- Schiţa lecţiei - Iluminism şi reformism.

Transilvania sub Habsburgi

După 1683 (respingerea asediului otoman asuprea Vienei), Imperiul Habsburgic a

trecut la o politică de extindere teritorială în direcţia Dunării şi a sud-estului
Europei. Regimul habsburgic s-a instaurat, în Transilvania, în cursul anilor 1687-
1688.Statutul politic al Transilvaniei a fost precizat prin Diploma Leopoldină
(1691).Conform acesteia, principalele caracteristici ale organizării provinciei erau
menţinerea autonomiei, a Dietei (instituţia reprezentativă, provincială),a vechilor
legi şi a privilegiilor maghiarilor, saşilor şi secuilor, menţinerea românilor
ortodocşi ca „naţiune tolerată”, conducerea provinciei de către împărat, prin
intermediul unui guvernator. S-a trecut la organizarea Bisericii greco-catolice
(Unite cu Roma), prin atragerea unei părţi a românilor ortodocşi la catolicism, cu
scopul consolidării stăpânirii habsburgice în Transilvania.
Domniile împăraţilor Maria Tereza (1740-1780) şi Iosif al II-lea (1780-1790)
au fost marcate de reforme ce vizau sistemul social, cultural, administrativ şi
religios. Agravarea obligaţiilor ţărănimii aservite faţă de nobili şi abuzurile
acestora, nemulţumirea stârnită de neaplicarea reformelor imperiale în
Transilvania au dus la izbucnirea răscoalei ţărăneşti din 1784, sub conducerea lui
Horea, Cloşca şi Crişan. Deşi răscoala a fost înfrântă, în 1785, Iosif al
II-lea a impus desfiinţarea legării de glie şi acordarea libertăţii de strămutare
pentru ţărănimea dependentă din Transilvania.
Mişcarea naţională românească din Transilvania a fost reprezentată, în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, de Şcoala Ardeleană, curent cultural şi
ideologic bazat pe concepţia europeană iluministă, care susţinea latinitatea,
vechimea, continuitatea românilor, emanciparea naţională, contribuind la
formarea conştiinţei naţio nale româneşti. Samuil Micu, Ioan Budai
Deleanu, Petru Maior, Gheorghe Şincai au fost membri de seamă ai Şcolii
Ardelene. În 1791, a fost redactat primul program politic modern al românilor din
Transilvania, Supplex Libellus Valachorum. Acesta revendica cunoaşterea şi
respectarea drepturilor naţionale româneşti, înlăturarea denumirii de „naţiune
tolerată” penrtu românii transilvăneni, egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni
ale provinciei.
 Fișă de lucru:

I. Citeşte cu atenţie textele de mai jos, apoi răspunde cerinţelor:

A. Întărim credincioaselor Stări ale Ungariei, precum şi tuturor Stărilor
Transilvaniei, toate daniile, privilegiile, diplomele, titlurile, slujbele, demnităţile,
dijmele şi, în sfârşit, orice binefaceri şi daruri, fie persoanelor, fie cetăţilor,
obştilor şi grupurilor, fie unei biserici închinate oricăreia dintre religiile libere,
unei parohii sau şcoli, atât în Transilvania, cât şi în
părţile Ungariei, în secuime şi la Debreţin. În toate cele trebuincioase, fie într-
ale politicii, fie ale justiţiei, fie într-ale economiei, ne vom folosi de localnici
transilvăneni, adică unguri, secui sau saşi fără nicio legătură cu religia lor.
(Diploma Leopoldină, 1691)
B. Comitatele, scaunele, districtele şi comunităţile orăşeneşti, în care valachii
întrec în număr celelalte naţiuni să-şi aibă numirea şi de la valachi; acele însă în
care celelalte naţiuni covârşesc cu numărul să şi-o aibă de la acestea sau să
poarte nume mixt, unguresc-valachic, săsesc-valachic şi să se declare că toţi
locuitorii Principatului, fără vreo deosebire de naţiune sau religie, trebuie să se
folosească şi să se bucure, după starea şi condiţia fiecăruia, de aceleaşi
libertăţi şi beneficii şi să se poarte aceleaşi sarcini pe măsura puterii lor.
(Supplex Libellus Valachorum, 1791)
1. Subliniază, pe documentul A, fragmentul care se referă la stările privilegiate
ale Transilvaniei, recunoscute prin Diploma Leopoldină.
2. Subliniază, pe documentul B, unităţile administrative ale Transilvaniei şi
menţionează pe spaţiul de mai jos, cel puţin o caracteristică a fiecăreia dintre ele.
3. Enumeră trei revendicări enunţate în documentul B.

II. Alcătuieşte o listă de revendicări pe care românii le-ar fi putut formula în

Transilvania, în secolul al XVIII-lea, respectiv o listă a măsurilor pe care regimul
habsburgic lear fi putut aplica pentru îndeplinirea revendicărilor respective.
Listă revendicări

Listă măsuri