Anubis- Zeul Lumii de apoi

Anubis este denumirea în greaca clasică[1] a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine)
asociat mumificării și vieții de apoi. În limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca Inpu,
(nume alternative Anupu, Ienpw etc.)[2].
Anubis (găsit și sub numele de Inpew, Yinepu sau Anpu) este numele zeului ce
ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit „Zeul Ținutului Sfânt” și al
lui Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau că Valea morților se
află spre vest, aceștia îl denumeau și „Regele Vestului”.
Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca fiind
un șacal negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii
observând șacalii pe lângă morminte, au asociat șacalul cu omul creându-l astfel pe zeu. Pentru a
arăta importanța sa în lumea morților, capul său era pictat cu negru, aceasta fiind și o
reprezentare a fertilității. Anubis era considerat, pe lângă ghidul sufletelor decedaților, ca fiind
zeul îmbălsămării și paznicul mormintelor.
Deoarece egiptenii nu făceau o deosebire mare dintre șacali și câini, există posibilitatea
confuziei între aceste animale. Deși despre Anubis se face deseori referire prin cuvântul sab(ce
însemna șacal) mai degrabă decât iwiw(ce însemna câine), este încă nesigură specia canină din
care facea parte.
Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i s-au
retras multe dintre muncile sale, precum ghid al spiritelor sau paznicul morților, rămânând a fi
zeul îmbălsămării. Când o înmormântare avea loc, preotul ce urma să mumifice decedatul purta
o mască în formă de șacal, fiind astfel denumit „Supravegetorul misterelor” sau hery
seshta simbolizând astfel întruparea zeului în preot. Anubis este fiul lui Nephthys și Seth, sau al
lui Nephthys și Osiris, acest lucru fiind însă incert. Există de asemenea și varianta în
care Nephtis l-a dat în creștere lui Isis pe Anubis pentru ca Seth să nu afle de relația
extraconjugală pe care a avut-o cu Osiris. Anubis avea o fiică numită Kebechet, descrisă ca fiind
un șarpe. Aceasta era considerată zeița purificării și a prospețimii. Kebechet îl ajuta pe tatăl său
la îmbălsămări aducându-i apă sfântă pentru ca acesta să poată termina procesul de mumificare;
pe lângă aceasta ea păzea corpul împotriva forțelor negative pentru ca sufletul să rămână
proaspăt. Soția lui Anubis este Anput, deoarece deasupra capului are șacalul deasupra casei sale.
Aceasta este mama lui Kebechet.
Zeul Anubis este inventatorul mitic al îmbălsămării și al mumificării; în această imagine el
pregătește trupul lui Sennedjen

Egiptenii credeau că Anubis este inventatorul mumificării datorită faptul că acesta a ajutat-o pe
Isis să își readucă la viață soțul, după ce Seth îl omorâse, bandajând corpul zeului în haine de
pânză de in țesute de Isis și Nephthys pentru a fi sigur că acestea nu vor putrezi.
Rolul in procesul de “Cantarire a Inimii”

Unul din rolurile zeului este acela de “Gardian al cantarului”. In scena critica care descrie
cantarirea inimii in Cartea Mortilor, aces zeu este cel care face masuratorile pentru a determina
daca o persoana este acceptat in lumea de apoi, numita Duat. Prin cantarirea inimii unei personae
decedate in fata zeitei Ma’at, zeita adevarului, Anubis dicta soarta sufletelor. Procesul se
desfasura prin transformarea zeitei in o pana de strut si cantarirea sufletului celui decedat in
comparative cu aceasta. Daca sufletul era mai greu decat pana, acesta era devorat de Ammit, iar
cele mai usoare urcau la existenta cereasca.