Pare de domeniul fantasticului sa ne imaginam ca exista o Alianta Sfanta impotriva
stiintei, o sinarhie organizata pentru a face sa dispara anumite secrete. Si totusi, aceasta ipoteza nu este mai neobisnuita decat cea a marii conspiratii naziste. Abia acum ne dam seama cat de bine pusa la punc era organizatia Ordinului Negru, cat de numerosi erau membrii lui din toate tarile lumii si cat de aproape de reusita ajunsese aceasta conspiratie. Tema cartii blestemate, care ar fi fost distrusa in mod sistematic de-a lungul istoriei ne determina sa ne intrebam daca nu exista o conspiratie permanenta care urmareste sa impiedice stiinta umana sa se dezvolte prea repede. Sa vedem mai intai cateva exemple de carti blestemate. In 1885, scriitorul Saint-Yves dAlveydre primeste ordinul, sub amenintarea pedepsei cu moartea, sa distruga ultima sa lucrare – Misiunea Indiei in Europa si Misiunea Europei in Asia. Problema Mahatma si solutia ei. In 1897, mostenitorii scriitorului Stanislas de Guaita au primit ordinul, sub amenintarea pedepsei cu moartea, de a nimici patru manuscriseinedite ale autorului pe tema magiei negre si arhivele sale. Ordinul a fost executat si din manuscrise nu a mai ramas nimic. In 1933, nazistii au ars, in Germania, toate exemplarele cartii despre rozacrucieni Die Rosenkreuzer, zur Geschichte einer Reformation. Cine sunt adversarii cartilor blestemate ? Sa admitem existenta unui grup pe care J. Bergier ( din lucrarea caruia ma inspir ) i-ar numi „Oamenii in negru”, ideea venindu-i de la toate conferintele pentru sau impotriva planetei la care paricipau un grup de oameni in negru cu infatisare sinistra, meru aceeasi. El crede ca oamenii in negru sunt la fel de vechi ca si civilizatia; crezand ca ii poate mentiona printre membrii lor pe scriitorul francez Joseph de Maistre si Nicolae al II-lea al Rusiei. Rolul lor este sa impiedice o raspandire prea rapida si prea extinsa a stiintei, proces care ar fi dus la distrugerea civilizatiilol precedente. Pe langa vestigii ale acestor civilizatii, se presupune, ca ne-a ramas o traditie al carei principiu consta in a pretinde ca stiinta poate fi extrem de periculoasa. Tehnicile de conservare a magiei si alchimiei se pare ca vin in sprijinul acestui punct de vedere. Putem constata de asemenea ca stiinta moderna admite astazi ca devineuneori prea periculoasa. Michel Magat, profesor la Colegiul din Franta, declara d curand, intr-o lucrare colectiva privind armele moderne ( ed. Flammarion ) : „ Poate ca trebuie sa admitem ca intreaga stiinta este blestemata.” Se aude adeseori , la congrese stiintifice, teoria conform careia descoperirile periculoase ar trebui sa fie cenzurate sau eliminate. La inceputul acestui an, la reuniunea Asociatiei engleze pentru progresul stiintelor, a fost citata ca exemplu al unei asemenea descoperiri care trebuie cenzurata, posibilitatea ca diversele tipuri ale rasei umane nu sunt la fel de inteligente. Savantii de prim ordin au afirmat ca o asemenea descoperire ar icuraja rasismul in asemenea masura, incat ar trebui impiedecata publicarea ei prin orice mijloace. I-am putea vedea, asadar, pe unii savanti eminenti din zilele noastre alaturandu-se taberei „Oamenilor in negru”. S-ar parea, intr-adevar, ca asemenea descoperiri prea periculoase pentru a fi dezvaluite exista atat in stiintele numite exacte, cat si in cele numite false, considerate, mai curand, parastiinta