ISTORIA GRECIEI ANTICE

I. SPAŢIUL

 GRECIA CONTINENTALĂ:
 DE NORD: MUNTELE OLIMP (“CASA ZEILOR”), DODONA
(“DUMBRAVA SFÂNTĂ A LUI ZEUS”), THESSALIA;
 DE MIJLOC: DELFI (ORACOLUL LUI APOLLO), ATENA, TEBA ETC.;
 DE SUD (PELOPONESUL): OLIMPIA (UNDE SE ŢINEAU JOCURILE
OLIMPICE), CORINT, SPARTA.
 GRECIA INSULARĂ: INSULELE DIN MĂRILE MEDITERANĂ, EGEE ŞI IONICĂ.
 GRECIA MICROASIATICĂ:CETĂŢILE DE PE LITORALUL ASIEI MICI: MILET,
HALICARNAS, EFES ETC.

II. TRIBURILE GRECEŞTI

GRECII SUNT, DIN PUNCT DE VEDERE LINGVISTIC, INDOEUROPENI.

 IONIENII - SECOLUL AL XX-LEA Î.HR.: ATICA ŞI CENTRUL ASIEI MICI;
 EOLIENII - SECOLUL AL XX-LEA Î.HR.:NORDUL ASIEI MICI;
 AHEII - SECOLUL AL XVI-LEA Î. HR.: MICENE, CRETA, TROIA;
 DORIENII - SECOLUL AL XII-LEA Î. HR.: PELOPONES, SUDUL ASIEI MICI.

III. OMUL ŞI MEDIUL

 GRECIA CONTINENTALĂ:

 RELIEF ACCIDENTAT: MUNŢI, PODIŞURI, DEALURI, CÂMPII PUŢINE

(THESSALIA, EPIR);
 CLIMA MEDITERANEEANĂ: VERI SECETOASE ŞI IERNI BLÎNDE ŞI
PLOIOASE;
 RESURSE: CERAMICĂ ŞI MARMURĂ;
 OCUPAŢII DE BAZĂ:
• CREŞTEREA ANIMALELOR,
• CULTIVAREA PLANTELOR (MĂSLINUL, VIŢA DE VIE),
• MEŞTEŞUGURILE: OLĂRITUL, METALURGIA, PRELUCRAREA
MARMUREI ETC.,
• NAVIGAŢIA.

IV. CIVILIZAŢIA MINOICĂ

 CIVILIZAŢIE ANTE – GREACĂ DIN CRETA (POARTĂ NUMELE LEGENDARULUI

REGE MINOS);
 A DĂINUIT DIN SEC. XX ŞI PÂNĂ ÎN SEC. XIV Î. HR.;
 CIVILIZAŢIE PALAŢIALĂ CU O CONDUCERE CENTRALĂ;
 MULTE ORAŞE – STAT CONTROLATE DE PUTERNICUL CENTRU CNOSSOS;
 CUNOŞTEAU SCRIEREA (LINEARUL A);
 ESTE DISTRUSĂ DE ERUPŢIA VULCANULUI SANTORIN ŞI DE ATACURILE
AHEILOR.
V. CIVILIZAŢIA MICENIANĂ

 CIVILIZAŢIE A BRONZULUI ALE CĂREI BAZE AU FOST PUSE DE CĂTRE AHEI;

 EXISTAU MAI MULTE ORAŞE – STAT CONDUSE DE CÂTE UN BASILEU CARE
CONDUCEA TOTUL DE LA PALAT (MEGARON): CIVILIZAŢIE PALAŢIALĂ;
 BASILEUL ERA CONSIDERAT DIVINITATE IAR MEGARONUL AVEA ŞI ROLUL UNUI
TEMPLU;
 CUNOŞTEAU SCRIEREA (LINEARUL B), DESCIFRATǍ DE M. VENTRIS.
 MICENE CONTROLA TOATĂ LUMEA GREACĂ CA STAT HEGEMON.
 DISPARE DATORITǍ CATACLISMELOR NATURALE ŞI INVAZIEI DORIENILOR (CARE
VOR PUNE BAZELE EPOCII OBSCURE – SEC. XII-VIII Î.HR.,CÂND VOR DISPǍREA
STATUL ŞI SCRIEREA)

VI. APARIŢIA STATULUI (POLIS)

 DIN SECOLUL AL VIII-LEA Î. HR. REAPARE STATUL ÎN LUMEA GREACĂ. DATORITĂ

RELIEFULUI NU A PUTUT EXISTA UN STAT UNITAR CI DOAR ORAŞE – STAT PE
CARE GRECII LE-AU NUMIT POLIS (πολίς);
 POLIS – UL APARE PRIN UNIREA MAI MULTOR OIKOI (GOSPODǍRIILE DIN TIMPUL
EPOCII OBSCURE)οικόι (SINOICISM);
 COMPONENTELE ACESTUIA ERAU:
 CETATEA CE AVEA ÎN CENTRU ACROPOLA ακροπολίς(ZONA SACRĂ);
 TERENUL AGRICOL DIN JUR (CHORA κχόρα);
 CORPUL CETĂŢENESC (DEMOS Δεμός).
 CETǍŢEAN PUTEA FI DOAR CEL:
 CARE AVEA PǍMÂNT ÎN CHORA;
 ERA NǍSCUT DIN PǍRINŢI CETǍŢENI;
 PARTICIPA LA CONDUCEREA CETǍŢII CA MEMBRU AL
ADUNǍRII POPORULUI;
 NECETǍŢENI ERAU:
 FEMEILE;
 STRǍINII (METECI LA ATENA, PERIECI LA
SPARTA );
 SCLAVII;

VII. MAREA COLONIZARE GREACĂ

 ARE LOC ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE SECOLELE VIII-VI Î. HR. ŞI ÎNSEAMNĂ

ROIREA GRECILOR SPRE ŢINUTURI BOGATE ÎN RESURSE;
 METROPOLELE VOR ÎNTEMEIA MAI MULTE COLONII CU CARE VOR ÎNTREŢINE
LEGĂTURI STRÂNSE. SE DECIDEA DIRECŢIA NUMAI DUPǍ CONSULTAREA
ORACOLULUI;
 COLONIA DEVINE O CETATE INDEPENDENTǍ CARE, TOTUŞI, VA ÎNTREŢINE
RELAŢII PRIVILEGIATE CU METROPOLA;
 CAUZE:
 TERENURI ARABILE PUŢIN FERTILE ÎN PATRIILE DE ORIGINE;

2
  CREŞTEREA DEMOGRAFICǍ;
 NEVOIA DE NOI PIEŢE DE DESFACERE, COMERŢUL FIIND UNUL DIN
DOMENIILE ECONOMICE PREVALENTE ALE GRECILOR;
 STAREA DE STATIS: CONFLICTUL DINTRE CETǍŢENII BOGAŢI ŞI
SǍRACI;
 SPIRITUL DE AVENTURǍ;
 COLONIILE SUNT :
 AGRICOLE (APOIKIA αποίκια);
 COMERCIALE (EMPORION εμπόριον);
 PRINCIPALELE DIRECŢII:
 LITORALUL MĂRII NEGRE;
 ITALIA DE SUD;
 CONSECINŢE:
 TRANSFORMAREA VIEŢII ECONOMICE. DEZVOLTAREA
COMERŢULUI ÎNTRE ORIENT ŞI OCCIDENT MEDITERANEEAN;
 GRECII S-AU SPECIALIZAT ÎN EXPORTUL DE VIN, ARGILǍ
DE BUNǍ CALITATE, VASE DE CERAMICǍ;
 CONTROLUL CELOR MAI IMPORTANTE RUTE
COMERCIALE;
 MONEDA, CARE APǍRUSE IN ASIA MICǍ ÎN SECOLUL
AL VII-LEA Î. HR., S-A GENERALIZAT;
 PERFECŢIONAREA NAVIGAŢIEI;
 CIVILIZAŢIA GREACǍ S-A RǍSPÂNDIT ÎN TOATǍ LUMEA
MEDITERANEEANǍ: GRECII AU CONSTRUIT ÎN SICILIA TEMPLELE
MAGNIFICE ŞI AU TRANSMIS ALTOR POPOARE SCRIEREA
ALFABETICǍ;
 COLONII ÎN BAZINUL MEDITERANEEAN: SYRACUZA
(SICILIA), MASSALIA (GALLIA), NEAPOLIS (ITALIA DE SUD – GRECIA
MAGNA) ETC.;
 COLONII PONTICE: HISTRIA, TOMIS, CALLATIS,
DIONYSOPOLIS, OLBIA, APOLLONIA, MESSAMBRIA ETC.

VIII. METODE DE GUVERNARE

 MONARHIA (ARHE αρχή- PUTERE) – PUTEREA ERA DEŢINUTĂ DE UN REGE (MARE

PREOT, CONDUCĂTOR AL ARMATEI, JUDECĂTOR SUPREM) CARE CONDUCEA
ÎMPREUNĂ CU UN CONSILIU;
 OLIGARHIA (OLIGOS ολιγός- PUŢIN) – CONDUCEREA ELITEI ARISTOCRATICE
(ARISTOI αρίςτοι– DE SÂNGE NOBIL);
 TIRANIA – CONDUCEREA UNEI SINGURE PERSOANE CE A LUAT PUTEREA PRIN
FORŢĂ. REGIMURI TIRANICE ÎN SECOLELE VII-VI Î. HR. AU EXISTAT ÎN ATENA,
MEGARA, CORINT;
 DEMOCRAŢIA (DEMOS Δεμός – POPOR; KRATOS κρατός- PUTERE) – CONDUCEREA
CORPULUI CETĂŢENESC.

IX. RǍZBOAELE MEDICE (GRECO-PERSANE)

 DURATA: 499-478 Î. HR.;

 FORŢE COMBATANTE: IMPERIUL PERSAN ŞI CETǍŢILE GRECEŞTI;
 IZVOR ISTORIC: HERODOT, ISTORII;

3
  499 Î. HR.: RǍSCOALA CETǍŢILOR IONIENE DIN ASIA MICǍ ÎN FRUNTE CU
MILETUL ÎMPOTRIVA IMPERIULUI PERSAN. ACESTEA AU FOST AJUTATE DE
CǍTRE ATENA ŞI ERETRIA DE PE CONTINENT. RǍSCOALA AFOST ÎNFRÎNTǍ ÎN 494
DE CǍTRE DARIUS I;
 490 Î. HR.: PRIMUL RǍZBOI MEDIC: VICTORIA ATENEI DE LA MARATON.
CONSECINŢA: ATENA ÎŞI VA IMPUNE HEGEMONIA ASUPRA UNEI MARI PǍRŢI A
LUMII GRECEŞTI.
 480-479 Î. HR.: AL DOILEA RǍZBOI MEDIC:
 480 Î. HR.: TRECǍTOAREA TERMOPILE: GRECII SUNT ÎNFRÎNŢI. SPARTANII
CONDUŞI DE REGELE LEONIDA SUNT UCIŞI PÎNǍ LA UNUL;
 480 Î. HR.: INSULA SALAMINA: STRǍLUCITA VICTORIE NAVALǍ A GRECILOR
CONDUŞI DE ATENIANUL TEMISTOCLE ÎN STRÂMTOAREA CU ACELAŞI
NUME;
 479 Î. HR.: PLATEEA: ARMATA ALIATǍ A GRECILOR CONDUSǍ DE
SPARTANUL PAUSANIAS AÎNFRÂNT DEFINITIV ARMATELE PERŞILOR
CONDUŞI DE REGELE XERXES.
 CONSECINŢA ACESTOR DOUǍ RǍZBOAIE A FOST CREŞTEREA PRESTIGIULUI
ATENEI CARE ŞI-A IMPUS HEGEMONIA ASUPRA UNEI MARI PǍRŢI A LUMII
GRECEŞTI, CREÎNDU-ŞI UN ADEVǍRAT IMPERIU MEDITERANEEAN. SUB FORMA
LIGII DE LA DELOS, CREATǍ PENTRU A SE APǍRA DE IMPERIUL PERSAN, ATENA
ŞI-A SUPUS MAJORITATEA CETǍŢILOR. SPARTA S-A ALIAT CU CETǍŢILE
NEMULŢUMITE DE PUTEREA CRESCUTǍ A ATENEI ŞI A ÎNTEMEIAT LIGA
PELOPONESIACǍ. CELE DOUǍ LIGI SE VOR CONFRUNTA ÎNTR-UN RǍZBOI DE
PROPORŢII CARE VA SLǍBI LUMEA GREACǍ.

X. SPARTA ŞI ATENA – MODELE POLITICE ALE LUMII GRECEŞTI

1. SPARTA: „O SOCIETATE PIETRIFICATǍ”

 REGIM ARISTOCRATIC MILITARIST;

 CODUCERE OLIGARHICǍ;
 SPAŢIU: SUDUL PELOPONESULUI;
 ETNIC: DORIENI;
 OCUPAŢIA: RǍZBOIUL;
 REFORMATOR LEGENDAR: LICURG CARE A ÎNTOCMIT MAREA RETHRA
(LEGILE SPARTANE), BAZATǍ PE EUNOMIA: BUNA RÂNDUIALǍ;
 SOCIETATEA:
• SPARTANII (HOMOIOI - EGALII),
• HILOŢII: POPULAŢIA CUCERITǍ, OBLIGATǍ SǍ MUNCEASCǍ
PENTRU SPARTANI (PUTEAU FI UCIŞI DE CǍTRE ACEŞTIA, DAR NU ŞI
VÂNDUŢI),
• PERIECII: STRǍINII AŞEZAŢI ÎN ZONELE DE MARGINE ALE CETǍŢII,
SUNT OAMENI LIBERI DAR NU AU DREPTURI POLITICE;
 INSTITUŢII POLITICE:
• REGALITATEA (DIARHIE – DOI REGI): ATRIBUŢII MILITARE ŞI
RELIGIOASE,
• GERUSIA (SFATUL BǍTRÂNILOR): 28 DE MEMBRI,

4
 •COLEGIUL CELOR CINCI EFORI: EXERCITA CONDUCEREA PROPRIU
-ZISǍ, CONTROL ASUPRA ACTIVITǍŢII REGILOR,
• APELLA (ADUNAREA POPORULUI): ALCǍTUITǍ DIN TOŢI SPARTANII
CAPABILI SǍ POARTE ARME; ROL MINOR;
 SE PREOCUPA DOAR DE ÎNTREŢINEREA UNEI ARMATE
PUTERNICE. LIPSA REFORMELOR ŞI CONSERVATORISMUL A TRANSFORMAT-
O ÎNTR-UN SIMBOL AL REGIMURILOR AUTORITARE ŞI MILITARISTE.

2. ATENA: „ÎNVǍŢǍTOAREA ELADEI”

 REGIM OLIGARHIC APOI DEMOCRATIC,

 CONDUCEREA OLIGARHIEI APOI A TUTUROR CETǍŢENILOR;
 SPAŢIU: ATTICA;
 ETNIC: IONIENI;
 SOCIETATEA:
• CETǍŢENII (DEMOSUL): EGALI ÎN DOMENIUL POLITIC DAR DIFERIŢI
CA STATUT SOCIAL;
• METECII: STRǍINII AŞEZAŢI ÎN ATTICA (NU AVEAU DREPTURI
POLITICE);
• SCLAVII
 PROCESUL DE TRECERE DE LA SISTEMUL ARISTOCRATIC LA CEL
DEMOCRATIC S-A DESFǍŞURAT ÎN MAI MULTE ETAPE: SCHIMBǍRILE
POLITICE INTRODUSE DE MARII REFORMATORI CARE AU INTRODUS
ISONOMIA: EGALITATEA ŞANSELOR:
• DRACON (621 Î. HR.): ALCǍTUIEŞTE PRIMELELEGI SCRISE DIN LUMEA
GREACǍ, DAR NU AU PUTUT FI APLICATE DATORITǍ ASPRIMII LOR;

• SOLON (594 Î. HR.):

- ÎMPARTE POPULAŢIA DUPǍ AVERE ÎN PATRU CATEGORII,
ANULÂND PRIVILEGIILE POLITICE ALE EUPATRIZILOR
(ARISTOCRAŢIEI): TIMOCRAŢIA (TIMOS: AVERE, KRATOS:
PUTERE);
- INSTITUIE CONSILIUL CELOR 400, CARE VA PREGǍTII
LUCRǍRILE ADUNǍRII POPORULUI;
- DESFIINŢEAZǍ SCLAVIA CETǍŢENILOR DIN DATORII;

• CLISTENE (510 Î. HR.):

- LIMITEAZǍ ATRIBUŢIILE ARHONŢILOR INSTITUIND
COLEGIUL CELOR 10 STRATEGI;
- INSTITUIE OSTRACISMUL PENTRU A PREVENI INSTIUIREA
TIRANIEI AŞA CUM S-A ÎNTÂMPLAT DUPǍ SOLON;
- ÎMPARTE DIN PUNCT DE VEDERE ADMINISTRATIV ATTICA
ÎN TRIBURI ŞI DEME (PENTRU A ÎNLǍTURA ŞI
ULTIMELEPRIVILEGII ALE ARISTOCRAŢIEI);
- SFATUL CELOR 400 DEVINE SFATUL CELOR 500;
- INSTITUIE TRIBUNALUL POPORULUI;

• PERICLE (443-429 Î. HR.):

- FACE DIN ADUNAREA POPORULUI CEA MAI PUTERNICǍ
INSTITUŢIE;

5
 - TOATE FUNCŢIILE POLITICE SUNT OCUPATE PRIN TRAGERE
LA SORŢI (PENTRU CA TOŢ CETǍŢENII SǍ AIBǍ ACEEAŞI
ŞANSǍ );
- INTRODUCE REMUNERAŢIA PE PRIOADA OCUPǍRII
FUNCŢIEI (PENTRU A PUTEA PARTICIPA ŞI CETǍŢENII MAI
PUŢIN BOGAŢI);
- REFACE VECHILE MONUMENTE ALE ATENEI DISTRUSE DE
PERSANI ÎN TIMPUL RǍZBOAIELOR MEDICE;
- ARHITECTUL CALLICRATES A TERMINAT PARTHENONUL
PE ACROPOLE, TEMPLUL CARE ADǍPOSTEA STATUIA
CHRISELEFANTINǍ (AUR ŞI FILDEŞ) A ZEIŢEI ATENA,
EXECUTATǍDE PHIDIAS;
- A RIDICAT MARILE ZIDURI ALE CETǍŢII ŞI PORTULUI
PIREU (CARE ADǍPOSTEA FLOTA DE RǍZBOI ŞI CEA
COMERCIALǍ, ERA PRIMA AŞEZARE URBANǍ
SISTEMATIZATǍ DIN EUROPA, ERA OPERA ARHITECTULUI
HIPPODAMOS DIN MILET);
 SISTEMUL INTRODUS DE EL POARTǍ NUMELE DE DEMOCRAŢIE (DEMOS:
POPOR, KRATOS: PUTERE): PUTEREA CORPULUI CETǍŢENESC;
 INSTITUŢIILE ATENIENE:
- ADUNAREA POPORULUI (ECCLESIA): DIN CARE FAC PARTE
TOŢI CETǍŢENII, VA DEVENII CEA MAI
IMPORTANTǍINSTITUŢIE;
- BULÉ (CONSILIUL CELOR 500): ALCǍTUIA LUCRǍRILE
ECCLESIEI;
- CONSILIUL CELOR 9 ARHONŢI (INSTITUŢIE
ARISTOCRATICǍ): VA PIERDE PUTEREA;
- COLEGIUL CELOR 10 STRATEGI: ALEŞI ANUAL, AU
ATRIBUŢII MILITARE ŞI POLITICE;
- AREOPAGUL (TRIBUNALUL ARISTOCRATIC): VA PIERDE
PUTEREA;
- HELIAIA (TRIBUNALUL POPORULUI): PRIMUL TRIBUNAL
CU JURAŢI, AVEA 6000 DE MEMBRI, DESEMNAŢI ANUAL
PRIN TRAGERE LA SORŢI;

XI. RǍZBOIUL PELOPONESIAC. RIDICAREA MACEDONIEI

 DURATA: 431-404 Î. HR.;

 FORŢE COMBATANTE: LIGA DE LA DELOS CONDUSǍ DE ATENA ŞI LIGA
PELOPONESIACǍ CONDUSǍ DE SPARTA;
 ATENA VA IEŞII DISTRUSǍ DE SPARTA, CETǍŢILE VOR CONTINUA SǍ SE LUPTE
PÂNǍ VOR FI SUPUSE DE FILIP II, REGELE MACEDONIEI. LIGA CETǍŢILOR
GRECEŞTI A FOST ÎNFRÂNTǍ LA CHERONEEA (338 Î. HR.), DIN ACEST MOMENT
MECEDONIA VA FI HEGEMONUL LUMII GRECEŞTI.
 ALEXANDRU CEL MARE (336-323 Î. HR.) A DECLANŞAT O AMPLǍ CAMPANIE
ÎMPOTRIVA IMPERIULUI PERSAN (334 Î. HR.). ERAU URMǍRITE ELIBERAREA
GRECILOR DIN ASIA MICǍ ŞI ÎNLǍTURAREA PERICOLULUI PERSAN ASUPRA
LUMII GRECEŞTI. PÂNǍ ÎN 332 Î.HR., AU FOST CUCERITE SIRIA, FENICIA,
PALESTINA, APOI EGIPTUL. DUPǍ LUPTA DE LA GAUGAMELA(331 Î. HR.), UNDE
ARMATA LUI DARIUS III A FOST DISTRUSǍ, IMPERIUL PERSAN A FOSTCUCERIT

6
 ÎN TOTALITATE. PÂNǍ IN 327 Î.HR. AJUNGE CU CUCERIRILE LA FLUVIUL
INDUS.VA MURI LA BABILON ÎN ANUL 322 Î. HR..
 DUPǍ MOARTEA SA IMPERIUL A FOST ÎMPǍRŢIT ÎNTRE GENERALII SǍI
(DIADOHII): SIRIA SELEUCIDǍ, EGIPTUL LAGID, MACEDONIA ANTIGONIDǍ
ETC.
 DIN AMESTECUL ELEMENTELOR CIVILIZAŢIEI GRECEŞTI CU CELE ORIENTALE S-A
FORMAT CIVILIZAŢIA ELENISTICǍ.

Grecia veche Grecia a fost vatra unor străvechi civilizaţii. Cu mai bine de două milenii
înainte de Hristos, în bazinul Mării Egee s-a născut civilizaţia cretană, numită aşa după
insula unde şi-a avut centrul. După aproape un mileniu, ea se stinge în urma intrării în scenă a
triburilor indo-europene ale ionienilor şi aheenilor, strămoşii grecilor de azi. Aceştia pun
bazele civilizaţiei miceniene, cu centrul în Peninsula Peloponez. Sfârşitul ei coincide venirea
ultimului val de războinici indo-europeni, numiţi dorieni, care inaugurează o epocă numită
mai târziu „veacurile întunecate ”. În această epocă de mari frământări are loc colonizarea
ţărmului Asiei Mici şi a insulelor din Marea Egee şi tot acum sunt create ceramica geometrică
şi cele două mari epopei, Iliada şi Odiseea. Şi dacă nu ştim cine a fost Homer, specialiştii
sunt de acord că în această perioadă a trăit poetul Hesiod şi tot acum a fost inventat alfabetul
grec, din care derivă alfabetul latin.

Colonizarea greacă În secolele VIII-VI î.Hr., din Grecia şi din lumea greacă a Asiei Mici a
pornit marea colonizare, ce a urmat două direcţii principale. Prima direcţie, spre vest, are ca
ţintă Sicilia şi Italia meridională (cunoscute mai târziu sub numele de „Grecia Mare”), sudul
Galiei şi Spania. Cealaltă direcţie, spre nord, are ca obiectiv colonizarea coastelor Traciei şi
ale Pontului Euxin. Cauzele colonizării au fost puse pe seama unei explozii demografice, dar
şi a proceselor sociale din Grecia, unde aristocraţia gentilicã îşi însuşeşte importante fonduri
funciare, ce provoacă ruina în masă a membrilor de rând ai comunităţilor gentilice. Coloniile,
cu un caracter agrar precumpănitor la început, au jucat un rol esenţial în evoluţia raporturilor
dintre lumea greacă şi comunităţile celtice şi tracice din bazinul Mediteranei. Coloniştii au
preluat de la indigeni produse agricole şi materii prime pentru a le trimite către cetăţile-mamă.
În direcţie inversă, ei au difuzat în lumea celtică şi tracică produse superioare greceşti,
monedă şi tehnici de construcţie.

Aceste contacte economice au avut consecinţe majore şi pentru evoluţia societăţii din oraşul-
stat (polis) grecesc. În vreme ce unele cetăţi, care promovează o politică dc deschidere spre
exterior, se democratizează, altele, ce refuză contactele cu lumea exterioară, se închid treptat,
menţinându-şi structurile aristocratice. Două mari cetăţi greceşti, Sparta şi Atena, sunt
reprezentative în acest sens.

Sparta: o cetate pietrificată Sparta a fost fondată de cuceritorii dorieni, în primele secole
ale mileniului I î.Hr., prin unirea a cinci cetăţi mai mici din câmpia Laconiei, aflată în sud-
estul Peloponezului, în mijlocul unei populaţii străine şi ostile. În secolele VIII-VII î.Hr.,
spartanii desfăşoară lupte grele pentru a-şi impune stăpânirea asupra unei mari părţi a
peninsulei, ai cărei locuitori au fost transformaţi în sclavi (hiloţi). Istoria acestor secole a
decis destinul Spartei: ea a rămas o cetate agrară, ostilă oricărei deschideri spre exterior,
pentru a menţine controlul asupra regiunii cucerite. Regimul ei politic s-a „pietrificat” în
forma sa aristocratică din veacul al VII-lea î.Hr. şi avea ca principal obiectiv supravegherea

7
prin mijloace militare a hiloţilor, care susţineau întregul edificiu aristocratic şi militar al
Spartei.

Conform tradiţiei, organizarea politică a cetăţii, ce cuprinde şi teritoriul rural, a fost realizată
de legislatorul Lycurg. Cetăţenii cu drepturi depline, numiţi „egali”, erau în număr de 9.000.
Din rândurile egalilor se alegeau toate organele autorităţii politice şi se recruta armata,
instrumentul puterii militare a cetăţii. Sparta avea în frunte doi regi, cu atribuţii importante
numai în caz de război, un sfat al bătrânilor (gerusia) şi adunarea poporului înarmat (apella).
Începând din secolul al VI-lea î.Hr., cei doi regi sunt supravegheaţi de colegiul celor cinci
efori, care deţin de fapt puterea executivă. Din adunarea poporului făceau parte toţi cetăţenii,
care ratificau (prin aclamaţii şi în unanimitate) măsurile propuse de regi şi sfatul bătrânilor.

Egalii nu desfăşurau activităţi economice. Agricultura era rezervata hiloţilor, iar meşteşugurile
şi comerţul unei categorii de oameni liberi (perieci), lipsiţi însă de cetăţenie. Principala
ocupaţie a spartanilor era războiul. Ei se aflau într-o permanentă stare de mobilizare militară.
Bărbaţii, de la 12 la 60 de ani, aparţineau comunităţii, nu familiei, fiind supuşi unor
antrenamente militare zilnice şi pedepselor corporale şi morale. Cu aceşti soldaţi, armata
spartană s-a dovedit cea mai bună din Grecia, în secolele VI-V î.Hr.

Dar preţul plătit de Sparta a fost scump: ea a rămas o cetate agrară, refractară vieţii
intelectuale. După supremaţia ei militară, consacrată prin triumful în războiul peloponeziac
(431-404 î.Hr.), cetatea intră în declin în secolul al IV-lea î.Hr., când numărul egalilor coboară
sub 1.000. Încercările de reformă, ce au urmat, au eşuat şi în secolul al II-lea î.Hr. Sparta cade
sub dominaţie romană.

Atena: simbolul democraţiei greceşti Populaţia Atticii, regiune în care se află Atena, era
formată din triburi de ionieni. Evoluţia Atenei în primele secole ale istoriei sale, în frunte cu
un rege şi dominată politic de aristocraţia gentilică, nu a fost diferită de cea a Spartei. După
înlăturarea regalităţii, la începutul secolului al VII-lea î.Hr., aristocraţia gentilică (eupatrizii,
în greacă „cei bine născuţi”, „nobili”) monopolizează întreaga putere. Cetatea era condusă de
nouă arhonţi, cu putere executivă, şi de un areopag, ce detinea puterea judecătorească.
Abuzurile eupatrizilor au fost îngrădite de legile lui Dracon (621 î.Hr.), dar imensa masă a
populaţiei rămânea fără drepturi politice. Mai ales că, deschisă contactelor cu lumea
exterioară, Atena cunoaşte o tot mai numeroasă categorie de mijloc, formată din negustori
bogaţi şi patroni de ateliere.

Democratizarea Atenei începe cu opera reformatoare a lui Solon, ajuns în 594 î.Hr. arhonte
şi „arbitru” al vieţii politice ateniene, care a dat cea dintâi constituţie a Atenei. Între primele
sale măsuri s-au numărat interzicerea vânzării atenienilor datornici ca sclavi, răscumpărarea
sclavilor atenieni existenţi în afara cetăţii, anularea ipotecilor pe pământuri şi limitarea marii

8
proprietăţi a eupatrizilor. Pe plan politic este sporit rolul adunării poporului (ecclesia), din
care fac parte cetăţeni desemnaţi pe criteriul averii şi nu al originii, iar cei nouă arhonţi sunt
aleşi prin tragere la sorţi. Solon a creat un tribunal al poporului, ai cărui membri proveneau
din toate categoriile de cetăţeni.

Echilibrul fragil dintre eupatrizi şi păturile active ale cetăţii, stabilit de Solon, nu s-a menţinut
multă vreme. De aceea, secolul al VI-lea î.Hr. este dominat de conflictele dintre cele două
grupări politice. Evoluţia vieţii economice ateniene înclină tot mai mult balanţa în favoarea
păturilor meşteşugăreşti şi comerciale ale populaţiei. Este ceea ce avea să consacre juridic
Clistene (508 î.Hr.). După înlăturarea tiraniei, instaurată de Pisistrate şi continuată de fiii săi,
Clistene a restabilit constituţia lui Solon. El a susţinut în acelaşi timp şi adoptarea unor
importante reforme politice ce pot fi considerate „actul de naştere” al democraţiei ateniene.
Preocupat de „binele public”, acesta împarte populaţia Atenei pe criterii teritoriale şi nu după
origine. Atena şi regiunea rurală din Attica, ce constituie spaţiul cetăţii, sunt împărţite în 100
de circumscripţii (deme). Măsura consacră declinul eupatrizilor şi supremaţia poporului
(demos), formau din oameni liberi, în care domină păturile active lo populaţiei. Pentru a
preveni reinstaurarea tiraniei, Clistene a introdus ostracismul. O dată pe an, membrii adunării
poporului scriau pe un ciob (ostrakon) numele celor bănuiţi că vor să aducă prejudicii vieţii
publice, iar incriminaţii erau alungaţi din cetate pentru zece ani. Superioritatea sistemului
democratic al Atenei avea să fie consacrată în marile confruntări dintre lumea greacă şi
imperiul persan, în care forţele ateniene au jucat un rol decisiv în victoriile de la Maraton (490
î.Hr.) şi Salamina (480 î.Hr.).

Democraţia ateniană atinge forma clasică în vremea lui Pericle, ales de 15 ori consecutiv
strateg. Puterea aparţine adunării poporului, formată din totalitatea cetăţenilor, în număr de
40.000. Ea decide în chestiuni de pace şi război, are putere legislativă şi desemnează
principalii magistraţi prin tragere la sorţi. Rolul areopagului, format din descendenţii
eupatrizilor, devine pur decorativ. Legile sunt pregătite de un consiliu (bulé), format din 500
de membri, desemnaţi şi ei prin tragere la sorţi. Toţi magistraţii primesc indemnizaţii pe
timpul mandatului, fapt ce îngăduie oricărui cetăţean să poată lua parte la actul puterii.

Democraţia ateniană este una directă, nu reprezentativă. Ea este exercitată de toţi cetăţenii,
nu prin reprezentanţii lor. Oricât de mare este distanta dintre democraţia ateniană şi oligarhia
Spartei, regimul politic al Atenei are limitele inerente epocii în care a apărut. Cetatea avea în
secolul al V-lea î.Hr. 420.000 de locuitori, dintre care jumătate (c. 220.000) erau sclavi, lipsiţi
de drepturi politice. Nici străinii (metecii), în număr de circa 70.000, nu se bucură de
cetăţenie. Prin urmare, aproximativ 140.000 de atenieni, în care intră şi membrii familiilor lor,
aparţin corpului civic, demosul. În fapt, mai puţin de 40.000 de atenieni sunt cetăţeni care se
bucură efectiv de dreptul de a alege şi de a fi aleşi.

Cu toate acestea, Atena rămâne simbolul democraţiei în lumea greacă. Ea oferă exemplul
unui sistem politic apropiat de nevoile omului şi ale cărui instituţii sunt apărate de cetăţenii
lui, deoarece ei se identifică cu destinele sistemului. De aici decurg spiritul lor civic şi
abnegaţia, ce au mers până la sacrificiul suprem, dovedite admirabil în războiul împotriva
perşilor pe câmpul de luptă, la Maraton şi Salamina.