HENRIC AL VIII-LEA

Henric al VIII-lea, rege al Angliei (1509-1547) se bucură de faimă, în primul rând ca

urmare a celor şase soţii, dar majoritatea istoricilor îl văd ca pe unul dintre cei mai de
seamă reprezentanţi ai monarhiei engleze. În condiţiile în care pe continent se declanşase
Reforma religioasă, Henric s-a preocupat şi el de această problemă. Prin Actul de
Supremaţie, din anul 1534, monarhul a fost recunoscut de Parlament ca şef suprem al
Bisericii Angliei. Cancelarul Thomas Morus, care s-a opus acestor măsuri, a fost condamnat
la moarte şi executat (7 iulie 1535). A urmat, între anii 1536 şi 1539, desfiinţarea mănăstirilor
şi confiscarea averiloracestorar, ceea ce a făcut ca în proprietatea coroanei engleze să intre
importante fonduri funciare ale Bisericii.
În ciuda faptului că Henric al VIII-lea a ieşit de sub autoritatea papei (conducătorul
Bisericii Catolice) în slujbele religioase al Bisericii Anglicane s-au păstrat dogmele şi
liturghia catolică.
Cine deţinea autoritatea asupra
Ce prevede Actul de Supremaţie Bisericii Angliei până la adoptarea
din 1543 privind conducerea Actului de Supremaţie?
Bisercii Anglicane?

Identificaţi o asemănare
înte Biserica Catolică şi
Biserica Anglicană.
Enumeraţi o serie
de măsuri aplicate
de Henric al VIII-lea
pentru slăbirea
autorităţii
catolicismului în
Anglia: