Sunteți pe pagina 1din 6

Diana - Printesa Daca (34) Ne abatem putin din drum ca sa facem popas la stana Baciului Durze si sa mancam ca afumat

si urda pregatite de baci a Meda. E vestita pentru dragul cu care prepara toate cele ale stnii. Multi din mestesugarii si lucratorii pamantului de pe-aici vin la stna lor pentru bunatatile invelite in tesatura alba. Baciul si baci a ne asteapta in fata colibelor. Au Lumina Vazduhului cel nalt pe chipurile lor aspre de oameni ce traiesc de o viata pe pasunile cele mai de sus ale muntilor. Traiesc laolalta cu vacutele, oile si caprele lor, cu lupii si cu ursii, cu cerbii si ciutele, cu mistretii, bursucii si cu rasii, cu toate celelalte vietuitoare ale muntilor, asa cum au trait si Mosii si Stra-Mosii lor, asa cum vor trai si copiii lor si nepotii cei multi ce se hrjonesc Acum in zapada cazuta in noaptea ce a trecut. Colibele sunt ridicate jur-imprejurul unui stei chiar pe varful dealului. Ferestruicile dinspre vai sunt mici, doar cat sa poata vedea din odai imprejurimile. Oile se afla in ograda interioara, ocrotite fiind astfel de animalele de prada si de vanturile cumplite de peste iarna. Tot in ograda este sapata si o fntna din care scot apa curata direct din Inima Muntelui, un bulgare mare de sare pentru oi si vacute si o adapatoare, un halu din stanca cioplita. Stna in intregul ei pare a fi o mica cetate ce adaposteste o singura dar numeroasa familie. Asa s ridicate toate stnele noastre si rareori bacii si baci ele coboara n vai. Au tot ce le este de trebuinta in mica lor asezare in care se nasc, traiesc, trudesc si se bucura impreuna cu cei dragi de Darurile Maicii Pamant, de Darul de Lumina al Creatorului. Sunt placuti Domnului Zeu si ei cunosc Iubirea Sa in Inimi. Aici dau viata copiilor si tot aici isi petrec Mo ii catre Zei prin Taina Focului Sacru. Copiii ce au chemare catre Desavarsire si-i trimit tot in munti la cei Intelepti retrasi in grote sa se intelepteasca la randu-le si sa poarte si sa fie o Flacara catre cei Frati si Surori ce vor veni. Sunt oameni minunati ce isi pastreaza si isi transmit mestesugul de la cei batrani catre cei abia coborati in trup de om. Asa este Neamul nostru. - Bun gasit, oameni buni! - Cu bine sunteti veniti, Oaspeti cu Inimi pline de Soare! Descalecam si lasam caii in voie. Un cioban tanar, cu siguranta un fiu sau un nepot, se apropie cu cateva cergi pe umar si le pune cu grija pe spatele cailor infierbantati de galop. E frig de se curma curgerea raurilor si caii nostri cei dragi e bine a fi ocrotiti. i multumim tanarului cioban si intram in ograda stnii. Baci a ne indeamna sa intram in coliba cea mare si sa ne asezam in jurul mesei croita din despicaturi groase de fag. Ne aduce blide din lemn cioplit pline cu felurite bunatati si cani de pamant pline ochi cu lapte de capra abia muls. In cateva clipe toti cei ai stnii se afla in jurul mesei. In vatra, focul prinde viata si raspandeste o caldura placuta si un miros de lemn inmiresmat. Mai trosneste cate un lemn ca sa ne spuna asa sa-l mai privim si pe el cand si cand. Mancam impreuna cu toti ai casei cu Bucurie si ii privim cu drag pe acesti oameni puternici. Laptele de capra este atat de bun ca mai cer o cana si baci a mi-o umple pe data razand bucuroasa cu toata Fiinta. - Draga Meda, primeste Multumirea si Bine-Cuvantarea noastra. Mestesugul tau este desavarsit. Bucatele pregatite de tine ne-au dat puteri si Bucurie. Primeste Darul pe care ti l-am adus din Necuprinsul Cerului. Mama intinde mainile impreunate catre baci a si cand le deschide in mainile femeii, din palmele ei izvodeste un cristal de un albastru fara seaman, un Azurit. Este un cristal tamaduitor si este folosit de toti Kapnobataii in binele si alinarea pe care le daruiesc. Fecioarele Dace ce aleg Calea Desavarsirii si Preotesele Zeitelor Isis, Bendis si Ostara il poarta pe frunte, prins in fire de aur. Pe tinerele Fecioare, Azuritul le ajuta sa dobandeasca mai iute Lumina Vederii in cel de al treilea ochi si le pastreaza mintea si trupul in deplina Armonie si Putere. - Iti multumesc, Zeita Ro!

- Aseaza cu Intelepciune si Iubire acest Cristal Azuriu in Altarul din Odaia de Taina a colibei voastre. L-am In-Cuvantat sa va aduca Lumina in Inimi si Belsug in tot ceea ce faceti. Pe Lykayo, noi le numim Cristalele Implinirii, Recunostintei si Intelepciunii si ne insotesc pretutindeni unde mergem. n ceasul de Taina le despaturim tesatura in care le pastram si le privim cu ochii coborati in Linistea Inimii fara a lasa vreun gand sa se roteasca intre noi si Azurit. Le incredintam dorintele noastre si le multumim pentru Sporul de Putere si Intelepciune pe care ni-l daruiesc. Te indrum sa ii daruiesti Iubire in ceasul tau de Taina si sa lasi deschise Portile Inimii tale pentru a putea primi Darul sau. Acest loc minunat in care tu si cei dragi tie fiintati se va lumina si mai mult si Azurul naltului va va ocroti si va va imbelsuga. In zilele insorite lasa-l intr-un loc ferit sa primeasca de la Zeul Soare, Puterile Celeste. Nu uita sa-i multumesti ori de cate ori il privesti si sa multumesti Domnului Zeu pentru ca esti. Pentru ca suntem. - Asa voi face, Zeita draga. Meda ia Azuritul din palmele Mamei si tinandu-l cu drag isi apropie palmele impreunate de Inima si se inclina. Ne inclinam si noi si ii multumim pentru ospe ie. Zalmaxi se apropie de Mama si o intreaba cu sfiala: - Zeita Ro, am primit mai demult o pietricica de la o prietena draga ce a pierit in lupta. Era chiar inainte de ziua cand urma sa-i izgonim pe cei vrajmasi din satul ei. Parca a stiut ca va pleca din aceasta viata si mi-a spus atunci: Zalmaxi, pastreaza pietricica asta sa-ti aminteasca de mine atunci cand nu voi mai fi pe acest Pamant. Ce tot spui vorbe fara inteles, nu vei pleca nicicand - i-am spus eu dar am pastrat acea piatra mica. Ce este bine sa aleg sa fac cu ea? - O poti pastra sau o poti darui unui pru de munte. Iubirea ei va inflori in apa cristalina si-o va innobila cu Darul ei. Va fi o apa tamaduitoare ce va alina orice intristare si astfel cu mult bine va hrani acest pamant si pe cei ce vor bea din apa aceea. Nu-ti lasa mintea prada amintirilor ce dor, peste un timp veti fi iar impreuna. Promit! - Zeita, esti atat de buna si de draga... Zalmaxi plange de dor in bratele Mamei mele. Trupul ei puternic zvacneste si oricat ar vrea nu poate sa-si domoleasca suferinta. Matusa mea draga o cuprinde si incearca sa o aline. - Care este numele prietenei tale? - Ariort... Matusa mea draga o priveste intens pe Mama si simt in Inima ca ii cere ceva. Apoi inteleg. Mama aseaza cu Iubire palmele pe tamplele prietenei mele si isi lipeste fruntea de a sa. Zalmaxi deschide pentru o clipa larg ochii apoi se linisteste. Plansul dispare ca prin farmec si un zambet fara seaman de drag ii invesmanteaza chipul. Odaia se lumineaza puternic in culorile Podului de Foc. Suntem toti nemiscati asemenea unor stanci cu chip de om. In Inima o vad pe Ariort invesmantata in Lumina cu bratele intinse catre Zalmaxi in semn de daruire. Sunt sigura ca asta vede si prietena mea si toti ceilalti in Inimi. Dupa un timp pe care nu-l stiu a masura lumina scade si Zalmaxi i i-a Mamei palmele si i le saruta cu Recunostinta. Nu poate rosti nimic. Ma apropii de Mama, o imbratisez si ii multumesc. O stiu bine pe Ariort. Am petrecut doi ani impreuna cu ea si cu Zalmaxi in indrumarea Batranei Odris, cea careia noi ii spuneam in taina Inspaimantatoarea Odris. Lasam in urma stna baciului Durze, a baci ei Meda, a Fiicelor, Fiilor si multimii de nepoti si coboram de la Grda de Sus pe la Plai si Huzre ti pana la Magura Lupului sa aducem Recunostinta noastra Batrnei Odris. Aproape ca nu exista Fecioara Luptatoare in intrega Dacie care sa nu fi trecut prin incercarile oranduite de Odris, Luptatoarea Neinfricata ce a stat in tot timpul in lupta dea dreapta Regilor Daci. Abia dupa ce ea ii da Fecioarei Luptatoare nurul de lna de oaie in culorile Podului de Foc, impletit de mainile ei, tanara are dreptul sa poarte falxul si sa se avante in lupta.

Fecioarele Dace isi leaga prul cu acest nur in trei culori si il poarta in lupta, in Zilele de Sarbatoare ale Neamului si atunci cand aduc pe lume prunci. Odris rosteste cuvinte tainice doar de ea stiute atunci cand impleteste nururile si cand ne legam parul simtim ca ceva ocrotitor din Fiinta ei se afla in preajma noastra. Este cea mai iubita femeie din Dacia. Apropiindu-ne de coliba ei imi amintesc de zilele si noptile traite Aici impreuna cu celelalte Fecioare Dace venite sa dobandeasca stiinta si indemanarea luptei. In tot timpul cand am primit invataturile Luptatoarei Odris, ea ne-a ocrotit si desi apriga atunci cand nu ne ridicam la maestria indemanarii ei si la iuteala ei in manuirea falxului si in trasul cu arcul, o simteam iubitoare si ingaduitoare, grijulie si draga. Ne oblojea ranile pricinuite trupului nostru de nepricepere sau de incetineala cu care manuiam falxul sau de feluritele incercari trebuincioase prin care ne trecea pentru a ne intari trupurile si mintea si ne mangaia Inima cu cuvinte de folosinta atunci cand ne simtea descurajate si peste masura si obosite de toate pe care ni le oranduia. Devotiunea ei si Straduintele noastre au rodit si Acum Fecioarele Dace sunt cele mai temute Luptatoare ale lumii noastre. Imi amintesc ca nu mi-a fost usor deloc si zambesc. Azi nu mi se mai par cumplite acele incercari dar stiu ca azi simt asa pentru ca mintea si trupul meu au trecut prin acele straduinte. Imi amintesc ca Odris ne ameninta mereu ca ii va aduce pe Feciorii din catunul Arada ce invata a manui falxul cu Luptatorul Saka, vestit si el pentru mestesugul sau si ca de vom fi invinse va spune tuturor ca suntem niste slabanoage si nu meritam a fi lasate sa intram in lupta ca sa nu facem de ras Neamul Luptatorilor. Ea spunea Neamul Lupilor*. Noi nu credeam ca ne va orandui o astfel de incercare dar pana la urma a facut-o cand ne asteptam cel mai putin. In cea mai friguroasa luna a anului, atunci cand nu-ti vine sa iesi din coliba cu niciun pret, ne-a dus in adancul padurii si dupa ce am mers intreaga zi si ne-am zdrentuit vesmintele de crengi si ne-am zgariat mainile si picioarele, ne-a spus ca ne vom petrece noaptea catarate in copaci daca nu reusim sa aprindem focul in cateva clipe, sa ne incalzim, sa ne uscam hainele si sa ne facem o fiertura. Asta pentru ea insemna ca ne putem lipsi de lumina si caldura focului si de hrana pana se vor i i zorii. Eram cu vesmintele ude si mainile si picioarele inghetate. N-am reusit sa dam viata focului asa ca n-am avut de ales decat sa ne cataram fiecare in cate un copac si sa cautam sa nu adormim pentru a nu pleca acoperite de rusine din aceasta Viata. Dimineata eram toate inghetate bocna si abia daca ne puteam misca. Tremuram ca scuturate de suflul Ostarei. Odris se ducea de la un copac la altul si mormaia cuvinte de neinteles. S-a prefacut apoi a se fi imbunat si ne-a lasat sa coboram din copaci. Atunci au navalit Luptatorii lui Saka agitandu-si falxurile si urland mai ceva decat lupii inflamanziti. A fost cea mai grea lupta din viata noastra. Din zori pana la pranz a trebuit sa luptam fara odihna. Nu ni se mai parea deloc a fi frig. Nimeni nu a fost ranit dar daca ar fi fost o lupta adevarata n-am fi scapat cu viata. A doua zi am dobandit nururile atat de ravnite si Odris ne-a imbratisat cu drag pe fiecare si ne-a multumit pentru taria cu care am indurat toate cte ni le-a oranduit. De la ea am invatat ca Neinfricarea se invata si se intelege, ca mintea si trupul au puteri nebanuite ce ne sunt folositoare, puteri ce ies iute la iveala si folosinta cand ne este greu, ca Viata este un Dar pe care este bine sa alegem sa-l pretuim in fiecare clipa. Si am invatat o multime de alte lucruri folositoare pentru toata viata noastra. Ne apropiem si o vad si o aud pe apriga Odris racnind inspaimantator catre ceata de Fecioare ingrozite ce cu prea mare incetineala dupa gustul ei manuiesc falxul. Daca n-as cunoaste-o atat de bine as zice ca vrea sa le piarda pe bietele copile dar stiu ca si-ar da Viata pentru fiecare dintre ele de s-ar ivi vreun pericol. Ne vede si ea si ridica bratele in semn de Bucurie. Batrana Odris zambeste cu toata Fiinta si ma priveste in ochi cu nesfarsita Iubire: - Nu credeam ca te vei mai incumeta vreodata sa-mi mai calci hotarul... ori poate bra ul ti-a slabit si vrei sa mai ramai un timp cu mine...?

- Draga Fiinta, cu drag vin azi la tine sa te imbratisez si sa iti multumesc. - Atunci, ce mai astepti, descaleca! Ori vrei sa vin sa te arunc din a...? - O, nu, de buna voie ma supun vointei tale. Mama, matusa mea draga, si Zalmaxi rad din toata Fiinta lor. Parintele meu si Dokanus se apropie si ei in galop sa nu piarda clipa de Bucurie starnita de apriga Odris. Descalec in graba pentru ca stiu ca nu glumeste si o imbratisez. Desi a pierdut demult numarul anilor, Odris este o femeie puternica si tare iubitoare. Parul lung, alb cum i omatul i este prins n nelipsitul nur impletit in culorile Podului de Foc. Ceilalti descaleca si o imbratiseaza si ei. Mama se apropie ultima de ea si o priveste intens. - Intinde bratele Odris si primeste Darul meu! Batrana Luptatoare se supune si isi intinde bratele cu palmele catre Soare. Din pieptul si din bratele Mamei izvodeste o Lumina Alb-Argintie-Aurie ce ia forma unui Falx de Lumina in palmele Batranei Odris. Este cel mai inalt In-Semn de Recunostinta pe care Mama il poate darui unui pamantean. Cu mult mai mult insa poate darui Inima ei. - Odris, iti daruiesc Falxul de Lumina pentru a aduce cu el alinare tuturor suferintelor omenesti. El nu este pentru a ucide ci pentru a tamadui. Cu el poti indeparta orice rau ascuns in trupul omului fara a-l vatama in vreun fel. Cu el poti alunga toate umbrele ascunse in lumea noastra ce pricinuiesc atat de multa suferinta. Nicio putere umbrita, oricat de puternica ar putea parea, nu se poate ridica impotriva acestui Falx si a celui ce il poarta iar tu, Draga Odris esti cea mai vrednica sa il porti. Primeste-l in mainile si in Inima ta! - Iti multumesc Zeita Ro. Celelalte Fecioare Luptatoare au coborat genunchiul stang in pamant si privesc cu Iubire cum Mama si Odris se imbratiseaza. Eu si Zalmaxi coboram si noi genunchiul in pamant si ceilalti ne urmeaza. Aceasta Fiinta Desavarsita care ne-a daruit atat de mult, este atat de aproape Inimilor noastre incat uneori o simtim ca si cum ar fi in preajma. Mama ne-a aratat Acum, cat de inaltator este sa ne cinstim si sa ne respectam Fratii si Surorile. Este o invatatura pe care nu o voi uita niciodata. Recunostinta este o traire atat de profunda incat atunci cand o dobandesti iti lumineaza Fiinta, iti lumineaza intreaga Viata si aduce Bucurie celor carora le-o daruiesti. Mama ne invata in fapt, Acum, un lucru ce exista in fiecare dintre noi dar pe care prea adesea il uitam: cu cat vom fi mai recunoascatoare si mai recunoscatori celor pe care ii intalnim pe Calea Vietii cu atat vom dobandi o si mai mare intelegere a Recunostintei si cu atat vom putea darui si mai multa Recunostinta din nesecatul Izvor al Inimii. Ii multumesc in Inima Mamei si ea isi intoarce privirea catre mine. Cu siguranta ca a simtit unduirea ce a pornit din Inima mea. Odris este coplesita de emotie si este prima data cand o vad astfel. Falxul de Lumina sa retras in locul cel mai de Taina al Inimii ei. Este Acum o particica din Fiinta sa. l poate folosi doar manifestandu-si Intentia si Falxul ii va aparea in maini. Ne priveste pe toti cu drag si e limpede ca nu stie ce sa faca sau sa rosteasca asa ca ma ridic si ma apropii de ea. - Draga Odris, iti multumesc. Ai facut dintr-o Printesa mofturoasa, o Luptatoare Neinfricata. Privesc aceste Fecioare Dace si imi amintesc cu drag de cei doi ani petrecuti in indrumarea ta. Te chem sa-mi fii alaturi ca Sfetnic Intelept atunci cand voi fi Regina Sfintei Dacii. Primesti? - Primesc si-ti multumesc, copila draga. Matusa mea draga se apropie de noi. - E timpul sa pornim. Ne luam bun ramas de la Batrana Odris si incalecam. Soarele a coborat dincolo de culmile dealurilor si frigul a devenit patrunzator. Vom inopta la adapostul padurii, vom inalta foc si vom manca ce a mai ramas prin desagi iar dimineata vom porni mai departe catre Plai de Rai. Caii merg unul in spatele celuilalt prin zapada care a inceput sa

scr ie sub copite. Noaptea cobora repede in padurea de fagi. Zeita Bendis deschide o ferestruica intr-un nor si ne lumineaza poteca. Totul este nemiscat in jur, parca dincolo de puterile timpului. Dupa un timp, Mama ne face semn ca am ajuns la locul potrivit pentru innoptare. Descalecam si in cateva clipe Zalmaxi aprinde focul. Privind-o imi amintesc de acea noapte cumplita oranduita noua de Odris. Zalmaxi ma priveste zambind si stiu ca a primit gandul meu. Aproape in acelasi timp ducem amandoua mainile catre ceafa, radem cu Bucurie si prindem in palme nururile impletite in cele trei culori atat de dragi noua. - Zalmaxi, hai sa ocrotim acest loc cu o Piramida de Lumina! - Invata-ma, prietena draga! - E ca un joc. Uite, asezam aici pe zapada acest mic Cristal de stanca. Acum, Intentia noastra este de a ocroti acest loc, Fiintele dragi de langa noi, caii, cu Puterea unei Piramide de Lumina. Intentia noastra este o Putere ce nu poate fi ingradita de nicio alta Putere. Domnul Zeu a daruit-o fiecareia dintre noi. Nici nu stim ce Puteri salasluiesc in Fiinta noastra pana nu suntem indrumati de catre Intelepti sa privim in profunzimile Inimii si sa cercetam cu luare aminte, cu rabdare si intelegere Salasul Zeului**. Cristalul este si el o Fiinta si o Poarta in acelasi timp catre Tainele si Puterile Uni-Versului. Daca Intentia noastra este in Deplina Armonie cu Firea Inconjuratoare si cu celelalte Fiinte, Cristalul va inmulti prin Puterea sa Puterea Intentiei noastre si va deschide o Poarta prin care o va darui Uni-Versului. Iar Intregul va transmuta Puterea Intentiei primita intr-o Piramida Ocrotitoare de Lumina asa cum am creat-o in Inimile noastre. Te prinzi in joc? - Cu drag incerc sa cresc in Inima o Piramida de Lumina si-apoi s-o daruiesc acestui minunat cristal. i prind mainile intr-ale mele si inchidem ochii. O simt pe Zalmaxi cu mult mai puternica in Inima decat mi-as fi putut inchipui. Este cu adevarat o Fiinta Luminoasa ce tocmai a inceput sa paseasca pe Calea Desavarsirii. Stiu ca ii voi darui tot ce eu am primit si stiu ca alaturi de matusa mea draga, de Olma, de Dokanus, de parintele meu si de Mama, de Inteleptii si Kapnobataii Daciei noastre dragi se va desavarsi. Stiu ca vom pasi impreuna in Lumina. Simt acea Unda de Lumina din Inima cum coboara in Cristal, cum se ridica cu Puteri inmiite catre nalt si cum coboara inapoi pe pamant. In jurul nostru Lumina se condenseaza in forma de Piramida Ocrotitoare. Deschidem ochii si citesc pe chipul prietenei mele Bucuria. Zalmaxi ma priveste cu drag si ma imbratiseaza. Mama priveste aparent uimita in jur si se intoarce catre noi: - Iubitele mele copile, Piramida voastra, asemenea voua si Cristalului de stanca, este curata si stralucitoare dar dincolo de ea mai vad ceva... Privim intens in jur si vad cu ochii trupului de asta data, ca Piramida noastra este asezata perfect intr-un Cub de Lumina si acesta la randu-i intr-o Sfera si mai luminoasa iar Sfera este Miezul de Lumina al unei aurii Stele Celeste. - O, Mama... tu ai creat aceste forme ale Armoniei si Iubirii pentru noi... - Noi toti, pentru ca voi sa intelegeti pe deplin. Noi nu am intentionat sa condensam vreo forma anume. Intentia a fost ca voi sa intelegeti. Doar atat. Intregul a ales aceste forme pentru voi si vi le-a daruit. Iar daca Uni-Versul le-a ales inseamna ca sunt cele potrivite. In jurul nostru Totul este Armonie. Divina Armonie. - Mama, ochii trupului meu nu pot vedea ce ati creat mai sus de Steaua Celesta. Ce este acea forma mai inalta? - De iti intorci privirea catre propriul piept, o vei afla in cel mai Sacru loc, in Inima ta. - Este un nesfarsit vartej ce naste Tot ce ESTE. Este asemenea cu cele de pe Cer in care mii si mii de Stele se rotesc. Este asemenea unei valtori de ape si a vartejului creat de vant ce naste si ridica arna catre cer. Acest vartej e pretutindeni, in tot ce Domnul Zeu ne-a daruit.

- Si deopotriva este in fiecare particica a Fiintei tale. Zalmaxi se ridica si priveste fascinata cusatura frumoasa de pe cojocul meu din blana de oaie. - Diana, Vartejul de Putere al Tatalui Ceresc este cusut aici pe maneci si pe piepti. Si uite si manerul falxului poarta acest mirific semn. Si daca ochii ii inchid, il vad pe oalele de lut, pe blide, pe chiupuri si pe lingurile de lemn. Acest In-Semn*** Ceresc la fel ca toate celelalte semne pe care nici nu le-am vazut cu Inima pana Acum poarta o Taina. Va rog, prieteni dragi sa ma-drumati sa deslusesc aceste Taine. *Neamul Lupilor - Agatr ii; **Salasul Zeului - Salasul Scanteii Divine; ***In-Semn - ne indruma sa cautam si sa cercetam Puterea salasluitoare in simboluri. ****