Sunteți pe pagina 1din 13

Profesor:

Tentiuc Lidia
Proiect realizat de elevi clasei a VI ,,A”:
Furtuna Maria
Soltan Valeria
Boaghe Ion
Ursu Adrian
În Europa se dezvoltă între secolele XIV- XVI o amplă
mișcare culturală cunoscută sub numele de Renastere.
Redescoperind valorile culturale ale antichitați greco-
latine, Europa intra in aceste secole intr-un proces activ

de renastere care s-a caracterizat prin înflorirea ștințelor
si a artelor prin mari invenții si descoperiri geografice.
Renașterea a promovat o concepție socială și filozofică
umanistă adica a pus în centrul preocupărilor omul.
Ideea încrederii in valoarea si posibilitațile lui de
perfectionare, a luptat pentru egalitatea in drepturi a
oamenilor, din aceasta cauza s-a vorbit despre renastere
ca despre un cuvant umanist. Considerând ca idealul

omului liber si armonios dezvoltat s-a întruchipat în
cultura antică, umaniștii au dezgropat restaurat si
studiat cu fervoare monumentele acestei culturi si
limbile clasice, greaca si latina.
Umanismul a apărut mai întâi în Italia, în sec XIV-XV
(Petrarca, Boccacio , Leonardo Bruni , Poggio
Bracciolini, Pico della Mirandolla, Lorenzo Valla), apoi
sa răspândit în Franța (Rabelais, Montaigne), Țările de

Jos (Erasm din Rotterdam), Anglia (Th.Morus, F.Bacon,
Shakespeare ) Germania (U.von Hutten, Reuchlin)
Ungaria (Janus Pannonius, Bonfini). Umaniștii au fost
cărturari eruditi, cu precocupari multilaterale.
Ei s-au manifestat cu predilecție pe tărâmul beletristicii,
filologiei, istoriei, geografiei umane, filozofiei, și celorlalte
discipline numite și astazi umanistice. Inaugurând spiritual
critic modern, ei au întemeiat filologia si istoriografia bazata

pe studiul critic al izvoarelor. Legati de aspirația spre
cultura a maselor populare, în special ale celor orașenești,
umaniștii au contribuit la formarea limbilor
literare naționale. Pe tarâmul
eticii ei au opus ascetismului
medieval o conceptie optimistă,
proclamând legimitatea fericirii
terestre, iar idealului contemplativ
MONASTIC pe cel cetatenesc
patriotic
(Umanistul civic).
Umanismul n-a fost un curent unitar nici sub raport
social-politic, nici sub raport filozofic. In cadrul
umanismului elementele conceptiei noi, laice despre
viata sau impletit in diverse moduri si grade cu

ramasitele conceptiilor medievale, opozitia fata de
acestea luand cand forme mai moderate, cand forme
mai radicale. Aceasta miscare social-culturala a aparut
ca o arma impotriva fanatismului si dogmatismului
specific Evului Mediu.
Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului
sunt:
 dezvoltarea comertului si a mestesugurilor;
 inflorirea oraselor;
 dezvoltarea burgheziei; 
 marile descoperiri geografice;
 inventarea tiparului ( Gutemberg).
Trasaturile umanismului:
 aseaza in centrul preocuparilor sale omul ("omul este masura
tuturor lucrurilor");
 increderea in ratiune;
 admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
 natura considerata un model al artei;
 anticlericalismul;
 prezentarea omului multilateral;
 libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.
Renașterea si umanismul au contribuit la adâncirea crizei
religioase, prin eliberarea spiritului uman de sub tutela Bisericii.
Umanistii au inoculat in spirite gustul criticii. Acest mod de a
gândi venea in contradicție cu doctrina oficiala care se baza pe

autoritatea Scripturii si pe traditia apostolilor. Prin exegeza
filosofica, ei au repus in circulatie textele primare ale
crestinismului, iar prin tiparirea acestora le-au facut cunoscute
unui numar mare de persoane.
S-a constatat ca Biserica interpretase in favoarea ei unele
pasaje ale Bibliei, iar unele documente pe care se
sprijineau pretențiile ei de dominație, între care și celebrul
Donatio Constantini, erau false.

Familia Medici, mult timp una dintre cele mai importante
familii din Florenta, si prin extensie din Toscana, a reusit
sa transforme Republica Florenta intr-un stat ducal
condus prin succesiune ereditara în secolul XVI. În mare
parte a
acelui secol ei au condus
Florenta și Toscana cu
succes, extinzând
teritoriul statului
prin cucerirea Sienei.
Medici erau patronii stiintei si artei care inflorea in
mare parte a imparatiei. Toscana a devenit un stat mai
compacta si mai unita in toti acesti ani, mai degraba
decat o dominatie a unui oras dominant (Florenta).

Toscana sub conducerea Medici, care a durat pana in
1737, a fost transformata in mai multe feluri, nu
intodeauna in mod pozitiv. mai degraba in pamant
decat in industrie. S-a pus de acord la modul general ca
Florenta a inceput sa decline la inceputurile secolului
XVIII, si o serie de conducatori rai au condus la
integrarea in Sfantul Imperiu
Roman a independentului
stat al Toscanei dupa ce si
ultimul succesor din
dinastia Medici a murit.


S-ar putea să vă placă și