Sunteți pe pagina 1din 5

Soliman Magnificul

(1520-1566) si expeditiile sale in Moldova


In calitatea sa de sultan si calif, Soliman Magnificul a fost o figura impozanta nu numai in istoria otomana, ci si in cea universala, unii istorici situandu-l alaturi de personalitati ilustre precum Alexandru Macedon, Hannibal, Iustinian, Napoleon si altii ce au jucat un rol esential in destinul umanitatii. Soliman Magnificul (1520-1566) ajunge in fruntea Imperiului Otoman in momentul de apogeu al acestuia.Granitele Imperiului sunt constituite de fluvial Eufrat, Buda, muntii Atlas,Caucaz si Iran, ingloband 20 de popoare si aproape toate orasele importante ale lumii antice. Subordonate Imperiului Otoman erau Cartagina, Memfis, Tyr, Ninive, Alexandria, Ierusalim, Damasc, Atena, Sparta, Troia, etc, numai Roma si Syracuza ramand in afara orbitei sale. Astfel, Soliman Magnificul stapanea,din palatul sau de pe malul Bosforului,un teritoriu imens,putand actiona in conflictele ce sfasiau Europa Occidentala, Africa de Nord si Asia. Evolutia Imperiului a fost una foarte rapida, turcii aparand ca element etnic nou in sec al X-lea, in Orientul Apropiat. Ei primesc denumirea de selgiuzi de la o capetenie de-ale lor, Seldjuk, iar constituirea statului are loc la mijlocul secolului al XI-lea (nucleul viitorului imperiu fiind reprezentat de triburile Kaia). Soliman urca pe tron la data de 30 septembrie 1520,la varsta de 26 de ani, dupa moartea tatalui sau-Selim.Inca de la varsta de 17 ani el fusese, conform legilor otomane privind succesiunea la tron,guvernator al unei provincii din Asia Mica.Cunoscutul istori turc Ismail Hakki Uzuncarsili afirma ca urcarea la tron a lui Soliman a fost una pasnica,fiind lipsita de obisnuitele evenimente sangeroase,cand noul sultan isi ucidea toti fratii 1(Selim I nemaivand decat trei fete).Soliman,supranumit de turci Legislatorul si de istoricii europeni Magnificul,primise o educatie aleasa,cu multiple influente,copilarind printre pajii crestini ;sultanul intelegea italiana si vorbea turca,araba si persana.Istoricii afirma despre Soliman ca acesta era un om calm,echilibrat,un poet rafinat,militar talentat,un gurmand,un erudit al secolului al XVI-lea de tip oriental mahomedan .2 In timpul domniei sale de aproape jumatate de secol,Imperiul OtoMan a jucat un rol considerabil in viata politica a Europei,dupa cum arata si numeroase cronici.In ciuda succeselor sale,dupa cum demonstreaza si istoricul Ismail Uzuncasili,este evident ca o parte din expeditile lui Soliman in Europa nau avut un scop bine definit,ele fiind simple aventuri sau pur si
1 2

Ismail Uzuncasili-Osmanli Tarihi,vol.II,Ankara,1949,pag.295 Ismail Uzuncasili-opera citata

simplu demonstratii de forta.Desi va ocupa Algeria,Tripolitania,Rhodosul si va purat numeroase razboaie cu Iranul,Soliman Magnificul isi va canaliza efortul principal catre Europa Centrala,abatand asupra acesteia o adevarata furtuna.Belgradul,Timisoara,Buda vor deveni pasalacuri turcesti,iar flamurile semilunii vor flutura chiar sub zidurile Vienei. Cu toate acestea,dupa cuceririle turcesti de la sud,din rasarit si din apus,Tarile romane,desi constituiau o intrare in Imperiul Otoman,nu au fost trecute prin foc si sabie in vederea transformarii lor in pasalacuri. Intr-una din lucrarile sale,istoricul P.P.Panaitescu3 sugereaza doua posibile explicatii ale acestei stari.In primul rand,Tarile romane erau cunoscute pentru cultura cerealelor,cresterea vitelor,a cailor si in albinarit(mierea era un aliment esential,in evul mediu neunoscandu-se zaharul).Cuceririle turcesti fiind pur militare,dupa secatuirea unei regiunii,acestia inceracu sa cucereasca regiunile invecinate.Astfel,nefiind nici ei cultivatori si crescatori de animale mai buni,au preferat sa mentina Tarile romane intr-o stare de aservire.In al doilea rand,Tarile romane nu se aflau pe directia principala a expansiunii turcesti(drumul militar de la Bizant prin Adrianopol,Filipopol, Sofia,Nis,Belgrad constituind inca din antichitate pricipala artera de comunicatie e Peninsulei Balcanice). Soliman Magnificul dispunea la Dunare de doua pasale credincioase si deosebit de active :Mehmed-beg,pasa d eNicopol,si Bali-beg,pasa de Vidin.Indeosebi Mehmed-beg se arata interesat de cele intamplate in tarile romane.Descendent probabil din familia domnitoare a Barabestilor,Mehmet beg se turcise si manifesta credinta si zel in realizarea intentilor agresive ale lui Soliman Magnificul.Pasa de Nicopol dorea sa ajunga la tronul Tarii Romanesti,ceea ce ar fi insemnat de fapt transformarea ei in pasalac.Mehmed-beg-scrie cronica Cantacuzinilor4-au cersit domnia de la imparatul aici in Tara Romaneasca,zicand ca-l pofteste tara sa fie si el domn.Drept aceia,imparatul crezu pe Mehmed-beg si i-au dat domnia in Tara Romaneasca .Dand domnia lui Mehmed-beg,Soliman Magnificul credea ca teritoriul,fiind condus de un pasa,va deveni pasalac.Perspectiva transformarii tarii in pasalac nu era favorabila marii boierimi,care si-ar fi pierdut astfel privilegiile,astfel incat Mehmed-beg este infrant de voievodul Radu de la Afumati in batalia de la Gubavi(ianuarie 1522) si alungat peste Dunare. Urmeaza alte cateva batalii(Clejani-aprilie 1522,Grumazi-iunie 1522,Rucar di Dridu-august 1522),victoria apartinand succesiv celor doi combatanti.Soliman Magnificul nu aproba insa in totalitate politica lui Mehmed-beg,afland ca acesta aspira catre puterea deplina in Tara Romaneasca si chiar catre conducerea Imperiului Otoman ! Astfel,in 1525,Soliman insusi ii acorda domnia lui Radu de la Afumati.Din cauza neintelegrilor interne,acesta este insa omorat.Domnitorii care iau urmat in scaunul Tarii Romanesti ajung din ce in ce mai mult la cheremul Portii,prilejuind sultanului Soliman un amestec fatis in problemele in-

3 4

P.P.Panaitescu-Interpretari romanesti-Studii de istorie economica si sociala,Ed.Universul,Bucuresti, Istoria Tarii Romanesti(1290-1690) sau Letopisetul CAntacuzinesc,Ed.Academiei RPR,Buc.,1960

terne ale tarii.In 1527,domnitorul moldovean Stefanita moare in conditii suspecte,probabil otravit.Soliman este de acord ca noul domn sa fie Petru Rares,sperand ca acesta va duce o politica mai docila fata de otomani.Dar noul domnitor va nemultumi si mai mult pe Soliman Magnificul,intervenind in Transilvania si urmarind interesele tarii sale si nu ale Imperiului.Inteprinde apoi cucerirea Pocutiei,lucru dezavuat de sultan,contribuie la omorarea unui sol al conducatorului otoman(aventurierul venetian Aloiso Gritti),se aliaza in 1535 cu Ferdinand de Austria si initiaza o coalitie antiotomana,atragand astfel mania lui Soliman Magnificul.Intors de la Istambul in 1536, si fiind mai putin ocupat cu alte probleme externe,Soliman planuieste o campanie impotriva Moldovei.Expeditia se va desfasura insa abia peste 2 ani,atunci cand conditiile vor deveni favorabile turcilor.O parte din marii boieri,nemultumiti de politica de centralizare promovata de Petru Rares, il tradeaza si intra in tratative cu turcii.Regele Poloniei,nemultumit si el de aceasta politica,propune sultanului o interventie comuna. Ca sa scapam de el-scria Soliman regelui Poloniei- ne propuneit ca noi sa-l atacam din aceasta parte,pe cand voi il veti ataca din alta.Noi ne vom pune in mars contra acestui hot moldovean,cu o armata pe care cerul si pamantul abia o pot suporta.Dumnezeu atotputernicul ne va ajuta sa invingem si sa subjugam aceasta tara. Dar cum sultanul nu dorea sa imparta cu polonezii gloria si bunurile obtinute din eventuala cucerire,Moldova fiind si vasala imperiului,nu doreau prezenta trupelor poloneze pe teritoriul Moldovei.De aceea,sultanul ii scrie regelui Sigismund : In ceea ce priveste insa armata voastra,nu credem tocmai de trebuinta ca ea sa treaca hotarele acestei tari ci numai sa stea in Ucraina si alte tari pentru ca acest hot sa nu scape. Mizand si pe ajutorul tatarilot,care trebuiau sa atace dinspre rasarit,sultanul porneste campania impotriva Moldovei.Se pare insa ca Soliman mai avea un motiv pentru a ataca Moldova(scria cunoscutul cronicar Anton Verancsics in Descriere a Transilvaniei,Moldovei si Tarii Romanesti )-ca nu cumva stradunidu-se sa ocupe sau Transilvania sau Muntenia sa uneasca toate aceste tari intr-una . Expeditia condusa de Soliman Magnificul este relatata pe larg in cronica Fetihname-i Kara Bogdan(Cartea cuceririi Moldovei)scrisa de Nasuh Matraki,contemporan al evenimentelor,scrisa intr-un stil pompos,dar care furnizeaza detalii interesante privind armata turca : Sultanul cere ca,printr-un mare razboi sfant,iute ca soimul,sa-l prinda cu ostile sale pe voievodul vilaetului Moldovei numit Petri.[]De la tronul inalt al Padisahului si de la curtea imparateasca a sultanului cel norocos s-a facut chemare catre vitejii ostii din Rumelia,catre marii comandanti de spahii ai privinciilor din Anatolia,precum si catre dinastia mareata si mandra a hanului[] si s-a poruncit sa se faca adunare pe Campia Dunarii, cu toata suita,cu tuiurile,cu tobele si cu steagurile si cu toate cele pregatite pentru lupta,toate intocmite in cea mai mare randuiala pentru razboi. Soliman trece Dunarea si se opreste la Bagdad,unde era inmormantat staretul cu puteri miraculoase Sari-Saltuk,apoi la Isaccea,schela la Dunare,poruncins sa se construiasca un pod de vase. Sultanul a trecut Du-

narea cu cei doi fii ai sai,printii Mehmed si Selim,cu vizirii,cu carturarii care onoreaza seriatul,cu luptatori care ruineaza cetatile,cu spahii viteji,cu razboinici care asteapta prilej de lupta,cu calareti inarmati,cu puscasi pederastrii,cu tuiuri cu varfuri aurite,scanteind ca soarele ,precum si cu steaguri albe care straluceau ca lumina puternica a lunei si pareau niste balauri .Apoi au ajuns in sesul Cahului din vilaetul Moldovei,care se bucura nu numai de o clima placuta,ci si de o intindere mare.Toti serdarii si capeteniile de osti,precum si armata victorioasa,imbracand atat ei cat si caii lor camasile de lupta,erau cu totii acoperiti cu zale si cu casti de fier, din crestet pana in talpi,si numai ochii li se zareau ca jarul prin fum sau ca niste stele prin norii negri.A venit si hanul Crimeii Sahib-Ghirai,insotit de beii sai,urmat de oastea tatarilor,iuti ca torentul,care dibaci in manuirea arcului veninos ce provoaca rani pline de sange,tragand din arcul mesterit dintr-un inel de os,fac ca sagetile sa cada asemeni unei ploi dintrun nor primejdios,si care,cu sabiile lor stralucitoare,baga mereu in dusman frica de moarte.Toti acestia veneau in graba asupra dusmanului credintei, ridicand in goana copitelor cailor nori de praf.5 Petru Rares aplica in acest punct al bataliei metoda lui Stefan cel Mare-arde campiile si asezarile din fata armatei adverse si pregatind lupta decisiva in preajma Botosanului.Printr-o asemenea tactica de hartuire,voievodul dorea sa-l oboseasca si sa-l alunge pe sultan.Lovit insa de turci si de tatari,cu polonii in coasta tarii,tradat in acelasi timp si de cei apropiati(Mihul,comandantul ostirii,trece la turci),Petru Rares nu are decat o singura solutie-fuge din tara in asteptarea unor prilejuri favorabile pentru a relua tronul si a salva tara.Astfel,travestit,voievodul trece muntii si se adaposteste in cetatea Ciceiului,unde-l asteptau doamna si copii sai.Moldova cazuse sub dominatia imperiului de fapt dupa caderea Chiliei si CEtatii Albe.Cu toate acestea,domnul tarii refuza uneori sa-si plateasca tributul,profitand de faptul ca turcii erau angajati in lupte in alte parti ale lumii.Asa s-a intamplat de pilda in timpul expeditiior impotriva Egiptului,Iranului si Ungariei.In asemenea imprejurari,otomanii doar amenintau domnul Moldovei, fara a incerca sa il pedepseasca. In timpul expeditiei impotriva Vienei(1529),Petru Rares trimite un sol la Poarta si isi exprima fidelitatea fata de Soliman,iar la intoarcerea din expeditie aduce el insusi birul constand in 4ooo de ducati,40 de iepe si 20 de manji.Dupa 1530 insa,Petru Rares incepe sa se indeparteze de turci,dorind sa se alieze cu Ferdinand de Habsburg,cu care purta corespondenta si tratate secrete.Soliman afla insa si in 1538,in iulie,porneste o noua expeditie din Adrianopol spre Moldova.Soliman trimite un sol prin care il invita pe Petru Rarea sa vina in tabara militara turca.Domnul declina invitatia si din cauza unei conjuncture nefavorabile(urzelile marii boierimi),trupele lui Soliman inainteaza,ocupa Iasul si il incendiaza si apoi intra in cetatea Sucevei, care este devastata,ruinata si jefuita.Despre acest lucru face referiri chiar marele vizir Rustem pasa :
5

Cronici turcesti privind Tarile Romane,vol I,Bucuresti,1966

Sultanul insusi a ocupat cetatea Sucevei.Comorile de acolo au fost luate in stapanire.Mehmed pasa l-a urmarit pe dusman timp de 3-4 zile.Pe cand boierii Mihul si logofatul se supusesera,dusmanii au fugit mai departe si tara sa a fost pradata cum n-au mai patit ghiaurii de la intemeierea Islamului.6 Soliman se intoarce la Constantinopol ;investeste cu insemnele domniei pe Stefan Lacusta si o parte din sudul tarii(Campia Buceagului) o da tatarilor ;mai transforma cetatea Tighina in raia.Astfel ia sfarsit expeditia lui Soliman Magnificul in Moldova,tara care va ramane aservita Portii cateva secole.Petru Rares va mai veni la conducerea Moldovei in 1541,dar doreste iar sa se rascoale impotriva otomanilor.Planurile sale sunt zadarnicite insa de moartea sa din 1546. Soliman Magnificul isi va gasi sfarsitul abia peste 20 de ani,in 1566, cand moare in timpul asediului Sighetului si pe tron urca fiul sau Selim al IIlea.

Bibliografie : Soliman Magnificul N.Ciachir,Ed.Orizonturi,1972 Cronici turcesti privind Tarile romane ,vol,Bucuresti Letopisetul Cantacuzinesc ,Ed.Academiei,1960 Ismail Uzuncasili-Osmanli Tarihi,vol.II,Ankara

Cronici turcesti privind Tarile Romane,op.citata