Intrepatrunderea si continuitatea spiritualitatii daco-getice in mitologia populara romaneasca

Articolul meu pentru ziarul "Formula AS"...compilat de mine utilizand bibliografia prezentata la sfarsitul acestui articol... Intrepatrunderea si continuitatea spiritualitatii daco-getice in mitologia populara Romaneasca Solomonarul, descendent spiritual al anahoretilor geto daci KLAY DIOS OYSOS EY KLEI A TIMITRI MNI-MIS CHARIS (Il invoc pe Domnul Suprem. Ochii lui sa priveasca spre mine din Cer !). Mitologia populara romaneasca prezinta o diversitate mare de credinte unele dintre ele inradacinate adanc, chiar in vatra comuna a indo-europenilor. In aceste credinte si obiceiuri, adevarate sisteme de valori poporane, sunt constituite radacinile spiritualitatii romanilor, radacini descoperite in religia stramosilor, in datini si in limba romana, marele depozit al spiritualitatii geto-dacice. Istoria, de-a lungul veacurilor, ne-a numit cand pelasgi, geti cand daci si valahi. Acum romani, facem parte dintr-un lant de generatii care si-a pastrat continuitatea traditiilor si a limbii in decursul mai multor milenii. Valurile de barbari si navalirile straine, in loc sa ne schimbe ne-au fixat mai bine spiritualitatea si limba. Astfel, folclorul romanesc este in cea mai mare parte arhaic, puternic continuator al traditiilor dacogetice. Una din figurile cele mai deosebite si mai originale ale mitologiei populare romanesti este figura Solomonarului. Substratul mitologic al acestei figuri coboara, la randul sau, pana la elemente ce tin de practicile anahoretice ale vechilor daci. Cu toate ca informatiile despre Solomonari sunt de mana a III-a , se pot face o serie de analogii si legaturi cu spiritualitatea geto-dacica. Imaginile despre Solomonari, includ elemente eterogene si uneori suprapuse. Principalele filiere de elemente sunt : in primul rand traducerile referitoare la preotii daco-geti, apoi legende referitoare la Sf. Ilie si in cele din urma textele apocrife referitoare la regele Solomon. Nu o sa ne referim la ultimele doua, deoarece studiul de fata vizeaza in primul rand stabilirea continuitatii traditiilor spirituale geto-dace, posibila filiatie intre preotii geto-daci si Solomonari. Vom incerca trasarea catorva caracteristici in ceea ce priveste practicile spirituale ale dacilor, dupa cum sunt acestea mentionate de scriitorii antici. Cele mai ample marturii in acest sens ni le ofera Strabon si Iordanes. Relevante se dovedesc, pt. studiul de fata doar numele diferitelor categorii ale clericului dac, traducerea acestora, proces adesea extrem de delicat si eventualele caracteristici ce s-au putut stabili si atribui fiecarei clase. Putem vorbi astfel de Kapnobatai, cei care umbla prin nori , cei care umbla prin fum . Caracteristicile acestora ar fi : practicarea unor ritualuri samanice legate de extazul provocat de fumul de canepa ( Mircea Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han , Bucuresti , Ed. St.si Enciclopedica, 1980, Pag. 56), sau a unor functii de prezicere a viitorului dupa forma si felul de raspandire a fumului- act de divinatie cunoscut sub numele de Kapnomanteia (Andrei Oisteanu Motive si semnificatii mito-simbolice in cultura traditionala romaneasca , Bucuresti, Ed. Minerva, 1989, Pag. 171- 172) Hadrian Daicoviciu da o alta nuanta interpretativa numelui de Kapnobatai - calatori prin nori - porecla pe jumatate respectuasa, pe jumatate ironica, legata eventual de anumite preocupari astronomice ale preotilor sau de varfurile de munte unde se gaseau sanctuarele si

pesterile lor. O alta clasa ar fi cea a asa numitilor Theosebeis cei care se tem de zei . Primele doua clase sunt amintite de Strabon cu privire la misienii la sudul Dunarii. Vin apoi la traci Ktistai. Numele acestora a starnit multe controverse, interpretandu-se fie ca fondatori , intemeietori (de la grec.Ktistes-fondator), fie ca derivat de la radicalul i-e* sqei-d, a desparti , de unde si numele altei clase SKISTAI, despartiti, izolati, celibatari.(Mircea Eliade-op.cit. , pag.74-75)Pentru dacii de la nordul Dunarii se cunoaste clasa polistai amintita de Josepiu Flavius in Antiquitates Judicae , in comparatie cu secta eseneenilor de la marea moarta : nu traiesc efesenii intr-un fel deosebit de al celorlalti oameni ci tiranul lor se amana cu asa-numitilor polistai de la daci .(Silviu in Sanie- Din istoria culturii si religiei geto-dace , Iasi, Ed.Universitatii A.I.Cuza, 1995 , pag.243-244) Insa chiar si termenii comparatiei sunt disputati, o serie de ipoteze sustinand ca nici n-ar fi vorba de polistai la daci. Ca si celelalte tagme anahoretice dace polistai-i apar celibatarii si vegetarieni. In ceea ce priveste clasificarea si raportul dintre aceste clase de specialisti ai sacrului s-au emis un mare numar de teorii ajunganduse si pana la delimitarea unor secte in religia zamolxiana, dar asfel de rezultate nu nu se sprijina decat pe un efort sustinut de ordonare in lipsa dovezilor concrete. Intrigant este faptul ca in ultima perioada de timp (dupa 89) a intervenit un proces de stopare a cercetarilor ignoranta facandu-si loc tot mai mult. Mitologia romaneasca si cea veche daco-getica sunt facute putin promovate (aproape deloc), interesul pentru acestea venind, de cele mai multe ori, din partea unor nelicentiati in domeniu. Romanii sunt singurul popor din lume care si-a pastrat obiceiurile, traditiile, legendele, de foarte multe milenii. Un astfel de popor care, mii de ani, nu a dus razboaie de ocupatie, dar a suportat invazia alogenilor timp de 2000 de ani, fara sa-si altereze fiinta nationala, obiceiurile, portul, bunatatea, ospitalitatea, etc, isi merita cu adevarat, rolul multimilenar de Centru Spiritual al Lumii, pe care i-l intrevad tot mai multi . Revenind la latura folclorica a acestui studiu, vom trece acum la o scurta prezentare a imaginii Solomonarului, facand, la momentul potrivit, analogiile de rigoare la cultura si spiritualitatea daco-geta. Solomonarul se prezinta ca o figura mitologica legata de practicarea magiei meteorologice. El are putere asupra ploilor si al grindinilor. Aparent o figura comuna, de om cel mai adesea sarman, ce umbla prin sate la mila oamenilor, Solomonarul este totdeauna gata sa testeze bunatatea, intelepciunea si dreptatea oamenilor cu care vine in contact. Pedepsele pe care le poate aduce celor ce se dovedesc nedemni sunt aspre si se abat asupra intregului sat, considerat vinovat in intregul sau. Solomonarul este o aparitie concreta, o forta care se poate manifesta oricand si oriunde, poate rasari ori disparea pe neasteptate, sanctionand comportamente umane ce se revendica, in ultima instanta, nu din orizontul ritual ci din cel moral. Putem face aici o prima analogie care tine de aceeasi valorificare morala aspra facuta de Zamolxis solului trimis ceremonial la fiecare 5 ani, si care poate fi respins de zeu daca nu satisface un criteriu moral necesar in ultima esenta chiar practicarii cultului zeului de unde si originalitatea acestui cult, al unui zeu care poate considera ca nesatisfacatoare, si care poate fi respins de zeu daca nnu satisface un criteriu moral necesar in ultima esenta chiar practicarii cultului zeului -de unde si originalitatea acestui cult, al unui zeu care poate considera ca nesatisfacatoare conduita morala a unui neofit ce considera o onoare a se sacrifica, voluntar pe altarul zeului. Solomonarul nu are loc anume, rigid si bine fixat in calendarul satesc ;prezenta lui este intamplatoare, si prin

aceasta, cu atat mai redutabila. El se amesteca printre oameni, se strecoara in lumea lor, iesind din cadrul unui ritual anume, evadand din zonele limitate ale sacrului si furisandu-se chiar in inima lumii profane(Ioan Coman- Sora Soarelui , Bucuresti, Ed.Albatros, 1983, pag.128-129).Zonele limitate ale sacrului sunt zonele de initiere, locuri retrase si pustnice. Strabon afirma ca unii traci isi duc viata in zone singuratice, langa iezere in munti sau in paduri, fara sa aiba legaturi cu femeile. Aceasta casta a pustnicilor traci este foarte respectata avand atat atribute de vindecator cat si de stapani ai stihiilor (al mersului vremii). Stapan peste vamile vazduhului, cunoscator al tainelor cerului, locuind in pesteri, paduri sau colibe ca un adevarat descendent spiritual al anahoretilor daci, Solomonarul utilizeaza un intreg arsenal de unelte magice in ritualul sau : o toporisca de fier descantata cu care sparge crucile ghetii, un frau din scoarta de mesteacan cu care ii stapaneste pe balaurii care il poarta in zbor, carti de intelepciune, o toaca mica purtata la gat, ca simbol al declansarii furtunii (cand bate in toaca spiritele elementare ale furtunii, Vantoasele si Ropotinele, incep sa foiasca in vazduh) Solomonarul este vazut,cand ca sfant , cand ca om blestemat de Dumnezeu , care si-a vandut sufletul Necuratului.dar aceasta bipolaritate de semnificatii este de factura crestina si este de inteles El spune despre sine : Eu stiu gandul la toti oamenii ;ii stiu cum ii cheama.Invat cat e lumea din carti mari, din care nimeni nu stie citi afara de mine. Nimanui nu-i iertat sa-mi greseasca, ca am putere sa-I zdrobesc cu bucatele cu ghiata; pe oricine il pot face din om neom (Studii folclorice si de etnografie-Anuarul Muzeului de etnografie al Transilvanie ,Cluj-Napoca, 1977) Initierea, sau elementele necesare devenirii Solomonarului, stiintei Solomonariei, sunt acumulate de acesta intr-o scoala speciala, numita Solomanta , aflata sub pamant. O alta similitudine cu religia zamolxiana e si aceasta descindere in subteran (descensus ad inferos), descindere cu un profund caracter initiatic, urmata apoi de o revenire apoteotica, in deplinatatea puterilor magice si sacre. Rostul sccolii sacre nu e dobandirea unei invataturi totalizatoare, ci cucerirea puterilor asupra naturii, puteri concentrate intr-o formula magica. ( Ioan Coman-op.cit. , pag.123) Caracterul special al acestei scoli reiese din toate trasaturile ei componente: localizarea in crugul pamantului , unde invatatori sunt arhedemonul Uniila sau insusi Diavolul (iarasi influenta crestina), alegerea candidatilor dupa criterii foarte bine stabilite (sunt alesi fie cei ce se nasc cu caita sau camasa de piele, fie cel mai mic dintre 7 frati calugari, care merge la scoala Solomonareasca, unde invata a citi si scrie solomonareste ( Ivan Evseev- Dictionar de magie, demonologie si mitologie romaneasca , Timisoara, Ed.Amarcord, 1997, pag. 431 ) Aceste criterii nu sunt fixe, mai intalnindu-se si altele. Numarul alesilor este fix (7 sau 9), dintre care dupa 7 ani de invatatura, isi opreste cate un ucenic si acela devine apoi Solomonar (Ivan Evseev- op.cit. , pag.431) Desi stiu si pot face multe lucruri vrajitoresti, principala lor functie, retinuta in textele folclorice, este cea meteorologica (idem) Solomonarul este un om obisnuit care prin contactul cu o anumita stiinta oculta dobandeste puteri magice si efectueazasaltul dintre conditia umana si cea divina (semi-divina) Interesanta este deasemeni si informatia conform careia Solomonarii ar cunoaste tainele unui scris initiatic, forma de codare a tezaurului magic. Iordane afirma vag ca sacedotii dacilor cunosteau o forma de scriere initiatica similara druizilor, cu functie de pastrare a tezaurului spiritual. Si, su siguranta dacii cunosteau scrierea, cu toate ca in general se sustine idea ca ei nu ar fi cunoscut-o.

Presupusul alfabet dacic pe care il propune Hasdeu in Istoria critica a romanilor se pare ca nu si-a gasit inca o contra-dovada, fie ea si de natura formala, informatia, discreditata apiori, e de bunavoie (a se citi nevoie ) ignorata, tocmai din lipsa contra argumentelor. Figura Solomonarului se dovedeste la o cercetare atenta profund legata de vechile practici initiatice ale geto-dacilor elementele similare fiind de-a dreptul abundente (calatoria prin nori, practicile ascetice, cunoasterea unei practici initiatice, dobandite in adancul pesterii, ciudata evaluare morala comuna) Acest personaj al mitologiei populare romanesti ni se infatiseaza ca un produs sincretic, rezultat din suprapunerea si amalgamarea mai multor straturi culturale, de la magicieni si preoti daci si pana la realitatile magiei meteorologice, practicata pana aproape de zilele noastre in satele traditionale romanesti (idem) Din pacate, mitologia populara romaneasca si adevarata istorie a strabunilor nostri sunt foarte putin promovate dar, precum spunea Printesa Martha Bibescu va veni o vreme cand se va acorda atentie acestui popor, prea putin luat in seama. Cantece si armonii se vor auzi venind de la aceasta tara despre care nu prea se vorbeste. Dupa mii de ani de vietuire, acest neam se va ridica si lumea se va uimi ca de o minune, afland, in sfarsit, cate lucruri a stiut neamul acesta despre constiinta universala. Bucuriile acestui popor au ramas ascunse. Nimeni nu i-a scris mitologia. Putini i-au cunoscut istoria. Si totusi, oamenii acestia au avut poate mai mult decat oricare altii geniul mitului DIIS MAGNIS ET BONIS AES CULAPI O TE HYGIAE MAR CAURVETE RA NUS PRAEF LEXING GALLENIA AN ULIMP (Zeii sunt mari si buni. Fara greseala, ii dau (platesc) fiecaruia dupa munca (fapta). Legile noastre sunt drepte si ne inalta in Rai.) Au mai fost folosite lucrarile : -Adrian Bucurescu- Dacia secreta , Dacia magica -Negura-Magazin ideologic al Daciei -Paul-Lazar Tonciulescu, Eugen Delcea-Secretele Terrei. Istoria incepe in Carpati