Chemarea la lupt a Marelui Lup Alb

www.carpinet.net/

Chemarea la lupt a Marelui Lup Alb

Motto:
In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum
chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ? (Felix Crainicu,
Cristi Ionita Legendele dacilor liberi)

Lup, lupii, noiune care face parte din dicionarul tracic. Numele lupului nu e atestat in dac i trac,
dar a putut fi dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunrii, adic al dacilor sau geilor, lupul a
ocupat un loc important. Orice istorie a romnilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coad
de balaur.

Steagul dacic rmne extrem de important prin semnificaiile pe care le comport. Dup N. Iorga,
arpele, balaurul din steagul dacic nu e numai un simbol animalic, ci esena religiei strmoeti.

O tradiie a oamenilor lupi este atestat de Herodot i pentru neuri, locuitori strvechi ai actualului
pmnt romnesc :

Aceti oameni au reputaia de a fi vrjitori, cci att sciii, cit i elinii stabilii in Sciia spun c o
dat pe an fiecare dintre neuri se preschimb n lup, pentru puine zile, i c pe urm i recapt
ndat forma.

Practicile i superstiiile lycantropice au dinuit din cele mai vechi timpuri pn astzi n Romnia.
Obiceiuri care se mai vd si astzi prezint oameni care poart masc de lup. Romulus Vulcnescu
compar n Mtile populare aceste mti de lup cu mtile de lemn ale capetelor de acal din Egiptul
antic. Credinta n lycantropi (oameni-lupi) a conservat dupa el fragmente rituale dintr-un cult al
lupului. ( )

http://dacica.ro/

Legenda Marelui Lup Alb

Marele Lup Alb nu este animal, este OM

Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i
ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre
deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si
darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si
seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de
oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele
Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii,
caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.

Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in
alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata
fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din
codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era
de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei
care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea
sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care
o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel
sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.

Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in
randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii
fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar
tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din
acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati
au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera.
Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii
vor fi infranti de romani din cauza tradarii.

Legendele atribuite geto-dacilor, in general, nu sunt foarte complexe in ceea ce priveste intriga, insa
felul cum s-au propagat si cum au fost pastrate, continutul lor plin de simboluri, insemnatatea
ascunsa pe care o poarta, fac sa fie printre cele mai interesante legende ale lumii.
Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume. Lupii apar ca simbol pe multe
obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati. De asemenea, lupii sunt
considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice.

Simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada geto-dacilor. In

alte legende in marea lor majoritate demonstrate de catre istorici, Sfantul Andrei a fost trimis sa
propovaduiasca in taramurile lupilor si a fost vegheat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice
de catre Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in
considerare originea in cuvantul daoi provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup.
Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al
Lumii.

In zilele noastre, daca veti sta la focuri de tabara sau va veti opri sa ascultati povestile celor pasionati
de munte, cu siguranta veti auzi si povesti ale unor oameni care au fost salvati in clipe de mare
primejdie pe munte de catre un lup alb.

In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot
auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc
preabine. Voi il auziti ? (Legendele dacilor liberi)

Surse :
Felix Crainicu, Cristi Ionita Legendele dacilor liberi, Editura Dacica, 2009

http://www.oron.ro/serviciile_religioase_oradea/astazi__romanii_il_sarbatoresc_pe_sfantul_andrei__
_religie_198_341525.html

http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=853

http://penultimuldac.blogspot.com/2009/04/legenda-marelui-lup-alb.html (poza)

http://www.produsin.ro/traditii/legenda-marelui-lup-alb/

Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de ctre Constantin Briloiu :

i-i va mai iei / Lupul nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimni, / Frate, cum s-l prinzi /
C lupul mai tie / Seama codrilor / i-a potecilor / i el te va scoate / La drumul de plai / La-un
fecior de crai. Sa te duca-n rai / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp
cu bujorul / C-acolo ti-e dorul
Numele Daoi sub care erau cunoscui dacii n antichitate devine n dialectul traco-frigian daos, care
n tlmcire nseamn lup. Prin urmare, dacii se identific cu lupul, animal totemic desemnndu-l pe
Marele Zamolxe/Apollo. Mai mult , printr-o alt asimilare lingvistic, att Daos, ct i daoi, se reduc
la epitetul dioi, nume ce-l ddeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunrii de Jos, din Dacia
strveche, pe care i considerau cei mai vechi oameni de pe pmnt deci oameni primordiali!

Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmnd datele expuse este c Dacii se considerau
Fii Marelui Lup Luminos Zamolxe/Apollo.
Te-am auzit cum huleai departe,
Infiornd pdurea-nzpezit,
Btrne lup, cu gura istovit,
Etern pribeag al cmpurilor moarte.
Te-am auzit cum huleai departe
Te-am auzit, i-n ceasurile grele
Ce m gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
i-am priceput c-n noaptea fr stele
Tu eti tovar visurilor mele
Tu, numai tu, nemiblnzt fiar,
Ce-i strigi pustiei patima flmnd,
i-n prigonirea cinilor la pnd,
Ii plngi prin codri ura solitar
Tu nelegi un suflet fr tar

( Lupul Octavian Goga )

Mircea Eliade este de prere c dacii se numeau ei nsisi lupi, sau cei care sunt asemenea
lupilor: Ipoteza savantului conform creia existenta unei conferiri rzboinice, intitulat
dacii (lupii) de la care ar fi primit strmosii nostri numele etnic, este justificat!
Indiferent de originea eponimului lor, epitet ritual al tineretului rzboinic sau porecl a
unui grup de imigranti victoriosi-dacii erau constienti de raportul ntre lup si rzboi:
dovad simbolismul stindardului lor. Nicolae Iorga accept, la rndul su, n ultima lui
sintez asupra istoriei Romniei interpretarea dat de W. Tomaschek care a pus n
legtur numele daci cu dava si a tradus etnonimul strmosilor nostri cu locuitori ai
davaelor. Motivele pentru care dacii si-au ales ca totem lupul si nu un alt animal, de
pild pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt lmurite, n parte, de bogatul material
etnografic romnesc. Locuitorii satelor de munte, cei care au de-a face cu lupul, spun c
la vederea lui simti c ti se ridic prul mciuc pe crestetul capului, n vreme ce
sperietoarea fii cuminte c vine lupul este obisnuit pentru copiii neasculttori. ntr-
adevr, la latitudinea geografic a Romniei lupul este cea mai feroce fiar. O dat intrat
ntr-un adpost de vite sau ntr-o turm de oi, el sfsie prada la ntmplare pentru o hait
ntreag. Pe unde trece lupul rmne prpd! Se spune c lui i place s vad sngele
curgnd siroaie. Ursul, care ia o oaie sau dou si si vede de drum, este un mielusel pe
lng ferocitatea lupului. Toate animalele salbatice, indiferent de mrimea, puterea si
cruzimea lor n stare, de slbticie, pot fi mblnzite, dresate si aduse pentru a fi vzute
sub cupola circului. Exist o exceptie, lupul care prefer s moar de foame sau n lupt
pentru cstigarea przii, dect s renunte la libertate pentru a trece prin cercul de foc, s
sar la comand sau s fac alte exhibitii ca s rd si s se minuneze spectatorii. Aceasta
vietate, n egal msur temut si ndrgit, prototip al rzboinicului nnscut si model
de demnitate, a fost, personificat si aleas totem de ctre strmosii autohtoni ai
romnilor, geto-dacii. Ei au dorit, fireste, s semene si s se comporte ca divinitatea lup,
au invocat-o n lupt, dar si n alte mprejurri, asa cum l prezint obiceiurile, mitologia,
folclorul si arta popular, romneasc. I. LUPUL, PERSONIFICARE A TlMPULUI
Calendarul popular este structurat pe dou anotimpuri: iarna simbolizat de lup,
personificare a ntunericului si frigului, vara simbolizat de cal, personificare a luminii si
 cldurii. ntre cele dou divinitti indo-europene, Lupul si Calul, si astrii care msoar
timpul pmntenilor, Luna si Soarele, sunt tainice legturi: lupul admir astrul lunar
cruia i cnt noaptea urlnd, calul admir astrul solar pe care l ajut s urce zi1nic,
conform unor legende popu1are, de 1a rsrit pn la zenit Srbtorile si obiceiurile
dedicate divinittii cabaline sunt, fr exceptie, diurne: n Oltenia si Muntenia Clusarii
nu apar niciodat mbrcati n costumul lor caracteristic si, mai ales, nu joac dup
apusul Soarelui; Ispasul, numit si Pastele Cailor sau Joia Iepelor, este o srbtoare diurn
etc. Cteva din srbtorile si obiceiurile nocturne dedicate lupu1ui (Santandrei, Filipii de
Toamn, Snpetrul de Iarn) vor fi prezentate, succint, ca argumente pentru localizarea
Anului Nou dacic la sfrsitu1 toamnei si nceputul iernii. Opozitia dintre anotimpurile
astronomice, iarna si vara, dintre lup si cal, este splendid exprimat de ceremonialul
numit Trbacul, Jujeul sau Goana Cinilor, practicat si astzi n unele asezri din
Muntenia, n a doua zi dup Lsatul Secului de Paste. n esent, Jujeul sau Trbaca
Cinilor este o practic magic de alungare simbolic a lupului, si, deci, a spiritului iernii.
Cete de brbati prind cu ndemnare cinii, rudele domestice ale lupului, i pedepsesc
prin mijloace extrem de violente, dup care i dau n trbac sau n jujeu. Trbaca este o
instalatie simpl, construit din dou lemne nalte de trei-patru metri, nfipte n pmnt
si unite la vrf, unde se instaleaz un scripete. Capul cinelui pedepsit este bgat ntr -un
lat al funiei trecute peste scripete. n timp ce cinele este ridicat spre vrful trbacului,
corpul se rsuceste. Cnd ajunge la scripete, cinele cade si o ia la fug refugiindu-se n
mosia satu1ui unde, dup ce url cteva zile la vederea oamenilor, se ntoarce istovit la
casa lui. Cinii btrni, cei care au mai trit aceast experient, fug de acas nainte de
ziua Trbacului. Prin aceast practic, aspru criticat astzi de cei care lupt pentru
dreptul anima1elor, sperau c alung spiritul iernii patronat de lup, pentru a lsa locul
verii patronate de cal.ntr-adevr, a doua zi dup Trbacul Cinilor n calendarul
popular ncepe o sptmn de sapte zile, numit Caii Lui Sntoader, herghelie divin
condus de Sntoaderul cel Mare sau Sntoaderu1 cel schiop. Peste momentele
semnificative ale comportamentului natural de reproducere al lupului au fost suprapuse
importante srbtori si obiceiuri populare. La latitudinea geografica a Romniei lupii se
strng n haite prin luna octombrie. Urmeaz o perioad de hoinreal si acomodare:
colind, atac prada mpreun, se mprietenesc si se aleg perechile reproductoare. Peste
aproximativ o lun de zile, la Filipii de Toamn (14-21 noiembrie) ncep mperecherile
propriu-zise care, n raport de latitudinea si longitudinea geografic, se ncheie la Filipii
de iarn (29- 31 ianuarie).

Dup o perioad de gestatie de 62-63 de zile, lupoaicele fat primvara trziu, cnd gsesc
pentru pui (ctei) carne fraged de miel si ied. Pe timpul verii, lupii duc o viat fami1ial
(lupu1, lupoaica cteii de lup). Toamna, la formarea haitei, noua generatie de lupi
particip deja la atacarea si prinderea przii. Concentrarea srbtorilor dedicate lupului
la sfrsitul lunii noiembrie (Filipii de Toamn, Ovidenia, Sntandrei) si nceputul lunii
decembrie (Mos Nicolae, Zilele Bubatului, Varvara) obiceiurile, actele rituale si practicile
magice adpostite de acestea formeaz un spectaculos scenariu ritual de nnoire a
timpului calendaristic, probabil Anul Nou dacic care cuprinde, printre altele, moartea si
renasterea simbolic a divinittii (Bocetul Andreiului), ospetele nocturne (Noaptea
Strigoilor, Pzitul Usturoiului) cu excese de mncare, butur si distractie care amintesc
de orgiile antice, prepararea si consumarea alimentelor (Turta de Andrei) si buturilor
rituale (Covasa), credinta c acum se deschid mormintele si se ntorc spiritele mortilor,
vorbesc animalele, c se prind farmecele si vrjitoriile, mai ales cele de aflare a ursitei
etc.

Sfinti patroni ai lupi1or 1. Filipii Fi1ipii, nprasnice personificri ale lupilor, sunt o hait
divin a crei cpetenie, Filipul cel Mare sau Filipul cel Schiop, sunt celebrati fie la
Ovidenie (21 nov), fie la Sntandrei (30 nov.). n perioada de gestatie a lupilor, la Circovii
 de iarn sau Miezul iernii pastorale (16-18 ianuarie), cresctorii de animale srbtoreau o
alt mare divinitate a acestora, Snpetru de iarn (16 ianuarie). n O1tenia si Muntenia
de vest, zilele dedicate Filipilor de Toamn, variabile ca numr de la zon la zon si,
uneori, de la sat la sat, se mosteneau n linie matern: tnra nevast primea ca zestre de
la mama sa unul sau mai mu1ti Filipi, zile n luna noiembrie care urmau a fi celebrate
prin severe interdictii de munc. n noptile de Filipi se credea c lupoaicele cutau cu
nversunare tciuni aprinsi. Cele care nu reuseau s mnnce foc, simbol universal al
masculinittii si virilittii, rmneau sterpe un an de zile. Pentru a nu oferi vreo sansa
lupoaicelor s gseasc crbuni aprinsi, s mnnce foc si s se nmulteasc peste
msur, femeile nu scoteau cenusa din vatr si nu mprumutau foc vecinilor n zilele de
Filipi. Miezul srbtorilor de nnoire a timpului calendaristic era considerat
Sntandreiul. 2. Sntandrei Ziua de 30 noiembrie este dedicat astzi Apostolului Andrei,
cel care a predicat n primul secol dup nasterea lui Iisus pe pmnturile Daciei. El
trebuie s se fi bucurat de mare respect, de vreme ce ziua lui de celebrare a nlocuit o
important divinitate precrestin, personificare a lupului.

Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Prin analogie cu opozitia lui calendaristic, divinitatea Ca1,
numit Clus, celebrat astzi la Rusalii, divinitatea Lup poart, n zilele lui de celebrare,
nume tabu: Gdin sau Gdinet. Noaptea de Sntandrei (29/30 noiembrie) si ciclul de
nnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristic a Dionisiacelor
Cmpenesti si cu fermentarea vinului n butoaie la popoarele tracice, pstreaz
numeroase urme precrestine. Pn la nceputul secolului al XX-lea se organizau n
Co1inele Tutovei, n noaptea de Sntandrei, petreceri de pomin ale tinerilor,
asemntoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefic a moroilor si
strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se
desfsura petrecerea, nainte de lsatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local,
Noaptea Strigoilor, timp nefast, cnd strigoii vii (oamenii care se nasc cu cit, cu coad,
o vertebr n plus, din legturi incestuoase etc) si prsesc trupurile fr stirea lor, iar
strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor:
pocesc si sug sngele celor vii, leag sau iau puterea brbatilor, stric taurii, rspndesc
molimele, fur sporul vitelor, se joac cu lupii si ursii etc. Strigoii vii, dup ce prseau
corpul si casa iesind pe horn, se rostogoleau de trei ori si luau chip de o vietate, n special
lup sau cine, nclecau pe melit, butoi, coad de mtur si alergau s se ntlneasc n
locuri tainice, stiute numai de ei (rscruci de drumuri, movile, pduri neumb1ate, ntre
hotare). Acolo redevin oameni si ncep s se lupte cu 1imbile de la me1ite, cu coasele si
secerele, cu ciomegele si mblciile pn iese un singur nvingtor. Acesta va fi
conductorul lor pentru un an de zile. si vindec pe loc rnile si pleac mpcati, nainte
de miezul noptii, pe la lcasele lor. n acest timp, petrecerea tinerilor n vatra satului,
numit si Pzitul Usturoiului era n toi. Fetele aduceau cte trei cptni de usturoi, le
puneau lao1alt ntr-o covat pentru a fi pzite de o btrn la lumina lumnrii.

Complet izolati de lumea din afar, stpnit de fortele malefice, tinerii se distrau, cntau,
jucau, beau, adesea peste msur, mncau, glumeau, ca la un adevrat reve1ion.
Amintim c aceast izbucnire de bucurie se desfsura n chiar postul Nasterii Domnului
(Postu1 Crciunului).

O butur ritual ne1ipsit de la acest ospat preistoric era Covasa obtinut din fin de gru
amestecat cu fin de mei, n vremurile din urm cu mlai de porumb, amestecate cu
ap si preparat prin fierbere si fermentatie. Aceast butur sacr, cu gust, du1ce-
acrisor, se punea n ulcele de pmnt si se mprtea n zilele dedicate lupilor (Filipi,
Ovidenia, Sntandrei) pentru a feri oamenii si vitele de actiunea malefic a strigoilor.
Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau n curtea casei unde covata cu usturoi era jucat
n mijlocul horei de un flcu. Se mprtea usturoiu1 si, n mare vese1ie, se ntorceau pe
 la casele lor. ncepea un nou an. Usturoiu1 privegheat se pstra ca ceva sfnt, la icoan, si
se folosea peste an ca leac pentru prinderea farmecelor si descntecelor etc. Ca la orice
nceput de an, abundau practicile magice de aflare a ursitei, adic a viitorului sot.

Fata de mritat prepar o Turtuc de Andrei, turtit subtire din fin de gru, foarte srat,
coapt pe plita sobei, si o mnnc nainte de culcare. Biatul care venea n vis s-i aduc
apa ca s-i potoleasc setea urma s o cear de nevast n cursul anului. Alte fete, dup ce
soseau acas de la PzituI Usturoiului, semnau cte un ctel de usturoi, pivegheat, ntr-
un cocolos de aluat. Dup modul cum ncoltea si crestea usturoiul semnat, se fceau
anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era ns favorabil si pentru observatii
meteorologice si astronomice. Unii btrni, nestiutori de carte, dar cititori n stele,
observau cerul n noaptea de Ovidenie sau de Sntandrei si noroceau anul, prevestind
dac va fi bogat sau srac, ploios sau secetos, dac va fi pace sau rzboi etc. Obiceiul de a
semna n noaptea de Sntandrei gru ntr-o oal de pmnt pentru a interpreta rodnicia
ogoarelor n noul an este practicat si astzi. O practic extrem de interesant, atestat n
noaptea de Ovidenie, este arderea si vegherea unei lumnri lungi, fcut colac. Mrimea
lumnrii reprezint, precum firele colorate ale Mrtisorului, msura simbolic a anului
calendaristic. O astfel de lumnare poate fi ntlnit astzi n numeroase sate romnesti
la moartea omului. Ea este numit Msura Mortului, Priveghetoare, Statul Mortului etc.,
si se confectioneaz din cear de albine pe o at de lungimea mortului si ncolcit invers
acelor de ceasornic.

Lumnarea este aprins si arde n anumite momente ale ceremonialului funerar si, apoi, putin
cte putin, timp de 40 de zile ct se crede c mai zboveste sufletul n lumea de aici.
Arderea lumnrilor ncolcite n Noaptea Strigoilor sau la PzituI Usturoiului si la
moartea omului are aceeasi semnificatie: renasterea simbolic, printr-un rit funerar de
incinerare a zeului mort. Amintim, n acest context, c la cei vechi, moartea si renasterea
divinittii adorate, si deci a timpului, anul cu care aceasta se confunda, era substituit de
un sacrificiu sacru (pom, animal, pasre, om si chiar a unui obiect nsufletit simbolic). Un
obicei care atest suprapunerea srbtorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou
dacic, este obiceiul atestat la romnii din Transnistria, numit Bocetul Andreiului. Fetele,
dup confectionarea unei ppusi din crpe, numit Andreiu, substitut al anului vechi, o
asezau pe lavit (pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa ritual a
anima1u1ui care personific divinitatea, specific oricrui nceput de an. Este posibil ca
una din traditiile care a migrat din toamn, de la Anul Nou dacic la Anul Nou
contemporan, celebrat la solstitiul de iarn, s fi fost sacrificiul porcu1ui. De altfel, unul
din numele purtate de lup n zilele lui de celebrare, gdinet, n special la Filipi cnd
ncepe pregtirea pentru mperechere, este purtat si de porcul tnr, numit popular si
godin, godinet.

La sfrsitul lunii noiembrie si nceputul lunii decembrie apar n calendarul popular, alturi de
Sntandrei, si alte divinitti ajunse la vrsta senectutii, a mortii si renasterii simbolice a
timpu1ui. Cel mai cunoscut este Snnicoar (6 decembrie), mare divinitate popular care
face parte din generatia sfintilor-mosi, motiv pentru care este numit, mai a1es n sudu1
Romniei, Mos Nicolae. Desi n hagiografia crestin Sfntul Nicolae, personaj real
(episcop din Myra, mort probabil n anu 1342), aprtor al dreptei credinte n Iisus, are,
n cultura popular, atributii strine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie
la prima zpada care cade la nceputul iernii, pzeste Soarele care ncearc s se
strecoare pe lng el spre trmurile de miaznoapte pentru a lsa lumea fr lumin si
cldur, este iscoada lui Dumnezeu pe lng Drac, ajut vduvele, orfanii si fetele srace
la mritat, este stpnul apelor si salveaz de la nec corbierii, apr soldatii pe timp de
rzboi, motiv pentru care este invocat n timpul luptelor. n noptile marilor srbtori,
cnd se deschide cerul pentru o clip, oamenii pot s-l vad pe Mos Nicolae stnd la Masa
 mprteasc, n dreapta lui Dumnezeu. ntr-o traditie relativ recent, Mos Nicolae
mparte, asemntor lui Mos Crciun, daruri celor mici. Mai veche este ns traditia
pedepsirii copii1or neascu1ttori cu nuielusa lsat n ncltrile lor n noaptea de 5/6
decembrie.

Ca sfnt, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele, dect cu recompensele. El pedepsea,
conform traditiei crestine, pe cei care se abteau de la dreapta credint, lovindu-i cu
nuiaua peste mini. n aceast perioad celebrat n vechime ca An Nou apare si o sfnt
la vrsta senectutii, Varvara (4 decembrie). Sfnta Mare Mucenit Varvara din
calendarul ortodox a devenit n calendarul popular o sfnt cu chip de femeie btrn,
patroan a bubatului (variolei) si a altor boli ale copilriei care se manifest n eruptii ale
pielii. 3.Snpetrul de Iarn n noaptea de 15/16 ianuarie 1upii s-ar strnge 1a urltori
(loc de trecere al lupilor), unde ncep s cnte urlnd, invocnd divinitatea lor, Snpetru
de iarn, s vin pentru a le mprti tainul (prada) pentru noul an. Acesta poposeste pe
un cal alb si mparte fiecrui lup prada: un mie1, o oaie, o cprioar, un om etc. Nimic
din ceea ce le-a promis stpnul lor, nu scap de coltul lupului. n ca1endaru1 popu1ar
apar si a1te divinitti a1e lupului, precum Lucinu1 (18 octombrie), care nu fac parte din
scenariul de nnoire a timpului la Anu1 Nou dacic. Lupul, n obiceiurile familiale 1.
Mesager al mortii Moartea ca zeit, nu ca fenomen biologic, nu vine neanuntat. Lupul,
n satele montane din judetul Vrancea (Cmpuri, Nereju), cine1e n celelalte zone ale
Romniei, sunt mesageri (prevestitori) obisnuiti ai mortii. De altfel, lupu1 si cinele si
schimb frecvent rolurile n cu1tura popular.

Un exemplu este chiar obiceiul Trbacul cnilor, amintit mai sus. Solii prevestitori ai mortii
sunt animale domestice (caine1e) si slbatice (lupul, ursul) si psrile de prad
(cucuveaua, bufnita) si de curte (gina). Ele transmit mesajul funest prin cntec: cine1e
si lupu1 url, gina cnt cocoseste, cucuveaua, si bufnita cnt. Surprinztoare ana1ogii
ntre mesagerii zeului mortii Yama din panteonu1 indian (cucuvea dintre psri si
cine1e dintre animale) si zeitei mortii din panteonul romnesc! n legendele si credintele
populare urletul lupilor sunt rugciuni adresate Snpetrului de iarn, Filipului cel Mare
si Sntandreiu1ui, asa cum omul credincios na1t, la rndu1 su, cntri divinittii
adorate. n biseric, templu, sinagog si moschee adevratii credinciosi nalt rugri
cntate divinittii adorate. n acest sens, ni se par inspirate versurile unui cntec oltenesc:
Rmsei cu cntecul/Ca lupul cu urletul!. 2. Cluz a sufletului n cntecele funerare de
Zori, lupu1 e cluz a sufletului omului pe drumurile nclcite care separ lumea de aici
de lumea de dincolo. De aceea, mortul e sftuit la nmormntare s se lege prieten cu
lupul. 3. Protector al sufletului omului Ca oricare alt mare divinitate, lupul si
pedepseste sau si ajut credinciosii: sfsie dracii, sperie sau alung bolile copiilor etc.

n Platforma Luncani, n imediata apropiere a cettilor dacice din Muntii Orstiei, primul
alptat al copilului se fcea printr-un aparat n form de cerc, confectionat dintr-o falc
si piele de lup, numit gur de lup.

Pe arii relativ extinse, copiii grav bolnavi erau botezati Lupu dup un alt ritual dect cel
crestin. Era un botez simplificat n care nu se spuneau rugciunile obisnuite de alungare
a Satanei: introducerea copilului de trei ori pe gura iei moasei si scoaterea acestuia pe la
poale; nhumarea terapeutic a copilului (introducerea pe o gaur spat n pmnt si
scoaterea printr-un mic canal, pe alt gaur) si altele. Indiferent de solutia adoptat,
principiul terapeutic este acelasi: moartea simbolic a copilului bolnav prin iesirea
sufletului pe o gur a adpostului si renasterea copilului sntos, prin intrarea lui pe alt
gur. Cu acest prilej se abandona numele mortului si se acorda, dup alt ritual dect
botezul crestin, un nume de fiar (Lupul, Ursul) de care s se sperie boala si moartea.
Frecventa n antroponomastica romneasc a numelor de Lupu, Ursu si derivatele lor,
 confirm marea extensiune care a avut-o aceast practic magic n obiceiurile romnesti
de la nastere.

Sursa : http://www.daciajurnal.ro/

Lupul Alb

Sunt ivar catre celalalt taram

Cu trupul meu va voi deschide calea
In urma voastra eu o sa raman
O seara-albastra dintr-o blanda vale

Cu mana-ntinsa am cersit la porti

Un strop curat din sfanta nemurire
Eu, cel hulit si cel urat de toti
Am inflorit a voastra regasire

R: Ma veti simti alaturea de voi

Un strop de timp invesmantat de soarta
Veti pomeni de vremea de apoi
De lupul alb ce v-a trecut de poarte

Veti trece peste mine ca pe drum

Cu ochii-n steaua ce-a de mine-adusa
Veti fi departe-n zarile de fum
Eu voi dormi sub tarina supusa

In viitor in seri tarzii, cuminti

Trecuti de val si mangaiati de stele
Cand pruncii-or fi deja batrani parinti
Si-or bea razand, la munti, visele mele..

* Printele Ghelasie de la Frasinei care a circulat printre sihastrii din Muntii Carpati, spunea ca
ultimul preot al cultului zamolxian l-a cunoscut pe Mantuitor si apoi pe Apostolul Andrei. Intr-o carte
dedicata Mosului din Carpati, Pustnicul Neofit, din Rameti, in Muntii Apuseni, invoca o taina
pastrata in ciuda piedicilor si scrie despre memorii ce nu se sterg, care reapar tocmai cand se
considera ca s-au pierdut, amintiri despre continuitatea duhului de traire in acest specific de
caracter carpatin. Taina despre trecerea dacilor la crestinism a fost pastrata si transmisa de la un
pustnic la altul. *

Published in:
HISTORY
Pilde i aduceri aminte...
Sibilla
Suflet

on 20 iunie 2010 at 21:09 Comentarii (3)

Tags: " Meditatii pentru contemporani, 7, Chemarea la lupt a Marelui Lup Alb..., CONEXIUNI,
Cristi Ionita - Legendele dacilor liberi, Dacia Nemuritoare, dacii liberi, Felix Crainicu, geto-dacii,
HISTORY, Istoria Romnilor, Legenda Marelui Lup Alb, lupii, Lupul - Octavian Goga, Lupul Alb,
Marele Lup Alb, Mircea Eliade, N Iorga, Noi NU suntem urmaii Romei, pelasgii, PILDE, POESIS,
servicii secrete, SFINXUL, Sibilla, Spiritul Marelui Lup Alb, stindardul dacic, SUB SEMNUL LUI
7, sub semnul lupului, tlcuri, Zalmolxe