STROFELE DIN DZYAN

Cu greu am putea spune cine a facut pentru prima data aluzie la o carte adusa in Indii de
pe planeta Venus. Se pare ca a fost atronomul francez Bailly, la sfarsitul secolului al XVIII-lea,
dar este posibil sa existe mentiuni anterioare acestui moment.
In secolul al XIX-lea, francezul Louis Jacolliot pare sa fi fost primul care a denumit
aceasta carte Strofele din Dzyan. De la mijlocul secolului al XIX-lea, se poate observa ca au
avut o serie de accidente unor oameni care au pretins ca detin aceste strofe. Dar abia odata cu
ascensiunea si decaderea d-nei Blavatsky, ia amploare povestea Strofelor din Dzyan.
Elena Petrova Blavatsky s-a nascut , in Rusia, pe 30 iulie 1831, intr-o zodie a
dezastrelor. Totul a inceput inca de la botezul ei: patrafirul preotului ia foc, acesta sufera arsuri
grave si mai multor persoane din asistenta li se face rau din cauza panicii. De la varsta de cinci
ani, Elena Blavatsky ii terorizeaza pe cei din jur, hipnotizandu-si tovarasii de joaca: unul dintre ei
se arunca in rau si se ineaca.
La cincisprezece ani, incepe sa-si dezvolte spontan darul de clarvazatoare si, in particular,
descopera criminali pe care politia este incapabila sa-i gaseasca. Spaima ii cuprinde pe toti, se
are in vedere trimiterea tinerei la inchisoare pana se va da o explicatie rezonabila a activitatilor si
talentului ei. Din fericire, intervine familia ei, care o marita, pentru a o calma, dar fuge si se
imbarca la Odessa spre Constantinopol. De aici, va ajunge in Egipt.
In orice caz, la Cairo, d-na Blavatsky traieste cu un magician de oirigine egipteana, in
plus, un mare literat musulman. Acesta ii dezvaluie existenta unei carti blestemate foarte
periculoase, dar o invata s-o consulte cu puterea clarviziunii. Originalul, in opinia
magicianului, se afla intr-o manastire din Tibet.
Cartea se numeste Strofele lui Dzyan.
In opinia magicianului, cartea ar contine secrete de pe alte planete, facand o referire la o
poveste veche de sute de milioane de ani.
Elena Blavatsky scrie cartea, de parca ar fi citit originalul prin clarviziune (vezi si Edgar
Cayce) afirmand mai tarziu ca detine Strofele din Dzyan sub forma de carte.
Mai tarziu, pleaca din Cairo, indreptandu-se spre Paris unde traieste din subventia tatalui
sau; apoi se duce la Londra, dupa care, in America, unde ia legatura cu mormonii si studiaza
voodoo. Dupa care, se inhaiteaza cu banditii din Vestul Salbatic.
Se intoarce apoi la Londra, unde pretinde ca s-a intalnit cuun anume Kut Humi Lal Sing
– personaj care a avut mare influenta asupra ei. In legatura cu acest personaj, s-au emis mai
multe ipoteze :
1-nu a existat decat in imaginatia d-nei Blavatsky;
- 2-nu a existat niciodata, dar era o proiectare a fortelor mentale ale adeptilor care traiau
in Asia;
3-era un hindus, agent al unei societati secrete, care o manipula pe d-na Blavatsky
pentru a obtine independenta indiei. Aceasta teorie pare sa fi fost sustinuta de Jacques Lantier, de
profesie politist;
4-acest personaj a fost un agent ai Intelligence Service.
 Cea de-a patra teorie se regaseste in literatura sovietica, unde d-na Blavatsky si activitatea
ei ei sunt considerate ca un instrument al imperialismului englez.
In orice caz, K. H. A inceput sa-i scrie d-nei Blavatsky. O parte din aceste scrisori au fost
publicate. Printre altele, el vorbeste in scrisori despre pericolul reprezentat de armele ce folosesc
energia atomica si despre necesitatea, prin urmare, de a pastra unele secrete. Si asta, acum o suta
de ani.
Scrisorile contin multe alte informatii. Pe masura ce le primeste, d-na Blavatsky, o femeie
inculta, a carei biblioteca este alcatuita doar din romane ieftine cumparate din gari, devine brusc
persoana cea mai bine informata din secolul al XIX-lea, in domeniul stiintei. Este suficient sa
citim carti precum Doctrina secreta, Isis se dezvaluie, Simbolismul arhaic al religiilor, carti ce
ii poarta semnatura, pentru a observa intinsa cultura mergand de la lingvistica (este prima care a
studiat semantica sanscritei arhaice ) pana la fizica nucleara si trecand prin toate cunostintele
epocii sale, ale epocii noastre, plus cateva secole care mai raman de descoperit.
Secretarul ei, George Robert Stow Mead, fost student la Cambrige, era un om foarte
cultivat, cunostea toate problemele referitoare la gnosticism, nu avea totusi o asemenea cultura
universala, atat de avansata fata de epoca sa, care se manifesta in opera d-nei Blavatsky. Acesta a
sustinut mereu ca informatiile ei proveneau din Strofele din Dzyan, pe care le consultase la
inceput de la distanta si din care primise apoi un exemplar, in Indii. Nu se cunoaste unde a
invatat sanscrita, lucru care este de asemenea un mister.
In 1852, d-na Blavatsky apare din nou in Indii, revine apoi la Nw York si locuieste din
nou in Vestul Salbatic. In 1855, din nou la Calcutta, apoi incearca sa ajunga in Tibet, de unde este
respinsa insa cu inversunare. Incepe sa primeasca avertizari: daca nu restituie Strofele de la
Dzyan, i se va intampla ceva rau. Intr-adevar, in 1860 , se imbolnaveste. Timp de trei ani, va
fugi prin toata Europa, ca si cand ar fi fost urmarita. In 1870, se intoarce in Orient, la bordul
unei nave care, la trecerea prin Canalul de Suez, explodeaza, majoritatea calatorilor au fost
aruncati in aer, astfel ca nu se gaseste nici urma de cadavrele lor, explozia fiind asemanatoare cu
cea a unei bombe atomice tactice. Ea insa scapa.
Incearca sa organizeze o conferinta de presa la Londra, un nebun trage asupra ei doua
doua focuri (spunand apoi ca a fost dirijat de la distanta ), ea, scapand si de aceasta data cu viata.
Ea este innebunita de groaza si organizeaza o conferinta de presa, prezinta Stofele din Dzyan,
crezand ca va inlatura astfel amenintarea. Dar manuscrisul dispare dintr-un seif foarte modern pe
atunci care se afla intr-un loc important.
D-na Blavatsky este absolut convinsa ca are de-a face cu o societate secreta extrem de
puternica. Episodul principal al acestei lupte avea sa aiba loc peste cativa ani, odata ce d-na
Blavatsky l-a intalnit in America pe Henry Steel Olcott, un afacerist american, care se
recomanda colonel si, cu care, infiinteaza la inceput „ un club al miracolelor”, apoi o societate
egiptologica careia, in urma unei amenintari, i-a schimbat denumirea in „societate teozofica” ,
care mai apoi , duce la producerea unor semne si miracole.
Peste putin timp, cei doi, iau hotararea sa plece in Asia pentru a lua legatura cu Marii
Maestri ai Lojei Albe. Cei doi primesc sprijinul guvernului american si ca urmare , primesc
pasapoarte diplomatice. Sunt intampinati, pe 16 februarie 1879, de Pandit Shiamiji
Krishnavarma si alti initiati, dar se produc o serie de necazuri ca urmare a disparitiei
documentelor celor doi.
Dna Blavatsky continu sa vorbeasca despre Strofele din Dzyan, in ciuda amenintarilor. Ea
detine acum aceasta carte care nu este scrisa in sanscrita, ci intr-o limba numita senzar, de care
nu a auzit nimeni niciodata, pana atunci, nici dupa accea. D-na Blavatsky a tradus textul in
engleza. Replica Necunoscutilor este teribila si admirabil organizata, lovind-o in ce are mai drag
– pretentiile sale despre ocultism. Ei reusesc sa o faca doar prestidigitator obisniuit, toate
povestile ei sunt niste excrocherii. Nu-si va reveni niciodata de pe urma acestui raport. Va trai
pana in 1891, daramata psihic, intr-o stare de depresiune lamentabila. Operatiunea planuit
impotriva d-nei Blavatsky este o capodopera in razboiul psihologic. Se pare ca o
organizatie mai puternica decat presedintele SUA, decat Intelligence Service si, nu una
politica, a incercat s-o impiedice pe d-a Blavatsky sa vorbeasca.
Problema care se pune este aceea ca opere ce apartin unor civilizatii foarte vechi, opere
poate chiar de origine interplanetara, se afla in India. Aceasta idee nu este noua; ea a fost adusa
in Occident de un personaj la fel de iesit din comun ca d-na Blavatsky – Apollonius din Tyane.
Acesta a fost studiat mai ales de George Robert Stow Mead care, din intamplare, a fost cel din
urma secretar al d-nei Blavatsky in timpul ultimilor ei trei ani de viata.
S-ar parea ca Apollonius din Tyane a existat cu adevarat Lui i se atribuie foarte multe
percepte biblice, asemanatoare cu cele emise de Isus Hristos. De asemenea i se atribuie puteri
supranaturale, pe care el le-a negat cu inversunare. El afirma ca in Indii, existau carti
extraordinare, foarte vechi ce cuprindeau intelepciunea unor epoci disparute, dintr-un trecut
foarte indepartat. Apollonius din Tyane pare sa fi preluat unele din aceste carti, lui datorindu-i
faptul ca in literatura ermetica gasim fragmente intregi din Upanishade si din Bhagavad Gita.
Damis – unul din discipolii lui, vorbeste despre reuniunile secrete dintre Apollonius si
inteleptii hindusi. Descrie fenomene de levitatie si de producere directa a flacarilor ca efect al
vointei, fara ajutorul vreunui instrument. Se pare ca a asistat la asemenea fenomene, produse de
savantii indieni. Acestia par sa-l fi considerat pe Apollonius egalul lor si i-au dezvaluit
numeroase informatii, mai multe decat oricarui alt occidental.
Se pare ca si Apollonius a detinut Stofele din Dzyan si ar fi adus un exemplar in Occident.
A murit la o varsta foarte avansata, peste o suta de ani, probabil in Creta.
Dar , in legatura cu Apollonius din Tyane mai circula o legenda deosebita – si anume,
ca acesta traieste si astazi.
Cine poate sti ?!