Grile PP

FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA Titular curs: Prof univ. dr.
Luminita Gabriela Popescu

Specializarea: Administratie publica Titular seminar: Asist. univ. dr. Tatiana-Camelia Dogaru
Disciplina: Politici publice
= Modele grila =
1. Potrivit unor viziuni teoretice, Politicile publice exprima:

a. Manifestarile si orientarile definite de autoritatile statului, ca puteri publice, centrale
sau locale, pentru domenii sa activitati esentiale ce se desfasoara fie la nivel national,
fie la niveluri teritorial-administrative.
2. Din punct de vedere pragmatic, politica publica poate fi identificata cu:

a. Expresia unei alegeri (optiuni);
3. Documentul de importanta nationala din care decurg politicile poarta denumirea de:
- Program de Guvernare;
4. Conceptul care contureaza, intr-un mod coerent si precis, imaginea privitoare la

directia principala de evolutie a unui anumit sector la nivel national, local sau
regional pentru urmatorii ani poarta denumirea de:
- Viziune.
5. Misiunea si scopul oricarei politici trebuie sa fie definite de:

a. Satisfacerea intereselor ce definesc spatiul tinta;
b. Norme,
c. Reglementari sau elemente incorporate.
6. Reprezinta o stare dorita, un deziderat, un tel, un rezultat sau finalitatea unor actiuni
intr-un anumit domeniu, realizabil dupa o perioada de timp bine definita:
a. Valoarea;
b. Strategia;
c. Obiectivul.
7. Pentru ca procesul de formulare a obiectivelor sa devina operational trebuie

respectate urmatoarele criterii de definitie:
a. Claritatea si specificitatea; cadrul de timp; integrarea; consistenta; dificultatea;
monitorizarea; masurabilitatea; cantitative; calitative;
b. Claritatea si specificitatea; cadrul de timp; integritatea; inconsistenta; dificultatea;
monitorizarea; masurabilitatea; cantitative; calitative;
c. Claritatea si materialitate; cadrul de timp; integritatea; inconsistenta; dificultatea;
monitorizarea; masurabilitatea; cantitative; calitative.
8. Exprima orientarea generala aleasa pentru parcurgerea unei anumite etape in care
sunt vizate indeplinirea obiectivelor si programelor de perspectiva, prevazand caile
si resursele necesare, dar si circumstantele care vor trebui intrunite pentru
atingerea acestora:
a. Misiunea.
b. Strategia.
1
FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA Titular curs: Prof univ. dr. Luminita Gabriela Popescu
c. Propunerea de politica publica.
9. In functie de scopul urmarit, strategiile se clasifica in:

a. Finale sau partiale;
b. De redresare, de consolidare, de dezvoltare;
c. Defensive si ofensive.
10. Tacticile vizeaza dezvoltarea politicii pe termen ……, respectiv realizarea

obiectivelor …..:
a. Scurt, operationale;
b. Lung, generale;
c. Mediu, generale.
11. Finalitatea politicilor publice vizeaza:

a. Atingerea obiectivelor operationale;
b. Schimbari comportamentale la nivelul intregii societati;
c. Economicitate.
12. In domeniul educatiei, sanatatii si al protectiei sociale implementarea

politicilor publice se face in cea mai mare parte de catre:
a. Organizatiile publice, neguvernamentale si private;
b. Organizatiile publice;
c. Organizatiile internationale.
13. Libertatea de actiune a responsabililor procesului de implementare

constituie:
a. O eroare a procesului politicilor publice;
b. Un mijloc potrivit pentru a face fata imprevizibilitatii membrilor spatiului tinta;
c. O circumstanta organizationala.
14. Cauzele care au dus la formarea anumitor tipare comportamentale de catre

functionarii publici sunt:
a. Reglementarile neclare, preferintele personale si compasiunea acestora fata de a
numiti solicitanti;
b. Mediul extern;
c. Coerenta cadrului politicii.
15. Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei

politici este limitata de:
a. Preferintele personale ale functionarilor publici;
b. Preferintele personale ale actorilor politici;
c. Cultura organizationala.

politici este limitata de:
a. Reglementarile complicate pe care functionarii publici nu le pot stapani in totalitate;
2
b. Coerenta normelor de aplicare;

c. Simplificarea procedurilor.

politici este limitata datorita:
a. Compasiunii functionarilor fata de unii solicitanti;
b. Culturii adaptive a organizatiilor care invata;
c. Dezvoltarii tehnologice.
18. Stilurile comportamentale, birocratic, angajat politic si pragmatic sunt

proprii:
a. Functionarilor responsabili cu executia politicilor publice;
b. Persoanelor care ocupa functii de demnitate publica;
c. Reprezentantilor societatii civile.
19. Functionarii publici care se caracterizeaza printr-un comportament

birocratic incearca sa:
a. Satisfaca anumiti clienti in functie de propriile lor criterii;
b. Se orienteze dupa o imagine idealizata a birocratiei;
c. Sa ajunga la un compromis intre munca in structura serviciilor publice si satisfactia
profesionala.
20.Implementarea este un proces:

a. Interactiv;
b. Static;
c. Uniform.
21. Esecul implementarii unei politici poate fi determinat de urmatorii factori:

a. Rezistenta locala la liniile directoare centrale;
b. Cooperarea actorilor politicii publice;
c. Cultura organizatiilor care invata.
22. Printre factorii care determina esecul unei politici publice se regasesc:
a. Competitivitatea din piata;
b. Obiectivele vag definite ale politicii respective si lipsa de coordonare dintre diferitele
politici publice;
c. Consistenta cadrului de politica.
23. Avand in vedere limitarile aparute in procesul de implementare unilateral a

politicilor publice se manifesta tot mai pronuntat:
a. Abordarea de „sus in jos”.
b. Abordarea de „jos in sus”.
c. Tendinta apropierii intre abordarea de „sus in jos” si abordarea de „jos in sus”.
3
24. Instrumentul prin intermediul caruia sunt evaluate consecinte anumitor scopuri ale
politicilor publice formulate de guvern asupra functionarii administratiilor
descentralizate este cunoscut sub denumirea:
a. Determinarea impactului administrativ;
b. Determinarea impactului social;
c. Determinarea impactului economic.
25. Conform abordarii contingentei, concept introdus de Lawrence si Lorch in teoria

organizationala, in 1961, factorii care influenteaza procesul de implementare se
interconditioneaza reciproc. Acest lucru inseamna ca influenta pozitiva exercitata
de un factor:
a. Ramane neschimbata indiferent de context;
b. Se modifica (devine neglijabila sau negativa) intr-un alt context, configurat de o
reprezentare diferita a celorlalti factori;
c. Contextul anuleaza orice tip de influenta exercitata de factori.
26. Esenta abordarii contingentei consta in faptul ca exista ………, care afecteaza in
mod profund demersurile si practicile manageriale:
a. O singura variabila de situatie;
b. O multitudine de variabile de situatie;
c. Un determinat de variabile de situatie.
27. Factorii care favorizeaza aplicarea instrumentelor politicii sunt:

a. Obiectivele celor care implementeaza politica si cele ale membrilor spatiului tinta;
b. Competentele manageriale ale factorilor decizionali;
c. Dezvoltarea domeniului de politica publica.
28. Aplicarea cu succes a instrumentelor politicii depinde de:

a. Actualitatea problemei de politica publica;
b. Cantitatea de informatii de care dispun entitatile implicate;
c. Viziunea spatiului tinta.
29. Un rol determinant pentru desfasurarea procesului de implementare il are:

a. Distributia puterii intre cei care fac implementarea si entitatile spatiului tinta;
b. Istoria problemei de politica publica si pozitia factorilor politici vis-a-vis de aceasta;
c. Monopolul informational si relatiile internationale.
30. In procesul de implementare a politicilor publice au fost diferentiate urmatoarele
tipuri de interactiuni:
a. Competitivitatea, colaborarea si rezistenta;
b. Consultanta, parteneriatul si competitivitatea;
c. Parteneriatul, cooperarea si rezistenta.
31. Alimenteaza rezistenta la implementarea politicilor publice:

a. Factorii care privesc status-quo-ul;
b. Factorii care privesc responsabilii schimbarii;
4
c. Factorii care vizeaza cultura organizatiilor care invata.
32. Din categoria factorilor care privesc caracterul schimbarilor urmarite prin
politica publica face parte:
a. Decalajul consistent dintre decizie si responsabilitate;
b. Comunicarea deficitara;
c. Neparticiparea la proiectarea procesului politicii.
33. Din categoria factorilor care privesc responsabilii schimbarii face parte:
a. Reducerea pozitiilor ierarhice;
b. Scurtcircuitarea nivelului ierarhic;
c. Existenta unui climat tensionat responsabilii schimbarii.
34. Factorii, neparticiparea la proiectarea, dezbaterea si definitivarea procesului

politicii si neacordarea autoritatii celor indreptatiti sa realizeze schimbarea
proiectata fac parte din categoria:
a. Factorilor care privesc schimbarile urmarite prin politica publica;
b. Factorii care vizeaza modul de realizare a schimbarii;
c. Factorii care privesc responsabilii schimbarii.
35. Ansamblul urmatoarelor elemente: libertate si identitate individuala,

coeziunea grupurilor implicate in promovarea si imbunatatirea calitatii unei politici
publice, precum si capacitatea de a inova compun: ????????????????
a. Cultura organizationala;
b. Cultul personalitatii;
c. Regulile de guvernare a procesului politicilor publice.
36. In procesul de comunicare sunt relevante:

a. Studiile de specialitate;
b. Comportamente, obiceiuri, practici, valori si credinte comune;
c. Numai valori si credintele comune.
37. O evolutie remarcabila din perspectiva dezvoltarii proceselor politicilor

publice la care participa o au organizatiile care au:
a. O cultura adaptiva;
b. O cultura bazata pe niveluri ierarhice;
c. O cultura arhaica.
38. Conceptul de metaorganizatie defineste:

a. Un conglomerat de organizatii omogene, implicate in desfasurarea politicii publice;
b. O structura hiperbirocratica implicata in desfasurarea politicii publice;
c. Un conglomerat de organizatii diferite, implicate in desfasurarea politicii publice.
5
39. Pe baza definitiei culturii organizationale si a politicii publice s-a imaginat

urmatorul scenariu:
a. Procesul politicilor publice este orientat spre viitor, iar cultura metaorganizatiei spre
trecut;
b. Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizatiei spre
viitor;
c. Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizatiei spre
trecut.
40.Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care functioneaza

in mare masura pe principiile:
a. Iliberalismului;
b. Democratice;
c. Consensualismului.
41. Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in mare

masura, au:
a. Un climat de colaborare care favorizeaza munca individuala;
b. Un climat de colaborare care favorizeaza munca in echipa;
c. Un climat competitiv.
42. Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in

mare masura, sunt:
a. Mai birocratice;
b. Autonome;
c. Mai flexibile.
43. Probabilitatea ca procesul politicilor publice sa fie adoptat si politica sa reuseasca

depinde de:
a. Compatibilitatea dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale organizatiei;
b. Compatibilitatea dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale sistemului politico-
administrativ;
c. Diferentele dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale sistemului politico-
administrativ.
44. Daca intre valorile care stau la baza procesului unei politici publice si cele ale
organizatiei exista un conflict, atunci este de asteptat ca politica publica sa fie:
a. O reusita;
b. Un esec;
c. O remediere a acestui conflict.
45. In dezvoltarea procesului politicilor publice pot aparea urmatoarele bariere:

a. Cognitiva, de resurse, comportamentala si culturala;
b. Financiara, rationala si comportamentala;
c. Culturala, institutionala si rationala.
6
46. In componenta structurii complexe, tip retea, caracteristica a procesului politicilor

publice sunt acceptate:
a. Organizatiile neguvernamentale, publice, nationale, internationale si transnationale si
indivizii;
b. Organizatiile neguvernamentale, private si publice, nationale, internationale si
transnationale;
c. Organizatiile neguvernamentale, publice, nationale, indivizii si masele.
47. In general, cultura reprezinta:

a. Calea prin care membrii unui grup comunica intre ei, cat si cu alte grupuri din societate;
b. Calea prin care membrii unui grup comunica intre ei;
c. Calea prin care membrii unui grup comunica cu alte grupuri din societate.
48. Pe masura ce birocratia isi extinde dimensiunea si complexitatea, constructia unei

organizatii care invata devine:
a. Posibila,
b. Putin posibila,
c. Imposibila.
49. Valoarea reala pe termen lung a unei organizatii publice este conferita de
cunostintele acumulate de angajatii acesteia si se exprima prin:
a. Produsele si serviciile publice oferite societatii;
b. Numarul angajatilor;
c. Puterea decizionala.
50.Filosofia implicita pe care se sprijina organizatia care invata este:

a. Mai buna organizare a telurilor colective, prin exploatarea rezervorului de cunostinte,
aptitudini si calitati intuitive ale membrilor organizatiilor neguvernamengtale;
b. Mai buna organizare a telurilor individuale, prin exploatarea rezervorului de cunostinte,
aptitudini si calitati intuitive ale membrilor organizatiilor neguvernamengtale;
c. Mai buna organizare a telurilor colective, prin exploatarea rezervorului de cunostinte,
aptitudini si calitati intuitive ale tuturor membrilor organizatiei.
51. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia

care invata este:
a. Gandirea liniara;
b. Gandirea sistematica;
c. Perspectiva individuala.
52. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care

invata este:
7
a. Invatarea in echipa;
b. Invatarea individuala;
c. Invatarea pin consultanta.
53. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care invata este:
a. Gandirea procesuala;
b. Gandirea rationala;
c. Gandirea sistematica.
54. Conceptul de reengineering are conotatia de:

a. Continuarea procesului de imbunatatire;
b. Reluarea procesului de la capat;
c. Modernizarea procesului.
55. Modelele definite ca machete destinate explicarii fenomenelor au ca

principala functie: a. Functia mitica;
b. Functia de previziune;
c. Functia teoretica.
56. Demersul managerial care presupune transcrierea rezultatelor asteptate intr-un formular
tip contract intern similar contractelor reale incheiate cu un oricare tip de client este
cunoscut ca:
a. Managementul orientat spre rezultate;
b. Managementul public;
c. Managementul adaptiv.
57. In situatia in care, pentru fiecare decizie majora, autoritatea/responsabilitatea este plasata
la cel mai de jos nivel la care toate variabilele relevante in procesul decizional sunt vizibile
ne aflam in prezenta:
a. Principiului descentralizarii maxime.
b. Principiului deconcentrarii.
c. Principiul vizibilitatii strategice.
58. In stabilirea raportului descentralizare/centralizare, o variabila de care trebuie sa se tina

cont este:
a. Transferul de autoritate catre unitatile locale;
b. Demonstrarea performantei;
c. Mentinerea unei uniformitati in tratarea cetatenilor.
59. Prin implicarea directa, participarea si asumarea responsabilitatilor de catre actorii

(cetatenii, grupurile de interese, comunitati locale) afectati de politici, formularea sau
implementarea politicilor publice poate fi:
a. Abandonata sau accelerata;
b. Intarziata;
c. Devansata.
8
60.Transformarea ierarhiei traditionale intr-o structura de retea conduce la:

a. Hiperbirocratie;
b. Crearea unor locuri comune de formulare a problemelor si cautare a solutiilor in cadrul
carora pot fi exprimate o varietate de idei;
c. Anarhie.
61. In cadrul sistemelor de guvernare structurate in retea, gradul de participare si modalitatile

de actiune ale
fiecarui actor sunt:
a. Identice;
b. Diferite;
c. Proportionale cu marimea sa.
62. Sistemele sociale in care actorii economico-sociali dezvolta modele de interactiune si

comunicare ce
reprezinta o oarecare permanenta si care sunt dirijate catre problemele si programele
politice sunt apreciate ca fiind:
a. Sisteme structurate in retea;
b. Sisteme structurate birocratic;
c. Sisteme structurate matriceal.
63. Principalele active ale retelei sunt considerate;

a. Sistemele financiare;
b. Sistemele manageriale;
c. Sistemele informationale.
64. In sistemele structurate in retea, Guvernarea capata un sens mai larg,

reprezentand: a. Entitatea dominanta;
b. Efortul politic si de colaborare al tuturor actorilor din retea;
c. Efortul managerial al structurilor administratiei publice.
65. Sistemele politice in retea pot fi privite ca structuri mixte de:

a. Interdependenta verticala si orizontala;
b. Dependenta verticala si orizontala;
c. Dependenta verticala.
66. Extinderea rolului altor actori participanti la retea implica:

a. Reducerea rolului administratiei, ca raspuns la cresterea complexitatii si a
interdependentei;
b. Dezvoltarea unor forme decizionale complexe, ca raspuns la cresterea complexitatii si
a interdependentei;
c. Cresterea rolului administratiei, ca raspuns la cresterea complexitatii si a
interdependentei.
9
67. Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, guvernarea trebuie

interpretata ca un sistem de procese in care guvernul joaca:
a. un rol important, dar variabil, alaturi de multi alti actori (patronate, sindicate, grupuri de
interese, ong-uri, asociatii profesionale etc.);
b. un rol important, dar constant (invariabil), alaturi de multi alti actori (patronate,
sindicate, grupuri de interese, ong-uri, asociatii profesionale etc.);
c. un rol neutru, alaturi de multi alti actori (patronate, sindicate, grupuri de interese, ong-
uri, asociatii profesionale etc.).
68. Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, formularea si implementarea

politicilor sunt conceptualizate ca procese:
a. Interactive;
b. Inchise;
c. Independente.
69.Din perspectiva sistemului in retea, entitatile implicate interactioneaza:

a. Numai pe durata procesului examinat;
b. Doar dupa finalizarea politicii publice;
c. Atat pe durata procesului examinat, cat si inainte si dupa finalizarea politicii publice.
70.Caracteristicile structurii de retea a sistemelor de guvernare sunt:

a. Multiformitatea, izolarea si interdependenta;
b. Multiformitatea, izolarea si dependenta:
c. Multiformitatea, neizolarea si dependenta.
71. Caracteristica structurii de retea a sistemelor de guvernare inteleasa ca fiind, expresia

implicarii unui numar relativ mare de actori in cadrul structuri flexibile de tip retea, fiecare
dintre acestia avand propriile scopuri, viziuni si interese este:
a. Multiformitatea.
b. Izolarea.
c. Orientarea spre consens.
72. In functie de nivelul de receptibilitate al fiecarei entitati la schimbarile de mediu, gradul de

participare al actorilor in cadrul structurii flexibile este:
a. Uniform;
b. Neuniform;
c. Omogen.
73. Participantii la retea sunt interesati, cu prioritate:

a. Doar de propriile interese;
b. Doar de interesele participantilor ale caror sisteme de referinta sunt compatibile cu ale
lor;
c. De propriile interese, dar si de interesele participantilor ale caror sisteme de referinta
sunt compatibile cu ale lor.
10
74. Caracteristica structurii de retea a sistemelor de guvernare definita de un complex de

variabile: competente, responsabilitati, spatiu, calitatea resurselor umane, marimea
resurselor financiare, suport politic etc. este cunoscuta sub denumirea de:
a. Izolarea.
b. Deschiderea.
c. Interdependenta.
75. ……, ca o caracteristica a esentiala a retelelor utilizate in sisteme de guvernare, este

perceputa ca rezultanta compunerii a doi vectori ……:
a. Multiformitatea, actorii retelei si efectele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor
publice.
b. Izolarea, grupul tinta si rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor publice.
c. Interdependenta, actorii retelei si efectele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor
publice.
76. Pentru realizarea propriilor scopuri, participantii la retea trebuie sa:

a. Ramana intransigenti;
b. Coopereze si sa negocieze intre ei;
c. Ramana neutri.
77. Raportat la multiformitate, una dintre amenintarile pentru guvernare este:

a. Actorul principal nu mai este in varful piramidei;
b. Unii actori sunt vulnerabili si pot fi sensibilizati prin semnale normative initiate de
guvern;
c. Prioritatea instrumentelor legislative si de reglementare.
78. Raportat la izolare, una dintre oportunitatile pentru guvernare este:
a. Anularea semnalelor normative initiate de entitatea guvernamentala;
b. Intarzierea deciziei de politica publica;
c. Posibilitatea actorilor izolati de a deveni cu usurinta cooperanti.
79.Structurile in retea asociate sistemelor de guvernare au doua functii principale,
si anume, de: a. Tranzactionare si de cooperare;
b. Coordonare si de reglementare;
c. Tranzactionare si de reglementare.
80.Prin exercitarea functiei de ……….. se urmareste solutionarea problemelor de formulare

a politicilor publice
prin contributia unei multitudini de entitati.
a. Cooperare;
b. Coordonare;
c. Consens.
81. Pentru a face posibila obtinerea unei sinergii in retea sau a unei situatii de tipul castig-
castig trebuie sa existe suficiente interese:
a. Convergente;
b. Divergente;
11
c. Conflictuale.
82. Functia de ……. se refera la elaborarea colectiva, de catre actorii retelei, a regulilor si
standardelor menite sa schimbe comportamentul cetatenilor si al organizatiilor.
a. Orientare a consensului;
b. Reglementare;
c. Participare.
83. Deoarece functiile de baza ale tuturor tipurilor de retele se refera la dependenta si
interdependenta, reglementarea include:
a. Independenta puterii;
b. Controlul puterii;
c. Neutralitatea.
84. Coordonarea si reglementarea sunt completate cu functii complementare care vizeaza:

a. Distribuirea costurilor si veniturilor, precum si reglementarea proceselor de putere;
b. Distribuirea puterii, precum si reglementarea castigului;
c. Atenuarea complexitatii, precum si de-reglementarea proceselor de putere.
85. Imaginea unui proces care avanseaza de la problema la solutie a fost inlocuita cu
imaginea unui proces: a. Liniar;
b. In spirala,
c. Incremental.
86. Un aspect important al proceselor decizionale, in structura de retea este acela ca:
a. Nu au un punct de plecare bine definit.
b. Au un orizont de timp bine estimat.
c. Nu sunt susceptibile de aparitia unor noi solutii.
87. Dinamica puternica a procesului decizional desfasurat in cadrul sistemelor de guvernare

structurate in retea este determinata de:
a. Schimbarea perceptiei, solutiilor si personajelor;
b. Mentinerea perceptiei si a solutiilor;
c. Consolidarea status-quo-ului.
88. Dinamica puternica a procesului decizional desfasurat in cadrul sistemelor de guvernare
structurate in retea este determinata de:
a. Viziunea potrivit careia problemele decid solutiile;
b. Dinamica gradului de implicare a actorilor;
c. Participarea continua, in toate etapele a tuturor actorilor.
89.Etapele dezvoltarii unei politici publice constituie un proces:

a. Stiintific, dinamic si de asimilare de cunostinte;
b. Ad-hoc, dinamic si de asimilare de cunostinte;
c. Stiintific, static si de asimilare de cunostinte.
90.Concentrarea eforturilor asupra calitatii unei politici se inscrie intr-un ciclul care cuprinde:
12
a. Intelegerea proceselor, monitorizarea proceselor, reducerea variatiilor, planificarea

imbunatatirii continue;
b. Analiza proceselor, monitorizarea proceselor, cresterea variatiilor, planificarea
imbunatatirii continue;
c. Stabilirea agendei de politici, cresterea variatiilor, planificarea imbunatatirii continue.
91. Cunostintele necesare procesului politicii publice vizeaza, printre altele:

a. Managementul antreprenorial, inovatia si birocratia;
b. Proiectarea deciziei optime, teoria organizationala, managementul resurselor umane;
c. Managementul proiectelor, structurarea deciziei private, proiectarea metaorganizatiei.
92. Demersul managementului politicii publice presupune:

a. Practica imbunatatirii;
b. Practica conservarii obiceiurilor si traditiilor;
c. Practica invatarii continue.
93. O structura organizatorica, flexibila, de tip proiect sau retea necesita

procese de natura: a. Individuale;
b. Functionale,
c. Interfunctionale.
94. Monitorizarea proceselor are ca scop:

a. Masurarea efectelor politicii publice;
b. Colectarea de informatii relevante cu privire la transformarea din interiorul procesului
unei politici si la rezultatele finale ale acestuia;
c. Captarea semnalelor primite de la spatiul tinta.
95. Prin imbunatatiri graduale, incrementale, pe baza de inovare sau reengineering

se poate face: a. Evaluarea politicii publice;
b. Imbunatatirea continua a procesului politicii publice;
c. Monitorizarea politicii publice.
96. Esenta imbunatatirii continue este ilustrata de ciclul:

a. Deming sau PDCA;
b. Juran sau cercurile calitatii;
c. Kondratiev.
97. Continutul ciclului de imbunatatire continua a politicii publice se refera la:

a. Reformularea politicii, implementarea actiunilor formulate, evaluarea acestora si
efectuarea de corectii in cazul in care s-au constatat abateri de la proiectul reformulat;
b. Formularea politicii, implementarea actiunilor formulate, monitorizare acestora si
efectuarea de corectii in cazul in care s-au constatat abateri de la proiectul reformulat;
c. Formularea politicii, executia actiunilor formulate, monitorizare acestora si evaluarea
finala.
13
98. Evaluarea politicilor publice reprezinta:

a. Un ciclu care cuprinde: intelegerea proceselor, monitorizarea proceselor, reducerea
variatiilor, planificarea imbunatatirii;
b. O suita de operatiuni ce privesc cuantificarea rezultatelor asteptate pe baza unor
eforturi facute in scopul obtinerii unor efecte rezultate intr-un domeniu aflat in
responsabilitatea autoritatilor publice;
c. Procesul de masurare si comparare a alternativelor de politici publice.
99.Modalitatile de cuantificare a rezultatelor activitatilor umane sunt dispuse de-a lungul
urmatoarelor planuri:
a. Masurarea cat mai exacta a factorilor cu putere de influenta asupra rezultatelor,
estimarea rezultatelor, aprecierea rezultatelor;
b.
c. TEstimarea factorilor cu putere de influenta asupra rezultatelor, estimarea rezultatelor,
aprecierea rezultatelor;
d. Masurarea cat mai exacta a factorilor cu putere de influenta asupra intrarilor, estimarea
rezultatelor, aprecierea rezultatelor.
101. Monitorizarea ca modalitate de cuantificare a rezultatelor reprezinta:

a. Suma efectelor produse in lumea reala;
b. Masurarea componentelor raportul dintre eficienta si eficacitate;
c. Diferenta dintre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi
societatii.
102. Estimarea este o metoda de cuantificare a carei particularitate consta in faptul ca:
a. Nici numitorul, nici numaratorul raportului eficienta / eficacitate nu pot fi masurati;
b. Unul dintre termenii raportului este astfel exprimat incat sa poata fi cuantificat, iar cel
de-al doilea este definit printr-o anumita rationalitate;
c. Ambii termenii ai raportului pot fi masurati.
103. Aprecierea este o metoda de evaluare in care:

a. Nici numitorul, nici numaratorul raportului eficienta/eficacitate nu pot fi nici masurati,
nici estimati.
b. Doar unul dintre termenii raportului poate fi estimat;
c. Masurarea componentelor raportul dintre eficienta si eficacitate.
104. Rezultatul net, un prim criteriu ce se poate fi utilizat pentru evaluarea unei politici
publice este definit ca:
a. Raportul intre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi
societatii;
b. Diferenta intre intrarile si iesirile din procesul politicilor publice;
c. Suma efectelor din lumea reala.
105. Rezultatul net poate fi:

a. Total cuantificat;
b. Doar partial cuantificat;
c. Partial estimat.
14
106. Rezultatul indirect, un alt criteriu folosit in evaluare, reprezinta:

a. Raportul intre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi
societatii;
b. Diferenta intre output-urile si outcome-urile politicii publice;
c. Suma efectelor produse in lumea reala.
107. Pentru evaluarea unei politici, principalele elemente luate in considerare sunt:
a. Claritatea, consistenta, valorile implicate, varietatea activitatilor vizate,
operationalitatea,
compatibilitatea cu alte politici;
b. Ambiguitatea, inconsistenta, valorile asumate, omogenitatea activitatilor vizate,
operationalitatea, compatibilitatea cu alte politici;
c. Ambiguitatea, inconsistenta, valorile implicate, omogenitatea activitatilor vizate,
operationalitatea, divergenta cu alte politici.
108. Probabilitatea ca politica publica sa fie acceptata de catre cei care implementeaza
politica, de grupurile de interese si de publicul a carui participare este necesara pentru a
translata politica in actiune defineste:
a. Fezabilitatea politica a politicii publice;
b. Consistenta politicii publice;
c. Fezabilitatea economica a politici publice.
109. Fezabilitatea economica a politicii publice este:

a. Rezultatul real al politicii;
b. Probabilitatea ca resursele, atat cele financiare, cat si cele specifice (informationale,
umane, materii prime) sa asigure implementarea politici;
c. Raportul optim dintre resursele investite si efectele politicii.
110. Rezultatul real al unei politici se defineste ca fiind:

a. Expresia fezabilitatii economice a politicii;
b. Efectele produse in lumea reala.
c. Expresia fezabilitatii politicii si a efectelor produse in lumea reala.
111. Tinand seama de faptul ca, monitorizarea tuturor aspectelor asociate rezultatului
real nu este posibila este propusa inlocuirea rezultatului real cu:
a. Rezultatul real probabil;
b. Rezultatul teoretic proiectat;
c. Rezultatul obtinut.
112. Procesul care vizeaza alternativele in care rezultatele se obtin cu cele mai scazute
costuri bugetare poarta denumirea de:
a. Evaluarea eficientei;
b. Evaluarea eficacitatii;
c. Economicitate.
15
113. In functie de momentul ales pentru evaluarea politicii publice sunt distinse
urmatoarele forme:
a. Evaluarea prospectiva si evaluarea retrospectiva;
b. Evaluarea politica si evaluarea retrospectiva;
c. Evaluarea politica si evaluarea ex-ante.
114. Evaluarea prospectiva urmareste:

a. Extrapolarea rezultatelor trecute intr-un mediu turbulent;
b. Calitatea in viitor si identificarea imbunatatirilor necesare;
c. Cunoasterea rezultatelor pe termen scurt si mediu a politicii.
115. Posibilitatile monetare si nemonetare sunt doua categorii de informatii legate de

posibilitatile de exprimare a efectelor politicii si sunt necesare evaluarii:
a. Retrospective;
b. Prospective;
c. Monitorizarii.
116. Metodele monetare se concentreaza asupra:

a. Costului proiectului si asupra beneficiilor si efectelor produse de politicile proiectate;
b. Costului etapei de formulare a politicii si a efectelor produse de politica publica;
c. Veniturile proiectului si asupra beneficiilor si efectelor produse de politicile proiectate.
117. In categoria metodelor monetare se regasesc:

a. Studiul efectelor;
b. Analiza cost beneficiu si analiza eficientei costurilor;
c. Metode pluricriteriale si analiza cost-beneficiu.
118. Metodele nemonetare de evaluare prospectiva vizeaza:

a. Evaluarea intrarilor;
b. Evaluarea efectelor;
c. Evaluarea raportului cost-beneficiu.
119. Dupa parcurgerea intregii perioade de monitorizare a politicii se realizeaza:

a. Formularea proiectului de act normativ;
b. Evaluarea retrospectiva;
c. Implementarea.
120. In cadrul evaluarii retrospective sunt utilizate metode bazate pe:

a. Rationament plauzibil si determinarea efectelor;
b. Analiza cost-beneficiu si determinarea efectelor;
c. Analiza pluricriteriala si analiza eficientei costurilor.
121. In categoria metodelor bazate pe determinarea efectelor se regasesc:

a. Analiza impactului si analiza eficacitatii;
b. Analiza atingerii obiectivelor si analiza impactului;
16
c. Analiza cost-beneficiu si analiza eficacitatii.
122. In categoria metodelor bazate pe rationament plauzibil se regasesc:

a. Analiza atingerii obiectivelor si analiza impactului;
b. Analiza situatiei rezultatelor si analiza atingerii obiectivelor;
c. Analiza cost-beneficiu si analiza eficacitatii.
123. Rolul analistului sau al oficialitatii de varf este de a:

a. Elabora politica;
b. Influenta decizia de politica;
c. Ridica nivelul dezbaterii dintre factorii politici de decizie.
124. Procesul de masurare si comparare continua a procesului politicii publice cu

procesele politicilor similare din diferite state ale Europei sau din lume poarta denumirea
de:
a. Imbunatatire continua;
b. Evaluare ex-ante;
c. Benchmarking.
125. Acumularile dobandite prin intermediul benchmarking-ului conduc la:

a. Dezvoltarea capabilitatilor functionale si manageriale necesare atingerii unor niveluri
superioare de performanta in domeniul elaborarii si executiei politicilor publice;
b. Dezvoltarea capabilitatilor strategice necesare atingerii unor niveluri superioare de
performanta in domeniul elaborarii si executiei politicilor publice;
c. Dezvoltarea competentelor si capacitatii autoritatilor publice.
126. Benchmarking-ul are contributii considerabile pentru:

a. Transferabilitatea politicilor, valorile nationale, rezultatele obtinute si definirea nevoilor
de politici publice;
b. Cresterea competitivitatii nationale, stabilirea unor obiective credibile si definirea
asteptarilor manageriale;
c. Crearea monopolurilor, stabilirea unor obiective ideale si cunoasterea nevoilor
spatiului tinta.
127. Rezultatele benchmarking-ului sunt limitate de o serie de factori, printre care:

a. Dificultatea identificarii unui sistem ale carui variabile relevante sa fie similare;
b. Imposibilitatea identificarii unor practici performante;
c. Diferentele lingvistice.
128. Printre modalitatile formalizate de colectare a informatiilor utilizate in evaluare se

numara:
a. Statisticile pe produs, previziunile, analiza politica;
b. Analizele de piata, prognozele, anchetele tehnologice;
c. Interviurile, statisticile pe produs, anchetele publice.
17
129. Alegerea concreta a politicii publice pentru benchmarking si colectarea datelor sunt
activitati ale urmatoarei etape a procesului de benchmarking analizat din perspectiva
ciclului PDCA:
a. Planificarea actiunilor necesare initierii benchmarking-ului;
b. Executia actiunii de observare si cercetare pe baza criteriilor stabilite in prima etapa;
c. Controlul datelor colectate.
130. Modelul de guvernare ierarhic pierde teren in favoarea:

a. Modelului de guvernanta in structuri inflexibile, tip piramida;
b. Modelului de guvernanta in structuri flexibile, tip retea;
c. Modelului de guvernanta in structuri rigide.
131. Dezvoltarea statului birocratic a fost acompaniata de aparitia a doua mari teorii ale
statului:
a. Teoria mecanicista si teoria organica;
b. Teoria mecanicista si teoria public choice;
c. Teoria mecanicista si teoria elitelor.
132. In teoria organica, guvernarea este:

a. O activitate necesara pentru mentinerea ordinii in societate;
b. O cale de ghidare a societatii spre o ordine mai buna;
c. Un mecanism si un scop.
133. Una dintre variabilele care trebuie avuta in vedere in cadrul analizei referitoare la
raportul centralizare/descentralizare este:
a. Masurarea si demonstrarea performantei;
b. Gradul in care guvernul este implicat in mentinerea diversitatii serviciilor la nivel
national;
c. Optimizarea cadrului legislativ.
134. Contextul relevant pentru guvernare este constituit din doua elemente:
a. Structura entitatilor implicate (guvernante) si procesul de luare a deciziilor;
b. Structura cadrului normativ si procesul de implementare a deciziilor;
c. Schimbarea urmarita si procesul politicilor publice.
135. Birocratia s-a impus rapid si a castigat un larg interes prin caracteristicile sale:
a. Flexibilitatea, permanenta, ierarhia si practica;
b. Ierarhia, continuitatea, impersonalitatea si experienta;
c. Rigiditatea, discontinuitatea, impersonalitatea si practica.
136. Eficacitatea initiativelor guvernamentale este strict conditionata de:

a. Personalul bine pregatit si resursele financiare suficiente acordate pentru a sustine
eforturile functionarilor bine pregatiti;
18
b. Personalul politic si resursele materiale suficiente acordate pentru a sustine eforturile

functionarilor bine pregatiti;
c. Personalul bine pregatit si resursele financiare suficiente acordate pentru a sustine
eforturile factorului politic.
137. Coalitiile constituite intre birocrati si alti actori din arena politica, inclusiv grupuri
clientelare, alte agentii, parlamentari care prezideaza comisii relevante poarta denumirea
de:
a. Politici guvernamentale;
b. Politici subguvernamentale;
c. Politici birocratice.
138. O sursa de putere pentru birocratie este:
a. Longevitatea;
b. Stabilitatea,
c. Instabilitatea.
139. Una dintre patologiile birocratiei este:

a. Libertatea de actiune;
b. Expertiza;
c. Clientelismul.
139. Una dintre patologiile birocratiei este:
a. Libertatea de gandire;
b. Initiativa;
c. Despotismul.
140. Se poate aprecia ca in mod similar oamenilor de afaceri care cauta …………..
profitului, politicienii incearca obtinerea unui numar cat mai mare de voturi, iar birocratii
urmaresc ………….. numarului de birouri.
a. Minimizarea, maximizarea;
b. Maximizarea, maximizarea;
c. Minimizarea, minimizarea.
141. Succesiunea ciclurilor electorale afecteaza:

a. Continuitatea politicilor publice;
b. Rationalitatea politicilor publice;
c. Imbunatatirea politicilor publice.
142. Structura de retea a fost promovata si la nivelul sistemelor de guvernare ca

oportunitate de implicare a ………………….., dar si a altor entitati participante la procesul
de elaborare a politicilor publice: a. Vocii grupurilor de interese;
b. Vocii colectivitatii;
c. Vocii guvernamentale.
143. Din perspectiva sistemului in retea, actorii implicati interactioneaza:

a. Numai pe durata procesului examinat;
b. Pe durata procesului examinat, dar si inainte si dupa finalizarea politicii publice;
19
c. Doar dupa finalizarea politicii publice.
144. Din perspectiva sistemului in retea, actorii implicati interactioneaza:

a. Doar in procesul supus cercetarii;
b. Doar in alte domenii, decat cel al procesului supus cercetarii;
c. In procesul supus cercetarii, dar si in alte domenii.
145. Obtinerea retelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre
aceste ipoteze este:
a. Identificarea obiectivelor comune;
b. Identificarea propriilor obiective;
c. Identificarea obiectivelor globale.
a. Distributia puterii;
b. Imperialismul;
c. Interdependenta.
a. Libertatea de actiune;
b. Clientelismul;
c. Mediul in permanenta schimbare.
148. O conditie prealabila pentru succesul retelei este existenta unui climat de:
a. Competitivitate;
b. Independenta;
c. Incredere.
149. In literatura de specialitate au fost identificate mai multe sensuri pentru conceptul
“politica publica” printre care:
a. Decizie publica si strategie de implementare;
b. Instrument de guvernare;
c. Hotarare judecatoreasca.
150. Politicile publice nu sunt:

a. Un set de decizii interdependente, luate de un actor politic sau de un set de actori, cu
privire la selectia obiectivelor si a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor

intr-o situatie specifica, in care acei actori, ar trebui, in principiu sa aiba puterea de a
lua aceste decizii.
b. Raspunsul pe care guvernarea il ofera acelor nevoi ale societatii considerate atat de
importante, incat sunt satisfacute din banii publici.
20
c. Ansamblul activitatilor actorilor din cadrul celui de-al treilea sector de a rezolva
probleme stringente ale
societatii.
151. Caracterul „public” al politicii publice este determinat de:

a. Exprimarea unor alegeri colective;
b. Natura politica izvorata din Programul de guvernare;
c. Caracterul secret.
152. Principalele considerente pentru existenta politicilor publice sunt:

a. Realizarea echilibrului mediului de afaceri;
b. Esecul de piata;
c. Satisfacerea interesului privat al persoanelor.
153. Printre factorii care provoaca esecul de piata se regasesc:

a. Externalitatile si monopolurile naturale;
b. Legislatia si monopolurile naturale;
c. Externalizarile si legislatia.
154. Monopolul natural reprezinta situatia in care:

a. O resursa se gaseste exclusiv pe teritoriul unui stat;
b. Anumite industrii care necesita capitaluri mari si care nu aduc beneficii pe masura
acestora tind sa promoveze o singura firma fata de competitori;
c. Consumatorii si investitorii decid in baza unor drepturi exclusive.
155. Incalzirea globala, in sensul de problema de politica publica este:

a. Un esec de piata;
b. Un monopol.
c. O externalitate.
156. In ipoteza in care „pacientii nu au informatiile necesare pentru a evalua produsele

farmaceutice sau
tratamentele medicale” ne aflam in prezenta:
a. Unei tragedii a bunurilor comune;
b. Unei asimetrii informationale;
c. Unei practici ilegale.
157. Din punct de vedere non-economic, o politica publica exista pentru a raspunde
urmatoarelor exigente:
a. Justitie distributiva;
b. Echilibrul claselor sociale;
c. Echilibru bugetar.
158. Argumentele care se aduc pentru a sustine ca existenta bunurilor comune face
necesara interventia publica sunt:
21
a. Asimetria informatiei;
b. Irationalitatea actiunii colective;
c. Decalajele de dezvoltare dintre diferitele zone.
159. Argumentele care se aduc pentru a sustine ca existenta bunurilor publice face
necesara interventia publica sunt:
a. Fara interventia publica, bunurile publice ar fi consumate numai de unii dintre membrii
societatii;
b. Irationalitatea actiunii colective in ceea ce priveste consumul bunurilor publice;
c. Fara interventia publica, bunurile publice nu s-ar produce in cantitati suficiente, fiindca
oamenii ar adopta comportamentul rational al „blatistului”.
160. In cadrul surselor de elaborare a politicilor publice se regasesc:

a. Programul de guvernare si nevoile comunitatii;
b. Literatura de specialitate;
c. Planul de dezvoltare al mediului de afaceri.
161. Componentele problemei de politici publice pot fi afectate de:

a. Schimbarile politice aparute in urma procesului electoral;
b. Interesele personale ale grupului tinta;
c. Resursele spatiului tinta.

a. Interesele personale ale grupului tinta;
b. Resursele spatiului tinta;
c. Austeritatea sau laxitatea schimbatoare a bugetelor publice.

a. Schimbari pe piata fortei de munca;
b. Interesele personale ale grupului tinta;
c. Resursele spatiului tinta.
164. In cadrul structurilor flexibile de guvernare, rolul de coordonare apartine:

a. Organizatiilor non-guvernamentale;
b. Reprezentantilor mediului privat;
c. Guvernului.
165. In cadrul structurilor flexibile de tip retea, actorii nu sunt:

a. Perdanti de etapa;
b. Perdanti de proces (integral);
c. Neutri.
166. Procesul politicilor publice include urmatoarele etape:

a. Stabilirea agendei, formularea alternativelor de politica, luarea deciziei de politica
publica, implementarea politicii, evaluarea politicii.
b. Formularea solutiilor, implementarea deciziei, evaluarea politicii;
22
c. Stabilirea bugetului, formularea variantelor de politici, punerea in practica, revizuirea

politicii, evaluarea politicii.
167. Procesul politicilor publice are o dezvoltare remarcabila in:

a. Organizatiile birocratice;
b. Organizatiile nonguvernamentale;
c. Organizatiile care invata.
168. Procesul politicilor publice este:

a. Dinamic, complex, incert.
b. Stabil, complex, incert.
c. Dinamic, simplu, cert.
169. Procesul politicilor publice este orientat spre:

a. Trecut;
b. Nu are o delimitare temporala;
c. Viitor.
170. Dezideratul implementarii politicii publice presupune abordarea urmatorului

aspect:
a. Pozitia grupurilor de interese si a spatiului public tinta;
b. Oportunitatile de dezvoltare;
c. Informatiile complexe si complete.
171. Care dintre situatiile enumerate mai jos pot determina limite ale procesului de
implementare: a. Oportunitatile de dezvoltare;
b. Informatiile complexe si complete.
c. Libertatea de actiune a actorilor implicati ca raspuns a instabilitatii spatiului
tinta.
172. Dezideratul implementarii politicii publice presupune abordarea urmatorului
aspect:
a. Schimbarea intentiilor celor ce elaboreaza politicile pe parcursul implementarii;
b. Oportunitatile de dezvoltare;
c. Informatiile complexe si complete.
173. Gradul de implicare a actorilor in procesul de implementare este :

a. Diferentiat in functie de obiectivele pe care fiecare dintre acestia se straduieste sa le
atinga;
b. Nu se poate stabili o distinctie clara referitoare la masura in care actorii participa la
implementarea unei politici;
c. Stabilit de pozitia ierarhica detinuta de fiecare dintre actori.
174. Gradul de implicare a actorilor in procesul de implementare este :

a. Nu se poate stabili o distinctie clara referitoare la masura in care actorii participa la
implementarea unei politici;
b. Stabilit de pozitia ierarhica detinuta de fiecare dintre actori;
23
c. Diferentiat in functie de resursele de care dispun.
175. Factorii socio-economici pot fi structurati in:

a. Forte economice globale;
b. Ideologiile partidelor;
c. Proiectii bugetare si financiare.
176. Factorii socio-economici pot fi structurati in:

a. Ideologiile partidelor;
b. Proiectii bugetare si financiare;
c. Factori socio-demografici.
177. Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinata, printre altele, de:
a. Factorii socio-economici;
b. Marimea spatiului tinta;
c. Bunastarea membrilor grupului tinta.
a. Marimea spatiului tinta;
b. Bunastarea membrilor grupului tinta;
c. Sistemul politic.
a. Sistemul administrativ;
b. Marimea spatiului tinta;
c. Bunastarea membrilor grupului tinta.
180. Evaluarea de impact este:

a. Analiza prospectiva;
b. Monitorizare;
c. Analiza intermediara.
181. Evaluarea de impact a politicilor publice urmareste:

a. Pregatirea unor „probe” pentru decidentii politici cu privire la avantajele si
dezavantajele alternativelor de politici publice;
b. Examinarea obiectiva si sistematica, cu ajutorul metodelor de cercetare sociala a
politicilor publice.
c. Identificarea discrepantelor dintre obiectivele formulate si output-ul politicii si
formularea recomandarilor necesare imbunatatirii rezultatelor politicilor publice.
182. Evaluarea ex-ante este:

a. Un substitut al deciziei;
b. Un ajutor al procesului decizional;
c. Particularitate a procesului decizional.
183. Reprezinta serviciul, produsul, bunul realizat si furnizat pe termen scurt, de o

institutie in conformitate cu propriile obiective si pentru care institutia este complet
responsabila: a. Input-ul;
24
b. Output-ul;
c. Income;
184. In desfasurarea politicilor publice sunt implicate categoriile:

a. Cetateanul;
b. Instanta;
c. Regulile care guverneaza relatia dintre actori.
185. Presupune luarea deciziilor astfel incat regulile si reglementarile sa fie respectate,
informatiile sa fie
disponibile si direct accesibile celor interesati:
a. Participarea;
b. Transparenta;
c. Echitatea.
186. Prin intermediul politicilor publice, decidentii urmaresc sa:

a. Reglementeze;
b. Sa obtina profit;
c. Infaptuiasca actul de justitie;
187. Modelul rational de elaborare a politicilor publice urmareste rezolvarea

problemelor:
a. Simple si certe.
b. Simple si incerte.
c. Certe si complexe.
188. Modelul diagnostic de proiectare a politicilor publice vizeaza rezolvarea

problemelor: a. Certe si complexe.
b. Simple si incerte.
c. Incerte si complexe.
189. Prioritatea grupurilor de interese este de a:

a. Castiga guvernarea si de a promova interesele generale ale comunitatii;
b. Avea proprii candidati in structurile guvernamentale;
c. Influenta politicile care actioneaza in aria lor de interes.
190. Descrie schimbarile in mediul economic, social, cultural si tehnologic pe o perioada

lunga de timp: a. Input-ul.
b. Output-ul.
c. Outcome-ul.
191. Etapele procesului de masurare a performantei sunt:

a. Definirea rezultatelor finale, dezvoltarea unui plan de evaluare, incurajarea participarii
stakeholders, analiza informatiilor legate de performanta.
25
b. Identificarea problemei, stabilirea agendei, stabilirea obiectivelor, culegerea

informatiilor, formularea alternativelor, evaluarea optiunilor de politica publica, learning
lessons.
c. Definirea rezultatelor asteptate, selectarea indicatorilor de performanta in masurarea
progresului, stabilirea termenului final pentru obiectivele de performanta, dezvoltarea
unui plan de masurare a performantei, dezvoltarea instrumentelor de colectare a
datelor pentru fiecare indicator, colectarea continua a datelor si compararea acestora
cu referentiarul.
192. Discrepanta dintre valorile aflate la baza procesului politicilor publice si valorile
metaorganizatiei, in
general, determina:
a. Schimbarea politicii;
b. Accelerarea satisfacerii nevoilor grupului tinta;
c. Esecul politicii.
193. Decizia optima este rezultatul procesului decizional aflat la intersectia urmatorilor
factori:
a. Nevoi, posibilitati, oportunitati, buget;
b. Nevoi, amenintari si venituri;
c. Posibilitati, cheltuieli, venituri.
194. Modelul incremental are la baza urmatoarele asumptii:

a. Informatiile luarii unei decizii nu sunt complete;
b. Obiectivele si mijloacele sunt separate;
c. Procesul de luare a deciziilor este omogen.
195. Elementele care definesc elaborarea politicilor publice in cadrul modelului inovativ
sunt: a. Centralizare, rigoare.
b. Creativitate si flexibilitate intelectuala.
c. Deschidere si rigoare.
196. Se studiaza doar procesul politicilor, nu si continutul acestora in cadrul urmatorului

model: a. Rational;
b. Procesual;
c. Sistemelor.
197. Conform teoriei elitelor, deciziile guvernamentale sunt luate de catre:

a. Majoritate;
b. Autoritatile publice;
c. O minoritate identificabila.
198. O politica care urmareste maximizarea castigului social este:

a. Incrementala;
b. Elitista;
c. Rationala.
26
199. In cadrul modelului incremental, politica publica se bucura de o perspectiva: a.

Unitara;
b. Pluricentrala;
c. Economica.
200. Din perspectiva teoriei sistemelor, politica publica este raspunsul:

a. Sistemului politic la fortele exterioare de mediu;
b. Sistemului administrativ la cererile cetatenilor.
c. Sistemului international la problemele de politici publice.
201. Esecul guvernului de a achizitiona rechizite pentru desfasurarea activitatii

cotidiene este:
a. O politica publica;
b. O decizie;
c. O actiune lipsita de valoare.
202. Este cunoscut in literatura de specialitate ca „metoda strecurarii printre randuri sau
a pasilor marunti”: a. Modelul sistemic;
b. Modelul public choice;
c. Modelul incremental.
203. Cultura adaptiva este specifica unei organizatii care:

a. Functioneaza pe principii democratice;
b. Functioneaza pe principii birocratice;
c. Nu are niciun principiu.
204. Managementul procesului politicilor publice dispune de urmatoarele tipuri de

instrumente:
a. Normative, financiare, de comunicare, de coordonare;
b. Normative, de constrangere, de motivare, de piata;
c. De coordonare, de piata, de marketing.
205. Documentele de politici publice regasite pe plan intern, conform legislatiei in

vigoare in materia politicilor publice sunt:
a. Strategia, planul si propunerea de politica publica;
b. Tactica, programul si propunerea de politica publica;
c. Tactica, Strategia si ghidurile nationale.
Grile adaugate in 2019

206. Potrivit specialistilor Bancii Mondiale, Fondului Monetar International si
Organizatiei Natiunilor Unite, buna guvernare reprezinta:
a. Un instrument ideologic al politicii unui stat minimal;
b. Un ansamblu de reguli, proceduri, institutii si practici destinate configurarii modului in
care se realizeaza puterea executiva la nivel statal;
27
c. Un instrument specific guvernantei corporatiste.
207. Printre obiectivele cele mai vechi ale guvernarii se numara:

a. Maximizarea libertatilor individuale;
b. Mentinerea ordinii;
c. Promovarea competitivitatii.
208. Alegerea mix-ului dintre ordine, libertate si egalitate este:

a. Expresia unui proces de alegere;
b. Expresia procesului de obtinere a rezultatului;
c. Expresia unor calcule rationale.
209. Modelele guvernarilor democratice sunt descrise prin conceptele:

a. Libertate si democratie majoritara;
b. Democratie minoritara si democratie pluralista;
c. Democratie majoritara si democratie pluralista.
210. Prin egalitatea sanselor se intelege:
a. Fiecare cetatean are un singur vot;
b. Oferirea acelorasi oportunitati fiecarei persoane pentru a performa in viata;
c. Asigurarea unor sanse egale pentru cetateni.
211. Cele doua dileme cu care se confrunta guvernele statelor democratice sunt:
a. Libertate versus ordine si libertate versus egalitate;
b. Libertate versus bunastare si egalitate versus competitivitate;
c. Meritocratie versus ordine si libertate versus echitate.
212. Din perspectiva dilemei originale a guvernarii, politicile publice trebuie sa

exprime:
a. Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata
de ordine, in acceptiunea acelorasi cetateni;
b. Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata
de ordine, in acceptiunea decidentilor de politici publice;
c. Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata
de ordine, in acceptiunea generatiilor viitoare.
213. Abordarea procedurala a democratiei este focalizata asupra:

a. Esentei politicilor guvernamentale;
b. Modului in care sunt luate deciziile;
c. Modului de prevenire a esecului de piata.
214. Principiile democratiei procedurale sunt:

a. Egalitatea politica, participarea universala, regula majoritatii si responsabilitatea
guvernarii in fata opiniei publice;
28
b. Inegalitatea politica, participarea elitelor, regula consensului si responsabilitatea

guvernarii in fata opiniei publice;
c. Egalitatea sociala, participarea grupurilor de interese, regula minoritatii si
responsabilitatea guvernarii in fata opiniei publice.
215. Teoria substantiala a democratiei se bazeaza pe principiile:

a. Garantarea libertatilor civile si a drepturilor civile;
b. Garantarea proprietatii publice si a drepturilor economice;
c. Garantarea individualitatii si proprietatii private.
216. Guvernarea democratica are nevoie de mecanisme institutionale responsabile

care:
a. Sa transpuna nevoile factorilor decizionali in politici guvernamentale.
b. Sa transpuna exigentele exprimate de opinia publica in politici guvernamentale;
c. Sa transpuna interesele grupurilor de interese in politici guvernamentale.
217. Potrivit modelului majoritar al democratiei, cetatenii au posibilitatea sa controleze

comportamentul reprezentantilor prin:
a. Constituirea de coalitii a grupurilor de interese;
b. Alegeri si realegerea oficialilor politici;
c. Nu au o astfel de posibilitate (de control).
218. Din perspectiva modelului majoritar, cetatenii sunt asteptati sa:

a. Constientizeze problemele pe care le considera prioritare;
b. Utilizeze grupurile de interese pentru promovarea problemelor;
c. Evite tragedia bunurilor comune.
219. In cadrul modelului pluralist sunt determinante urmatoarele mecanisme:

a. Elitele si descentralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul maxim de
vizibilitatea strategica;
b. Grupurile de interese si descentralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul la
care se pot auzi argumentele grupurilor pro si contra politicilor publice;
c. Grupurile de interese si centralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul la care
se pot auzi argumentele grupurilor pro si contra politicilor publice.
220. Modelele elaborate de expertii in administratia publica si analistii politici pentru

proiectarea politicilor urmaresc:
a. Stabilirea problemei de politica, alegerea instrumentelor de implementare si analiza
variantelor de interventie;
b. Stabilirea tacticilor, alegerea resurselor si determinarea impactului;
c. Stabilirea obiectivelor, examinarea alternativelor si determinarea strategiilor care vor
ghida actiunile in directia realizarii schimbarii vizate.
29
221. Una dintre premisele care conditioneaza aplicabilitatea abordarii rationale este:
a. Toate informatiile necesare sunt disponibile;
b. Magnitudinea si natura problemei;
c. Procesul descentralizat de luare a deciziei, prin implicarea unei diversitati de actori.
a. Procesul de luare a deciziei este centralizat;
b. Procesul de luare a deciziei este descentralizat;
c. Procesul decizional este desfasurat pe principul „vazand si facand”.
a. Imaginea asupra variantelor de interventie este neclara;
b. Imaginea asupra tuturor posibilitatilor este complet clara;
c. Imaginea asupra strategiilor se dezvolta interactiv.
224. Modelul sistemic este asociat cu rezolvarea problemelor:
a. Certe, indiferent daca sunt simple sau complexe;
b. Certe, doar simple;
c. Incerte, numai complexe.
225. Concluziile modelului intuitiv se fundamenteaza pe:

a. Analize prealabile riguroase;
b. Experienta si flerul factorilor decizionali;
c. Analize SWOT si PEST.
226. Modelul intuitiv este adecvat rezolvarii problemelor:

a. Simple si incerte;
b. Simple si certe;
c. Complexe si incerte.
227. Libertatea de actiune de care se bucura functionarii in cursul procesului de

implementare permite:
a. Respectarea planului de actiune elaborat;
b. Ajustarea politicilor publice, in functie de caracteristicile fiecarui caz in parte;
c. Aplicarea unui tipar unitar pentru implementarea politicii, indiferent de caz.
228. Din perspectiva perioadelor de dezvoltare evolutiva a unei organizatii, criza de

control apare intre etapele:
a. Dezvoltarea prin colaborare si dezvoltarea prin delegare;
b. Dezvoltarea prin directionare si dezvoltarea prin delegare;
c. Dezvoltarea prin creativitate si dezvoltarea prin directionare.
229. In calea dezvoltarii, cultura organizationala poate:

a. Ridica bariere;
b. Stimula inovarea;
c. Elimina „bagajul” istoric al organizatiei.
30
230. Cultura organizationala este puternic ancorata in:

a. Trecut;
b. Prezent;
c. Viitor.
231. Printre mecanismele primare de transmitere a culturii se regaseste:

a. Reactia manageriala in fata crizelor sau incidentelor organizatiei;
b. Miturile, legendele, parabolele despre personalitatile si evenimentele importante din
viata organizatiei; c. Centrarea pe client;

a. Sistemele si procedurile organizationale;
b. Declaratiile oficiale despre filosofia, conceptiile si drepturile consacrate ale
organizatiei;
c. Modelul comportamental promovat de management;
a. Imbunatatirea continua;
b. Criteriile stabilite pentru recrutarea, selectarea, promovarea, pensionarea si
concedierea personalului;
c. c. Abordarea procesuala;
234. Purtatorul de cultura este un agent al:

a. Dezvoltarii;
b. Mentinerii status-quo-ului;
c. Reinventarii.
235. Analizand relatia cultura organizationala-procesul politicilor publice se observa ca,

procesul politicilor publice:
a. Nu reprezinta doar o simpla succesiune de etape de actiune;
b. Reprezinta doar o simpla succesiune de etape de actiune
c. Reprezinta finalitatea procesului decizional.
236. Analizand relatia cultura organizationala-procesul politicilor publice se observa ca,

organizatia este: a. Un ansamblu de proceduri;
b. O structura ierarhica si un conglomerat de oameni si resurse;
c. Un set de valori si ipoteze care ii determina propriul climat.
237. In dezvoltarea procesului politicilor publice pot aparea urmatoarele bariere:

a. Cognitiva, informationala, de resurse, comportamentala si culturala;
b. Informationala, financiara, rationala si comportamentala;
c. Incrementala, de resurse, culturala, institutionala si rationala.
238. Organizatia isi va schimba sistemul de valori daca:

a. Are loc un eveniment semnificativ care sa justifice schimbarea;
31
b. Are loc un eveniment minor care sa justifice schimbarea;

c. Are loc un eveniment fortuit care sa justifice schimbarea.
239. Cultura metaorganizatiei trebuie:

a. Armonizata cu politica publica pe care o promoveaza;
b. Dezvoltata independent de politica publica pe care o promoveaza;
c. Confundata cu politica publica pe care o promoveaza.
240. O cultura puternica presupune:

a. Acceptarea oarba a valorilor si atitudinilor din partea actorilor;
b. Consensul din partea actorilor asupra modului in care este formulata, implementata
si evaluata o
politica publica;
c. Contradictie intre actori cu privire la modului in care este formulata, implementata si
evaluata o politica publica.
241. Cultura metaorganizatiei este alcatuita din:

a. Cultura actorului cu rol de coordonare a procesului politicilor publice;
b. Culturile actorilor participanti la procesul politicilor publice cu care aceasta
interrelationeaza;
c. c. Cultura beneficiarilor politicii publice.
242. Structurile flexibile asociate politicilor publice sunt:
a. Organizatii care invata (learning organisation);
b. Organizatii birocratice;
c. Organizatii tip corporatist.
32

Grile PP

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile PP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA Titular curs: Prof univ. dr.

Luminita Gabriela Popescu

1. Potrivit unor viziuni teoretice, Politicile publice exprima:

2. Din punct de vedere pragmatic, politica publica poate fi identificata cu:

4. Conceptul care contureaza, intr-un mod coerent si precis, imaginea privitoare la

5. Misiunea si scopul oricarei politici trebuie sa fie definite de:

7. Pentru ca procesul de formulare a obiectivelor sa devina operational trebuie

c. Propunerea de politica publica.

9. In functie de scopul urmarit, strategiile se clasifica in:

10. Tacticile vizeaza dezvoltarea politicii pe termen ……, respectiv realizarea

11. Finalitatea politicilor publice vizeaza:

12. In domeniul educatiei, sanatatii si al protectiei sociale implementarea

13. Libertatea de actiune a responsabililor procesului de implementare

14. Cauzele care au dus la formarea anumitor tipare comportamentale de catre

15. Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei

16. Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei

b. Coerenta normelor de aplicare;

17. Libertatea de actiune a actorilor implicati in procesul de implementare a unei

18. Stilurile comportamentale, birocratic, angajat politic si pragmatic sunt

19. Functionarii publici care se caracterizeaza printr-un comportament

20.Implementarea este un proces:

21. Esecul implementarii unei politici poate fi determinat de urmatorii factori:

23. Avand in vedere limitarile aparute in procesul de implementare unilateral a

25. Conform abordarii contingentei, concept introdus de Lawrence si Lorch in teoria

27. Factorii care favorizeaza aplicarea instrumentelor politicii sunt:

28. Aplicarea cu succes a instrumentelor politicii depinde de:

29. Un rol determinant pentru desfasurarea procesului de implementare il are:

31. Alimenteaza rezistenta la implementarea politicilor publice:

c. Factorii care vizeaza cultura organizatiilor care invata.

34. Factorii, neparticiparea la proiectarea, dezbaterea si definitivarea procesului

35. Ansamblul urmatoarelor elemente: libertate si identitate individuala,

36. In procesul de comunicare sunt relevante:

37. O evolutie remarcabila din perspectiva dezvoltarii proceselor politicilor

38. Conceptul de metaorganizatie defineste:

39. Pe baza definitiei culturii organizationale si a politicii publice s-a imaginat

40.Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care functioneaza

41. Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in mare

42. Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in

43. Probabilitatea ca procesul politicilor publice sa fie adoptat si politica sa reuseasca

45. In dezvoltarea procesului politicilor publice pot aparea urmatoarele bariere:

46. In componenta structurii complexe, tip retea, caracteristica a procesului politicilor

47. In general, cultura reprezinta:

48. Pe masura ce birocratia isi extinde dimensiunea si complexitatea, constructia unei

50.Filosofia implicita pe care se sprijina organizatia care invata este:

51. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia

52. Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care

54. Conceptul de reengineering are conotatia de:

55. Modelele definite ca machete destinate explicarii fenomenelor au ca

58. In stabilirea raportului descentralizare/centralizare, o variabila de care trebuie sa se tina

59. Prin implicarea directa, participarea si asumarea responsabilitatilor de catre actorii

60.Transformarea ierarhiei traditionale intr-o structura de retea conduce la:

61. In cadrul sistemelor de guvernare structurate in retea, gradul de participare si modalitatile

62. Sistemele sociale in care actorii economico-sociali dezvolta modele de interactiune si

63. Principalele active ale retelei sunt considerate;

64. In sistemele structurate in retea, Guvernarea capata un sens mai larg,

65. Sistemele politice in retea pot fi privite ca structuri mixte de:

66. Extinderea rolului altor actori participanti la retea implica:

67. Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, guvernarea trebuie

68. Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, formularea si implementarea

69.Din perspectiva sistemului in retea, entitatile implicate interactioneaza:

70.Caracteristicile structurii de retea a sistemelor de guvernare sunt:

71. Caracteristica structurii de retea a sistemelor de guvernare inteleasa ca fiind, expresia

72. In functie de nivelul de receptibilitate al fiecarei entitati la schimbarile de mediu, gradul de