Era o zi caldă.

Eu stăteam pe câmp, admirând dansul grâului pe câmpia nemărginită din fața

mea, împreună cu alți doi prieteni de-ai mei, Ela și Rolan. Vorbeam și ne distram împreună,
când Rolan dintre ei și-a amintit de un zvon care trecea de la o ureche la alta prin cetate: se
spune că au existat odată trei mari eroi: un cavaler, un mag și un vindecător. Aceștia au
salvat lumea din mâinile forțelor malefice ale corupției întunecate, dar au fost la urmă, și ei,
doborâți în luptă. Acum, armele și puterile lor zac într-un loc neștiut de lume. Cu toate
acestea, breasla cavalerilor presupun că acestea zac în templul legendar al eroilor, care stă
ascuns într-o pădure deasă și întunecată. Eu și Ela nu știam dacă acest zvon era real sau nu,
dar el era sigur pe acest lucru, și a sugerat în mod serios să căutăm acest templu. Ne-a
surprins foarte tare, chiar speriându-ne puțin, dar am zis ,,de ce nu?” și am luat anumite
lucruri care să ne marcheze drumul prin pădure.

Am mers pe jos două zile întregi, utilizându-ne resursele de hrană și altele cu precauție. Nu
dădeam de nici un semn de progres, când Ela striga ,,stai, văd ceva pietre mari acolo!”. Toți
am sărit din picioare și am fugit spre acel loc, găsind o ruină înaltă și mare. Fiind nespus de
fericiți și simțindu-ne de parcă am găsit o comoară, am intrat în ruină, având grijă de
instabilitatea construcției. Am ajuns la o ușă încuiată de piatră, iar noi nu am avut nicio idee
cum să o deschidem. La un moment dat, am dat de o inscripție pe un perete, care spunea că
doar cei trei aleși pot deschide ușa destinurilor. Așa că am stat împreună și ne-am gândit ore
întregi, până am zărit trei cercuri greu de distins din praful de pe pereți. Am pus toți mâna
pe câte un cerc, acestea luminând, spre fericirea și uimirea noastră. Ușa s-a deschis, iar
înăuntru era o cameră de aur și argint, decorată cu inscripții și modele antice. Eram
minunați, dar și puțin speriați, aflându-ne în acest loc ascuns de societate. Acolo, în mijlocul
camerei, se afla un cufăr de aur decorat cu pietre prețioase. Ela și Rolan având emoții, bine
înțeles că m-au pus pe mine. Așa că am pus mâinile pe cufăr și am simțit un sentiment
aparte, pe care nu l-am mai simțit niciodată. Am deschis acel cufăr și înăuntru am găsit o
sabie de rubin, o carte cu coperta de safir și o baghetă din smarald. Nu știam ce să facem: să
le apucăm cu propriile noastre mâini? Să ducem cufărul în sat? Oare putem spune cuiva
despre acest cufăr? În final, am decis că nu se poate întâmpla nimic rău dacă le studiem
puțin, așa că Rolan a luat sabia, Ela a luat bagheta iar eu am rămas cu cartea. Dintr-o dată,
am început toți să luminăm, iar după ce lumina dispăruse, am observat că toți aveam armuri
asortate cu armele noastre. Sabia scotea o aură mândră și puternică, cartea mea începuse
să plutească în fața mea, arătându-mi nenumărate vrăji iar bagheta începuse să ne vindece
micile răni datorate drumului greu. Atunci ne-am dat seama că noi suntem aleșii.

Acum, știam toți un lucru: trebuie să mergem în țările afectate de ființele întunericului,
părăsind zidurile protectoare ale cetății noastre cu scopul de a salva lumea. Roland fiind
cavalerul, Ela fiind vindecătoarea iar eu fiind magul.

Pe parcursul călătoriei noastre, am întâlnit diferite persoane care ne-au ajutat să învingem
forțele răului. Am întâlnit diferite ființe care au încercat să ne oprească în drum, dar
împreună le-am doborât. În final, datorită pregătirilor noastre continue și prieteniei noastre
puternice, am reușit să doborâm dragonul care conducea giganta armată a ființelor
întunecate.