Absolutismul de la Atlantic la munții Ural

Noul sistem politic al monarhiei absolutiste a început să se dezvolte în Europa de la

sfârşitul secolului al XV-lea şi din secolul al XVI-lea. Europa era dominată de state puternice
precum Franța, Spania, Imp. Habsburgic, Imperiul Otoman.
Monarhie absolută = stat al cărui conducător deține întreaga putere
Monarhia absolută, datorită faptului că promova stabilitatea și ordinea, era sprijinită
de o parte a populației, în special de burghezie, țărănime și Biserică. Monarhia absolută mai
era numită și „de drept divin”, iar monarhul era considerat trimisul divinității pe Pământ.
Monarh = conducător al unei monarhii (rege, împărat, țar)

Comandant
Avea drept de a suprem al armatei
bate monedă

Conducătorul
Monarhul statului și al
Încheia tratate administrației
cu alte țări

Stabilea legile
Stabilea legile
Declara
război

Alte instituții prezente în stat și controlate de monarh:

 Consiliul regal sau Imperial
 Adunarea sau Parlamentul
 Cancelaria
 Consiliul de justiție
Printre reprezentanții absolutismului luminat s-au numărat:
1. Carol al V-lea de Habsburg
2. Elisabeta 1 a Angliei
3. Ludovic al XIV-lea al Franței, a cărui cuvinte definesc monarhia absolută: „Statul
sunt eu”
4. Petru cel Mare al Rusiei
5. Soliman Magnificul
Țările române în această perioadă (sf. sec XVI) s-au aflat sub stăpânire otomană. Unul dintre
domnitorii care au luptat împotriva dominației otomane a fost Mihai Viteazul, care la anul
1600, în urma bătăliilor de la Giurgiu și Călugăreni ( 1595) a reușit să unească sub
conducerea sa, pentru scurtă vreme, toate cele trei țări române: Transilvania, Țara
Românească și Moldova.