Testamentul Lupului Alb

Poate c ar trebui s ne amintim c suntem Neam de Daci Liberi, c Spiritul Marelui Lup Alb vegheaz, aa cum Sfinxul n tcere i prin tceri ne vorbete Suntem Stpni pe deciziile noastre, dac dorim cu adevrat, i nimeni nu ne poate manipula sau constrnge la nimic, o frm din Spiritul Marelui Lup Alb ajunge s ne trezim, s ne redescoperim spiritul de Lupttori, s nu mai permitem s fim umilii, s nu lsm ca valorile s ne fie clcate-n picioare, s ne opunem ngrdirilor i niminiciei o frm i-acea frm din Spiritul Marelui Lup Alb se afl-n fiecare pui de Dac

BALADA LUPULUI ALB

de Pavel Coru Feciori din dac mam, Pribegi ca dou cnturi, Trecnd din vam-n vam Sub plmuiri de vnturi, Mai blnzi ca o poveste Din care-i lipsa vina, Ne-au zmislit din Creste i ne-a scldat Lumina.

Splai n ploi i moine, Curai ca dou schituri, Ne-au botezat n doine i ne-au sfinit n mituri. Mai plni ca dou lacrimi, Cumini ca dou stele, Noi dezlegm de patimi i descntm de jele. Din tmple ningem vise, Din Inim-dureri, Speranele nezise La pori de nvieri. Ne-am mbrcat n Soart, Cumplii ca o osnd La daca noastr poart Ca lupii stnd la pnd. Vom nsera cu anul i-om deveni pmnturi Ne-o ine minte Neamul Frumoi ca dou cnturi. Vom adormi cu veacul i-om deveni zpad Ne-o pomeni sracul n plnset de balad. Ne vom zidi-n Credin, n bolta Casei noastre, Vom ninge cu voin i vom ploua cu astre. Ne-o crete foc din Suflet, Ne-or plnge-n palme macii, Cnd ne-om opri din umblet Feciori ai sfintei Dacii

Imaginea mitic a Lupului Alb cpetenia lupilor, era respectat cu sfinenie de ctre strmoii notrii ca pe cel care a fost salvatorul dacilor, din cetatea Sarmisegetuza asediat de romani i n general cel care-i ajuta n orice moment de cumpn. Este

surprinztoare similitudinea ntre legenda Lupului alb i legenda zeului Apollo. Acesta i avea templul pe insula Alba ( Leuke), pe malul Mrii Negre ( actuala Insul a erpilor). n fiecare toamn Apollo se retrgea n * misterioasa ar a hiperboreenilor, unde domete aprigul Boreas * pentru a petrece iarna. El era conductorul acestor hiperboreeni i era denumit Lycantropul , adic Lupul, n mitologie rmnnd cu denumirea de * Lupul Luminos *. Pentru a contracara credina n puterea magico-mistic a lupului, cretinismul primitiv l-a investit pe Sfntul Petru (Smedru) cu atributele de pstor al lupilor , care sunt considerai cinii si, precum i pe fratele su , Apostolul Andrei, care se spune c a propovduit Evanghelia Mntuitorului n * teritoriile lupilor *, printre care i Dobrogea. (Dumitru Manolache Sfntul Apostol Andrei i protocretinismul n spaiul romnesc. Lupii mielului) Se pot bnui cel puin dou izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor: una poate dacogetic dac locuitorii Daciei vor fi practicat ntr-adevr Lycantropia (cuvnt grecesc nsemnnd transformarea unui om n animal. n Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzaiile pentru care erau arse pe rug vrjitoarele. n psihiatrie este asimilat cu dedublarea personalitii). O alt ipostaz este n mod sigur alano-oset, tiind c alanii au staionat un rstimp destul de lung pe teritoriul fostei Dacii i c urmaii lor oseii din Caucazul de nord, au avut n epica lor precretin un cult al zeului Tutyr , venerat ca pstor al lupilor. ( Victor Kernbach Universul mitic al romnilor). Pentru poporul romn imaginea lupului persist ca o dominant mitic. n patru substraturi mitice se reia i se verific imaginea sacr a lupului: Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic; substratul indo-european , cel al lupului dac i daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al lupului latin ngemnat cu cel dac ntr-o sintez dac-roman; substratul iudeo-cretin primitiv, care preia i rstlmcete aspectele zoomitologice ale lupului din celelalte trei substraturi mitice anterioare ntr-o viziune de bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcnescu n Mitologie Romn) Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de ctre Constantin Briloiu : i-i va mai iei / Lupul nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimni, / Frate, cum s-l prinzi / C lupul mai tie / Seama codrilor / i-a potecilor / i el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. Sa te duca-n rai / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp cu bujorul / C-acolo ti-e dorul Era un popor brav acela care a impus tribut superbei mprtese de marmur a lumii Roma. Era un popor nobil acela a crui cdere te mple de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblee, de amor de patrie i libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost i nu va fi ruine niciodat.

(Mihai Eminescu) Civilizaia i istoria au nceput acolo unde locuiete azi neamul romnesc. (W. Schiller, arheolog american) Descoperirea sinelui adnc al prinilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam. (Nicolae Iorga) Este vorba de un popor care prin strmoii si i are rdcini de patru ori milenare, aceasta este mndria i aceata este puterea noastr. (Nicolae Iorga, Originea, firea i destinul neamului romnesc n Enciclopedia Romniei) Romnii despre care am mai spus c sunt daci. Bocignoli, 29.6.1524, la Rgusa) Sibilla

Marele Lup Alb nu este animal, este OM

Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita. Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si

judecator, pedepsind lasii si tradatorii. Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau. Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera. Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii. Legendele atribuite geto-dacilor, in general, nu sunt foarte complexe in ceea ce priveste intriga, insa felul cum s-au propagat si cum au fost pastrate, continutul lor plin de simboluri, insemnatatea ascunsa pe care o poarta, fac sa fie printre cele mai interesante legende ale lumii. Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume. Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati. De asemenea, lupii sunt considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice. Simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada getodacilor. In alte legende in marea lor majoritate demonstrate de catre istorici, Sfantul Andrei a fost trimis sa propovaduiasca in taramurile lupilor si a fost vegheat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in considerare originea in cuvantul daoi provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup. Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii. In zilele noastre, daca veti sta la focuri de tabara sau va veti opri sa ascultati povestile celor pasionati de munte, cu siguranta veti auzi si povesti ale unor oameni care au fost salvati in clipe de mare primejdie pe munte de catre un lup alb.

In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ? (Legendele dacilor liberi)