CARTEA MORTILOR

de Alexandra Zsiros
>>Cartea Morților este numele comun în Egiptul antic al textelor funerare
cunoscute și ca Vrăji de Chemare.

>>Cartea Morților este o descriere a concepției egiptene despre viața de apoi,

precum și o colecție de imnuri, vrăji și instrucțiuni pentru a permite celui decedat
să treacă prin diferitele obstacole spre viața de apoi.

>>Cartea Morților a fost cel mai frecvent scrisă pe papirusuri defilate și plasate
în sicriul din camera mortuară a decedatului.

Acest detaliu al unei imagini din Papirusul lui

Hunefer (aprox. 1375 î.Cr.), arată inima lui Hunefer
cum este măsurată pe cântarul lui Maat având
contragreutate pana adevărului, cel care măsoară
este zeul cu cap de șacal Anubis. Cel cu cap de ibis,
Thot, scribul zeilor, scrie rezultatul măsurătorii. În
cazul în care inima lui Hunefer este mai ușoară
decât pana el are permisiunea de a trece în viața de
apoi. Dacă nu, el este mâncat de creatura Ammit
cea compusă din părți de crocodil, leu și hipopotam.
Scenete, ca aceasta, sunt o ilustrare comună a
cărților egiptene a mortii.
>>Numele de Cartea Morților a fost inventat de egiptologul german Karl
Richard Lepsius, care a publicat o selecție a textelor în 1842.
>>Când a fost descoperită prima dată Cartea Morților a fost considerată a fi
Biblia egiptenilor antici.
>>Dar, spre deosebire de Biblie, Cartea Morților nu stabileste principiile
religioase ce trebuiesc respectate de un credincios.
>>Cartea nici nu a fost considerată de vechii egipteni care fiind produsul unei
revelații de natură divină, astfel încât conținutul ei să nu poată fi schimbat în
timp.
>>Numele cărții în limba egipteană este rw nw prt m hrw. >>Această denumire
derivă din titlul unuia dintre cele mai importante vrăji, vraja 17, prt m hrw.
>>O traducere literală ar fi 'enunțurile de ridicare în timpul zilei'.
>>O traducere ușor mai flexibilă ar putea fi 'vrăji pentru trecere în timpul
zilei'.
>>Cu toate că în timpul Regatului Nou (1570 î.Hr.–1070 î.Hr.) Cartea
Morților nu a fost organizată sau standardizată, versiunile datînd din
această perioadă sunt cunoscute sub numele de 'Revizuirea Tebană'.

>>În perioada a treia intermediară egipteană (1070 î.Hr. - 664 î.Hr.)

Cartea Morților a devenit tot mai standardizată și mai organizată, cărțile
din această perioadă sunt cunoscute sub numele de 'Revizuirea Saite'.
>>Cărțile erau adesea prefabricate în ateliere funerare, cu spațiu liber pentru
numele celui decedat care urma să fie scris mai târziu. Ele sunt de obicei
activitatea mai multor cărturari și artiști a căror operă a fost literalmente lipită
împreună.
>>Costul unei cărți standard era echivalent cu salariul pe o jumătate de an a unui
muncitor, astfel încât cumpărarea lor era planificată cu mult timp înainte de
moartea persoanei. Prețul papirusului utilizat pentru carte depășea de obicei
costul creației, astfel încât de cele mai multe ori papirusul era reutilizat pentru a
se micșora cheltuielile.
>>Imaginile care ilustrau textul au fost considerate obligatorii. Imaginile erau
atât de importante că de multe ori textul este trunchiat pentru a se potrivi
spațiului disponibil în conformitate cu imaginea.
>>Dacă calitatea miniaturii se făcea de obicei la un nivel ridicat, în schimb
calitatea textului era de cele mai multe ori foarte rea. Scribii, de obicei, scriau
greșit, nu scriau toate cuvintele sau introduceau text greșit sub imagini.
>>Cărțile erau adesea prefabricate în ateliere funerare, cu spațiu liber pentru
numele celui decedat care urma să fie scris mai târziu. Ele sunt de obicei
activitatea mai multor cărturari și artiști a căror operă a fost literalmente lipită
împreună.
>>Costul unei cărți standard era echivalent cu salariul pe o jumătate de an a unui
muncitor, astfel încât cumpărarea lor era planificată cu mult timp înainte de
moartea persoanei. Prețul papirusului utilizat pentru carte depășea de obicei
costul creației, astfel încât de cele mai multe ori papirusul era reutilizat pentru a
se micșora cheltuielile.
>>Imaginile care ilustrau textul au fost considerate obligatorii. Imaginile erau
atât de importante că de multe ori textul este trunchiat pentru a se potrivi
spațiului disponibil în conformitate cu imaginea.
>>Dacă calitatea miniaturii se făcea de obicei la un nivel ridicat, în schimb
calitatea textului era de cele mai multe ori foarte rea. Scribii, de obicei, scriau
greșit, nu scriau toate cuvintele sau introduceau text greșit sub imagini.
Acest tablou, din papirusul lui Hunefer, arată inima lui Hunefer cum este cântărită. În scena
anterioară, Hunefer este condus la sala de judecată de către Anubis . După cântărire, Hunefer
triumfător că a trecut testul, este prezentat de Horus la altarul lui Osiris care are pielea verde,
zeul lumii de dincolo și al morții, însoțit de Isis și Nephthys. 14 zei egipteni, stând jos, sunt
desenați mai sus, în ordinea judecătorilor.

Cântărire a inimii, scenă de pe

Papirusul lui Ani, cca. 1200 î.Hr.
>>Cele mai vechi manuscrise au fost publicate în urma expediției egiptene
conduse de Napoleon Bonaparte în "Descrierea Egiptului" (1821).
>>Jean Francois Champollion a fost unul dintre primii traducători.
>>În 1842 Karl Richard Lepsius a publicat o versiune datată ca fiind din epoca
Ptolomaică și a inventat numele de "Cartea Morților", un titlu necunoscut și
neutilizat de vechii egipteni.
>>Karl Richard Lepsius creează și sistemul de numerotare al capitolelor care
este încă în uz.
>>Samuel Birch a publicat prima versiune în limba engleză în 1867. Edouard
Naville a publicat ceea ce avea să devină prima editie completă, standard, în trei
volume (1886).

Reprezentare grafică a Duatului, lumea subterană

(sau lumea cealaltă / de dincolo) la vechii egipteni.
Apare în Cartea Morților de E. A. Wallis Budge,
ediția ce include Papirusul lui Ani, publicată de
James Wasserman. Autorul imaginii este un
egiptean antic necunoscut, 1300 î.Hr.
SFARSIT