Colegiul Economic E.

Gojdu Hunedoara
Prof. Ciort Petru Bogdan

Arta monumentală romană ca expresie a evoluţiei statului roman antic

de la Republică la Imperiu

Arta romana s-a dezvoltat la inceput la Roma, primul oras-stat roman. Cu

timpul, aceasta arta a patruns in toata Italia si de acolo, mai departe, in provinciile
romane. Arta lor este pusa in primul rand in slujba preamaririi ideii de putere
(imperium), in slujba glorificarii statului si capitalei sale. Arta trebuie sa starneasca
admiratie pentru statul si poporul roman si sa indeplineasca un scop de utilitate
publica. Totodata ea servea pe aristocratii imperiului roman, pe conducatorii din Italia
si din provinciile noi, cucerite de romani, pe proprietarii de pamanturi si pe
proprietarii sclavilor adusi in Italia ca prizonieri de razboi, etc.
La formarea artei romane au contribuit si unele elemente locale din
provinciile cucerite. Astfel, mai intai etruşcii, in perioada republicana a Romei, apoi
grecii, in epoca ei imperiala, au influentat mult arta romana.
Ea a luat diferite elemente din arta altor popoare, contopindu-le intr-un tot
unitar, nou, original. Romanii au stiut ce sa ia, cum sa ia si cat sa ia din cultura
popoarelor cucerite pentru a-si face arta lor. Arta aceasta a inflorit intr-un timp scurt.
Perioada ei de apogeu se situeaza spre sfarsitul secolului I i.e.n., in timpul lui
Augustus si al dinastiei Antoninilor. Influența etruscă în arhitectura romană se poate
observa în preluarea unor principii urbanistice ce stau la baza înființării şi organizării
oraşelor prin folosirea unor planuri regulate, cu străzi drepte şi trotuare, porți
monumentale de acces sau prin sisteme de canalizare. Pentru planurile caselor
particulare, influența etruscă se observă prin apariția camerei centrale numită atrium.
Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul
oraşului, ordinele de arhitectură doric, ionic şi corintic unele tipuri de plan pentru
templele de cult, structura şi componența teatrelor, folosirea picturilor şi mozaicurilor
pentru decorarea caselor şi palatelor.
Roma reprezintă oraşul prin excelenţă. Roma a creat o mare civilizaţie
urbană, răspandita pretutindeni acolo unde armată romană s-a impus. Principiile
urbanistice fiind preluate de la greci sunt răspandite in toate teritoriile noi cu cerite de
romani, prin procesul de romanizare. Oraşele au fost construite dupa norme comune şi
au reprezentat un factor de unitate al imperiului. Structurate dupa un plan organizat pe
două axe perpendiculare, aşezate astefel incat sa formeze un patrulater regulat. In
centru era Forumum romanum, o piaţă de formă pătrată decorată cu statui şi inzestrată
cu monumente publice. Forumul este locul unde se adună cetățenii oraşului şi unde
sunt aşezate principalele temple de cult şi palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite:
curia, bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale. Exemple de
forumuri pot fi: Forumurile ridicate de împărații: Caesar, Augustus, Traian, Nerva.
Cu timpul s-a generalizat obiceiul ca pentru imparati, guvernatorii sau
generalii care se intorceau victoriosi din razboaie, sa se construiasca arcuri de
triumf, care sa comemoreze victoriile lor. In diferitele parti ale imperiului se gaseau
asemenea constructii. Cele mai insemnate s-au ridicat la Roma, capitala imperiului:
ale lui Titus, Septimiu Sever si al lui Constantin cel Mare, sunt cele mai bine pastrate.
Tot in amintirea razboaielor victorioase purtate de imparatii romani, s-au construit
columnele. Ele erau mari constructii cu aspect cilindric, depasind adesea, cu
postament cu tot, inaltimea de 20 de metri. In partea de sus a columnelor se gasea de
obicei statuia imparatului in vesminte de razboinic. Pe partea cilindrica, de jos in sus,
continuu, in spirala, se desfasurau frize cu basoreliefuri. Aceste sculpturi narative, cu
subliect istoric, infatisau scene din razboaiele celebrate prin aceste monumente. Cele
mai insemnate sunt Columna lui Traian si Columna lui Marcus Aurelius, de la Roma.
Columna lui Traian ridicata la Roma in urma victoriei asupra Daciei de către
impăratul Traian, prezinta scene din timpul celor două războaie daco-romane şi
glorifică victoria romanilor.
O altă operă arhitectonică destinată să omagieze una din victoriile repurtate
de impăratul Traian in primul război cu Dacia, pe teritoriul Dobrigei este Tropeaum
Traiani. Construcţie inaltă de 42 m, infăţişează scene de luptă călare sau pedestre,
barbari luptând sau captivi inlănţuiţi şi chiar pe impărat insoţit de garda sa.
In timpul imperiului, romanii au construit si amfiteatre. Amfiteatrele (sau
arenele) erau cladiri imense, cu mai multe etaje, de forma rotunda, in centrul carora se
disputau luptele gladiatorilor, luptele cu fiarele salbatice. Cunoscut este Colosseum-ul
de la Roma, imens amfiteatru construit din ordinul imparatului Vespasian. In acest
amfiteatru incapeau comod saizeci de mii de spectatori. Avea patru etaje – in
antichitate a fost considerat una din minunile lumii. Printre constructiile publice
importante se numarau si termele. Ele formau ansambluri, cuprinzand sali de baie,
biblioteci si sali de muzica, stadioane, galerii de tablouri, parcuri de odihne etc.
Termele erau si locuri de intalnire a cetatenilor care voiau sa discute despre afaceri.
Un exemplu eleocvent il formează Termelor lui Caracalla si ale lui Diocletian, de la
Roma. In cinstea zeilor romanii au construit si numeroase temple. Ele nu erau prea
deosebite de templele grecesti, dar spre deosebire de cele greceşti erau ridicate in oraş
şi nu pe acropole (zonele sacre din afară oraşului). Panteonul a fost un templu ridicat
de Agripa in cinstea tuturor zeilor (anul 27 e.n.). El avea zidul de forma rotunda,
cilindrica, acoperit de o cupola foarte bogat decorata in interiorul sau si nu avea
ferestre. In Panteon lumina intra printr-o deschidere rotunda - de noua metri diametru
– din centrul cupolei. La intrare Panteonul avea un portic (un sir de coloane) care-i
dadea un aspect triumfal. Teatrele romane se deosebeau prin planul lor de teatrele
grecesti. Renumit a fost Teatrul lui Marcelus de la Roma. Pentru a aduce din munti
apa curata necesara consumului de la orase, arhitectii au construit apeducte, un fel de
jgheaburi mari de piatra, lungi de zeci de kilometri, sustinute de stalpi grosi de zid,
legati intre ei cu arcade, adesea in semicerc (ex. apeductul de la Pont du Gard din
Franta). Romanii au mai construit si localuri de judecatorie, numite bazilici. Acestea
erau edificii dreptunghiulare, impartite deseori, la interior, prin doua randuri de
coloane, in trei parti, numite nave. Cele doua parti laterale (navele laterale) erau de
multe ori etajate pe o inaltime egala cu cea a navei centrale sau erau mai scunde decat
etajul unic al acestei.
Potrivit tradiţiei Roma a avut 7 regi, primi fiind de origine etruscă, şi a fost
intemeiata in 753 i.Hr. ,de către legendarul Romulus. In 509 i. Hr. monarhia este
abolită şi se intemeiază republica. După instaurarea regimului republican, al cărui
beneficiar principali au fost patricienii, Roma a cunoscut, pentru următoarele trei
secole o confruntare intre patricieni si plebei, dar şi lupta pentru supremaţie in Italia.
Timp de două secole, plebeii au luptat pentru a obţine drepturi egale cu patricieni.
Intr-o primă etapă alegând secesiunea, plebeii obţin dreptul de a avea doi tribuni in
Senat care să le apere interesele. Prin Legea celor 12 table plebeii obţin drepturi egale
cu patricienii, este eliminată interdicţia căsătoriilor intre patricieni si plebei, iar unul
din consului va fi desemnat de plebe. Beneficiarii principali vor fi plebeii bogaţi, care
impreună cu vechii patricieni, vor forma nobilimea (nobilitas), cea care va de-ine
puterea economică şi politică in republica.
 Prin definiţie republica inseamnă res publica – treburile publice, cetăţenii
participând la viaţa politică prin dezbateri in for-piaţa publică. La origine Roma era o
republica aristocratica, deoarece puterea politica era detinuta de o minoritate. In
secolul III i.e.n. statul roman se transforma intr-o republica democratica. In intreaga
epoca a republicii, puterea politica era exercitata de catre trei factori: senatul,
magistraţii şi adunările poporului.
Senatul organul suprem de conducere al republicii, foramt din 300 de
membrii şi ajungând la 900 in epoca lui Caesar, recrutaţi de cenzori dintre foştii
magistraţi superiori. Lua hotarâri in cele mai importante probleme ale statului:
finanţe, politica externă, administraţie, religie, dirija consulii şi controla activitatea
tuturor magistraţiilor.
Magistraţii Erau inalti demnitari de stat care detineau importante atributiuni
administrative si jurisdictionale. Ei erau alesi de catre popor pentru o perioada de un
an. Ocuparea magistraturilor se facea in cadrul unui cursus honorum (scara
onorurilor). Primii magistrati ai republicii au fost consulii. Consulii in numar de doi,
au luat locul regelui; la conducerea statului, si totodata atributiunile laice ale acestuia.
La origine consulii erau inviolabili, comandau armata, aveau jurisdictie si in domeniul
public, convocau poporul in adunari, numeau pe senatori, prezidau Senatul. Pretorii
aveau ca Principala activitate organizarea judecarii proceselor private. Cenzorii tot in
număr de doi se ocupă cu recesământul populaţiei şi alcătuirea listei senatorilor.
Cvestorii administrează tezaurul public, taxele şi judecarea proceselor penale. Edilii
se ocupau cu lucrarile publice ale oraşului, aprovizionarea oraşului, jocurile.
Dictatura Era o magistratura cu caracter exceptional. In situatii cu totul deosebite,
generate de conflicte interne sau de pericolul extern, consulii numeu, la ordinul
senatului un dictator pe termen de 6 luni caruia ii era incredintata intreaga putere. In
timpul exercitarii dictaturii, toate celelalte magistraturi erau suspendate. Toate
magistraturile romane au unele trasaturi comune: orice magistratura era colegiala fiind
detinuta de cel putin doua persoane; magistratii erau de regula alesi pe termen de un
an; toate magistraturile erau onorifice, asa incat oamenii lipsiti de mijloace materiale
nu aveau acces la inaltele functii politice.
Adunările poporului (comiţiile) existau in 3 forme:
Comiţiile curiate – aveau un rol minor: adopţiuni, testamente, probleme
religioase
Comiţiile centuriate – se adunau pe câmpul lui Marte şi hotărau in problemele
privind pacea şi razboiul
Comiţiile tribute – işi aveau originea in adunările plebeene, alegeau tribunii,
cvestorii, edilii şi luau hotărâri obligatorii pentru plebe.
Sistemul de vot ii favoriza pe cei bogaţi. Adunările işi impart dreptul de a-i
alege pe magistraţi şi puterea legislativă. Magistraţii superiori: consulii, pretorii,
cenzorii şi dictatorul aveau dreptul de comanda al armatei (mperium).
Tribunii plebei erau chemati sa apere intereselor plebeilor fata de abuzurile
patricienilor. Persoana tribunului era considerata invilolabila, astfel incat cel ce ii
aducea vreo atingere risca sa fie condamnat la moarte. Spre deosebire de consuli,
tribunii plebei nu raspundeau de actele facute in exercitiul magistraturii in perioada in
care redeveneu particulari. Tribunii plebei puteau veni in sprijinul plebei si puteau
anula prin „reto” actele emise de consuli in care acestea atingeu interesele plebeilor.
Imperiul Roman a fost cea mai mare si mai durabila constructie politica a
antichitatii. Spre deosebire de marile imperii, puterea Romei s-a extins treptat,
cuprinzand initial teritoriile din Peninsula Italica; pe masura ce s-a ivit nevoia apararii
coastelor italice sau a teritoriilor din interior fata de atacurile piratilor sau ale
navalitorilor dinspre nord, autoritatea Romei a trecut dincolo de Marea Adriatica, iar
dupa aceea dincolo de Alpi. Intrand in concurenta cu Cartagina, pentru stapanirea
Mediteranei, Roma cucereste coastele de nord ale Africii, Spaniei; in lupta cu urmasii
dinastiilor create pe ruinele imperiului lui Alexandru cel Mare, romanii vor stapanii
peste Asia Mica si Egipt. In felul acesta Marea Mediterana devenea mare nostrum, iar
statul roman reusea sa inglobeze majoritatea teritoriilor de veche civilizatie din jurul
acesteia.
Izbucnirea războaielor civile la Roma va aduce in actualitate ideea de
dictatură, care contravenea ideilor republicane. In anul 60 i. Hr. Se formează primul
triumvirat in care puterea politică se imparte Crassus, Caesar şi Pompei. După
moartea lui Crassus (53 i. Hr), intre Caesar si Pompei izbucneşte un război civil
pentru putere. Primul este sprijinit de populari iar al doilea de optimaţi. Războiul civil
se incheie cu lupta de la Pharsalus (48 i. Hr) in care Caesar iese invingător. In
septembrie 45 i. Hr Caesar se intoarce in Italia unde il numeste unic succesor pe
Octavian. Cezar a fost onorat cu dreptul de a purta îmbrăcăminte triumfală, inclusiv o
robă de culoare roșu închis (evocatoare a regilor Romei) și coroana de lauri la toate
ocaziile publice. O mare moșie era construită pe seama Romei pentru uzul exclusiv al
lui Cezar. Titlul de imperator a devenit unul legal, pe care avea să-l folosească tot
restul vieții sale. O altă statuie a lui Cezar a fost plasată în templul lui Quirinus cu
inscripția Zeului Invincibil. Cum Quirinus era asemănarea deificată a orașului și
fondatorului acestuia și prim rege, Romulus, acest act l-a identificat pe Cezar nu doar
pe aceeași scară cu zeii, dar și cu regii antici. Este ales consul pe viaţa si poate ocupa
orice post doreşte, inclusiv cele dedicate plebeilor. Era singurul roman care deţinea
imperium-ul si avea comanda supremă asupra tuturor legiunilor romane. De asemenea
avea dreptul de a desmna jumatate din numarul magistratilor, poziţii care până atunci
se complectau prin vot. A fost ales pe viaţa pontifex maximus, şi a revizuit complect
calendarul roman, stabilit la 365 de zile pe an cu 1 zi in plus la fiecare patru ani.
In 44 i. Hr. a fost numit dictator perpetuus devenind astfel dictator pentru
întreaga sa viață Acest titlu începuse să apară până și pe monedele care purtau
asemănarea lui Cezar, plasându-l deasupra tuturor celorlalți din Roma. Unii dintre
populație au început chiar să facă referire la persoana sa ca „Rex” (latinul pentru
rege), dar Cezar a refuzat acceptarea acestui titlu. Spaima că Cezar va ajunge rege a
amplificat nemulţumirile la Roma, fiind asasinat la idele lui martie 44 i Hr in Senat.
In 27 i. Hr. Roma trece la un nou regim politic – principatul, introdus de
Octavian, in urma infrângerii lui Antonius in bătălia de la Actium (31 i. Hr.). Mai
prudent decât Caesar, Octavian realizează trecerea treptată la regimul imperial,
păstrând aparenţele republicane. Oficial el nu este decât princeps –primul cetăţean al
Republicii, primul intre senatori, de unde şi numele de principat dat noului regim.
Pentru că salvae republica de duşman, Senatul ii oferă lui Octavian titlul de
Imperator, devenind astfel comandant suprem al legiunilor. Beneficiind de sprijinul
armatei, va concentra in mana sa cele mai importante magistraturi, devenind stăpân
absolut al staului.
Este menţinut Senatul, limitat la 600 de membrii, ca organ legislativ si
judecătoresc suprem, al carui prim senator-princeps era Octavian, care avea dreptul să
il convoace, să-i prezideze şedinţele, să conducă politica externă, să declare război şi
să incheie pace. In concluzie Senatu era menţinut dar golit de atribuţii (administrarea
provinciior pacificate, alegerea magistratilor, judecarea proceselor penale), dispoziţiile
lui erau expresia voinţei impăratului. Şi-a atras de partea sa soldaţii prin recompense,
poporul prin impărtirea de grâne şi şi-a autodizolvat armata dupa victoria de la
Actium. Perioada sa porartă numele de pax romana, prin pacea durabilă, prin
programul de construcţii edilitare, prin cultul imperial răspândit in toate provincile.
Era consul şi tribun, iar calitatea de cenzor ii dădea dreptul să intocmească
listele de senatori. Mai târziu primind funcţia de pontifex maximus (mare preot), işi
asigură controlul asupra vieţii religioase, marcată de introducerea in Orient şi apoi in
Occident, a cultului impăratului. Ca pater patriae (părintele patriei) se simbolizează
legătura privilegiată dintre impărat şi popor, al cărui protector este. Adăugând la
numele de Augustus (măritul, sacrul), dat de Senat, pe cel de Caesar, căruia i se
atribuie origine divină, el devine Imperator Caesar Augustus, stăpân absolut al
Romei. Magistraţii işi pierd cele mai importante atribuţii, consulii fiind aleşi pe 6 luni.
Puterea politica era exercitata in mod formal de trei factori: imparatul, senatul
si magistratii, dar in realitate intreaga putere era concentrata in mana imparatului.
Instalarea imparatului se face in baza unui ex de imperio , care era adoptata de catre
senat, dar capata forma legii prin aclamatiile poporului. Aceste aclamatii, intotdeauna
cumparate de catre magistrati, aveau darul sa pastreze aparenta ca poporul hotaraste
in cele mai importante probleme din stat. Imperiul roman a fost fondat in anul 27 de
catre imparatul Octavian August, nepot si fiu adoptiv al lui Caesar. Desi a mentinut
toate formele republicane in fapt el a fondat imperiul, el conducand statul roman ca un
adevarat autocrat.
Personificand imperiul, imparatul nu era stapan, ci primul slujitor al statului,
puterea imperiala fiind pentru el o onoare si o datorie, careia urma sa-i inchine
intreaga capacitate de munca si talentul sau.