Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Documentul de importanta nationala din care decurg politicile poarte denumirea de:
a. Lege
b. Program de Guvernare
c. Strategie nationala
3. Functia de ... se refera la elaborarea colectiva, de catre actorii retelei, a regulilor si standardelor
menite sa schimbe comportamentul cetatenilor si al organizatiilor:
a. Orientare a consensului
b. Reglementare
c. Participare
24 Documentele de politici publice regasite pe plan intern, conform legislatiei in vigoare in materia
politicilor publice sunt:
a. Strategia, planul si propunerea de politica publica
b. Tactica, programul si propunerea de politica publica
c. Tactica, strategia si ghidurile nationale
33 Exprima orientarea generala aleasa pentru parcurgerea unei anumite etape in care sunt vizate
indeplinirea obiectivelor si programelor de perspectiva, prevazand caile si resursele necesare, dar
si circumstantele care vor trebui intrunite pentru atingerea acestora:
a. Propunerea de politica publica
b. Misiunea
c. Strategia
34 Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei politici este limitata
de:
a. Preferintele personale ale functionarilor publici
b. Preferintele personale ale actorilor publici
c. Cultura organizationala
35 Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei politici este limitata
de:
a. Reglementarile complicate pe care functionarii publici nu le pot stapani in totalitate
b. Simplificarea procedurilor
c. Coerenta normelor de aplicare
40 In situatia in care, pentru fiecare decizie majora, autoritatea/responsabilitatea este plasata la cel
mai de jos nivel la care toate variabilele relevante in procesul decizional sunt vizibile ne aflam in
prezenta:
a. Principiul vizibilitatii strategice
b. Principiului deconcentrarii
c. Principiului descentralizarii maxime
GRILE PP
3. Documentul de importanță națională din care decurg politicile poartă denumirea de:
a. Lege;
b. Program de Guvernare;
c. Strategie națională.
4. Conceptul care conturează, într-un mod coerent și precis, imaginea privitoare la direcția
principală de evoluție a unui anumit sector la nivel național, local sau regional pentru
următorii ani poartă denumirea de:
a. Misiune;
b. Strategie;
c. Viziune.
6. Reprezintă o stare dorită, un deziderat, un țel, un rezultat sau finalitatea unor acțiuni
într-un anumit domeniu, realizabil după o perioadă de timp bine definită:
a. Valoarea;
b. Strategia;
c. Obiectivul.
10. Tacticile vizează dezvoltarea politicii pe termen ……, respectiv realizarea obiectivelor
…..:
a. Scurt, operaționale;
b. Lung, generale;
c. Mediu, generale.
14. Cauzele care au dus la formarea anumitor tipare comportamentale de către funcționarii
publici sunt:
a. Reglementările neclare, preferințele personale și compasiunea acestora față de a numiți
solicitanți;
b. Mediul extern;
c. Coerența cadrului politicii.
22. Printre factorii care determină eșecul unei politici publice se regăsesc:
a. Competitivitatea din piață;
b. Obiectivele vag definite ale politicii respective și lipsa de coordonare dintre diferitele politici
publice;
c. Consistența cadrului de politică.
24. Instrumentul prin intermediul căruia sunt evaluate consecințe anumitor scopuri ale
politicilor publice formulate de guvern asupra funcționării administrațiilor descentralizate
este cunoscut sub denumirea:
a. Determinarea impactului administrativ;
b. Determinarea impactului social;
c. Determinarea impactului economic.
25. Conform abordării contingenței, concept introdus de Lawrence și Lorch în teoria
organizațională, în 1961, factorii care influențează procesul de implementare se
intercondiționează reciproc.
Acest lucru înseamnă că influența pozitivă exercitată de un factor:
a. Rămâne neschimbată indiferent de context;
b. Se modifică (devine neglijabilă sau negativă) într-un alt context, configurat de o reprezentare
diferită a celorlalți factori;
c. Contextul anulează orice tip de influență exercitată de factori.
26. Esența abordării contingenței constă în faptul că există ………, care afectează în mod
profund demersurile și practicile manageriale:
a. O singură variabilă de situație;
b. O multitudine de variabile de situație;
c. Un determinat de variabile de situație.
32. Din categoria factorilor care privesc caracterul schimbărilor urmărite prin politica
publică face parte:
a. Decalajul consistent dintre decizie și responsabilitate;
b. Comunicarea deficitară;
c. Neparticiparea la proiectarea procesului politicii.
33. Din categoria factorilor care privesc responsabilii schimbării face parte:
a. Reducerea pozițiilor ierarhice;
b. Scurtcircuitarea nivelului ierarhic;
c. Existența unui climat tensionat responsabilii schimbării.
37. O evoluție remarcabilă din perspectiva dezvoltării proceselor politicilor publice la care
participă o au organizațiile care au:
a. O cultură adaptivă;
b. O cultură bazată pe niveluri ierarhice;
c. O cultură arhaică.
39. Pe baza definiției culturii organizaționale și a politicii publice s-a imaginat următorul
scenariu:
a. Procesul politicilor publice este orientat spre viitor, iar cultura metaorganizației spre trecut;
b. Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizației spre viitor;
c. Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizației spre trecut.
41. Procesul politicilor publice se desfășoară optim în organizațiile care, în mare măsură,
au:
a. Un climat de colaborare care favorizează munca individuală;
b. Un climat de colaborare care favorizează munca în echipă;
c. Un climat competitiv.
42. Procesul politicilor publice se desfășoară optim în organizațiile care, în mare măsură,
sunt:
a. Mai birocratice;
b. Autonome;
c. Mai flexibile.
44. Dacă între valorile care stau la baza procesului unei politici publice și cele ale
organizației există un conflict, atunci este de așteptat ca politica publică să fie:
a. O reușită;
b. Un eșec;
c. O remediere a acestui conflict.
49. Valoarea reală pe termen lung a unei organizații publice este conferită de cunoștințele
acumulate de angajații acesteia și se exprimă prin:
a. Produsele și serviciile publice oferite societății;
b. Numărul angajaților;
c. Puterea decizională.
51. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazează organizația care învață este:
a. Gândirea liniară;
b. Gândirea sistematică;
c. Perspectiva individuală.
52. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazează organizația care învață este:
a. Învățarea în echipă;
b. Învățarea individuală;
c. Învățarea pin consultanță.
53. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazează organizația care învață este:
a. Gândirea procesuală;
b. Gândirea rațională;
c. Gândirea sistematică.
64. În sistemele structurate în rețea, Guvernarea capătă un sens mai larg, reprezentând:
a. Entitatea dominantă;
b. Efortul politic și de colaborare al tuturor actorilor din rețea;
c. Efortul managerial al structurilor administrației publice.
81. Pentru a face posibilă obținerea unei sinergii în rețea sau a unei situații de tipul câștig-
câștig trebuie să existe suficiente interese:
a. Convergente;
b. Divergente;
c. Conflictuale.
82. Funcția de ……. se referă la elaborarea colectivă, de către actorii rețelei, a regulilor și
standardelor menite să schimbe comportamentul cetățenilor și al organizațiilor.
a. Orientare a consensului;
b. Reglementare;
c. Participare.
83. Deoarece funcțiile de bază ale tuturor tipurilor de rețele se referă la dependență și
interdependență, reglementarea include:
a. Independența puterii;
b. Controlul puterii;
c. Neutralitatea.
85. Imaginea unui proces care avansează de la problemă la soluție a fost înlocuită cu
imaginea unui proces:
a. Liniar;
b. În spirală,
c. Incremental.
86. Un aspect important al proceselor decizionale, în structura de rețea este acela că:
a. Nu au un punct de plecare bine definit.
b. Au un orizont de timp bine estimat.
c. Nu sunt susceptibile de apariția unor noi soluții.
90. Concentrarea eforturilor asupra calității unei politici se înscrie într-un ciclul care
cuprinde:
a. Înțelegerea proceselor, monitorizarea proceselor, reducerea variațiilor, planificarea îmbunătățirii
continue;
b. Analiza proceselor, monitorizarea proceselor, creșterea variațiilor, planificarea îmbunătățirii
continue;
c. Stabilirea agendei de politici, creșterea variațiilor, planificarea îmbunătățirii continue.
93. O structură organizatorică, flexibilă, de tip proiect sau rețea necesită procese de natură:
a. Individuale;
b. Funcționale,
c. Interfuncționale.
95. Prin îmbunătățiri graduale, incrementale, pe bază de inovare sau reengineering se poate
face:
a. Evaluarea politicii publice;
b. Îmbunătățirea continuă a procesului politicii publice;
c. Monitorizarea politicii publice.
99. Modalitățile de cuantificare a rezultatelor activităților umane sunt dispuse de-a lungul
următoarelor planuri:
a. Măsurarea cât mai exactă a factorilor cu putere de influență asupra rezultatelor, estimarea
rezultatelor, aprecierea rezultatelor;
b. Estimarea factorilor cu putere de influență asupra rezultatelor, estimarea rezultatelor, aprecierea
rezultatelor;
c. Măsurarea cât mai exactă a factorilor cu putere de influență asupra intrărilor, estimarea
rezultatelor, aprecierea rezultatelor.
101. Estimarea este o metodă de cuantificare a cărei particularitate constă în faptul că:
a. Nici numitorul, nici numărătorul raportului eficiență / eficacitate nu pot fi măsurați;
b. Unul dintre termenii raportului este astfel exprimat încât să poată fi cuantificat, iar cel de-al
doilea este definit printr-o anumită raționalitate;
c. Ambii termenii ai raportului pot fi măsurați.
103. Rezultatul net, un prim criteriu ce se poate fi utilizat pentru evaluarea unei politici
publice este definit ca:
a. Raportul între creșterea consumului societății și creșterea veniturilor aceleiași societății;
b. Diferența între intrările și ieșirile din procesul politicilor publice;
c. Suma efectelor din lumea reală.
106. Pentru evaluarea unei politici, principalele elemente luate în considerare sunt:
a. Claritatea, consistența, valorile implicate, varietatea activităților vizate, operaționalitatea,
compatibilitatea cu alte politici;
b. Ambiguitatea, inconsistența, valorile asumate, omogenitatea activităților vizate,
operaționalitatea, compatibilitatea cu alte politici;
c. Ambiguitatea, inconsistența, valorile implicate, omogenitatea activităților vizate,
operaționalitatea, divergența cu alte politici.
107. Probabilitatea ca politica publică să fie acceptată de către cei care implementează
politica, de grupurile de interese și de publicul a cărui participare este necesară pentru a
translata politica în acțiune definește:
a. Fezabilitatea politică a politicii publice;
b. Consistența politicii publice;
c. Fezabilitatea economică a politici publice.
110. Ținând seama de faptul că, monitorizarea tuturor aspectelor asociate rezultatului real
nu este posibilă este propusă înlocuirea rezultatului real cu:
a. Rezultatul real probabil;
b. Rezultatul teoretic proiectat;
c. Rezultatul obținut.
111. Procesul care vizează alternativele în care rezultatele se obțin cu cele mai scăzute
costuri bugetare poartă denumirea de:
a. Evaluarea eficienței;
b. Evaluarea eficacității;
c. Economicitate.
112. În funcție de momentul ales pentru evaluarea politicii publice sunt distinse următoarele
forme:
a. Evaluarea prospectivă și evaluarea retrospectivă;
b. Evaluarea politică și evaluarea retrospectivă;
c. Evaluarea politică și evaluarea ex-ante.
128. Alegerea concretă a politicii publice pentru benchmarking și colectarea datelor sunt
activități ale următoarei etape a procesului de benchmarking analizat din perspectiva
ciclului PDCA:
a. Planificarea acțiunilor necesare inițierii benchmarking-ului;
b. Execuția acțiunii de observare și cercetare pe baza criteriilor stabilite în prima etapă;
c. Controlul datelor colectate.
130.Dezvoltarea statului birocratic a fost acompaniată de apariția a două mari teorii ale
statului:
a. Teoria mecanicistă și teoria organică;
b. Teoria mecanicistă și teoria public choice;
c. Teoria mecanicistă și teoria elitelor.
132.Una dintre variabilele care trebuie avută în vedere în cadrul analizei referitoare la
raportul centralizare/descentralizare este:
a. Măsurarea și demonstrarea performanței;
b. Gradul în care guvernul este implicat în menținerea diversității serviciilor la nivel național;
c. Optimizarea cadrului legislativ.
134.Birocrația s-a impus rapid și a câștigat un larg interes prin caracteristicile sale:
a. Flexibilitatea, permanența, ierarhia și practica;
b. Ierarhia, continuitatea, impersonalitatea și experiența;
c. Rigiditatea, discontinuitatea, impersonalitatea și practica.
136.Coalițiile constituite între birocrați și alți actori din arena politică, inclusiv grupuri
clientelare, alte agenții, parlamentari care prezidează comisii relevante poartă denumirea
de:
a. Politici guvernamentale;
b. Politici subguvernamentale;
c. Politici birocratice.
140.Se poate aprecia că în mod similar oamenilor de afaceri care caută ………….. profitului,
politicienii încearcă obținerea unui număr cât mai mare de voturi, iar birocrații urmăresc
………….. numărului de birouri.
a. Minimizarea, maximizarea;
b. Maximizarea, maximizarea;
c. Minimizarea, minimizarea.
145.Obținerea rețelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste
ipoteze este:
a. Identificarea obiectivelor comune;
b. Identificarea propriilor obiective;
c. Identificarea obiectivelor globale.
146.Obținerea rețelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste
ipoteze este:
a. Distribuția puterii;
b. Imperialismul;
c. Interdependența.
147.Obținerea rețelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste
ipoteze este:
a. Libertatea de acțiune;
b. Clientelismul;
c. Mediul în permanentă schimbare.
148.O condiție prealabilă pentru succesul rețelei este existența unui climat de:
a. Competitivitate;
b. Independență;
c. Încredere.
149. În literatura de specialitate au fost identificate mai multe sensuri pentru conceptul
“politică publică” printre care:
a. Decizie publică și strategie de implementare;
b. Instrument de guvernare;
c. Hotărâre judecătorească.
157. Din punct de vedere non-economic, o politică publică există pentru a răspunde
următoarelor exigențe:
a. Justiție distributivă;
b. Echilibrul claselor sociale;
c. Echilibru bugetar.
158. Argumentele care se aduc pentru a susține că existența bunurilor comune face necesară
intervenția publică sunt:
a. Asimetria informație
b. Iraționalitatea acțiunii colective;
c. Decalajele de dezvoltare dintre diferitele zone.
159. Argumentele care se aduc pentru a susține că existența bunurilor publice face necesară
intervenția publică sunt:
a. Fără intervenția publică, bunurile publice ar fi consumate numai de unii dintre membrii
societății;
b. Iraționalitatea acțiunii colective în ceea ce privește consumul bunurilor publice;
c. Fără intervenția publică, bunurile publice nu s-ar produce în cantități suficiente, fiindcă oamenii
ar adopta comportamentul rațional al „blatistului”.
171.Care dintre situațiile enumerate mai jos pot determina limite ale procesului de
implementare:
a. Oportunitățile de dezvoltare;
b. Informațiile complexe și complete.
c. Libertatea de acțiune a actorilor implicați ca răspuns a instabilității spațiului țintă.
177. Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinată, printre altele, de:
a. Factorii socio-economici;
b. Mărimea spațiului țintă;
c. Bunăstarea membrilor grupului țintă.
178. Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinată, printre altele, de:
a. Mărimea spațiului țintă;
b. Bunăstarea membrilor grupului țintă;
c. Sistemul politic.
179. Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinată, printre altele, de:
a. Sistemul administrativ;
b. Mărimea spațiului țintă;
c. Bunăstarea membrilor grupului țintă.
185. Presupune luarea deciziilor astfel încât regulile şi reglementările să fie respectate,
informaţiile să fie disponibile şi direct accesibile celor interesaţi:
a. Participarea;
b. Transparenţa;
c. Echitatea.
192. Discrepanța dintre valorile aflate la baza procesului politicilor publice și valorile
metaorganizaţiei, în general, determină:
a. Schimbarea politicii;
b. Accelerarea satisfacerii nevoilor grupului țintă;
c. Eșecul politicii.
193. Decizia optimă este rezultatul procesului decizional aflat la intersecția următorilor
factori:
a. Nevoi, posibilități, oportunități, buget;
b. Nevoi, amenințări și venituri;
c. Posibilități, cheltuieli, venituri.
195. Elementele care definesc elaborarea politicilor publice în cadrul modelului inovativ
sunt:
a. Centralizare, rigoare.
b. Creativitate și flexibilitate intelectuală.
c. Deschidere și rigoare.
202. Este cunoscut în literatura de specialitate ca „metoda strecurării printre rânduri sau a
pașilor mărunți”:
a. Modelul sistemic;
b. Modelul public choice;
c. Modelul incremental.