MANAGEMENT PUBLIC

Sunt două teme importante :

1. Procesul de conducere în sectorul public ;
2. Resursele umane în sectorul public.

Elementele de conceptie si concept (sunt 10 teme de pregătit pentru examenul de licentă).

Intrebările au 3 variante de răspuns cu o singură variantă corectă.

Procesul de conducere în sectorul public în 2007. Definirea si caracterizarea procesului de

conducere (Tema nr. 4).
Prognoza – tipuri pe termen lung si ajung până la 30 de ani, mediu. Programul se întinde
până la 10 ani. Planul – 3 ani.
Definirea procesului de conducere.

1. Procesul de conducere poate fi :

a. proces de executie ;
b. proces decizional ;
c. un proces în care sunt interconditionate activitătile de executie si activitătile de
conducere.

2. Teoria procesului conducerii se defineste prin aplicarea principiilor enuntate de :

a. Henry Fayol ;
b. Corneliu Rusu ;
c. Vagu si Dumitru ;
d. legislatia în vigoare.

3. Definim ca principii ale managementului următoarele :

a. ordinea, echitatea si stabilitatea ;
b. delegarea de autoritate ;
c.subsidiaritatea.

4. Procesul de conducere este definit de următoarele faze :

a. faza integrată ;
b. fazele previzională de operationalizare si finală ;
c. faza de distributie ierarhică în interiorul organizatiei.

5. Procesul de conducere este definit prin următoarele functii :

a. previziune, organizare si decizie ;
b. previziune, organizare, antrenare-declansare a actiunii, coordonare ;
c. previziune, organizare, antrenare-declansare a actiunii, coordonare si control-reglare.

6. Functia de previziune se defineste ca :

a. functia procesului de conducere ;
b. ca o functie a procesului decizional ;
c. ca o functie a planificării.

1
7. Instrumentele prin care se realizează functia de previziune pot fi :
a. prognoza, planificarea, programarea ;
b. programarea si planifcarea ;
c. prognoza si planificarea.

8. Cerintele exercitării functiei de previziune sunt identificate în următoarele actiuni :

a. folosirea eficientă a specialistilor, organizarea bună a sistemului informational ;
b. previzionarea la fiecare nivel ierarhic ;
c. alegerea domeniilor de priorităti.

9. Prin ce se defineste logica managerială :

a. prin obiectiv ;
b. prin actiune ;
c. prin resursă financiară.

10. Functia de previziune presupune următoarele activităti :

a. identificare, prefigurare si stabilire obiective ;
b. prefigurare procese si fenomene ;
c. stabilirea obiectivelor.

11. Prognoza este elaborată pe următoarele orizonturi de timp :

a. perspectivă lungă ;
b. trecut ;
c. actual.

12. Diferenta între prognoză si plan o stabilim prin următoarele caracteristici :

a. metodele de dimensionare ;
b. gradul de precizie si de specializare ;
c. gama indicatorilor folositi, metodele de dimensionare si gradul de precizie.

13. Prognozele se pot clasifica în functie de :

a. domeniul prognozat si orizont de timp ;
b. sferă de cuprindere si orizont de timp ;
c. domeniul prognozat, sferă de cuprindere, orizont de timp.

14. Planificarea reprezintă :

a. instrument al procesului de conducere ;
b. functie a procesului e conducere ;
c. instrument al functiei de previziune.

15. Planificarea se defineste prin următoarele etape :

a. stabilirea obiectivelor ;
b. constientizarea oportunitătilor ;
c. constientizarea oportunitătilor, stabilirea obiectivelor, evaluarea premiselor, compararea
alternativelor, alegerea, formularea planurilor si dimensionarea bugetelor.

16. Planificarea este dependentă de următoarele variabile :

a. dimensiunea organizatiei si domeniul de referintă ;
b. domeniul de referintă si scopurile urmărite ;
c. dimensiunea organizatiei, domeniul de referintă si scopurile organizatei.
2
17. Principiile care stau la baza elaborării planurilor pot fi :
a. principiul premiselor planificării si principiul factorului limitator ;
b. principiul angajamentului si principiul cadrului strategic si de orientări ;
c. principiul premiselor planificării si principiul cadrului strategic si de orientări.

18. Principiile care asigură reusita activitătii de planificare pot fi :

a. principiul factorului limitator si principiul schimbării dirijate ;
b. principiul angajamentului si principiul factorului limitator ;
c. principiul factorului limitator, principiul angajamentului, principiul flexibilitătii,
principiul schimbării dirijate.

19. Koontz defineste ca principii ale planificării următoarele :

a. principiul angajării si principiul flexibilitătii ;
b. principiul contributiei la obiective si principiul primar al planificării ;
c. principiul flexibilitătii si principiul primar al planificării.

20. Ineficienta planificării este determinată de :

a. lipsa claritătii scopurilor si obectivelor ;
b. inexistenta comunicării ;
c. inexistenta unei legislatii de specialitate.

21. Programarea reprezintă :

a. repartitie pe obiective ;
b. ierarhizarea obiectivelor ;
c. repartizarea si ierarhizarea obiectivelor si repartitia în spatiu, precum si coordonarea
activitătilor.

22. Functia de organizare este :

a. functia procesului de conducere ;
b. functia institutiilor publice ;
c. functia procesului decizional.

23. Elementele structurale ale organizatiei publice sunt :

a. fisa postului, nivelurile ierahice, ponderea ierahică ;
b. organigrama, ROF, regulamentul de ordine interioară ;
c. organigrama, compartimentele de muncă, posturile si fisele posturilor aferente , nivelurile
ierarhice, ponderea ierarhică, rangul ierarhic, bugetul de venituri si cheltuieli, planul de
investitii ;
d. organigrama, compartimentele de muncă, posturile si fisele posturilor aferente,
niveluirile ierarhice, ponderea ierarhică, rangul ierarhic, ROF, regulamentul de
organizare interioară, statul de functiuni.

24. Proiectarea si reproiectarea unei structuri organizationale are la bază următoarele

principii :
a. principiul obiectivului, principiul specializării, principiul coordonării ;
b. principiul autoritătii, principiul responsabilitătii, principiul definirii, principiul
corespondentei, principiul limitei de control ;
c. principiul echilibrului, principiul continuitătii ;
d. toate principiile enuntate la a, b si c.

3
25. Structura de organizare este :
a. un ansamblu de relatii si functii ;
b. un ansamblu de instrumente ;
c. un ansamblu de activităti.

26. Structura de organizare se caracterizează prin :

a. specializare, coordonare si formalizare ;
b. coordonare, formalizare si subsidiaritate ;
c. specializare, coordonare.

27. Elementele structurale prin care se defineste structura unei organizatii pot fi :
a. specificatiile postului si principiile departamentării ;
b. ponderea ierarhică si delegarea de autoritate ;
c. a + b.

28. Functia de coordonare se caracterizează prin :

a. perfectionarea stilului si metodelor de conducere ;
b. echilibru între departamente ;
c. delegarea de autoritate.

29. Functia de control-reglare reprezintă :

a. o functie a procesului de conducere ;
b. o proiectare a unor tablouri de bord bine structurate ;
c. o practică a principiului exceptiei în analiza si prelucrarea informatiilor.

Resurse umane
Functie si functionare
Definitie (în brosură). Managerul public, gestiunea functiei publice.

30. Cadrul de reglementare a functiei publice în România este definit prin :

a. legislatie specifică ;
b. Constitutia României ;
c. sistemul legislativ românesc privind functia si functionarul public.

31. Functia publică se defineste prin :

a. totalitatea de atributii pt. realizarea unui serviciu public ;
b. atributii si responsabilităti stabilite în temeiul legii, scopul realizării prerogativelor de
putere publică de către administratia centrală, administratia locală si autoritătile
administrative autonome ;
c. totalitatea de competente pentru satisfacerea unei nevoi publice.

32. Functionarul public este :

a. ocupantul postului ;
b. persoana numită în conditiile legii într-o functie publică ;
c. persoana care s-a prezentat la concurs pentru ocuparea functiei publice.

4
33. Functiile publice în România se clasifică corespunzător nivelurilor de responsabilitate
astfel :
a. functii publice de stat ;
b. functii publice teritoriale ;
c. functii publice locale ;
d. functii publice de conducere ;
e. functii publice de stat, functii publice teritoriale si functii publice locale.

34. După natura atributiilor titularului functiei publice acestea se clasifică în :

a. functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici ;
b. functii publice de executie si functii publice de conducere ;
c. a + b.

35. Elementul fundamental al clasificării îl constituie :

a. descrierea fisei postului ;
b. descrierea postului ;
c. alte elemente considerate ca factori de influentă pentru ocuparea postului.

36. După nivelul studiilor functiile publice sunt clasificate astfel :

a. functii publice de la clasa 1 până la clasa 3 inclusiv ;
b. functii publice a căror ocupare solicită studii universitare de licentă ;
c. functii publice a căror ocupare cer studii liceale.

37. Criteriul competentelor functiilor publice stabileste următoarele categorii de functii :

a. functii publice de executie si functii publice specifice ;
b. functii publice de conducere si functii publice specifice ;
c. functii publice generale si functii publice specifice.

38. Managerul public este definit ca :

a. ocupantul unei functii publice speciale ;
b. ocupantul postului de administrator public ;
c. ocupantul unei functii publice de conducere.

39. Legislatia românească stabileste următoarele categorii de functionari publici cu statute

speciale :
a. Parlamentul, administratia prezidentială si consiliul legislativ ;
b. serviciile diplomatice si consulare, autoritatea vamală, politia si alte structuri ale
Ministerului Reformei Administratiei Publice si Internelor ;
c. alte servicii publice stabilite prin lege + a si b.

40. Functia publică este definită prin două sensuri :

a. sens material-functional si sens organic ;
b. totalitatea atributiilor functiilor de conducere ;
c. totalitatea atributiilor functiilor publice.

41. Managementul functiei publice este reprezentat în instrumentul de planificare prin :

a. plan de ocupatii ;
b. plan de carieră ;
c. a si b.

5
42. Planul de ocupare a functiilor publice se realizează în conformitate cu :
a. Constitutia României ;
b. politica de personal a institutiei publice ;
c. statutele speciale ale unor categorii de functionari publici ;
d. evolutia demografica a României în ultimii 5 ani si viitorii 5 ani ;
e. potrivit reglementărilor Legii nr. 188/1999, art. 21.

43. Planul de ocupare se elaborează :

a. trimestrial ;
b. semestrial cu modificări aferente ;
c. anual.

44. Cine aprobă Planul de ocupare ?

a. Consiliul local ;
b. Consiliul judetean ;
c. Guvernul României.

45. Rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici este acela de a transmite proiectul
planului de ocupare a functiilor publice :
a.autoritătilor si institutiilor publice din administratia publică locală ;
b. ministerului de resort ;
c. în conformitate cu prevederile legale.

46. Functia de antrenare si declansare a actiunii este o functie :

a. a organizatiei publice ;
b. a procesului de conducere ;
c. a politicii de personal.

47. Functia de antrenare si functia de declansare a actiunii reprezintă :

a. proces de capacitate si antrenare a angajatilor ;
b. proces de motivare a angajatilor ;
c. proces de sanctionare a angajatilor.

48. Mecanismele prin care se realizează motivarea functionarului public sunt considerate :
a. egocentrice ;
b. dependente de interesul material personal ;
c. exocentrice ;
d. de apartenentă la institutie ;
e. egocentrice si exocentrice.

49. Aprecierea este considerată ca factor al motivării atunci când este formată din
următoarele elemente :
a. informare si atentie ;
b. politete si ascultare ;
c. mici gesturi ;
d. felicitări si critici ;
e. toate aceste elemente.

6
50. Reusita exercitării functiei de antrenare si declansare a actiunii depinde de îndeplinirea
următoarelor cerinte :
a. antrenarea si motivarea personalului ;
b. repartizarea echitabilă a sarcinilor si responsabilitătilor ;
c. realizarea unui sistem informational corespunzător ;
d. realizarea unor obiective realiste concepute si a unor termene realiste de realizare ;
e. adaptarea stilului si metodelor de conducere la natura si specificul fiecărei situatii ;
f. echilibrarea răspunderii cu autoritatea încredintată ;
g. toate punctele anterioare.

Tema 10 (Cartea de “Management public”din 2006 – Proces decisional).

51. Mediul deciziei este definit prin :

a. teoria comportamentalistă ;
b. teoria organizării ;
c. teoria relationistă a factorilor endogeni si exogeni ai organizatiei.

52. Conceptele fundamentale ale deciziei în organizatiile publice sunt :

a. modelul decizional clasic si modelul organizational ;
b. modelul organizational si modelul politic ;
c. modelul decizional clasic, organizational si politic.

53. Organizatia este considerată ca factor de influentă :

a. asupra decidentului ;
b. asupra deciziilor prin mecanisme ;
c. asupra decidentului si asupra deciziilor prin mecanismele sale.

54. Practica demonstrează utilizarea a două mecanisme decizionale :

a. mecanismul modelului analogic si cel al modelului inteligentă-modelare-alegere ;
b. mecanismul analogic si modelul celor 3 niveluri ;
c. modelul inteligentă-modelare-alegere si mecanismul modelului politic.

55. Procesul decizional presupune :

a. existenta decidentului, a obiectivului ce trebuie realizat a unei multimi de variante si a
unei perioade de timp la care trebuie să se raporteze ;
b. existenta decidentului si a unei organizatii ;
c. existenta decidentului, a variantelor de timp, a variantelor de rezolvare raportate la varianta
timp.

56. Deciziile se clasifică după :

a. orizont de timp, frecventă si sferă de cuprindere ;
b. frecventă, sferă de cuprindere si certitudinea realizării obiectivelor ;
c. orizont de timp, frecventă si certitudinea realizării obiectivelor.

57. Deciziile strategice se încadrează la :

a. clasificarea deciziilor după orizontul de timp corelat cu modelul piramidal traditional ;
b. după frecventa elaborării deciziei si modelul celor 3 niveluri ;
c. după certitudinea realizării obiectivelor si modelul celor 3 niveluri.

7
58. Abordarea managerială a deciziei instrumentează conceptele fundamentale de :
a. specializare, ierarhizare ;
b. ierarhizare, oficializare ;
c. a + b.

59. Procesul decizional constă în următoarele etape :

a. identificarea problemei, definirea variantelor, adoptarea deciziei, aplicarea deciziei ;
b. culegerea datelor privind problema identificată, prelucrarea acestora, adoptarea unei
variante si controlul aplicării deciziei ;
c. elaborarea variantelor pentru solutionarea problemei, compararea acestora ;
d. a + b + c.

60. Tipologia decizională în sistemul public este caracterizată de următoarele modele

decizionale :
a. decizia managerială ;
b. decizia politică ;
c. decizia juridică ;
d. toate 3 modelele.

61. Care este corelatia (corespondenta) între abordările manageriale si modelul piramidal
decizional ?
a. decizia politică si nivelul strategic ; decizia juridică si modelul tactic ; decizia
managerială si modelul operational ;
b. decizia strategică si decizia politică ; decizia juridică si nivelul tactic ; decizia operatională
si nivelul operational.