Ragoz Alexandra Otilia

EPOCA RENAŞTERII
1.De ce este importanta Renasterea din punct de vedere al
Teoriei Relatiilor Internationale.
Problema Renaşterii a căpătat de-a lungul secolelor , tări divergente care au lăsat să persiste
până azi unele confuzii în definirea conceptului, a naturii acestei epocale mişcări, a extinderii sale în timp
şi spaţiu, precum şi raporturile ei cu fenomenele istorice sau culturale. Tendinţa permanentă de a exalta
epoca Renaşterii, idealizând-o global, nediferenţiat, se datorează realizărilor sale de ordin cultural, în
special artei. Confuziile şi aprecierile contradictorii intervenite în timp au fost elucidate şi corectate prin
delimitări şi precizări, încât, chiar dacă nu s-a ajuns la un acord unanim în toate chestiunile, problema
Renaşterii în globalitatea ei apare azi într-o perspectivăsensibil modificată.

în sec. al XVI-Iea umaniştii francezi reiau teza contrastului dintre tenebrele medievale şi noua
epocă de"renaştere" a literaturii. Istoricii umanişti germani nu pot nega valoarea istorică şi culturală a
Evului mediu, pentru ei fiind perioada eroică a germanilor. A. Durer recunoaşte noua cultură şi admiră
arta italiană recunoscută acum. Pentru Erasm, cultura medievală era o expresie a barbariei, în timp ce
acum "au renăscut" artele. Ideea umaniştilor despre renaştere a rămas limitată la aspectele intelectuale
şi estetice ale culturii.

în sec. al XVIII-lea viziunea asupra Renaşterii se lărgeşte considerabil. Voltaire înţelege că

Renaşterea a însemnat ceva mai mult decât doar o perioadă de mare avânt a artei şi literaturii, aducând
în planul atenţiei istoricilor întreaga ambianţă italiană a epocii- geniul poporului, dezvoltarea precoce a
acestei civilizaţii, prosperitatea sa economică uimitoare care a deschis calea progresului raţiunii şi
politicii. în explicarea culturii Renaşterii, Condorcet relevă evenimentele şi elementele determinante, ca
invenţia tiparului şi a noilor tehnici industriale, cucerirea Constantinopolului, descoperirea Americii,
reacţia contra abuzurilor Bisericii catolice, reforma care a încurajat libertatea de gândire, studiul
monumentelor antice.

Istoriografia Renaşterii a impus o viziune laică asupra evoluţiei societăţii, încercând, pe

baza studiului critic al izvoarelor, să detecteze raportul dintre social şi individual în desfăşurarea
procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice şi
în ţările Europei Centrale.
În Franţa, realismul satiric al Renaşterii este reprezentat în primul rând de creaţia lui
Rabelais, străbătută de un optimism şi de un umor de resurse populare. Clémont Marot şi poeţii
Pleiadei au inaugurat o poezie de inspiraţie pastorală şi contemporană, cu bogate referiri la
mitologia greco-romană
In Italia, Renaşterea cuprinde următoarele perioade: Prerenaşterea (sec. 14),
Renaşterea timpurie (sec. 15), Renaşterea (c. 1500-1530), Renaşterea târzie (sfârşitul sec. 16) şi
are următoarele centre principale:în sec. 15 numeroase şcoli locale la Florenţa, Siena, Veneţia,
Padova, Urbino etc., iar în sec. 16 la Roma şi Veneţia.
 În Ţările de Jos . În arhitectură şi în decoraţie persistă încă stilul gotic. În sec. 16, sub
influenţa artei italiene, ia naştere curentul romanist, cei mai de seamă pictori rămân însă
credincioşi tradițiilor populare locale, folosindu-le în lărgirea tematicii sau în crearea unei viziuni
artistice moderne
În Germania, Renaşterea a avut loc la sfârşitul sec. 15 şi în prima jumătate a sec. 16
numai în câteva oraşe, printre care Nürnberg. În arhitectură, în sculptură şi în decoraţie, fondul
tradiţional gotic este asimilat în noua structură constructivistă renascentistă.
În Spania, influenţa artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de artă, sau prin
formarea unor artişti locali (Juan de Juanes, Alejo Fernández etc.)

În Ţările Române, Renaşterea s-a manifestat prin umanismul transilvănean (sec. 15-16), iar mai
târziu în Moldova şi în Țara Românească, prin marii cărturari din sec. 17 şi începutul sec. 18, umanismul
românesc având trăsături specifice, generate de caracterul său mediat şi tardiv. Prin mijlocirea înaltului
cler şi a marii nobilimi, aflate în strânse relaţii cu Roma, Renaşterea a influenţat puternic arhitectura
transilvăneană. Caracteristic stilului Renaşterii este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. În
acelaşi stil au fost transformate, în sec. 16, şi castele nobiliare.

Din punct de vedere al relatiilor internationale , renaşterea e nu numai renaşterea antichităţii,

dar o cotitură crucială de la conceptele religioase la cele umaniste despre lume şi om. în noua
mentalitate umanistă omul e cea mai supremă creaţie a lumii; raţiunea lui eforţa superioară supremă;
organele de simţ ale lui nu sunt capacităţile vicioase ale corpului, dar organele raţiunii- baza cunoaşterii
lumii, a esenţei şi legităţilor existenţei; toată lumea a devenit întruchipare a divinului, aşa cum a fost mai
înainte Hristos; natura, lucrurile apar în forma lor sensorial-concretă, în relaţiile lor raţional-concrete,
dar nu în raportul faţă de divin sau diavol.

In primul rand -Ideologia şi mentalitatea renascentistă nu prezintă un sistem consecvent de idei

materialiste, antireligioase.O asemenea înţelegere a naturii, societăţii şi a omului se va forma mai târziu
în epoca Iluminismului (sec. al XVIII-lea). Conştiinţa şi mentalitatea renascentistă e mai mult panteistă,
decât ateistă,- de aceea omul a fost divinizat, da n-a fost pus în locul lui Dumnezeu; realitatea lumească
e înţeleasă mitologic, dar nu e contrapusă mitului; materialulşi spiritualul, realul şi idealul, pământescul
şi divinul, creştinismul şi păgânismul nu sunt antagoniste, ci laturi aleîntregului armonios. In această
tendinţă către armonie, credinţă în armonie şi unitate constă esenţa culturii

Alt argument , renaşterii şi cauzei interesului ei faţă de cultura antică. Baza socială a Renaşterii a
fost starea economică specifică, care poate fi definită ca o trecere de lafeudalism la capitalism (N.
Conrad). Renaşterea italiană e în acelaşi timp şi apusul Evului mediu şi răsăritul Epociimoderne. Această
cultură de tranziţie nu e nici medievală, dar nici capitalistă.

Cultura Renaşterii apare şi se dezvoltă în oraşe. Oraşul renascentist e oraşul dezvoltat în mai
multedomenii, cu meşteşugari şi comerţ; un oraş deschis, internaţional, cu transport; oraş multinaţional,
religios, cultural şi etnic poligam.