OPERE ANTICE

1. Epopeea lui Ghilgameș

Epopeea lui Ghilgameș
2. Vechiul Testament
■ Timp istoric: Data cea mai timpurie la care a început scrierea
Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott
Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de
argint, ele datează din 587-586 î.Hr. Scrierea ei s-a lungi pe o
perioada de aproximativ 1000 de ani
■ Spațiul istoric:  Vechiul Testament sta la temelia organizarii
religioase a poporului evreu
■ Cine este autorul?
■ nu este o carte, ci un conglomerat de cărți, o întreagă
bibliotecă având între 100 și 150 de autori
2. Vechiul Testament
■ Care este tema Vechiului Testament?
Deşi este cunoscută ca o carte, Biblia este în realitate o colecţie de cărţi.
Termenul „biblia” vine din limba greacă şi înseamnă „cărţi”, fiind un
substantiv plural. Sf. Scriptură este colecţia acelor cărţi pe care Biserica le
consideră drept sfinte şi canonice: sfinte, fiindcă ele sunt inspirate, adică
scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt; canonice, fiindcă ele sunt normative
pentru viaţa creştinilor şi necesare pentru mântuire. Vechiul Testament
contine legende, istorie, poezie, anecdote, rugaciuni, legi, statistici si
profetii; este, de departe, cea mai cunoscuta carte din lumea occidentala si
a inspirat atat fapte eroice, cat si unele ingrozitoare. Exemplu, contine cea
mai directa revelatie pe care Dumnezeu i-a facut-o lui Moise, pe muntele
Sinai.
3. Cartea morților - Egipt
■ Timp istoric: a apărut la sfârșitul dinastiei a XVII- a, in special în vremea
Ptolemeilor (cca. 1580 - 1550 î.Hr.)
■ Spațiu istoric: în Egipt
■ Cine este autorul?
■ Cărțile erau adesea prefabricate în ateliere funerare, cu spațiu liber pentru
numele celui decedat care urma să fie scris mai târziu. Ele sunt de obicei
activitatea mai multor cărturari și artiști a căror operă a fost literalmente
lipită împreună. Costul unei cărți standard era echivalent cu salariul pe o
jumătate de an a unui muncitor, astfel încât cumpărarea lor era planificată
cu mult timp înainte de moartea persoanei.
 3. Cartea egipteană a morților
■ Care este tema cărții?
■ Când a fost descoperită prima dată Cartea Morților a fost considerată a fi Biblia egiptenilor
antici. Dar, spre deosebire de Biblie, Cartea Morților nu stabilește principiile religioase ce
trebuie respectate de un credincios. Cartea nici nu a fost considerată de vechii egipteni care
fiind produsul unei revelații de natură divină, astfel încât conținutul ei să nu poată fi
schimbat în timp. Numele de Cartea Morților a fost inventat de egiptologul german 
Karl Richard Lepsius, căci vechii egipteni, atunci când vorbeau despre ea, o numeau
”formule pentru ieșirea la lumină” adică menite să-i permită mortului să nu rămână
prizonierul morții și să poată părăsi camera funerară. Unul dintre cele mai importante
capitole ale acestei culegeri este faimosul capitol 125, care se referă la cântărirea sufletului.
Este momentul în care răposatul se prezintă în fața celor 42 de judecători, un tribunal
prezidat de Osiris, care vor decide dacă merită sau nu să fie primit în lumea zeilor. Apoi
sufletul este pus în balanță. Un animal hidos, jumătate crocodil, jumătate hipopotam aştepta
rezultatul cântăririi. În cazul în care balanța nu rămânea fixă, animalul devora inima. În tot
acest timp, sufletul mortului încerca să explice greșelile pe care le făcuse. Osiris decidea
unde merge sufletul mortului. Într-o viață luminoasă sau în tenebre.