Capitolul 2 – Ciclul Politicilor Publice

Definiție: Ciclul politicilor publice este șirul stadiilor sau etapelor în procesul de
înfăptuire a politicii publice.
Procedurile de elaborare și implementare a politicilor publice: proces intern și
continuu în care etapa finală devine prima etapă a noului ciclu, care se reia.

Ciclul politicii publice în cinci etape

Cap.2.1 Definirea problemelor și înscrierea pe agendă

Deoarece problema de politică publică este o condiție sau o situație care

generează nevoi sau insatisfacții este necesară o corecție prin intervenție
guvernamentală.
O situație considerată normală, inevitabilă sau de responsabilitate individuală
NU va fi supusă unei acțiuni guvernamentale.
Procesul de stabilire a agendei este unul foarte selectiv.
Tipuri de agende:
- Agendă publică: toate problemele percepute de membrii comunității;
- Agendă instituțională: toate problemele pe care factorii decizionali își
propun să le rezolve într-un interval de timp;
- Agendă media: acționează ca facilitator între agenda publică și agenda
instituțională.
NB: agenda media poate avea propriile priorități.
 Tipuri de servicii publice furnizate la nivel local: sănătate, transport, ordine
publică, salubrizare, apă-canalizare, energie, educative, culturale.
„CARTA CETĂȚEANULUI” cel mai important instrument care reflectă raporturile
dintre cetățean și stat – cadrul abordării politicilor publice deschise.
Tabelul cuprinde principalele caracteristici ale procesului politicilor publice, în
funcție de nivelul administrativ la care acesta este derulat (administrația publică
centrală, respectiv administrația publică locală).

Definirea problemei /
Stabilirea agendei
Documente de politici
Administrația
publice, strategii, propuneri
publică centrală
de legi etc.
Citizen charter, standarde
servicii publice, strategii de
Administrația dezvoltare locală,
publică locală oportunități de dezvoltare,
implementarea unor politici
inițiate central
Luarea deciziei
Proces de consultare ;
Decizie politică ;
Fundamentare necesară
Decizie administrativ
autonomă (primar + consiliu
local), consultarea
cetățenilor (bugetarea
participativă)
Implementarea Monitorizarea și evaluarea
Instrumente administrative
Sistem de standarde,
specifice, acte normative,
rapoarte de monitorizare și
proceduri, campanii de
evaluare, etc.
informare, etc.
Punere în aplicare a
măsurilor din planul de
acțiuni ; Participarea Monitorizare directă
cetățenilor (de ex. Informații (consultarea cetățenilor)
privind locurile de parcare
libere)
 Descrierea sumară a procesului politicilor
publice la nivel local:
- Politicile publice sunt în principal în
domeniul serviciilor publice;
- Conceperea, furnizarea,
comunicarea rezultatelor sunt mai
vizibile, au potențial mai mare de
afectare a cetățenilor (clienților).
Proiect: Consolidarea cadrului
pentru creșterea calității serviciilor
publice și pentru sprijinirea
dezvoltării la nivel local (SCP).
„Analiza cadrului legislativ și
instituțional pentru furnizarea
serviciilor publice la nivelul
administrației publice” (Ministerul
DRAP).

Furnizarea
serviciilor
publice la nivel
local în
România
Numărul etapelor poate varia între 4 (varianta simplificată) și 8.
Comentarii generale despre CICLUL POLITICILOR PUBLICE:
- Procesul este deschis oricăror tipuri de retroacțiune;
- Procesul poate avea:
- Fazele intercalate – ordinea cronologică poate fi inversată;
- Activități funcționale lipsă;
- Fenomene care merg în sensuri diferite.
Exemple:
- O politică publică poate dispărea pentru că
nu ajunge la faza de implementare;
- O fază, care din punct de vedere logic este
posterioară, condiționează și precede o fază care,
în mod natural, ar trebui să fie anterioară.
- Actorii, problemele, soluțiile, deciziile nu sunt neapărat stabile: se pot
schimba, se pot ajusta și redefini, pot dispărea sau reapărea pe măsura
evoluției acțiunii politice.
 Cele trei agende nu coincid întotdeauna deoarece uneori problemele percepute
de membrii unei comunități sunt suficient de specifice ca să fie recunoscute la
nivel guvernamental.
Problemele de politică publică nu intră / nu rămân pe agenda instituțională
decât dacă îndeplinesc cumulativ condițiile:
- Sunt suficient de semnificative (un număr semnificativ de persoane
sau comunități sunt afectate);
- Au intensitate (magnitudinea impactului este ridicată);
- Au durabilitate în timp.
Fazele principale ale procesului de stabilire a agendei:
- Faza de definire a unei probleme, formulare a cererii;
- Înscrierea în agendă: analizarea cererilor (stimulilor și problemelor) și
formularea propunerilor de răspuns la probleme.
 Cum ajung să fie formulate cereri de implementare a unei politici de către indivizi
sau grupuri și cum ajung autoritățile publice să răspundă la aceste cereri? Sau
invers. Care sunt condițiile care genrează aceste cereri?
O problemă socială rezultă din două surse posibile:
- Carențele obiective ale unei societăți;
- Decizia subiectivă a decidenților care încadrează un fenomen ca fiind
o problemă socială.
(După BECKER, 1964)
Definiție: Problemele publice sunt acele nevoi umane care nu pot fi
satisfăcute prin intermediul pieței.
Problemele publice rezultă din evenimente care afectează oamenii în mod diferit.
Nu toate problemele devin publice, nu toate problemele publice devin mize. Nu toate
mizele sunt luate în considerație de către autorități (în funcție de percepția
evenimentelor).
Problemele publice pot fi privite din perspectivă antropologică: forme culturale cu
retorica și riturile lor.
 Stabilirea agendei
În viziunea lui STONE stabilirea agendei presupune construirea unui scenariu
desprea cauzele problemei publice în discuție. (Deborah Stone, „Policy paradox and
political reason”, 1988)
Atunci când o problemă publică este însușită din punct de vedere social apare
procesul de responsabilizare din partea unui segment al societății.
O problemă publică ajunge la stadiul de intervenție publică dacă grupul care o
promovează are capacitatea și autoritatea de a o face (prin mobilizare socială).
Mobilizarea socială trebuie susținută de miza socială și se transformă în miză
politică.
Mizele politice sunt construite în funcție de logica competiției politice și a
interacțiunii politice. Astfel, o cerere socială poate fi cenzurată prin excluderea
aspectelor considerate nerelevante sau refuzată din considerente de costuri mari și
puțin rentabilă (din punct de vedere politic).
 Definiția inițială a unei probleme publice este foarte
rar stabilă și invariabilă – se schimbă pe parcurs, este „Extinderea actorilor și a
ajustată, își modifică conținutul și termenii. Anumiți publicului interesat
actori recurg la strategii de redefinire. reprezintă strategia de
bază.”
Ce se urmărește? Extinderea bazei publicului
interesat, sprijinul și mobilizarea unor grupuri noi. „Atractivitatea unei
probleme crește dacă
Elemente ale stabilirii agendei: aceasta are un impact
- Evenimentele care implică eforturi mari de a asupra unui grup mai mare
le face cunoscute autorităților publice; de oameni, dacă problema
- Organizarea și resursele celor afectați, este serioasă și reală.”
accesul și reprezentarea grupurilor; J.L.Walker
- Structura procesului politic și angajamentele
decidenților.
Mass media joacă un rol primordial în procesele
de accelerare sau atenuare a mizelor, de
demobilizare sau lărgire a publicului.
 Ce face mass media?
- Actiuni de sensibilizare a unui public mai larg prin atragerea atenției;
- Provocarea unui eveniment care să fie intens mediatizat.
NB: câteodată, mijloacele de comunicare în masă pot conduce
la efecte contrare, de îndepărtare a publicului potențial.
Odată ce problema publică a fost conștientizată de către autoritatea
publică, aceasta este nevoită să aleagă din gama de posibile răspunsuri pe
care le poate oferi, în raport cu o cerere de înscriere pe agendă.
În acest stadiu sunt eliminate opțiunile considerate de neacceptat de către
decidenți sau care par nepotrivite dintr-un anume motiv:
- Autoritatea publică poate refuza înscrierea cererii pe agendă;
- Autoritatea publică răspunde favorabil și înscrie cererea pe agendă.
Tipul de răspuns depinde de natura mizei.
 Ce se întâmplă la nivel local?
La nivel local apariția unei probleme de politici publice nu parcurge mereu toate
etapele de mai sus.
De cele mai multe ori problemele de politici publice sunt, la acest nivel, de
următoarele tipuri:
1. Probleme legate de furnizarea unor servicii publice;
2. Probleme legate de direcțiile de dezvoltare pe care o anumită
comunitate le poate adopta în funcție de schimbări ale unor condiții socio-
economice date;
3. Probleme legate de implementarea unor măsuri de respectare a unor
politici sau reglementări inițiate la nivel central.
Exemple de servicii publice:
- Colectare deșeuri, asigurare infrastructură, serviciul apă-canal – lanțul
de activități;
- Locuri de parcare – aplicație pe telefonul mobil;
- Infrastructură pentru turism;
- Tranziția cetățeanului de la client la participant.
 Instrumentul la nivelul Uniunii Europene care accelerează latura participativă a
cetățeanului la actul de guvernare: „Carta Cetățeanului” sau „Carta serviciului
public”.
De maximă importanță este reformularea standardelor cuprinse în Cartă:
trecerea de la volum la timp!
Prevederile Cartei sunt asociate cu trei valori predominante:
1. Orientarea către cetățean / utilizator al unui serviciu public;
2. Comunicare;
3. Angajament.
Aceste valori contribuie și la creșterea încrederii în instituțiile publice.
În România colaborarea diferitelor niveluri ale administrației publice conduce la
următoarea schemă de funcționare în cazul serviciilor de sănătate.