernului;
c) atât la momentul înfiinţării, cât și ulterior, patrimoniul se constituie prin dotare,
donaţii si achiziţii publice, conform prevederilor legale;
d) atât cel de la momentul înfiinţării, cât şi ulterior, patrimoniul se constituie prin
redistribuire dar numai cu aprobarea ministrului de resort.
208. Ordonatorii de credite se împart în:

a) ordonatori principali de credite, ordonatori secunzi de credite, ordonatori terţiari
de credite;
b) ordonatori principali de credite, ordonatori secundari de credite, ordonatori terţiari
de credite;
c) ordonatori principiali de credite, ordonatori superiori de credite, ordonatori terţiari
de credite;
d) ordonatori principiali de credite, ordonatori secundari de credite, ordonatori de
credite subordonați.
209. Finanțele constituie o ramură a:

a) ştiinţei schimbului de mărfuri;
b) ştiinţei conducerii centralizate;
c) ştiinţelor economice;
d) ştiinţei politice și sociale.
210. Funcţia de control a finanțelor publice rezultă din faptul că:

a) resursele financiare, constituite şi aflate la dispoziţia statului, aparţin întregii
societăţii;
b) resursele financiare, constituite şi aflate la dispoziţia statului, aparţin agenţilor
economici;
c) resursele financiare, constituite şi aflate la dispoziţia statului, aparţin proprietăţii
publice;
d) resursele financiare, constituite şi aflate la dispoziţia statului, aparţin sectorului
privat.
211. Patrimoniul public aparţine:

a) unităţilor administrativ-teritoriale, bunurile de uz sau interes public din această
categorie neputând face obiectul actelor de vânzare-cumpărare, donaţii sau alte
forme de schimbare a proprietăţii, putând fi totuşi concesionate sau închiriate
temporar;
b) statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, bunurile de uz sau interes public
din această categorie neputând face obiectul actelor de vânzare-cumpărare, donaţii
sau alte forme de schimbare a proprietăţii, putând fi totuşi concesionate sau
închiriate temporar;
c) statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, bunurile de uz sau interes public
din această categorie putând face obiectul actelor de vânzare-cumpărare, donaţii
sau alte forme de schimbare a proprietăţii, putând fi totuşi concesionate sau
închiriate temporar;
92
d) statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, bunurile de uz sau interes public

din această categorie neputând face obiectul actelor de vânzare-cumpărare,
schimbării proprietăţii, concesionate sau închiriate temporar.
212. Constituirea fondurilor publice de resurse financiare la nivelul economiei naţionale se

realizează:
a) prin transferurile de fluxuri de resurse băneşti în dublu sens, respectiv către şi de la
fondurile publice;
b) ca rezultat al raporturilor sociale între diferitele categorii de participanţii la acest
proces;
c) prin prelevări cu caracter obligatoriu ori facultativ atât de la persoane juridice, cât
şi de la cele fizice;
d) prin punerea la dispoziţia autorităţilor publice a fondurilor, în vederea finanţării
obiectivelor de interes general.
213. Realizarea programelor sociale, economice sau de altă natură presupune:

a) existența resurselor financiare suficiente;
b) punerea în aplicare a programelor de dezvoltare economică;
c) independenţă relativă faţă de politica statului;
d) politici de stat combinate.
214. Nivelul resurselor financiare prelevate la fondurile publice depinde de:

a) acoperirea diferenţei dintre cheltuielile şi veniturile publice;
b) gradul de dezvoltare economică a ţării şi de soluţiile adoptate de autorităţile
publice cu privire la modul de satisfacere a nevoilor sociale şi de finanţare a
cheltuielilor pe care le antrenează;
c) resursele financiare interne provenite de la sectorul public, de la cel privat si de la
populaţie;
d) cerinţele de dirijare a activităţii economice într-o anumită direcţie.
215. Resursele financiare publice sunt formate din:

a) veniturile administraţiei centrale, cele ale instituţiilor publice cele ale bugetului
asigurărilor sociale de stat şi ale fondului pentru plata ajutorului de şomaj precum
şi veniturile celorlalte bugete componente ale bugetului public;
b) veniturile administraţiei centrale, ale administraţiei locale, ale instituţiilor publice
şi activităţilor autofinanţate precum şi veniturile celorlalte bugete componente ale
bugetului public;
c) veniturile administraţiei centrale,cele ale administraţiei locale si ale instituţiilor
publice şi activităţilor autofinanţate, veniturile bugetului asigurărilor sociale de
stat şi ale fondului pentru plata ajutorului de şomaj precum şi veniturile celorlalte
bugete componente ale bugetului public;
d) veniturile administraţiei centrale,cele ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi
ale fondului pentru plata ajutorului de şomaj precum şi veniturile celorlalte bugete
componente ale bugetului public.
93
216. Constituirea resurselor financiare publice se realizează:

a) pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în
seama persoanelor juridice şi fizice;
b) pe seama impozitelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în seama
persoanelor juridice şi fizice;
c) pe seama taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în seama
persoanelor juridice şi fizice;
d) pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale stabilite în
seama persoanelor juridice.
217. Principiul unităţii stabilește:

a) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu în documente separate, pentru a se
b) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura controlul permanent al fondurilor publice;
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
d) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea corectă a fondurilor publice.
218. În calitate de bancher al statului, Trezoreria Statului acţionează:

a) pe de o parte ca bancă de depozit (de afaceri) care furnizează capitaluri unor
întreprinderi în vederea dezvoltării, iar pe de altă parte ca o banca de emisiune;
b) pe de o parte ca bancă de depozit (de afaceri) care furnizează capitaluri unor
întreprinderi în vederea dezvoltării, iar pe de altă parte ca o societate de emisiune,
intervenind în acest fel în domeniul circulaţiei monetare;
c) pe de o parte ca bancă de depozit (de afaceri) care furnizează servicii unor
întreprinderi în vederea dezvoltării, iar pe de altă parte ca o banca de emisiune,
intervenind în acest fel în domeniul circuitului monetar;
d) pe de o parte ca bancă de depozit (de afaceri) care furnizează capitaluri unor
întreprinderi în vederea dezvoltării, iar pe de altă parte ca o banca de emisiune,
intervenind în acest fel în domeniul circulaţiei monetare.
219. Prima fază a funcției de repartiție a finanțelor publice constă în:

a) colecționarea fondurilor financiare de la categorii de beneficiari;
b) aprobarea cheltuielilor publice pentru principalele destinaţii;
c) dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice către diverşi beneficiari;
d) formarea fondurilor publice de resurse băneşti.
220. Pârghiile economice sunt instrumente fiscal - bugetare care:

a) sunt utilizate de către stat în diferite faze ale reproducţiei sociale în vederea
realizării unui anumit obiectiv;
b) au caracter orientativ şi urmăresc reflectarea necesităţilor şi posibilităţilor
economiei;
c) cuprind resursele financiare estimate a se realiza într-o perioadă de referinţă;
d) asigură echilibrul financiar în cursul anului bugetar.
94
221. Dimensionarea cheltuielilor publice presupune:

a) influenţarea ritmului creşterii economice,a gradului de satisfacere a nevoilor de
trai materiale şi spirituale ale populaţiei şi a celorlalte nevoi obşteşti;
b) repartizarea judicioasă pe destinaţii;
c) analiza critică a rezultatelor obţinute prin promovarea politicii financiare;
d) stabilirea mărimii absolute, exprimată în moneda naţională, şi a celei relative a
acestora.
222. La nivel naţional, sistemul bugetar al veniturilor şi cheltuielilor, este format din:
a) veniturile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor
între diferitele bugete, evidenţiază dimensiunile efortului financiar public pe anul
în curs, respectiv starea de echilibru sau de dezechilibru (deficit), nile efortului
financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru sau de dezechilibru
(deficit);
b) veniturile și/sau cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea
transferurilor între diferitele bugete, componente ale bugetului public, evidenţiază
dimensiunile efortului financiar public pe anul în curs, respectiv starea de
echilibru sau de dezechilibru (deficit), după caz;
c) veniturile bugetare totale respectiv care, prin eliminarea transferurilor între
diferitele bugete, componente ale bugetului public, evidenţiază dimensiunile
efortului financiar public pe anul în curs, respectiv starea de echilibru sau de
dezechilibru (deficit), după caz;
d) veniturile bugetare totale respectiv, cheltuielile bugetare totale care, după
consolidare, prin eliminarea transferurilor între diferitele bugete, componente ale
bugetului public, evidenţiază dimensiunile efortului financiar public pe anul în
curs, respectiv starea de echilibru sau de dezechilibru (deficit), după caz.
223. Taxele de consumaţie fac parte din categoria impozitelor indirecte care se includ în:
a) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în exteriorul ţării asupra
cărora se percepe impozitul;
b) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării asupra cărora
se percepe impozitul;
c) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate atât în exteriorul cât şi în
interiorul ţării asupra cărora se percepe impozitul;
d) prețul de producție al mărfurilor fabricate în interiorul ţării asupra cărora nu se
percepe impozitul.
224. Patrimoniul reprezintă:

a) totalitatea valorilor economice pe care le gestionează o instituţie publică, precum
şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care aceasta şi le asumă în legătură cu
bunurile pe care le posedă;
b) totalitatea bunurilor, a valorilor economice pe care le gestionează o instituţie
publică, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care aceasta şi le asumă
în legătură cu bunurile pe care le posedă;
c) totalitatea bunurilor, a valorilor economice pe care le gestionează o instituţie
publică, precum şi unele drepturi şi obligaţii pe care aceasta şi le asumă în legătură
cu bunurile pe care le posedă;
d) totalitatea bunurilor, a serviciilor economice pe care le gestionează o instituţie
publică, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care aceasta şi le asumă
în legătură cu bunurile pe care le posedă.
95
225. Sfera finanțelor publice este formată din:

a) totalitatea fondurilor băneşti care se constituie la dispoziţia autorităţilor publice;
b) ansamblul transferurilor de valoare la fondurile care se constituie în economie;
c) ansamblul relaţiilor băneşti care exprimă un transfer de valoare și care generează
relaţii financiare;
d) ansamblul impozitelor, taxelor și a altor prelevări.
226. Cheltuielile publice sunt formate din:

a) cheltuielile efectuate la nivelul administraţiei centrale de stat, din fondurile
bugetare şi extrabugetare,cele ale entităţilor administrativ-teritoriale, si cele
finanţate din fondurile de asigurări sociale de stat;
b) cheltuielile efectuate la nivelul administraţiei locale de stat, din fondurile bugetare
și cheltuielile entităţilor administrative;
c) cheltuielile efectuate la nivelul administraţiei centrale și locale de stat;
d) cheltuielile efectuate la nivelul administraţiei centrale de stat, din fondurile
bugetare.
227. Alimentarea fondurilor publice de resurse financiare se realizează şi din:

a) cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de muncitori şi alte categorii de
asiguraţi, precum şi cele plătite de întreprinzători şi de stat;
b) cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de muncitori, funcţionari şi alte
categorii de asiguraţi, precum şi cele plătite de întreprinzători şi de stat;
c) cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de muncitori, funcţionari şi alte
categorii de asiguraţi;
d) cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de funcţionari şi alte categorii de
asiguraţi, precum şi cele plătite de întreprinzători şi de stat.
228. Principala categorie de resurse financiare publice o constituie:

a) impozitele şi taxele, dacă în perioadele de expansiune economică, randamentul
impozitelor creşte fără a fi necesară sporirea cotelor de impunere sau introducerea
unor noi impozite;
b) impozitele şi accizele, numai daca în perioadele de creștere economică,
randamentul impozitelor creşte fără a fi necesară sporirea cotelor de impunere sau
introducerea unor noi impozite;
c) impozitele şi taxele, cu condiția ca în perioadele de stagnare economică,
randamentul impozitelor scade fără a fi necesară sporirea cotelor de impunere sau
introducerea unor noi impozite;
d) impozitele şi taxele, numai daca în perioadele de scădere economică, randamentul
impozitelor creşte fără a fi necesară scăderea cotelor de impunere sau introducerea
unor noi impozite.
229. Impozitul este considerat stabil atunci când:

a) randamentul rămâne constant pe tot parcursul ciclului economic;
b) randamentul rămâne constant în prima parte a ciclului financiar;
c) randamentul variază de-a lungul ciclului bugetar;
d) randamentul rămâne constant în ultima parte a ciclului economic.
96
230. Taxele de consumaţie fac parte din categoria impozitelor indirecte care se includ în:
a) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în exteriorul ţării asupra cărora
se percepe impozitul;
b) prețul de producție al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării asupra
cărora se percepe impozitul;
c) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate atât în exteriorul cât și în
interiorul ţării asupra cărora se percepe impozitul;
d) prețul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării asupra cărora
se percepe impozitul.
231. În înscrisurile care stau la baza contractării unui împrumut se menționează:

a) condiţiile de rambursare, nivelul contraprestaţiei statului, precum şi condiţiile
întreruperii înţelegerii;
b) condiţiile de rambursare, unele eventuale avantaje acordate de către acesta
viitorilor împrumutați, precum şi condiţiile întreruperii înţelegerii;
c) condiţiile de rambursare, nivelul contraprestaţiei statului, unele eventuale avantaje
acordate de către acesta instituțiilor bancare;
d) condiţiile de rambursare, nivelul contraprestaţiei statului, unele eventuale avantaje
acordate de către acesta viitorilor împrumutători, precum şi condiţiile întreruperii
înţelegerii.
232. Bugetul economiei naţionale este un plan/program financiar care se întocmește:

a) anual şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, din economia naţională,
indiferent daca acestea sunt publice sau private;
b) trimestrial şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, din economia
naţională, indiferent daca acestea sunt publice sau private;
c) anual şi cuprinde totalitatea cheltuielilor, dintr-o economie naţională, indiferent
daca aceste sunt publice sau private;
d) anual şi cuprinde totalitatea veniturilor dintr-o economie naţională, indiferent daca
aceste sunt publice sau private.
233. Precizați care dintre variantele de mai jos, referitoare la veniturile de capital este reală:
a) dețin o pondere însemnată în structura veniturilor bugetare, au o provenienţa
obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională
aflată în patrimoniul public;
b) dețin o mai pondere scăzuta în structura veniturilor bugetare, au o provenienţa
obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională
aflată în patrimoniul public;
c) dețin o pondere mare în structura veniturilor bugetare,datorita faptului că au o
provenienţa subiectivă;
d) dețin o pondere scăzuta în structura cheltuielilor bugetare, deoarece au o
provenienţa obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din
patrimoniul public.
234. Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt:

a) cheltuielile publice, resursele financiare publice, creditul bancar, asigurările de
bunuri, persoane şi răspundere civilă;
b) cele care au în vederea îndeplinirea funcţiilor şi a sarcinilor acestuia;
c) cele care vizează reglementările activității desfăşurate de către agenţii economici;
97
d) cele de dezvoltare economică a ţării.
235. Sub aspect juridic bugetul public reprezintă un document prin care sunt:
a) prevăzute prin lege, toate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;
b) prevăzute şi, ulterior, aprobate prin lege,toate veniturile şi cheltuielile anuale ale
statului;
c) aprobate prin hotărâre a Guvernului ,toate veniturile şi cheltuielile anuale ale
statului;
d) prevăzute şi, ulterior, efectuate atât veniturile cât și cheltuielile anuale ale tuturor
instituțiilor publice ale statului.
236. Cheltuielile cu sau fără contraprestaţie au caracter de:

a) subvenţie, fără urmărirea prestării unui serviciu din partea colectivităţi care
utilizează resursele publice;
b) subvenţie, cu urmărirea prestării unui serviciu din partea colectivităţi care
c) subvenţie, fără urmărirea prestării unui serviciu din partea colectivităţi care nu
d) subvenţie, fără urmărirea prestării unui serviciu din partea colectivităţi care
utilizează indemnizaţii şomaj.
237. Impozitele directe se caracterizează prin faptul că se stabilesc:

a) numai în sarcina unor persoane juridice, în funcţie de veniturile sau averea
acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute prin prevederi legale;
b) nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau
averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute prin prevederi legale,
c) nominal în sarcina unor persoane juridice, în funcţie de cifra de afaceri a acestora,
pe baza cotelor de impozit prevăzute prin prevederi legale;
d) numai în sarcina unor persoane fizice, în funcţie de veniturile sau averea acestora,
pe baza cotelor de impozit prevăzute prin prevederi legale.
238. Finanţele publice sunt constituite din:

a) finanţele întreprinderilor de cu capital stat; bugetul administraţiei centrale de stat;
bugetele locale; bugetul asigurărilor sociale de stat; asigurările de bunuri, persoane
şi răspundere civilă realizate prin societăţi cu capital de stat;
b) sistemul relaţiilor economice, prin intermediul cărora se asigură formarea şi
repartizarea fondurilor publice de resurse financiare în scopul dezvoltării
economice şi sociale a ţării;
c) plăţile cu titlu definitiv şi nerambursabil (alocaţii de la buget pentru finanţarea
cheltuielilor publice) şi cu titlu rambursabil (credite );
d) fondurile individuale de resurse financiare care trebuie să respecte principiul
compatibilităţii fondurilor.
239. Cheltuielile bugetare înscrise în bugetul public reprezintă:

a) limite minime care nu pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată
numai în condiţiile legii;
b) limite maxime care pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată numai
în condiţiile legii;
c) limite maxime care nu pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată
numai în condiţiile legii;
98
d) limite minime care pot fi depăşite, modificarea acestora putând fi efectuată numai
în condiţiile legii.
240. Bugetul public se defineşte ca fiind:

a) documentul anexat la legea bugetului de stat în care sunt înscrise elemente
previzionale ale activităţii sociale a statului;
b) documentul previzional prezentat în legea bugetului de stat pe anul in curs în care
sunt înscrise unele elemente ale activităţii economice a statului;
c) documentul previzional de sinteză, prezentat ca anexă la legea finanțelor publice
pe un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente previzionate ale
activităţii economice şi sociale a statului;
d) documentul previzional de sinteză, prezentat ca anexă la legea bugetului de stat pe
un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente previzionate ale activităţii
economice şi sociale a statului.
241. Efectuarea cheltuielilor bugetare este condiţionată de:

a) prevederea şi aprobarea nivelului acestora, conform Legii finanţelor publice şi
Legii anuale a bugetului de stat;
b) efectuarea operaţiilor şi a tranzacţiilor efectuate de către agenţii bancari
aparținând economiei naţionale;
c) prevederea şi aprobarea nivelului acestora in baza unor hotărâri ale Guvernului;
d) prevederea în mod expres şi aprobarea nivelului acestora de către ordonatorii
principali de credite.
242. Obligaţia achitării impozitului pe venit revine:

a) tuturor persoanelor fizice si juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă
prevăzută de lege;
b) tuturor persoanelor juridice, care nu realizează venit dintr-o anumită sursă
prevăzută de lege;
c) tuturor persoanelor fizice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de
lege;
d) tuturor persoanelor fizice si juridice care realizează venit din cel puțin trei surse
prevăzute de lege.
243. Fluctuaţiile pe termen scurt ale activităţii economice pot avea următoarele consecințe:
a) agravarea sau diminuarea atât a nivelului deficitului bugetar, cât şi pe cel al
îndatorării publice a statului;
b) diminuarea atât a nivelului deficitului bugetar, cât şi al îndatorării publice a
statului;
c) creșterea nivelului deficitului bugetar şi al îndatorării publice a statului;
d) agravarea sau scăderea nivelul deficitului bugetar.
244. Structurarea cheltuielilor publice se realizează prin mai multe tipuri de clasificări, şi
anume:
a) clasificare administrativă, economică, fiscală, monetară;
b) clasificare administrativă, financiară, funcţională, departamentală;
c) clasificare administrativă, economică, financiară și funcţională;
d) clasificare administrativă, economică, bugetară.
99
245. Așezarea impozitelor reprezintă o formă de prelevare:

a) unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice în vederea acoperirii
cheltuielilor publice;
b) la dispozitia statului, a unei părţi din averea persoanelor fizice şi juridice, în
vederea acoperirii cheltuielilor publice;
c) unei părţi din veniturile persoanelor juridice la dispoziţia statului în vederea
acoperirii cheltuielilor publice;
d) la dispoziţia statului, a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi
juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
246. Activitatea de impunere fiscală reprezintă:

a) un complex de operaţii, efectuate în baza prevederilor legale care au drept scop
stabilirea tuturor elementelor fiscale care revin unei persoane fizice sau juridice;
b) un complex de activități contabile, efectuate în baza prevederilor legale care au
drept scop stabilirea impozitelor stabilite în sarcina unei persoane fizice sau
juridice;
c) un complex de măsuri şi operaţii, efectuate în baza prevederilor legale care au
drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau
juridice;
d) un complex de măsuri şi operaţii, efectuate în baza prevederilor legale care au
drept scop stabilirea măsurilor ce revin instituțiilor statului in materie bugetară.
247. Impozitele pe averea propriu-zisă pot fi întâlnite:

a) atât ca impozite stabilite asupra salariului, dar plătite din venitul obţinut de pe
urma averii respective, cât şi ca impozite pe substanţa averii;
b) atât ca impozite stabilite asupra averii, dar plătite din venitul obţinut de pe urma
muncii respective, cât şi ca impozite pe substanţa averii.;
c) atât ca impozite stabilite asupra averii, dar plătite din venitul obţinut de pe urma
averii respective, cât şi ca impozite pe substanţa averii;
d) atât ca impozite stabilite asupra averii, dar scăzute din venitul obţinut de pe urma
averii respective, cât şi ca impozite pe substanţa averii.
248. Împrumutul de stat, reprezintă:

a) rezultatul unei înţelegeri consemnată într-un înscris, încheiat de stat prin agentul
său financiar cu o persoană fizică sau juridică, în scopul mobilizării, de la acestea,
a unor disponibilităţi băneşti, pentru o perioadă determinată de timp în condiţii de
rambursare, aprioric stabilite;
b) rezultatul material al unei înţelegeri consemnată într-un înscris, încheiat de stat cu
o persoană juridică, în scopul mobilizării, de la acestea, a unor disponibilităţi
băneşti, pentru o perioadă determinată de timp ,aprioric stabilita;
c) rezultatul material al unei înţelegeri consemnată într-un înscris, încheiat de către
stat,prin agentul său financiar,cu o persoană fizică sau juridică, în scopul
mobilizării, de la acestea, a unor disponibilităţi băneşti, pentru o perioadă
determinată de timp în condiţii de rambursare şi dobândă, aprioric stabilite;
d) rezultatul material al unei negocieri consemnată într-un înscris, încheiat de stat
prin agentul său financiar cu toate persoanele fizice şi juridice, în scopul
mobilizării, de la acestea, a unor disponibilităţi materiale, pentru o perioadă
determinată de timp în condiţii de dobândă, aprioric stabilite.
100
249. Rambursarea ratelor și a dobânzilor la împrumuturile externe contractate de către stat

pot determina:
a) dezechilibre ale balanţelor de plăţi externe, dacă împrumuturile sunt utilizate în
scopuri reproductive;
b) dezechilibre ale balanţelor de plăţi externe, dacă împrumuturile sunt utilizate
pentru finanţarea unor investiţii care nu produc mărfuri destinate exportului;
c) dezechilibre ale balanţelor de plăţi interne, dacă împrumuturile sunt utilizate
pentru finanţarea unor investiţii care nu produc servicii destinate importului;
d) dezechilibre ale balanţelor de plăţi externe, dacă împrumuturile sunt utilizate în
scopuri reproductive sau pentru finanţarea unor investiţii care nu produc mărfuri
sau servicii destinate exportului
250. Metoda evaluării indirecte se realizează prin:

a) evaluarea pe baza unor indicii interioare ale obiectului impozabil, evaluarea
forfetară şi evaluarea administrativă;
b) evaluarea pe baza unor indicii exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea
forfetară şi evaluarea administrativă;
c) evaluarea pe baza unor indicii exterioare ale subiectului impozabil, evaluarea
binară şi evaluarea administrativă;
d) evaluarea pe baza unor indicii exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea
forfetară şi evaluarea teritorială.
101
PARTEA a IV-a - MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
102
Culegere teste grilă Managementul Resurselor Umane în Administrația Publică
1. Cea mai importantă activitate specifică MRU este:

a) disponibilizarea;
b) planificarea resurselor financiare;
c) consilierea tuturor problemelor ridicate de salariaţi;
d) pregătirea şi dezvoltarea personalului.
2. Care din afirmaţii este falsă:

a) resursele umane ale unei organizaţii sunt reprezentate cu prioritate de către
managerii acesteia;
b) compartimentul de resurse umane nu se preocupă doar de angajarea personalului;
c) orientarea profesională nu are drept scop crearea de noi posturi de muncă într-o
organizaţie;
d) pregătirea profesională nu se încheie odată cu angajarea individului.
3. Care din afirmaţii sunt corecte:

a) formarea profesională se limitează la acumularea unui volum sporit de cunoştinţe
teoretice pentru salariaţi;
b) pregătirea profesională vizează latura cantitativă a forţei de muncă;
c) prin recrutarea personalului se urmăreşte satisfacerea nevoilor personale ale
indivizilor;
d) integrarea personalului presupune încadrarea acestuia.

a) promovarea profesională constă în obţinerea unui salariu mai mare;
b) criteriile de evaluare a performanţelor sunt identice pentru toate posturile de muncă
din organizaţie;
c) perfecţionarea pregătirii profesionale se realizează numai în afara organizaţiei;
d) selecţia filtraj este un tip de selecţie de forma admis-respins.
5. Alegeţi varianta falsă:

a) la baza promovării personalului stau: aprecierile managerului, calificativele obţinute
şi condiţiile legale;
b) pregătirea profesională vizează formarea şi educaţia profesională;
c) selecţia profesională vizează încadrarea personalului;
d) recrutarea personalului urmăreşte realizarea unui raport de egalitate între diferitele
categorii de personal.
6. Obiectivele unui post de muncă pun în evidenţă:

a) scopurile avute în vedere de organizaţie la înfiinţarea lui;
b) sarcinile ce revin unui executant;
c) limitele în care poate acţiona titularul postului;
d) cantitatea de muncă necesară ocupării provizorii a postului.
7. Elementul cel mai important în stabilirea şi crearea postului de muncă este:

a) remuneraţia;
b) timpul de lucru;
c) productivitatea;
d) specificaţia.
103
Carmen RADU
8. O modalitate de realizare a performanţei pe postul de muncă este:

a) asumarea unui număr mai mare de responsabilităţi;
b) creşterea mai rapidă a salariului în raport cu productivitatea;
c) sporirea factorilor motivaţionali;
d) sporirea controalelor şi intensificarea verificărilor.
9. Analiza posturilor de muncă vizează în principal:

a) simplificarea muncii;
b) creşterea sarcinii specifice;
c) diminuarea responsabilităţii managerilor;
d) amplificarea efortului.
10. Rezultatul analizei orientate pe salariat constituie:

a) normarea muncii;
b) specificaţia postului;
c) nivelul de uzură a postului;
d) baza de salarizare.
11. Recompensele intrinseci satisfac nevoi:

a) fiziologice;
b) de adăpost;
c) de asociere între persoane;
d) spirituale.
12. Ergonomia se ocupă de studiul:

a) selecţiei resurselor umane;
b) mişcărilor omului;
c) planificării personalului;
d) recrutării de salariaţi.
13. Chestionarul PAQ se utilizează în:

a) analiza postului;
b) determinarea cotei de piaţă a firmei;
c) analiza cererii;
d) procesul de planificare a resurselor de muncă.
14. Sarcinile unui post de muncă nu trebuie să fie:

a) coerente;
b) să conţină un feedback al performanţei;
c) remunerate în funcţie de numărul de operaţii necesare;
d) să permită un grad de libertate de acţiune.
15. Un post de muncă nu se caracterizează prin:

a) obiective specifice care îi revin salariatului titular;
b) autoritatea şi responsabilitatea implicate prin ocuparea postului;
c) salariul şi sporurile acordate în vederea îndeplinirii sarcinilor;
d) atribuţii concrete ale titularului.
104
16. Teoria aşteptării (teoria lui Lowler) are la bază legătura dintre eforturi şi:
a) performanţă;
b) structură;
c) organizare;
d) productivitate.
17. La baza organizării ştiinţifice a muncii nu stau principiile:

a) principiul analizei productivităţii marginale;
b) principiul separării sarcinilor;
c) principiul analizei mişcărilor;
d) principiul măsurării timpilor de muncă.
18. Ergonomia nu studiază:

a) mişcările omului;
b) fiabilitatea utilajelor;
c) ambianţa fizică şi psihică;
d) durata muncii şi repaosul.
19. Modelul clasic de proiectare a postului de muncă nu ţine seamă de:

a) delimitarea corectă a muncii;
b) derularea operaţiilor într-o ordine aleatoare;
c) determinarea timpului necesar îndeplinirii sarcinilor de muncă;
d) organizarea eficientă a muncii.
20. Integrarea profesională presupune din perspectiva managementului american:

a) munca individuală a fiecărui salariat;
b) comunicarea numai cu şeful ierarhic;
c) afilierea salariatului la o formaţiune de lucru;
d) transmiterea cerinţelor pe verticală de sus în jos.
21. Productivitatea muncii este sinonimă cu:

a) costurile salariale;
b) veniturile impozabile;
c) profitul brut;
d) rodnicia muncii.
22. Conform legislaţiei româneşti, săptămâna de lucru cuprinde:

a) 56 ore;
b) 40 ore;
c) 8 ore;
d) 12 ore.
23. Concediile de odihnă plătite sunt de minimum:

a) 20 zile lucrătoare pe an;
b) 20 zile lucrătoare pe semestru;
c) 38 zile lucrătoare;
d) 150 zile în total.
105
Carmen RADU
24. Orice salariat nou venit în rândul organizaţiei va beneficia de:

a) condiţii de muncă superioare celorlalţi;
b) avantaje financiare deosebite;
c) locuinţă şi maşină de serviciu;
d) un instructaj de protecţie a muncii.
25. Stagiul de pregătire profesională din iniţiativa salariatului atrage obligaţia:

a) întreprinderii angajatoare de a plăti integral cheltuielile pe toată perioada
desfăşurării;
b) salariatului de a demisiona temporar;
c) managerului de a plăti salariul integral indiferent în ce condiţii se desfăşoară stagiul;
d) salariatului de a suporta toate cheltuielile necesare.
26. Contractele de calificare din iniţiativa angajatorului vizează:

a) salariaţii apropiaţi de vârsta pensionării;
b) tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 ani;
c) disponibilizaţii;
d) şomerii.
27. Contractele de ucenicie au o durată de:

a) 1 an;
b) cel mult un an;
c) cel mult 3 ani;
d) cel puţin 3 ani.
28. Productivitatea muncii reprezintă raportul dintre producţia realizată şi:

a) populaţia ocupată temporar;
b) capitalul utilizat;
c) numărul de lucrători care au contribuit;
d) numărul de ore suplimentare lucrate pentru aceasta.
29. Creşterea eficienţei muncii nu presupune:

a) creşterea calităţii forţei de muncă;
b) mobilitatea resurselor umane;
c) creşterea mai rapidă a salariilor în raport cu productivitatea muncii;
d) ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie al populaţiei.
30. Nu sunt considerate zile libere plătite:

a) ziua de naştere a angajatului;
b) sâmbetele şi duminicile;
c) sărbătorile legale;
d) concediul de odihnă.
31. Normele şi normativele de protecţie a muncii nu stabilesc:

a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale dobândite;
b) măsuri de protecţie specifice a muncii numai pentru persoanele care lucrează în
afara organizaţiei;
c) măsuri de protecţie a muncii, specifice anumitor profesii sau activităţi;
d) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal.
106
32. Măsurile de protecţie a muncii nu vizează următoarele principii de prevenire:

a) intensificarea muncii monotone şi repetitive;
b) evitarea riscurilor;
c) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
d) combaterea riscurilor la sursă.
33. Nu sunt obiective specifice formării profesionale a salariaţilor:

a) adaptarea salariatului la cerinţele locului său de muncă;
b) transferuri repetate între organizaţie şi filiale;
c) prevenirea riscului şomajului;
d) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei.
34. Formarea profesională nu presupune:

a) participarea la cursuri şi practică de specialitate în ţară sau străinătate;
b) participarea la stagii de pregătire din iniţiativa angajatului cu obligaţia angajatorului
de a plăti pe toată perioada efectuării;
c) ucenicie organizată la locul de muncă;
d) formare individuală.
35. Resursele umane ale organizaţiei sunt reprezentate de:

a) consiliul de administraţie;
b) acţionarii majoritari;
c) sindicatul societăţii;
d) salariaţii care lucrează efectiv.
36. Managementul resurselor umane reprezintă:

a) ansamblul activităţilor promovate de conducerea organizaţiei privind asigurarea
utilizării optime a resurselor umane;
b) totalitatea acţiunilor de combinare eficientă a resurselor materiale, financiare şi
umane;
c) promovarea la nivelul societăţii a unei atitudini de încurajare a personalului
calificat,
d) activităţile promovate de conducerea unităţii privind majorarea locurilor de muncă.
37. Recrutarea urmăreşte:

a) evaluarea şi păstrarea celor mai buni salariaţi;
b) atragerea resurselor de muncă din rândul populaţiei inapte;
c) atragerea de pe piaţa muncii a resurselor umane neocupate;
d) majorarea numărului de salariaţi în funcţie de anumite criterii (vechime, experienţă
etc.).
38. Orientarea profesională presupune îndrumarea persoanelor către o profesie în conformitate

cu:
a) mărimea salariului;
b) aptitudinile şi aspiraţiile personale;
c) locurile vacante din organizaţie;
d) oferta de muncă.
107
Carmen RADU
39. Rolul principal în orientarea profesională îl deţine:

a) societatea şi familia;
b) familia şi prietenii;
c) şcoala şi familia;
d) managerul organizaţiei şi părinţii.
40. Selecţia profesională este o activitate de alegere a celor mai buni specialişti în funcţie de:
a) cerinţele unei anumite profesiuni;
b) vechimea lor în acelaşi loc de muncă;
c) aspiraţiile personale;
d) interesele individuale.
41. Prin intermediul selecţiei filtraj se reţin dintr-un număr oarecare de candidaţi doar cei
care:
a) au vârsta corespunzătoare;
b) au vechimea necesară;
c) au trecut probele stabilite anticipat;
d) doresc să promoveze pe un post superior.
42. Selecţia în vederea orientării profesionale presupune în general admiterea:

a) celor care îndeplinesc criteriile stabilite;
b) unui număr foarte redus de solicitanţi;
c) tuturor celor care solicită postul din cadrul organizaţiei respective;
d) numai a absolvenţilor de studii superioare.
43. Alegerea candidaţilor prin selecţia multiplă vizează:

a) un singur loc de muncă;
b) un singur angajat;
c) un singur manager;
d) mai multe locuri de muncă.
44. Perfecţionarea profesională se realizează:

a) doar în afara organizaţiei;
b) prin ocuparea unui anumit post;
c) numai prin acţiuni organizate în interiorul firmei;
d) atât în exteriorul, cât şi în interiorul organizaţiilor
45. Etapa de control a programului de pregătire se realizează:

a) după terminarea programului de lucru;
b) continuu;
c) săptămânal;
d) anual.
46. Esenţială în satisfacerea nevoilor de pregătire şi perfecţionare la nivelul firmelor este:

a) perfecţionarea managerilor;
b) pregătirea acţionarilor;
c) perfecţionarea locurilor de muncă;
d) introducerea progresului tehnic.
108
47. Varianta informală de perfecţionare a managerilor se realizează:

a) în timpul derulării activităţii de management de fiecare zi;
b) când sunt stabilite obiective clare de perfecţionare;
c) când învăţarea este strict legată de cerinţele postului;
d) în afara activităţii manageriale curente.
48. Modelul tradiţional de trening are ca primă etapă:

a) acţiuni inovatoare din partea managerilor;
b) însuşirea de către salariaţi a noilor cunoştinţe şi metode de muncă;
c) eficientizarea activităţii de utilizare a resurselor financiare la nivelul organizaţiei;
d) îmbunătăţirea activităţii la nivel de secţii şi ateliere auxiliare.
49. Un model eficace de training are ca obiectiv nemijlocit:

a) modelarea comportamentului salariaţilor în vederea însuşirii de noi cunoştinţe şi
metode de muncă;
b) pregătirea salariaţilor pentru a executa anumite tipuri de operaţii;
c) perfecţionarea activităţii de management la nivelul societăţii;
d) reducerea timpului de lucru prin introducerea orarelor glisante.
50. Modelul tradiţional de training porneşte de la însuşirea de noi cunoştinţe şi metode de

muncă şi are ca efect:
a) crearea de noi atitudini şi valori;
b) schimbarea comportamentului în muncă;
c) crearea de noi locuri de muncă;
d) obţinerea de rezultate mai bune.
51. Promovarea profesională constă în acordarea:

a) unui salariu superior celui anterior;
b) unei funcţii cu nivel de responsabilitate superior celei deţinute anterior;
c) altor responsabilităţi;
d) unor prime şi sporuri de venituri.
52. Lipsa resurselor umane dintr-o organizaţie conduce la:

a) scăderea calităţii produselor;
b) creşterea producţiei la nivelul unităţii;
c) creşterea părţii din profit ce revine salariaţilor;
d) reducerea salariilor angajaţilor.
53. Previziunea scăderii cu 10% a vânzărilor va atrage o reducere a necesarului de personal

cu:
a) 10%;
b) 11%;
c) 110%;
d) nu se ştie.
54. În previzionarea necesarului de resurse umane al întreprinderii se ţine cont de:

a) costurile fixe ale întreprinderii;
b) evoluţia numărului de pensionari în ramură;
c) evoluţia probabilă a productivităţii muncii;
d) evoluţia imigrărilor la nivel naţional.
109
Carmen RADU
55. Rotaţia personalului se calculează ca raport procentual între:

a) numărul de salariaţi care au plecat din organizaţie în perioada respectivă şi
numărul mediu de salariaţi ai perioadei;
b) numărul de salariaţi care au plecat din organizaţie şi numărul celor recrutaţi într-o
perioadă de timp dată;
c) numărul de salariaţi disponibilizaţi şi numărul celor selectaţi;
d) numărul de cadre de conducere şi numărul personalului de execuţie
56. Indicatorul „rotaţia personalului” reflectă procentul de lucrători ce trebuie:

a) disponibilizaţi;
b) salarizaţi suplimentar;
c) neremuneraţi;
d) recrutaţi.
57. Fişa competenţelor salariaţilor se întocmeşte la nivel de:

a) compartiment de muncă;
b) unitate productivă;
c) economie naţională;
d) unitate administrativă.
58. Metodele de regresie stabilesc:

a) relaţii între efectivele de salariaţi şi indicatorii microeconomici;
b) estimarea nevoilor de personal ţinând cont de evoluţia şi schimbările din
organizaţie;
c) necesarul de personal previzionat de către şefii ierarhici;
d) necesarul de personal ţinând cont de evoluţii viitoare ale concurenţei, schimbărilor
de tehnologie, cererea clienţilor, etc.
59. Estimarea necesarului de personal la nivelul întreprinderii nu se poate face prin:

a) Analiza tendinţelor;
b) Evaluarea directă de către şeful ierarhic;
c) Estimarea productivităţii muncii;
d) Indicatorii macroeconomici.
60. Norma de nivel reflectă:

a) Mărimea productivităţii prezente;
b) Mărimea productivităţii viitoare;
c) Sporul de producţie;
d) Reducerea productivităţii faţă de cea a concurenţilor direcţi.
110
61. Relaţia de calcul pentru economia relativă de personal este:

Va 1 Va 2
a) Eri =  ; Va = valoare adăugată şi W = productivitatea muncii pe un
W0 W0
lucrător
Va 1 Va 1
b) Eri = ;
W0 W1
Va 0 Va 0
c) Eri =  ;
W0 W1
Va 1 Va 0
d) Eri = 
W0 W1
62. La un interviu nu se urmăreşte obţinerea de informaţii:

a) biografice;
b) privind activitatea profesională;
c) privind trăsăturile de personalitate ale candidatului;
d) privind relaţiile intervievatului cu persoane din organizaţie.
63. În trierea candidaţilor au o importanţă deosebită:

a) selectarea tinerilor;
b) beneficiile oferite de angajator;
c) CV-ul şi scrisoarea de intenţie;
d) testele de inteligenţă.
64. În CV-ul cronologic activităţile sunt trecute:

a) în ordine crescătoare;
b) aleatoriu după preferinţa candidatului;
c) începând cu studiile liceale;
d) în ordine descrescătoare.
65. Procesul de integrare în muncă nu presupune:

a) introducerea angajatului în organizaţie;
b) acomodarea angajatului;
c) instruirea la locul de muncă;
d) administrarea şi gestionarea funcţiilor.
66. Strategiile de integrare în muncă nu pot fi:

a) interne şi externe;
b) formale şi informale;
c) fixe şi mobile;
d) secvenţiale şi nonsecvenţiale.
67. Costurile noneficienţei unui nou angajat trebuie suportate de:

a) angajator
b) sindicat;
c) vechii angajaţi;
d) noul angajat.
111
Carmen RADU
68. Coeficientul costurilor angajării unui nou salariat se calculează ca raport între costurile
integrării şi:
a) costurile salariale;
b) costurile formării profesionale;
c) costurile recrutării, selecţiei şi încadrării;
d) costurile productivităţii ulterioare.
69. Costurile integrării din faza A de informare se referă la costurile:

a) noneficienţei;
b) producţiei;
c) recrutării;
d) selecţiei şi acomodării.
70. Responsabilul cu formarea profesională nu are rol de:

a) observator;
b) evaluator;
c) planificator;
d) coordonator.
71. Formarea profesională nu depinde de:

a) cei implicaţi în desfăşurarea sa;
b) preferinţele firmelor concurente;
c) cheltuielile alocate acestui proces;
d) disponibilitatea celor implicaţi.
72. Operaţiile de formare profesională nu angrenează în acest proces:

a) lucrătorii direct productivi;
b) maiştrii;
c) candidaţii la recrutare;
d) manageri şi funcţionari.
73. Potrivit teoriei lui Kolb, stilul de învăţare caracteristic inginerilor este:
a) divergent;
b) convergent;
c) asimilator;
d) imitator.
74. Postulatul „Marele om a fost ca şi tine un om mic… dar a învăţat să distingă unde şi care
erau punctele slabe ale gândirii şi acţiunilor sale” explică metoda de formare:
a) prin stimularea creativităţii;
b) activă;
c) pasivă;
d) prin sistemul outdoor.
75. Folosirea analogiilor lui Gordon pentru a produce starea creativă aparţine metodei creative
tip:
a) brainstorming;
b) Delphi,
c) sinetică;
d) analgezică.
112
76. Efectele negative ale formării profesionale constau în:

a) îmbunătăţirea relaţiilor lucrătorilor;
b) distorsiune între cunoştinţe şi putere;
c) integrarea lucrătorilor;
d) ridicarea nivelului de cultură individuală.
77. Coaching-ul poate fi:

a) intern sau extern;
b) formal sau informal;
c) individual sau de grup;
d) unitar sau disociat.
78. Elementul comun în analiza motivaţiei îl reprezintă:

a) nevoile salariaţilor;
b) interesele managerilor;
c) oportunităţile organizaţiei;
d) scopul sindicatelor.
79. Teoria X este relevantă în explicare motivaţiei:

a) sociale;
b) legată de autorealizare;
c) de mobilizare şi implicare;
d) economice şi profesionale.
80. La baza teoriei X stă:

a) managerul;
b) omul evoluat;
c) individul mijlociu;
d) autorealizarea colectivă.
81. Teoria Y se încadrează în motivaţiile:

a) sociale;
b) legate de autorealizare;
c) economice;
d) de mobilizare şi implicare.
82. Autorealizarea are în centrul atenţiei faptul că:

a) individul mijlociu are o aversiune născută pentru lucru;
b) lucrătorii trebuie dirijaţi, controlaţi şi constrânşi;
c) individul mijlociu poate fi capabil să-şi asume anumite responsabilităţi;
d) individul mijlociu preferă să fie condus şi caută propria siguranţă.
83. Motivaţiile complexe sunt specifice omului:

a) economic;
b) social;
c) participativ;
d) psihologic.
113
Carmen RADU
84. Managementul participativ presupune:

a) descentralizarea şi autonomia compartimentală,
b) conducerea şi coordonarea;
c) delegarea şi implicarea;
d) delegarea şi descentralizarea.
85. Stilul „consultativ” de conducere presupune:

a) o guvernare despotică a întreprinderii;
b) promovarea relaţiilor umane prin „bunăvoinţă”;
c) o concepţie participativă din partea salariaţilor;
d) delegarea şi comunicarea.
86. Proiectarea postului are două dimensiuni:

a) dimensiunea externă şi cea internă;
b) dimensiunea formală şi cea informală;
c) dimensiunea tradiţională şi cea comportamentală;
d) dimensiunea inginerească şi cea tehnocrată.
87. Proiectarea postului nu are rolul:

a) de a corela obiectivele individului cu cele ale postului
b) de a reduce atribuţiile ocupantului postului,
c) de a asigura o prestare mai comodă a activităţii;
d) de a asigura autorealizarea lucrătorului.
88. Descrierea postului şi specificaţia postului sunt două activităţi:

a) identice;
b) fără nici o legătură;
c) complementare;
d) incluse una în cealaltă.
89 Metoda observării în analiza postului se recomandă:

a) pentru activităţi fizice;
b) pentru activităţi intelectuale;
c) pentru activităţi greu de normat;
d) pentru activităţi colaterale postului.
90. Evaluarea postului nu este un proces:

a) comparativ;
b) analitic;
c) empiric;
d) structurat.
91 Metodele non-analitice de evaluare nu presupun:

a) evaluarea factorială pe bază de punctaj;
b) ierarhizarea posturilor;
c) clasificarea posturilor;
d) benchmarkingul intern.
114
92 Metodele analitice se aplică atunci când se doreşte o abordare:

a) empirică;
b) informală;
c) formală;
d) subiectivă.
93 Din categoria recompenselor directe nu face parte:

a) salariul de merit;
b) sistemul de recompense;
c) plata amânată;
d) plata timpului nelucrat.
94 Indicele productivităţii (Iw) faţă de indicele salariului mediu (Ism) se află în următoarea
relaţie.
a) Iw < Ism;
b) Iw > Ism;
c) Iw = Ism;
d) nu este nici o relaţie între cei doi indici.
95. Nu constituie un principiu al salarizării:

a) salarizarea după cantitatea muncii;
b) salarizarea după calitatea muncii;
c) indexarea salarială;
d) la muncă egală, salariu egal.
96. Efectul Noria presupune:

a) creşterea salariilor la 4 luni cu 1%;
b) creşterea în acelaşi sens a efectului şi a fondului de salarii;
c) o creştere absolută a fondului de salarii;
d) înlocuirea pe aceleaşi posturi a salariaţilor în vârstă, cu cei tineri.
97. Salariul după timpul lucrat se numeşte salariu:

a) în regie;
b) în acord;
c) tarifar;
d) în cote procentuale.
98. Sistemele de stimulare Scanlon şi Ruker au în comun:

a) reducerea numărului de salariaţi;
b) creşterea salariului prin creşterea productivităţii muncii;
c) diminuarea valorii adăugate;
d) încurajarea consumului de materii prime.
99. Întrebările nestabilite anterior sunt specifice interviului:

a) nestructurat;
b) structurat;
c) încrucişat;
d) semistructurat.
115
Carmen RADU
100. Metoda TQM se aplică în special la evaluarea din partea:

a) propriei persoane (autoevaluare);
b) şefului de compartiment;
c) managerului general;
d) clienţilor interni şi externi.
101. Tipul convenţional din teoria lui Holland preferă activităţi:

a) ordonate, supuse regulilor;
b) ambigue şi nesistematice;
c) care implică informarea şi ajutorarea altora;
d) de comandă şi control.
102. Teoria lui Schein nu vizează:

a) competenţa tehnică / funcţională;
b) competenţa managerială;
c)siguranţa;
d) dependenţa funcţională.
103. Se află în antiteză în teoria lui Holland:

a) tipul convenţional cu cel artistic;
b) tipul artistic cu cel social;
c) tipul convenţional cu cel realist;
d) tipul realist cu cel întreprinzător.
104. Teoria realizării nevoilor:

a) a fost elaborată de Adams;
b) aparţine lui McClelland şi explică nevoile de dezvoltare, de afiliere şi de putere;
c) nu mai este valabilă în prezent;
d) se bazează pe trei concepte: stimuli, răspuns şi recompense.
105. În rândul teoriilor cognitive se numără:

a) teoria ERD şi teoria aşteptărilor;
b) modelul lui Vroom şi modelul lui Heider;
c) teoria aşteptărilor şi modelul lui Lawler şi Porter;
d) teoria echităţii şi modelul lui Blake-Mouton.
106. Conceptele economice întâlnite în teoriile cognitive se referă la:

a) aşteptare, instrumentalitate, valenţă;
b) dificultatea sarcinii, abilităţi, efort;
c) stimuli, răspuns, recompense;
d) efort, performanţă, curiozitate.
107. Motivarea:
a) poate fi materială şi morală;
b) îşi pierde din importanţă prin observarea comportamentelor salariaţilor;
c) nu se face în scopul identificării gradului de îndeplinire a sarcinilor de către
angajaţi;
d) neglijează obiectivele organizaţionale, psihologice şi procedurale.
116
108. Evaluarea performanţelor:

a) este un proces informal, desfăşurat prin proceduri standardizate;
b) reprezintă modalitatea oficială de observare a comportamentului salariaţilor;
c) constituie fundamentul motivării angajaţilor;
d) are o serie de obiective organizaţionale, psihologice şi procedurale.
109. Pregătirea profesională se încheie:

a) odată cu terminarea şcolii;
b) odată cu încheierea etapei de ucenicie;
c) după primii trei ani de vechime în muncă;
d) prin încetarea vieţii active.
110. Procesul de pregătire profesională nu include:

a) practica în producţie;
b) educaţia profesională;
c) formarea profesională propriu-zisă;
d) ocuparea postului de muncă dorit de către individ.
111. Relaţia dintre post şi organizaţie impune:

a) să nu existe oportunităţi pentru instruire;
b) să acorde şanse de promovare;
c) neparticipare salariaţilor;
d) ambiguitate în cerinţele postului.
112. Postul nu reprezintă un ansamblu de:

a) obiective;
b) sarcini;
c) metode coercitive de impunere;
d) responsabilităţi
113. Postul presupune interacţiunea dintre:

a) salariat şi manager;
b) om şi maşină;
c) utilaje şi tehnologie;
d) manager şi firmă.
114. Postul nu este caracterizat prin:

a) universalitate;
b) autoritate;
c) responsabilitate;
d) atribuţii şi sarcini ce revin titularului
115. Sarcina nu reprezintă o instrucţiune:

a) simplă;
b) precisă;
c) nedefinită;
d) uşor de realizat.
117
Carmen RADU
116. Responsabilitatea nu este:

a) cerută;
b) impusă;
c) necesară;
d) identică cu autoritatea.
117. Crearea de noi posturi de muncă este o atribuţie specifică:

a) managementului organizaţiei;
b) sindicatelor;
c) salariaţilor din posturile de execuţie;
d) consiliului de administraţie.
118. Nu este un element comun tuturor posturilor:

a) denumirea;
b) obiectivele urmărite de concurenţi;
c) nivelul ierarhic;
d) autoritatea acordată sau limitele de competenţă.
119. Analiza postului vizează:

a) simplificarea muncii;
b) acordarea de responsabilităţi limitate;
c) diminuarea salariului;
d) subminarea autorităţii.
120. Organizarea ştiinţifică a muncii nu poate fi caracterizată pe baza principiului:

a) separării sarcinilor;
b) descompunerii operaţiilor;
c) analizei salariului;
d) analizei mişcărilor.
121. Analiza orientată pe post are în vedere:

a) cerinţele umane necesare ocupării postului;
b) sarcinile presupuse prin ocuparea postului;
c) modificarea totală în timp a postului;
d) lucrul în condiţii de stres.
122. Nu este o cerinţă umană necesară postului:

a) modul de judecată;
b) uşurinţă în învăţare;
c) apartenenţa la o anumită religie;
d) răbdarea.
123. Cea mai concludentă formă de analiză a postului este:

a) observarea;
b) interviul;
c) chestionarul;
d) analiza documentelor.
118
124. Întrebările din cadrul chestionarului pentru analiza postului nu sunt:

a) scurte;
b) retorice;
c) logice;
d) deschise.
125. Un post bine definit trebuie să:

a) nu utilizeze aptitudinile individuale;
b) implice un domeniu vag de îndatoriri şi responsabilităţi;
c) ofere oportunităţi de învăţare şi dezvoltare;
d) conţină sarcini puţine şi repetitive.
126. Modelul conceptual de proiectare a postului nu are în vedere:

a) factorul financiar;
b) factorul uman;
c) factorul tehnic;
d) sarcina postului.
127. Temperamentul reprezintă:

a) forma de manifestare a personalităţii;
b) însuşirile fizice şi psihice cu ajutorul cărora salariatul poate realiza o lucrare;
c) posibilităţi fizice pe care salariatul le posedă;
d) cunoştinţele dobândite în timp.
128. Temperamentul melancolic este specific:

a) tipului puternic, echilibrat şi mobil;
b) tipului puternic, neechilibrat;
c) tipului puternic, echilibrat dar mai puţin mobil;
d) tipului slab, lipsit de energie.
129. Testele de atitudine urmăresc:

a) formarea instrumentelor de adaptare;
b) modalităţi de a reacţiona verbal sau comportamental;
c) măsurarea tensiunilor ce apar la nivelul grupurilor mici;
d) aprecierea volumului de cunoştinţe asimilate într-un anumit domeniu de activitate.
130. Tipul de recrutare generală în funcţie de domeniul de aplicare vizează:

a) anunţuri în presă;
b) funcţii de conducere;
c) munci calificate;
d) activităţi necalificate.
131. Prin strategiile de recrutare, managerii nu vizează:

a) alegerea de pe piaţa muncii a numărului potrivit de solicitanţi;
b) asigurarea necesarului cantitativ de candidaţi;
c) alegerea doar a candidaţilor cu studii superioare;
d) reţinerea candidaţilor cel mai bine pregătiţi din punct de vedere profesional.
119
Carmen RADU
132. Cea mai importantă sursă de recrutare o reprezintă:

a) populaţia inaptă;
b) populaţia vârstnică cu experienţă;
c) şomerii necalificaţi;
d) tinerii.
133. Recrutarea internă presupune pentru salariat:

a) schimbarea postului;
b) cheltuieli suplimentare de adaptare;
c) schimbarea organizaţiei;
d) un nou management general.
134. Recrutarea nu presupune:

a) sugestii ale colaboratorilor;
b) testarea salariaţilor care acceptă postul;
c) repercusiuni asupra salariatului care nu acceptă noul post;
d) discuţii între manager şi salariatul vizat pentru ocuparea postului.
135. Salariaţii cu vechime au faţă de schimbare în general o poziţie:

a) rigidă;
b) deschisă;
c) defensivă;
d) umilă.
136. Pentru locurile de muncă cu o complexitate scăzută, resursele umane:

a) sunt dificil de procurat;
b) sunt foarte scumpe;
c) sunt uşor de găsit;
d) necesită salarii prea mari.
137. Firmele mici practică o recrutare:

a) extensivă;
b) prin departamentul de resurse umane;
c) exclusiv din rândul adulţilor cu experienţă;
d) intensivă, bazată pe intuiţie.
138. Prin selecţie nu se urmăresc posibilităţile candidaţilor de ordin:

a) fizic;
b) financiar;
c) psihic;
d) informaţional.
139. Măsurarea aptitudinilor cerute de profesie nu se realizează prin:

a) interviul pentru angajare;
b) testare practică;
c) verificarea referinţelor;
d) verificarea avizelor intermediare.
120
140. Selecţia în vederea orientării profesionale presupune:

a) departajarea candidaţilor admişi de cei respinşi;
b) alegerea din rândul celor recrutaţi a celor care sunt propuşi pentru ocuparea unor
posturi cu responsabilităţi superioare;
c) stabilirea unor concordanţe între oameni şi profesii;
d) formarea unui grup de salariaţi avuţi în vedere în cazul dezvoltării activităţii firmei.
141. Încadrarea de probă nu poate dura:

a) 5 zile;
b) 30 de zile;
c) 6 luni;
d) 4 ani.
142. Nu este etapă obligatorie la încadrarea în muncă:

a) introducerea salariatului în organizaţie;
b) acomodarea angajatului în cadrul organizaţiei;
c) primirea unui salariu compensator;
d) administrarea rolului.
143. Orientarea profesională nu vizează pe cei:

a) inapţi de muncă;
b) şomerii;
c) deja angajaţi;
d) care doresc să avanseze.
144. Formularele de angajare „închise” pretind informaţii:

a) sub formă de opinii personale;
b) de rutină;
c) referitoare la calificare;
d) referitoare la experienţa profesională.
145. Productivitatea muncii nu se poate obţine prin:

a) formare profesională;
b) majorarea îndatoririlor profesionale;
c) mobilitatea resurselor umane;
d) motivarea salariaţilor.
146. Dacă stagiul de pregătire profesională nu depăşeşte 2 ore zilnic, salariatul va primi:
a) jumătate din salariul cuvenit;
b) un sfert din salariu;
c) salariul întreg;
d) un spor la salariu.
147. După conţinutul lor metodele didactice nu pot fi:

a) clasice;
b) moderne;
c) istorice;
d) active.
121
Carmen RADU
148. Nu este funcţie a motivaţiei:

a) funcţia de orientare generală;
b) funcţia de direcţionare;
c) orientarea selectivă şi activă;
d) activitatea involuntară
149. Este metodă subiectivă de măsurare a performanţelor:

a) metoda rangurilor;
b) măsurarea producţiei;
c) volumul vânzărilor exprimat în unităţi monetare;
d) datele de personal.
150. Pentru grupuri mari de subiecţi evaluaţi se utilizează:

a) compararea pe perechi;
b) compararea pe întregul grup;
c) distribuţia forţată;
d) nici una dintre variante.
122
RĂSPUNSURI
RĂSPUNSURI PARTEA I
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV
Nr. grilă Răspuns Nr. Grilă Răspuns Nr. grilă Răspuns

1 b 70 b 139 c
2 d 71 d 140 a
3 a 72 b 141 a
4 c 73 c 142 b
5 b 74 a 143 b
6 c 75 d 144 b
7 b 76 d 145 c
8 a 77 b 146 b
9 d 78 c 147 b
10 c 79 b 148 d
11 d 80 a 149 c
12 b 81 b 150 a
13 a 82 c 151 c
14 d 83 d 152 a
15 a 84 b 153 c
16 b 85 c 154 d
17 d 86 a 155 c
18 c 87 b 156 b
19 b 88 c 157 a
20 a 89 d 158 d
21 c 90 a 159 d
22 b 91 a 160 c
23 d 92 c 161 c
24 c 93 c 162 c
25 a 94 b 163 a
26 c 95 c 164 b
27 b 96 d 165 a
28 b 97 c 166 d
29 a 98 d 167 b
30 c 99 b 168 d
31 b 100 d 169 a
32 a 101 c 170 b
33 a 102 a 171 a
34 c 103 a 172 a
35 c 104 c 173 a
36 b 105 a 174 a
37 a 106 b 175 a
38 d 107 b 176 d
39 a 108 d 177 b
40 b 109 a 178 a
41 d 110 d 179 d
123
42 c 111 b 180 b
43 c 112 b 181 a
44 b 113 c 182 c
45 a 114 b 183 a
46 d 115 d 184 d
47 a 116 c 185 a
48 c 117 c 186 d
49 a 118 d 187 a
50 b 119 a 188 b
51 c 120 c 189 c
52 d 121 c 190 a
53 a 122 c 191 d
54 b 123 a 192 a
55 d 124 d 193 b
56 a 125 d 194 d
57 c 126 c 195 a
58 b 127 d 196 c
59 c 128 a 197 c
60 d 129 b 198 a
61 b 130 d 199 c
62 d 131 c 200 c
63 d 132 b
64 a 133 c
65 c 134 d
66 b 135 b
67 c 136 d
68 c 137 a
69 a 138 d
124
RĂSPUNSURI PARTEA A II-A
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA II – MANAGEMENT PUBLIC

1 a 46 a 91 c
2 b 47 b 92 c
3 c 48 b 93 a
4 d 49 c 94 d
5 a 50 c 95 b
6 a 51 d 96 c
7 b 52 d 97 a
8 b 53 a 98 a
9 c 54 a 99 c
10 c 55 b 100 a
11 d 56 b 101 d
12 d 57 c 102 c
13 a 58 c 103 b
14 a 59 d 104 a
15 b 60 d 105 b
16 b 61 c 106 a
17 c 62 a 107 c
18 c 63 b 108 a
19 d 64 c 109 c
20 d 65 d 110 a
21 b 66 b 111 a
22 c 67 a 112 c
23 d 68 c 113 c
24 a 69 a 114 c
25 a 70 d 115 b
26 a 71 b 116 d
27 b 72 c 117 b
28 b 73 b 118 a
29 c 74 b 119 c
30 c 75 c 120 c
31 d 76 a 121 a
32 d 77 d 122 b
33 a 78 a 123 d
34 a 79 a 124 d
35 b 80 b 125 b
36 b 81 a 126 c
37 c 82 a 127 b
38 c 83 b 128 b
39 d 84 b 129 a
40 d 85 c 130 a
41 c 86 b 131 a
42 d 87 d 132 d
43 a 88 a 133 a
44 b 89 b 134 c
45 a 90 a 135 a
125
136 a 143 b 150 a

137 b 144 a 151 a
138 a 145 a 152 a
139 a 146 b 153 a
140 b 147 c 154 b
141 a 148 a 155 a
142 b 149 d 156 a
157 a
126
RĂSPUNSURI PARTEA A III-A
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA III – FINANȚE PUBLICE

1 d 46 d 91 c
2 a 47 b 92 b
3 b 48 a 93 b
4 a 49 a 94 a
5 b 50 a 95 a
6 c 51 b 96 b
7 a 52 a 97 a
8 d 53 b 98 b
9 a 54 c 99 a
10 b 55 c 100 d
11 b 56 a 101 b
12 d 57 a 102 b
13 c 58 a 103 c
14 b 59 a 104 d
15 d 60 a 105 b
16 b 61 a 106 a
17 c 62 b 107 a
18 b 63 d 108 b
19 b 64 c 109 b
20 a 65 d 110 b
21 c 66 d 111 a
22 a 67 c 112 d
23 b 68 c 113 c
24 a 69 c 114 c
25 a 70 d 115 c
26 a 71 d 116 a
27 b 72 b 117 b
28 b 73 a 118 b
29 d 74 c 119 b
30 a 75 d 120 d
31 d 76 a 121 a
32 a 77 b 122 a
33 a 78 b 123 a
34 a 79 b 124 d
35 d 80 d 125 c
36 d 81 a 126 d
37 b 82 c 127 d
38 a 83 d 128 d
39 b 84 d 129 d
40 a 85 c 130 b
41 b 86 d 131 c
42 d 87 a 132 a
43 b 88 d 133 b
44 a 89 b 134 b
127
45 d 90 d 135 b
136 c 181 c 226 a

137 b 182 c 227 b
138 d 183 a 228 a
139 a 184 b 229 a
140 d 185 d 230 d
141 c 186 b 231 d
142 c 187 a 232 a
143 c 188 c 233 b
144 a 189 a 234 a
145 a 190 a 235 b
146 a 191 b 236 a
147 d 192 b 237 b
148 c 193 a 238 b
149 b 194 c 239 c
150 b 195 c 240 d
151 a 196 c 241 a
152 c 197 c 242 d
153 a 198 a 243 a
154 b 100 a 244 c
155 a 200 a 245 d
156 d 201 a 246 c
157 a 202 a 247 c
158 c 203 b 248 c
159 b 204 a 249 d
160 a 205 a 250 b
161 d 206 a
162 b 207 c
163 b 208 b
164 d 209 c
165 a 210 c
166 a 211 b
167 c 212 c
168 c 213 a
169 c 214 b
170 b 215 c
171 a 216 a
172 c 217 c
173 a 218 d
174 c 219 d
175 d 220 a
176 a 221 d
177 c 222 d
178 a 223 b
179 a 224 b
180 a 225 c
128
RĂSPUNSURI PARTEA A IV-A
RĂSPUNSURI GRILE PARTEA IV – MANAGEMENTUL
RESURSELOR UMANE ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
Nr. grilă Răspuns Nr. grilă Răspuns Nr. grilă Răspuns

1 d 51 b 101 a
2 a 52 a 102 d
3 d 53 d 103 a
4 d 54 c 104 b
5 d 55 a 105 c
6 a 56 d 106 a
7 d 57 a 107 a
8 c 58 a 108 c
9 a 59 d 109 d
10 b 60 b 110 d
11 d 61 b 111 b
12 b 62 d 112 c
13 a 63 c 113 b
14 c 64 d 114 a
15 c 65 d 115 c
16 a 66 a 116 d
17 a 67 d 117 a
18 b 68 c 118 b
19 b 69 a 119 a
20 c 70 b 120 c
21 d 71 b 121 b
22 b 72 c 122 c
23 a 73 b 123 d
24 d 74 d 124 b
25 d 75 c 125 c
26 b 76 b 126 a
27 c 77 c 127 a
28 c 78 a 128 d
29 c 79 d 129 b
30 a 80 c 130 c
31 b 81 b 131 c
32 a 82 c 132 d
33 b 83 d 133 a
34 b 84 d 134 c
35 d 85 d 135 a
36 a 86 b 136 c
37 c 87 b 137 d
38 b 88 c 138 b
39 c 89 a 139 d
40 a 90 c 140 b
41 c 91 a 141 d
42 a 92 c 142 c
43 d 93 d 143 a
44 d 94 b 144 b
129
Nr. grilă Răspuns Nr. grilă Răspuns Nr. grilă Răspuns
45 b 95 c 145 b
46 a 96 d 146 c
47 a 97 a 147 c
48 b 98 b 148 d
49 a 99 a 149 a
50 d 100 d 150 c
130

Administratie Publica - Teste Pentru Licenta - 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Administratie Publica - Teste Pentru Licenta - 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sica Stanciu Petre Popeangă

Carmen Radu Elena Emilia Ştefan

TESTE PENTRU LICENŢĂ

Universitatea „Nicolae Titulescu”

Cuvânt înainte ............................................................................................................................ 6

PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV ................................................................................. 7

PARTEA a II-a - MANAGEMENT PUBLIC ......................................................................... 38

PARTEA a III-a - FINANŢE PUBLICE ................................................................................. 61

PARTEA a IV-a - MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ADMINISTRAȚIA

RĂSPUNSURI ....................................................................................................................... 123

RĂSPUNSURI GRILE PARTEA I - DREPT ADMINISTRATIV...................................... 123

RĂSPUNSURI GRILE PARTEA II – MANAGEMENT PUBLIC ..................................... 125

RĂSPUNSURI GRILE PARTEA III – FINANȚE PUBLICE ............................................. 127

RĂSPUNSURI GRILE PARTEA IV – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN

Lucrarea Administraţie publică – Teste pentru licenţă se adresează absolvenţilor

1. Actul administrativ reprezintă:

2. Manifestarea de voinţă ce fundamentează un act administrativ:

3. Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate aflată:

4. Caracterul unilateral al actului administrativ:

5. Contractele administrative se caracterizează prin:

6. Actele administrative individuale:

7. Executarea din oficiu a actelor administrative înseamnă că:

8. Activitatea de ştampilare a unui document reprezintă:

9. Operaţiunile anterioare emiterii actului administrativ sunt:

10. Avizul consultativ este acela care:

12. Prezumţia de autenticitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

13. Prezumţia de veridicitate a unui act administrativ se referă la faptul că:

14. Actele administrative normative produc efecte juridice de regulă, de la momentul:

15. Actul administrativ cu caracter individual produce efecte juridice de la momentul:

16. Revocarea actelor administrative reprezintă:

18. Inexistenţa actului administrativ:

20. O caracteristică esenţială a actului administrativ nul este aceea că:

21. Contractele administrative sunt, potrivit legii contenciosului administrativ nr.554/2004:

22. Contractele administrative se încheie:

23. Părţile în contractul de concesiune se numesc:

24. Preţul concesiunii se numeşte:

25. Care afirmație este adevărată:

26. În sensul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, nesoluționarea în termenul

28. Bunurile de retur sunt:

30. Prezumţiile care dau forţa probantă a actului administrativ sunt:

31. Care afirmație este adevărată:

32. Organul administrativ- jurisdicţional este:

33. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:

35. Actul administrativ este forma juridică cea mai importantă:

36. Pentru valabilitatea unui act administrativ:

37. Anularea unui act administrativ atrage după sine:

39. Punerea în executare a actului inexistent de către organele administraţiei publice:

40. Un act administrativ poate ieşi din vigoare ca urmare a:

41. Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare

42. Cea mai uşoară formă de sancţiune administrativ-disciplinară, aferentă răspunderii

44. Constituie sancţiune disciplinară aplicată funcţionarului public:

45. Constituţia României stabileşte răspunderea patrimonială a statului pentru:

47. Mandatul primarului se suspendă de drept:

48. Funcţionarul public chemat în proces pentru atragerea răspunderii administrativ-

50. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

51. Sunt sancţiuni contravenţionale principale:

52. Care dintre următoarele categorii de subiecte nu răspund contravenţional:

53. Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se

54. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:

55. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

56. Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de

57. Atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie lipsa următoarelor menţiuni:

59. Avertismentul poate fi aplicat: