Sunteți pe pagina 1din 4

Ioana d’Arc

(1412-1431)

Ioana d'Arc (Jeanne d'Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este eroina națională a Franței,
sfântă a Bisericii Catolice. Ea era supranumită fecioara din Orleans, și afirma că a avut viziuni de la
Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o
sută de ani (1337 - 1453).
Născută în ianuarie 1412, la Domremy, Franța (pe coasta franceză a râului Meuse, regiunea Lorena),
Fecioara din Orleans este considerata cea mai importanta figura din Evul Mediu al Frantei. Ioana a afirmat
de nenumarate ori ca auzea voci de origine Divina, voci care-i porunceau sa mobilizeze armata in lupta
pentru eliberarea Frantei de sub dominatia engleza. Trimisa sa conduca trupele franceze care asediau cetatea
din Orleans, Ioana d’Arc a reusit sa o cucereasca in doar 9 zile. Dupa mai multe victorii in serie, ea a
contribuit la incoronarea regelui Charles VII la Catedrala de la Rheims.
În anul 1415, francezii sunt învinși de către Henric al V-lea la Azincourt. După această victorie, regele
Angliei întreprinde cucerirea sistematică a Franței. Mai mult decât atât, prin rușinosul tratat de la Troyes -
consecință a asasinării ducelui de Burgundia, Ioan Fără Frică, de către oamenii Delfinului, viitorul Carol al
VII-lea - Henric al V-lea reușește să se facă recunoscut drept moștenitor al coroanei Franței. Fiul lui Carol al
VI-lea și al lui Isabeau de Baviere este renegat de propria mamă și considerat bastard. Tronul Franței este
promis fiului lui Henric al V-lea, căsătorit cu Catherine de Valois (fiică a lui Carol VI).Delfinul (viitorul
Carol VII) se refugiază la Bourges. Chinon și Bourges sunt capitalele sale. Domnește numai la sud de Loara
și legitimitatea lui este din ce în ce mai mult pusă la îndoială. Restul Franței - inclusiv Parisul, cucerit de
anglo-burgunzi în anul 1418 - aparține englezilor. Robită, populația franceză se află într-o stare jalnică.
La vârsta de 13 ani, Ioana d'Arc aude "voci" care îi comandă să meargă la Bourges și să salveze
regatul. În anul 1428, locuitorii din Domremy fug din fața armatelor anglo-burgunde, care dau foc bisericii.
Ioana este martoră la violarea și uciderea surorii sale, Catherine, de către soldații englezi. "Vocile", pe care
numai ea le aude, devin imperative. Reticentă până atunci, se hotărăște să-i mărturisească unchiului său că
primește ordine misterioase să meargă să elibereze regatul. Acesta o duce la castelanul de Veaucouleurs,
Robert Bedricourt, un fidel al casei de Valois. Sceptic la început, căpitanul se lasă convins până la urmă. Îi
dă un cal, o mică escortă, veșminte bărbătești și o scrisoare de recomandare pentru a se putea apropia de
Delfinul Carol (regentul Charles).
În februarie 1429, tânără - acum în vârstă de 18 ani - pornește spre Chinon. Anturajul Delfinului
încearcă să-l convingă că demersul ei poate fi o capcană. Soacra acestuia, Yolande d'Aragon - care avea o
mare influență asupra sa - insistă s-o primească, pentru că a auzit de "puterile" Ioanei. Carol hotărăște să o
pună la încercare. Fata îl recunoaște "după un semn" și îi dezvăluie patru profeții.Timp de trei săptămâni
este interogată de prelați și teologi care încearcă să verifice dacă spune adevărul. Dată pe mâna moașelor,
pentru a confirma dacă este virgină, cum pretinde, Ioana spulberă orice îndoială asupra sa. I se dau armură,
stindard și escortă. Cât despre spadă, unii spun că i-ar fi dat-o căpitanul de Veaucouleurs, iar alții susțin că
ar fi găsit-o în biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră "vocile". Oamenii de arme
acceptă să i se supună. Istoricii apreciază ca uluitor faptul că tânăra se face ascultată de bărbați ce nu au
obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului, care aștepta impasibil căderea Orleansului,
aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot.
La 29 aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe
care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi,
mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la
umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să "spargă" fortăreața.
Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul. Vestea împlinirii primei profeții a
Ioanei este răspândită în întreaga Franță. Toată lumea vede în acest prim triumf semnul că este trimisul lui
Dumnezeu.Însă Fecioara din Orleans nu face aceeași impresie asupra englezilor. Ei râd mai ales când,
înainte de fiecare bătălie, le trimite mesaje de curtoazie, prin care le cere să plece de bună voie acasă. Este
pentru prima oară, după multă vreme, când trupele franceze îi înving pe englezi, reușită cu consecințe
psihologice profunde. Victoriile se țin lanț. La 18 iunie, la Patay, armata engleză, condusă de Falstaff și
Talbot, este din nou înfrântă. Ioana îl convinge pe Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l
conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat "vocile". În pofida sfaturilor înțelepților,
ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul
intră în Reims.
Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție.
Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli
asupra legitimității Delfinului și este esențială pentru ca poporul să-l considere singurul și adevăratul
suveran. Ioana d'Arc vrea să profite de elanul popular și să continue lupta, pentru a-i alunga din întreaga țară
pe englezi. Însă regele tergiversează. Yolande d'Aragon îl sfătuiește de această dată să nu o mai sprijine.
Carol al VII-lea semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Încep
eșecurile pentru Fecioara din Orleans. Participă la o serie de lupte fără glorie. Se spune că "vocile"
încetaseră să-i mai vorbească, după ungerea regelui. Ducele de Burgundia asediază Compiegne în anul
1430. Ioana vine în ajutorul orașului.La 24 mai, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund, care o
capturează în timp ce încearcă să iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de
Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este
convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie
judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1432, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce actul
de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu,
fecioara din Orleans retractează. Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. Moare
strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.
Este adevărat, Carol al VII-lea nu a făcut nimic pentru eliberarea eroinei. Totuși, nu a uitat-o cu totul.
El este inițiatorul procedurii care anulează sentința din 1431. Cere ca procesul Ioanei să fie declarat nedrept,
pentru a rezulta că ajutorul pe care i-l dăduse provenea de la Dumnezeu. Ordonă să se demonstreze că
judecătorii au fost nedrepți și că englezii îi voiau moartea. Inocența fetei este foarte importantă pentru
legitimitatea sa ca suveran. Sentința este anulată în 1456. Ioana d'Arc este reabilitată. Dar reabilitarea este
limitată. Nimeni, nici la curte, nici în sânul bisericii, nu dorea, la acea vreme, sanctificarea sa. Este
beatificată abia în 1905, în scopul întăririi Partidului catolic, în momentul în care Republica franceză se
pregătea să voteze legea separării Bisericii de stat. Ioana este sanctificată (canonizată) abia în anul 1921,
când în fruntea Franței se afla o putere de dreapta.

Viata personala:
Fara indoiala, Ioana D'Arc a fost una dintre cele mai captivante si mai misterioase personalitati din
istorie. Figura ei a ramas un simbol peste secole, mereu plin de semnificatii, dar fara a-si revela niciodata
intru totul misterul. Un lucru e sigur: o fata de nici 19 ani a schimbat in Evul Mediu istoria unei tari.
Spiritul ei a ramas viu secole dupa ce trupul i-a fost ars pe rug.

Povestea incepe in Franta anului 1412, cand tara era ocupata de englezi si secatuita de Razboiul de
100 de ani. In plus, pe plan intern se desfasura un alt razboi, la fel de sangeros si necrutator, cel din
Burgundia, care era de partea englezilor. Esential pentru soarta razboiului era orasul Orleans, situat
strategic pe malul Loarei. Cand in 1422 au murit si regele Henric al V-lea al Angliei si Carol al VI-lea al
Frantei, englezii l-au declarat pe Henric al VI-lea, pe atunci aproape un copil, rege al Angliei si Frantei
deopotriva. Carol al VII-lea insa nu intentiona sa-si cedeze regatul si se declarase mostenitorul tronului,
dar nu putea sa devina rege decat dupa ceremonia traditionala care trebuia sa aiba loc la Reims, aflat
atunci sub ocupatie engleza. Un singur lucru putea salva Franta din cea mai neagra perioada a istoriei ei:
un miracol. Si miracolul acesta s-a intamplat datorita unei fete de la tara, Ioana D'Arc, mezina familiei
unui fermier din Domremy.

La 13 ani, Ioana isi petrecea cea mai mare parte a timpului rugandu-se. Nu numai ca se confesa de mai
multe ori pe zi, dar auzea voci venite din cer si avea viziuni. De la bun inceput vocea i-a spus care e
misiunea ei: fusese aleasa de Dumnezeu sa reintregeasca Franta si sa-l ajute pe Carol, care urma sa devina
regele Frantei. Iar pentru a indeplini toate astea va trebui sa poarte haine barbatesti, sa manuiasca arme si
sa conduca o armata.

Intr-o zi, satul ei a fost invadat de englezi. Ascunsa intr-un dulap, ea a vazut cum soldatii englezi au
violat-o si au ucis-o pe sora ei de 18 ani. Dupa acest episod tragic, a fost trimisa sa locuiasca la niste rude
dintr-un sat vecin. Pare putin credibil ca aceasta adolescenta inocenta de la tara, care nu stia nici sa scrie si
nici sa citeasca, a condus armata franceza catre victorie impotriva unei armate mult mai puternice si ca si-
a eliberat tara. Dar in mai 1428, Ioana D'Arc nu mai avea nici o indoiala ca fusese aleasa de Dumnezeu sa
vina in ajutorul regelui sau si asa ca a trecut la fapte. Parasindu-si satul si familia, Ioana a plecat spre
Chinon ca sa-l intalneasca pe Carol. La inceput, Carol si curtenii lui n-au dat atentie solicitarii ei de a-l
vedea pe rege. Stiind deja de viziunile si profetiile Ioanei D'Arc, dar neincrezator in intentiile ei, Carol s-a
gandit sa ii joace o festa si i-a poruncit unui curtean,sa predinda ca e regele. Dar Ioana D'Arc si-a dat
seama ca i s-a facut o farsa, impresionandu-l astfel pe Carol, care i-a acordat o intrevedere particulara.
Cuvintele ei catre Carol au fost urmatoarele: Dumnezeu mi-a spus sa-ti dau de stire cum ca Domnul nostru
iti va da regatul inapoi, vei fi incoronat la Reims si iti vei invinge dusmanii. Eu sunt mesagerul Domnului.
Incredinteaza-mi o armata si voi ridica asediul orasului Orléans. Carol s-a lasat convins si a indeplinit
cererea Ioanei D'Arc, incredintandu-i o armata, desi parerea multora era ca fata sufera probabil de o forma
usoara de isterie dar ca, de asemenea, ar putea fi o amenintare atat pentru tronul regelui cat si pentru viata
lui. Totusi, nimeni nu putea nega ca din tot ceea ce spune si din felul in care o spune, se degaja o forta
magica pe care nu poti descuraja si careia nu i te poti opune. Asa se face ca in ziua bataliei, Ioana D'Arc a
aparut pe campul de lupta imbracata intr-o armura alba si purtand propriul ei steag. Aceasta aparitie a
impresionat profund ambele tabere, pentru ca nimeni nu mai vazuse vreodata o femeie pe campul de
batalie. Luptand alaturi de soldatii ei, tarandu-se alaturi de ei prin noroaie si incurajandu-i, Ioana D'Arc a
obtinut o victorie impotriva englezilor care a ridicat foarte mult starea de spirit a francezilor. Dar lupta nu
se terminase si Ioana D'Arc a insistat sa lupte pentru recucerirea orasului Orleans. Dar trupele erau deja
obosite si cand Ioana D'Arc a fost ranita de o sageata, francezii au pierdut speranta si s-au retras. Chiar
daca ei au continuat sa castige batalii impotriva englezilor care dadeau semne de slabiciune, Ioana era tot
mai tulburata de acest macel de ambele parti. Acest fapt a determinat-o sa-i scrie regelui Angliei si sa-i
ofere ocazia retragerii. Scrisoarea ei din 1429 arata ca Ioana D'Arc era o luptatoare convinsa. In mod cu
totul neasteptat, englezii s-au retras, iar acest lucru i-a ingaduit lui Carol sa intre in Reims pentru a fi
incoronat. Dupa incoronare, Carol a fost foarte multumit, nu insa si Ioana D'Arc, pentru care lupta nu se
terminase. Trupele ei, mult imputinate, sufereau de foame si de epuizare. E momentul in care Aulon ii
marturiseste ca regele vrea sa abandoneze lupta si caintentioneaza sa o tradeze daca i se va intampla ceva.
Dar Ioana D'Arc vrea sa-si duca la bun sfarsit misiunea si se simte obligata sa continue lupta atata timp cat
Vocea nu ii spune altceva. Si desi e sfatuita sa nu faca asta, se duce la Compiegne, unde e capturata in
batalie de mercenarii burgunzi, care o vand englezilor. Ajunsa in mainile inamicilor, Ioana D'Arc e inchisa
intr-o celula, unde vocea propriei constiinte ii apare sub forma unui barbat care poarta o haina lunga cu
gluga. Vocea constiintei ii va infrange increderea in sine si ii va pune la indoiala autenticitatea propriilor
viziuni. Acuzata de erezie si vrajitorie, ramasa fara nici un sprijin, Ioana D'Arc va avea de suportat un lung
proces in care i se vor pune la indoiala viziunile si credinta in biserica Catolica. Dar in afara de audierile
oficiale, Ioana D'Arc are de luptat cu propria ei constiinta, care ii reproseaza naivitatea si credinta in
viziuni. Dezorientata, Ioana D'Arc incepe sa-si piarda speranta. Spre sfarsitul procesului, i se spune ca
trebuie sa-si renege trecutul si faptele si sa jure ca nu va mai purta niciodata haine barbatesti si nici nu va
mai pune mana pe arme, altminteri va fi arsa pe rug. La inceput accepta si este condamnata la inchisoare
pe viata. Dar in cele din urma refuza sa se supuna unei hotarari luate de un tribunal format din englezi si e
declarata eretica, primind pedeaspa cu moartea. In mai 1431, Ioana D'Arc a fost arsa pe rug in piata
publica din Rouen,astfel stingandu-se din viata o eroina al carei faima a ajuns sa fie cunoscuta in toata
lumea.