Sunteți pe pagina 1din 17

Wilhelm

Conrad
Roentgen

• La inceput s-au numit "raze Roentgen", de la numele fizicianului


german care le-a descoperit in anul 1895. Roentgen facea
experimente cu un tub catodic, cand a observat ca un panou
fluorescent din laboratorul sau a inceput sa straluceasca. Fenomenul
a aparut si atunci cand tubul era acoperit cu o hartie neagra si
groasa.

• Fizicianul si-a dat seama ca energia emisa de tub poate sa treaca


prin obiecte, asa ca a asezat diverse lucruri in fata acestuia,
observand cum panoul fluorescent straluceste de parca nimic nu ar
sta in calea razelor. Pana la urma, Roentgen si-a pus mana in fata
tubului si cu mare uimire a constatat ca pe panoul fluorescent isi
poate vedea oasele.
Raze X - Animatie

•Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina.

• Studiul
radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in
dezvoltarea mecanicii cuantice
Deci la numai câteva minute de
la descoperirea razelor X, omul a
descoperit şi cea mai importantă
aplicaţie a lor, cea medicală.
Astăzi, medicii folosesc razele X
ca să vadă prin ţesuturi, până la
oase. Cu ajutorul lor se
descoperă fracturile osoase,
cariile dentare, obiectele
înghiţite. Iar o variantă
modificată a razelor X se
foloseşte pentru a vedea
ţesuturile moi cum sunt
plămânii, vasele de sânge,
intestinele.
Cum funcţionează razele X?

Razele X nu sunt foarte diferite de razele de lumină pe care le


vedem cu ochiul liber. Ambele sunt forme de energie
electromagnetică, dar există între ele câteva diferenţe.Razele X au o
lungime de undă mai mică decât lumina vizibilă, astfel că nu le putem
vedea cu ochiul liber. A doua diferenţă este aceea că razele de lumină
sunt absorbite de ţesuturile corpului uman, astfel că nu pot trece prin
ele, în timp ce razele X sunt absorbite doar într-o anumită
măsură.Cel mai util este faptul că diferitele ţesuturi ale corpului uman
absorb în mod diferit razele X. Astfel, oasele absorb o cantitate mare
de energie, pe când ţesuturile moi absorb mai puţină.Când faci o
radiografie, felul cum razele X trec prin corpul tău este înregistrat de
o cameră ce foloseşte un film, asemănător cu cel de la aparatele foto
clasice. Ceea ce primeşti după radiografie este un negativ, pe care
zonele mai expuse la radiaţii - acolo unde nu a existat niciun obstacol
în calea razelor X - apar negre, iar cele mai puţin expuse apar mai
deschise la culoare. Astfel, zonele unde a existat ţesut osos între
cameră şi razele X apar albe, iar cele corespunzatoare
ţesuturilor moi apar gri.
Cât de periculoase sunt razele X?
Atunci când s-au descoperit razele X, comunitatea medicală nu a
înţeles cât sunt de periculoase, astfel că mulţi medici şi pacienţi s-
au îmbolnăvit din cauza lor. Cu timpul s-a descoperit că razele X
sunt radiaţii ionizante, adică pot face ca atomii pe care îi
întâlnesc în cale să capete o încărcătură electrică, transformându-
se în ioni. Cum corpul nostru este şi el format din atomi,
încărcătura electrică pe care o capătă ei poate să distrugă fâşia de
ADN. Iar o celulă cu fâşie de ADN distrusă fie moare, fie dezvoltă
o mutaţie. Când mai multe celule sunt ucise, poţi dezvoltă o serie
de boli, dar când o celulă capătă o mutaţie, ea se transformă într-
o celulă canceroasă, care apoi se multiplică şi dezvoltă o tumoare.
Dacă mutaţia are loc într-o celulă sexuală, sermatozoidul sau
ovulul, embrionul care va rezulta din ele va suferi malformaţii. Din
toate aceste motive, medicii folosesc "cu economie" razele X, aşa
încât un pacient să nu fie expus unei cantităţi prea mari de
radiaţii. Totuşi, expunerea sporadică la cantităţi mici de radiaţii nu
este periculoasă, astfel că o radiografie este o opţiune mult mai
sigură decât o intervenţie chirurgicală care ar fi necesară, în lipsa
razelor X pentru a vedea un os fracturat.
Se studiaza interacțiunea radioactiva cu țesuturile umane în vederea gasirii
de tratamente sau diagnosticare: radioterapie si radiologie.

Radioterapia

Radioterapia se refera la direcționarea


controlata a radiației (de obicei radiații
Gamma sau, radiații X) catre o anumita
parte a corpului unui pacient pentru a trata
cancerul sau alte boli.
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase
constand in administrarea unei cantitati de energie radianta, concomitent
cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament
cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului
dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate
cauza utilizarea radiatiilor.
Radiologia
Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X)
sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv
de captare, apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic.

Imagistica originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare


argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de
raze X care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt
filtrate pentru a reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film
nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o
caseta fotosigilata. Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare pe
film.
Computerul tomograf
• Este un aparat complex care serveşte la producerea unor imagini
privind corpul nostru. Aceste imagini sunt utilizate pentru
efectuarea diagnosticului care va conduce la o eficacitate maximă a
tratamentului prescris de medic, scannerul arată la fel ca şi un inel.
Ca marea majoritate a aparatelor radiologice, tomograful utilizează
razele X. Faţă de radiografiile convenţionale imaginile din corp sunt
aici "decupate" şi prelucrate, majoritatea CT-urilor permiţând
obţinerea unor imagini în diferite volume (ex: 3D).

• Imaginile sunt obţinute prin rotaţia unui "arc" care emite raze X şi
primeşte informaţiile din corpul pacientului prin detectorii de raze X
care se află mereu în opoziţie cu emiţătorii. Detectorii detectează
puterea razelor X, cu cât mai dens este ţesutul, cu atat mai puţine
raze trec prin el. Detectorii trimit aceste date unui computer.
Diferite tipuri de ţesut cu diferită densitate sunt arătate pe imagine
ca diferite nuanţe ale surului, sau diverse culori. Deci în totalizare
computerul formează o imagine a corpului în secţiune transversală.
Scanerele moderne pot produce imagini 3 - dimensionale din datele
primite. Scanarea CT în felul ei este nedureroasă. Pacientul nu vede
şi nici nu simte razele X.
Computerul tomograf
Cristalografia

• Prin cristalografia cu raze X se determina aranjamentul atomilor dintr-o


structura cristalina.
• In esenta avem de-a face cu un fascicul de raze X care loveste cristalul
studiat, iar pe baza unghiurilor de difractie si a intensitatilor razelor
imprastiate se obtine o imagine tridimensionala a densitatii electronilor din
interiorul cristalului. Pe baza valorilor asociate acestei densitati de electroni
pot fi determinate pozitiile atomilor în cristal, precum si legaturile chimice
dintre acestia.

Stiati ca Laureatii ai
Premiului Nobel pentru
Chimie au descifrat
structura ribozomului
folosind aceasta
tehnica ?
• Tratamentul medical al unor forme de cancer
• Utilizate in fotografie
• Aplicatii industriale  Testarea pieselor metalice si identificarea
defectelor de structura a unor materiale (DEFECTOSCOPIA CU
RAZE X)
 Folosite pentru verificarea calitatii sudurilor
• Aplicatii stiintifice  Masurarea constantelor retelelor cristaline
prin difractia Razelor X
 In Astronomie

Aparat portabil cu
Raze X
Soarele in Raze X
• Razele X sunt folosite inca din anii ’90 in imagistica medicala, cu
precadere in mamografie si radiografii ale cavitatii toracice.

•Datorita densitatii foarte mari – de 11.340 kg/ metru cub, plumbul


reprezinta cea mai buna si mai folosita protectie impotriva razelor X, in
prezent.

•Razele X reprezinta o forma de radiatie electromagnetica penetranta, cu


lungimi de unda de la 0,01 la 10 nanometri si frecvente de la 30 de
petaherti la 30 de exaherti.

•Razele X pot cauza arsuri grave pe piele, in cazul unei expuneri


indelungate.

•Razele X au fost denumite astfel chiar de catre Wilhelm Conrad Rontgen,


deoarece nu stia cu exactitate de unde provin.
•Spectroscopia cu fotoelectroni reprezinta o intrebuintare a razelor X in
analizele chimice, tehnica bazandu-se pe proprietatile efectelor
fotoelectrice.

• Verificarea camioanelor in punctele de frontiera se face cu ajutorul


dispozitivelor cu raze X.

•Iodura de sodiu face ca razele X sa poata fi vizibile

•Printre oamenii de stiinta care au contribuit la descoperirea functiilor si


proprietatilor razelor X se mai numara Thomas Edison, Philipp Lenard si
Nikola Tesla.
în vid ele se propagă cu viteza luminii;
impresionează plăcile fotografice;
nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;
produc fluorescența unor substanțe (emisie de lumină); Exemple de
substanțe fluorescente: silicat de zinc, sulfurǎ de cadmiu, sulfurǎ de zinc,
care emit lumina galben-verzuie.
sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul
omului;
 pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace
pentru lumină, de exemplu prin corpul omenesc,
lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn,
sticlă ș.a., dar sunt absorbite de metale cu
densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor
de pătrundere depinde de masa atomică și
grosimea substanței prin care trec.
 ionizeazǎ gazele prin care trec. Numǎrul de ioni
produși indica intensitatea radiațiilor. Pe această
proprietate se bazeazǎ funcționarea detectoarelor
de radiații.
 au acțiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice,
fiind, în general, nocive pentru om. Pe această
proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul
tumorilor canceroase, pentru distrugerea
țesuturilor bolnave.