STROFA I 1. Parintele etern infasurat in vesmantul ei invizibil dintotdeauna, a adormit inca odata pentru sapte eternitati. 2. Timp nu era, pentru ca a adormit in inima infinita a perioadei ( de timp). 3. Mintea universala nu era, pentru ca nu era nici o fiinta celesta (Ah-Hi) pe care s-o contina. 4. Cele sapte feluri de a straluci nu erau. Marile cauze ale suferintei nu erau, pentru ca nu era nimeni sa le produca si sa fie ademenit de ele. 5. Intunericul singur umplea fara margini totul, pentru ca Tatal, Mama si Fiul au fost odata mai mult decat Unul, si Fiul nu s-a trezit inca pentru noua roata ( lume, ciclu) si pentru calatoria sa. 6. Cei sapte Lorzi sublimi si cele sapte adevaruri au incetat sa existe, si Universul, Fiul necesitatii, a fost cufundat in Paranishpanna (perfectiunea absoluta-Paranirvana) pentru a fi expirat ce catre cel ce este si totusi nu este. Nimic n-a fost. 7. Cauzele existentei au fost eliminate; Vizibilul ce a fost , si Invizibilul care este, s-a odihnit in eterna non-fiinta, Unica Fiinta. 8. Singura, unica forma a existentei s-a intins fara margini, in infinit, fara cauza, in somnul fara vise; si viata a pulsat inconstient in spatiul universal, de-a lungul atotprezentei care este simtita de ochiul deschis a lui Dangma (ochiul lui Shiva). 9. Dar unde a fost Dangma cand Alaya Universului ( Sufletul universal) a fost in Paramartha (Fiinta absoluta) si Marea Roata era Anupadaka ( Mahatma)?