CURS 7

Trăsăturile distinctive ale

managementului strategic în sectorul public
Structura cursului

 Tendinţe recente în managementul strategic

 Beneficiile şi dezavantajele managementului strategic
 Principiile managementului strategic
 Dimensiunea participativă a managementului strategic

2
Tendinţe recente în managementul strategic

 orientarea instituţiilor publice către sectorul privat →

analiza şi adaptarea modului de exercitare a funcţiilor
managementului din sectorul privat, păstrând particularităţile
sectorului public
 există un ansamblu de principii, norme şi aşteptări ale
publicului (cetăţenilor) care fac diferenţa între organizaţiile
publice şi cele private
 transferul automat al elementelor, funcţiilor şi proceselor
specifice managementului privat în sectorul public →
ignorarea misiunii şi caracteristicilor fundamentale ale
organizaţiilor publice şi o înţelegere limitată a
managementului strategic din sectorul public
3
Tendinţe recente în managementul strategic

 implicarea şi participarea părţilor interesate în procesul de

planificare strategică la nivel central şi local → politicieni,
cetăţeni, funcţionari, diferite instituţii publice, organizaţii private şi
non-guvernamentale, mediul de afaceri etc.
 recunoaşterea rolului managementului strategic în sectorul
public → avantaje considerabile pentru comunităţile care s-au
implicat în/şi-au asumat acest efort
 conştientizarea importanţei elaborării şi implementării cu
succes a unui document strategic pentru viitorul şi dezvoltarea
comunităţii
 “completarea” procesului de management strategic cu alte
procese de management: procese de măsurare a rezultatelor,
managementul performanţei, integrarea planurilor bugetare cu
planurile strategice etc.
4
Aplicarea managementului strategic în sectorul public

ARGUMENTE “CONTRA”:
 administraţia publică nu are clienţi şi nici concurenţi
 nu există obiective cuantificabile
 prezenţa constrângerilor bugetare şi statutare
 bugetul nu este un simplu instrument de corelare a
veniturilor cu cheltuielile ca în sectorul privat, ci şi un act al
voinţei politice
 influenţa politicului şi instabilitatea legislativă
 presiunea mediului (intern şi/sau extern) asupra
administraţiei publice
5
Aplicarea managementului strategic în sectorul public

ARGUMENTE “PRO”:
 gestionarea eficientă a resurselor în scopul maximizării
efectelor → sectorul public nu dispune de resurse
inepuizabile, ci dimpotrivă, obţinute cu anumite costuri sociale
 stabilirea strategiilor pe termen lung → măsuri de perspectivă
care ajută la supravieţuirea organizaţiei într-un mediu în
schimbare şi la îndeplinirea misiunii sale
 satisfacerea noilor exigenţe ale sectorului public: centrarea
activităţii pe eficienţă şi eficacitate; descentralizare versus
centralizare; proceduri de contractualizare şi de realizare a
parteneriatelor public-privat; introducerea tehnicilor moderne
de management dinspre sectorul privat etc.

6
Aşadar...

Aplicarea managementului strategic în sectorul public poate

conduce la raţionalizarea opţiunilor bugetare care oferă o
viziune strategică asupra problemelor, precum şi la realizarea
unei legături coerente între politicile publice, obiectivele
generale ale unui minister, ale comunităţilor locale sau ale unei
alte instituţii publice şi planurile şi programele de activitate
specifice diferitelor componente structurale ale acestora.

7
Succesul managementului strategic

Combinaţia a trei moduri de abordare:

 economia de piaţă → eficienţă şi eficacitate
 abordarea legală → respectarea legislaţiei
 abordarea din perspectiva cetăţeanului → satisfacţie şi
calitate a serviciilor publice furnizate

8
APLICAŢIE PRACTICĂ

Care consideraţi că sunt beneficiile adoptării

managementului strategic pentru comunităţile locale?
Dar pentru instituţiile publice?
 Timp disponibil: 15 minute
 Discuţii şi concluzii: 10 minute

9
Beneficiile pentru comunităţile locale

 permite stabilirea unei direcţii unitare de dezvoltare a

comunităţii pe termen lung, în diverse domenii de activitate
 permite decidenţilor să răspundă mai eficient şi mai rapid la
nevoile actuale şi viitoare ale comunităţii
 asigură alocarea resurselor limitate într-o manieră mai
raţională şi mai clar orientată spre obiective
 îmbunătăţeşte comunicarea între toate palierele administraţiei
unei comunităţi şi asigură o coordonare superioară în procesul
de alocare bugetară şi de redactare a politicilor publice
 asigură măsurarea rezultatelor obţinute prin efortul strategic
depus la nivelul unei comunităţi de către toţi participanţii la
procesul de planificare

10
Beneficiile pentru instituţiile publice

 promovarea unui mod de gândire şi de acţiune strategică

 îmbunătăţirea procesului decizional
 sporirea eficacităţii organizaţionale (capacitate de
organizare şi coordonare, capacitate de reacţie, rezistenţa
la factorii mediului extern, capacitate de adaptare la
schimbări)
 eficienţă sporită a sistemelor sociale extinse
 îmbunătăţirea legitimităţii organizaţionale (bazată pe
satisfacerea nevoilor şi intereselor stakeholderilor)
 beneficii directe pentru personalul implicat (dezvoltarea
capitalului uman, îndeplinirea responsabilităţilor la locul de
muncă, îmbunătăţirea competenţelor etc.)
11
De ce sunt instituţiile publice reticente?

 lipsa de iniţiativă
 structuri/sisteme de recompensare deficitare
 frica de necunoscut/suspiciunea/rezistenţa la schimbare
 comoditatea factorilor de decizie
 considerarea implementării managementului strategic ca pe
o pierdere de timp
 costuri ridicate
 succesul unei organizaţii – în momentul în care organizaţia
înregistrează rezultate pozitive, factorii de decizie consideră
ca nu mai este nevoie de un management strategic,
ignorând faptul că succesul din prezent nu garantează
succesul viitor al organizaţiei
12
Dezavantajele managementului strategic

 managementul strategic este prea abstract şi nu ţine cont

de dinamica socio-politică specifică fiecărei organizaţii
 procesul de management strategic este prea rigid şi prea
lent pentru a răspunde adecvat la un mediu turbulent
 reduce creativitatea şi inovarea pentru că închistează
acţiunile în planurile/strategiile deja elaborate
 dacă organizaţia este responsabilă cu strategia, atunci
apare o problemă de responsabilitate pentru clasa politică
din cauza faptului că pierde controlul asupra organizaţiei
 dificultatea în a stabili obiective pentru organizaţiile publice
(obiectivele organizaţiilor din sectorul public sunt atât de
imprecise încât fac orice strategie fără sens)
13
Principiile managementului strategic

 definirea clară a scopului pentru care se realizează

planificarea
 implicarea şi participarea factorilor interesaţi în procesul de
management strategic
 conexiunea proceselor de management şi planificare
strategică cu procesele de măsurare şi evaluare a
performanţelor
 legătura ombilicală dintre procesul de management
strategic şi cel de alocare a resurselor existente şi de
stabilire a planurilor bugetare anuale sau multianuale ale
unei instituţii/comunităţi

14
Dimensiunea participativă a managementului strategic

 permanenta consultare şi implicare a factorilor interesaţi

(stakeholderilor), precum şi asigurarea consensului între
nevoile şi interesele publicului şi cele ale liderilor politici şi ale
managementului instituţiilor publice care gestionează
procesul de management strategic
 instrumente şi metode: sondaje (chestionare), workshop-uri,
seminarii, dezbateri, focus grupuri etc.
 în realitate aprobarea publicului pentru implementarea unor
planuri elaborate de către autorităţi, manageri şi specialişti se
realizează/obţine în mod superficial
 puţine organizaţii publice pot spune că au inclus în mod real
“publicul” în procesul de management strategic al comunităţii

15
Stakeholderii procesului de management strategic

 Nutt şi Backoff: “toate acele părţi (interesate) care pot fi

afectate sau afectează strategia unei organizaţii”
 Bryson: “orice persoană, grup sau organizaţie care poate
pretinde că are un drept cu privire la atenţia, resursele sau
rezultatele unei organizaţii”
 Eden şi Ackerman: “orice persoană sau mic grup care are
puterea să răspundă la, să negocieze cu şi să schimbe
viitorul strategic al unei organizaţii”
 John şi Scholes: “acele persoane sau grupuri care depind
de o organizaţie pentru realizarea propriilor scopuri şi
obiective şi de care organizaţia respectivă, la rândul său,
este dependentă”
16
Stakeholderii procesului de management strategic

 decidenţii politici
 publicul, locuitorii unei comunităţi, turiştii etc.
 angajaţii instituţiilor publice
 operatorii/furnizorii de servicii publice (naţional şi local)
 cetăţenii-clienţi-utilizatori, beneficiari ai serviciilor publice
 sectorul non-guvernamental: organizaţii comunitare,
asociaţii de locatari, grupuri de advocacy, organizaţii civice
sau cetăţeneşti, sindicate şi patronate etc.
 mass-media
 mediul de afaceri, economia locală
 grupuri de presiune şi interese etc.
17
Identificarea şi analiza stakeholderilor

MATRICEA PUTERE/INTERES

Putere Putere
scăzută ridicată

Interes Efort Menţinerea

scăzut minim satisfacţiei

Interes Informare Jucători

ridicat adecvată “cheie”

18
Identificarea şi analiza stakeholderilor

MATRICEA PUTERE/ATITUDINI

Putere Putere
scăzută ridicată

OPOZIŢIE/ Oponenţi Oponenţi

“contra” slabi puternici

SUPORT/ Susţinători Susţinători

“pentru” slabi puternici

19
Identificarea şi analiza stakeholderilor

MATRICEA ATRACTIVITATE/CAPACITATE

Atractivitate Atractivitate
redusă puternică

Capacitate
redusă

Capacitate
ridicată

20
 Implicarea/participarea stakeholderilor

Stakeholderi Stakeholderi Stakeholderi Stakeholderi Stakeholderi

informaţi consultaţi implicaţi colaboratori “decidenţi”

Vă vom Vă vom informa, Vom colabora. Vom încorpora Vom implementa

informa. vă vom asculta şi pentru a vă asigura sfaturile şi ceea ce dvs.
vă vom oferi că preocupările dvs. recomandările decideţi
feedback asupra sunt luate în dvs. în cea mai
modului în care considerare şi se mare măsură
aceste intrări regăsesc în posibilă.
influenţează alternativele
deciziile. strategice conturate
şi vă vom oferi
feedback asupra
modului în care
aceste intrări
influenţează
deciziile.
21
Implicarea reală a stakeholderilor

 elaborarea unui plan strategic care situează problemele

stakeholderilor în centrul procesului de analiză şi
formulare a acţiunilor strategice
 utilizarea de expertiză profesionistă în procesul de
planificare, în concordanţă cu percepţia publicului asupra
problemelor identificate şi cu clasificarea acestora în
funcţie de importanţă şi gravitate
 elaborarea de planuri de buget şi resurse pentru a susţine
priorităţile publicului şi ale stakeholderilor
 implicarea directă a stakeholderilor în transformarea
ideilor strategice în planuri care vor genera schimbarea
strategică
22