Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mult dupa moartea lui Hiram si a lui Solomon si a tuturor celor din
vremea lor, dupa ce armatele lui Nabucodonosor au distrus regatul lui
Iuda, au facut una cu pamantul Ierusalimul, au daramat Templul, au dus
in robie pe cei scapati cu viata, pe cand muntele Sion nu mai era
decat un pustiu neroditor cutreierat de cateva capre slabanoage pazite
de nomanzi flamanzi si pusi pe jaf, iata ca intr-o dimineata trei
calatori au descalecat de pe camilele lor obosite.
Erau magi, initiati din Babilon, preoti ai unui cult universal care
venisera in pelerinaj si pentru cercetarea ruinelor Templului.
Cum era chiar miezul zilei, soarele stralucea la zenit, iar razele lui
cadeau aproape vertical in strafunduri. Privirile magului au fost
atrase de un obiect stralucitor. I-a chemat pe insotitorii sai, care,
asezandu-se la fel, au putut vedea si ei. Era acolo un obiect demn de
toata atentia, o podoaba sacra, fara indoiala. Cei trei pelerini au
hotarat sa coboare dupa ea. Si-au dezlegat braiele, le-au legat cap la
cap pentru ca, astfel, cel mai varstnic dintre ei sa poata cobora
ajutat de ceilalti doi, rezemati unul de celalalt pentru a-i sustine
greutatea. Apucandu-se cu mainile de coarda, magul a disparut in gura
putului.
Bijuteria avea forma unui triunghi (Delta) cu latura de-o palma si era
facuta din cel mai curat metal pe care Hiram, ca un initiat perfect,
gravase numele de nerostit al lui Dumnezeu. El purta aceasta bijuterie
cu fata spre el astfel incat ceilalti nu-i puteau vedea decat spatele,
pe care nu scria nimic.
Ei au prins unul dintre capetele corzii facute din braiele lor sub o
piatra nedeta de langa gura putului pe care inca se mai putea citi
Jakin. Au infasurat coarda in jurul unui trunchi de coloana pe care se
vedea scris Boaz. Astfel prinsa, coarda putea sustine greutatea unui om.
Cand au patruns in cea de-a noua cripta, magii s-au oprit inmarmuriti,
orbiti, plini de teama. Aceasta incapere nu zacea in intuneric; era,
dimpotriva, cuprinsa de o stralucire peste fire. Erau in mijlocul ei
trei sfesnice cu inaltimea de unsprezece coti, cu trei brate fiecare.
Ele ardeau neintrerupt de veacuri, iar distrugerea regatului lui Iuda,
nenorocirile Ierusalimului si distrugerea Templului nu dusesera la
stingerea lor. Ele trimiteau o lumina vie, puternica si blanda in
acelas timp, prin toate ungherele si decoratiunile minunat sapate in
piatra muntelui.
Pelerinii si-au stins tortele de care nu mai aveau nevoie, le-au lasat
la intrare, si-au scos incaltarile ca pentru a intra intr-un loc sfant
si au inaintat spre uriasele sfesnice, inclinandu-se de noua ori.
Cei doi discipoli s-au inclinat pentru a cinsti numele lui Dumnezeu,
dar magul cel batran, dimpotriva ridicandu-si capul, le-a spus: "A
venit timpul sa primiti si ultima invatatura care va face din voi
initiati perfecti. Ca simbol, acest nume nu este in stare sa exprime
ideea Conceptiei Supreme.
In toata aceasta vreme, cei doi care tocmai primisera suprema initiere
isi luasera privirile de la altar si de la piatra de agat pentru a
cerceta zidurile si plafonul foarte inalt al incaperii in care eocul
vocilor lor rasuna prelungit. Ei zarira inca o poarta ascunsa cu
grija, pe care era reprezentat un vas spart. Ei spusera atunci
maestrului lor: "Deschide-ne si poarta aceasta caci trebuie sa se afle
o noua taina in spatele ei".
"O, tu vrei sa ne ascunzi ceva ce tii doar pentru tine; dar vrem sa
stim totul si vom deschide noi poarta aceasta".