Motto: Poetuleste singura fiinţă

care-şi poartă inima în afară de sine.”

(L.Blaga)

„Eu îmbrăcat în cuvînt…” (G. Vieru)

1
Motto: Poetul este singura fiinţă care-şi poartă inima în afară de sine.”
(L.Blaga)

Grigore Vieru – poet al neamului

„Eu îmbrăcat în cuvînt…”

(fundal muzical, proiectat foto)

Recită:
1. Rostesc cuvinte/ Ca să iau aer. (au trandafiri)
2. Adorm/ Ca să nu mai ştiu.
3. Tai pîine/ S-o bucur pe mama.
4. Ascult mierla/ ca să nu mint.
5. Mă uit la tei/ ca să nu uit.
6. Am rupt acest trandafir.
Ambii: De ce? (pun trandafirii lîngă foto)

E.7: Cînd a intrat poetul în cetate, toţi s-au simţit atacaţi de ceva neînţeles, iar el nu
făcea alta decît răspîndea în juru-i o dulce melancolie. (trandafir)
E.8: Fusese pe munţii de lumină, vorbise în imagini cu trăitorii de acolo, voise chiar
să rămînă acolo,…dar, mai întîi, trebuia să moară acasă. (trandafir)
E.9: Şi iată, întors acasă, îi erau dragi oamenii,… mergea şi tăcea,…răspîndind
necunten în juru-i o pătrunzătoare, dulce melancolie. (trandafir)

- Se pare că e trist…
- E melancolic…
- Melancolia e fiica tristeţii…
- S-ar putea să ne contamineze copiii! Să-i ferim de el!
- Să-l gonim cît mai grabnic din cetate!
- Cetatea care se fereşte de poeţi şi-i goneşte este o cetate slabă! Toţi
- Atinci …să-l lăsăm în pace???
- Să-l lăsăm în pace!!! Toţi

E.10: Iar poetul a mers tăcut, răspîndind în tot oraşul o dulce melancolie;
a învăluit ocrotitor locul de baştină cu nemurirea sa, răspîndind în ceruri o dulce
melancolie.

Ceilalţi elevi vin cu lumînări aprinse, le aşază, haotic, pe scenă, în faţa

ecranului, se aranjează de o parte şi de alta a ecranului, în unghi.
(pe alt fundal muzical derulează imagini şi se recită)
2
1. M-am născut din părinţi plugari, într-un sat frumos, aşezat pe malul stâng al
Prutului.

2. Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat
desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ strugurii…

Mîinile mamei, de Grigore Vieru (recită un băiat şi o fată)

3. Cînd m-am născut, pe frunte eu

Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mînă părintească,
A mamei mînă părintească.

Duios, o, mîna ei întîi

Cu mîna dragei mele fete
S-au întîlnit la mine-n plete,
S-au întîlnit la mine-n plete.

Copii am. Dar şi-acuma cînd

Vin zorii noaptea s-o destrame,
Găsesc pe frunte mîna mamei,
Găsesc pe frunte mîna mamei.

O, mîna ei, o, mîna ei,

O, mîna ei, ca ramul veşted,
A-mbătrînit la mine-n creştet,
A-mbătrînit la mine-n creştet.

4. Acolo am deprins ritmul poeziei…de la motorul morii din Miorcani.

Biserica din sat era închisă, iar maica mea, ca toate femeile de la ţară, era o mare
credincioasă şi, cînd venea Paştele, cocea, pe ascuns, pască şi făcea ouă roşii.
Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? La miezul nopţii, se revărsau peste Prut
zgomotele clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maica mea pasca şi ouăle roşii.

Casa mea, de Grigore Vieru (recită 2 elevi)

5.Tu mă iartă, o, mă iartă,

Casa mea de humă, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.

3
Să-ţi trag radio si lumină
Ţi-am făgăduit candva
Şi că fi-vom împreună
Pieptul meu cît va sufla.

Dar prin alte case, iată,

Eu lumina o presor,
Alte case mă ascultă
Cînd vorbesc la difuzor.

Ţi-am luat-o şi pe mama

Şi-aţi rămas acuma, ia,
Vai, nici tu în rînd cu lumea
Şi nici orăşeancă ea.

Las’ că vin eu cu bătrîna

Şi nepotul o să-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ţi bezna: „Hau!“

Şi vei rîde cu băiatul

Ca doi prunci prea mititei
Şi vei plînge cu bătrîna
De dor, ca două femei.

Şi vei tace lung cu mine

Cu văz tulbur şi durut,
Casă văduvă şi tristă
De pe margine de Prut.

6. - Care a fost cea mai mare bucurie a vieţii Dvs?

- „ Am avut nu una singură, ci tocmai şase. Mai întîi, că scăpasem, peste trei ani, de
blestemata boală(de plămâni),din studenţie.

- Apoi, a fost bucuria apariţiei primei mele cărţi - Alarma - pentru copii.

- Apoi, naşterea celor doi feciori ai mei -Tudor şi Călin.

- Apoi, vestea conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române.

- Apoi, propunerea candidaturii mele, de către aceeaşi Academie, la Premiul

“Nobel”.

4
 7. „Despre fericire” (recită 2 băieţi)

Sunt fericit/ Că n-am cîntat păunii.

Cîntat-am mărul înflorit: / Cel ruşinîndu-se/ De trupul gol al Lunii,
Sunt fericit/…C-am încălzit/ Cu sîngele-mi rănit/ Pămîntul
(Ori poate-mi încălzii mormîntul?!)/…

Nu aurul eu număr,/ Ci stelele din cer

Şi-n lacrima de lut – Străbunii.
Erou nu sunt,/ Măriri nu cer,/
Sunt fericit/ Că n-am cîntat pă …. unii.

8. Sunteţi o fire optimistă?

- sunt, mai mult, speranţă decît optimism. Iar speranţa este marea în care se varsă
Dunărea sudorilor mele.

9.Aţi căutat modelul mamei în toate femeile?

- În dragostea femeii găsim o prelungire a iubirii mamei. Bărbaţii rămîn viaţa întreagă
nişte copii. Bineînţeles că sunt în căutarea modelului mamei în femeie…

„ De unde”, de Grigore Vieru (recită 2 elevi)

10. De unde ştii, mamă,

Cum arătai tînără,
Cînd nu ţi-ai întipărit
Pe nicio poză chipul;
Cînd nu te-ai uitat în oglindă nicicînd;
Cînd apa
Peste care te aplecai
Era plină mereu de cămăşi;

Cînd a zilei oglindă

Zăcea bucăţi la pămînt
Sub furtuna de foc
A războiului;
Cînd pe ochii copiilor tăi
Scrumul secetei se aşternuse,
Umbrele foamei;

Cînd geamul (împreună)

La care-aşteptai
Era, mamă, cernit

5
De jalea ochilor tăi,
De singurătate.

11. Am spus-o de nenumărate ori: sîrma ghimpată din fundul grădinii noastre mi-a
zgîriat şi îmi zgîrie inima. O suport cu îngăduinţă. Lacrimi aşteaptă să strălucească de
bucurie în ziua măreaţă cînd vom fi şi noi în rînd cu lumea.
15. Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu, viaţa întreagă, am visat
să trec Prutul.

ÎN LIMBA TA, de Grigore Vieru (recită 2 elevi)

12. În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns,

Iar când nu poţi

Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângîia
Şi nici cânta,

Cu-al tău pământ,

Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

13. Păreţi un om fericit…

- da, pentru că ştiu că am prieteni. Am şi adversari: din Chişinău – spun că sunt

vîndut românilor; şi din Bucureşti – spun că sunt vîndut ruşilor. S-a mai spus că scriu
poezie comunistă. Numai că, vedeţi Dvs., la noi, la români, mortul trebuie să jure că a
murit…

6
14. Unde este Grigore Vieru mai… acasă?

- m-aş simţi cel mai bine la Pererîta, dacă aş fi din nou copil…

LOCUIESC, de Grigore Vieru (recită 2 elevi)

15. Locuiesc la marginea

Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlocul ei
Dragostea mea pentru voi. (toţi)

16. Răsai…
Dragu-mi-i a te cânta,
Scrisule venit din stele,
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut.

Răsai, răsai, răsai

Ca grîul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!

Mere purpurii pe ram,

Văi cu spic de aur pline!
Totuşi ce săraci eram,
Neavîndu-te pe tine,
Scrisule cel scump.
Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară

7
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n Ţară
Şi la fraţii tăi.

Răsai, răsai, răsai

Ca grîul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!

17. Fost-au acest Grigore Vieru Vodă, domn al poeziei româneşti, un om

nu prea mare de statu, dar mare bărbatu, blînd ca un miel cu ai săi, dar iute,
la mînie, cu neprietenii neamului.

18. Altminteri, era un om întreg la hire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l
potrivi. Şi unde nu gîndeai, acolo îl aflai: azi, vorbea cu tine de la
Chişinău, mîine, îţi telefona de la Bacău. Pe unde el călca, iarbă verde
creştea.

19. Şi de aceea raru războiu de nu biruia. Şi unde biruia, nu cîte o

piscină îşi săpa, ci cîte o carte edita – un Munte al Latiniei înălţa.

…20. Iar unde-l biruiau alţii, el nu pierdea nădejdea, căci, ştiindu-se

căzut, se ridica deasupra biruitorului. Se ridica sus, pînă în piscul Munţilor
Latiniei, mănăstirea lui de veci, zidită de el din sarea sudorii sale,

21. …atît de sus s-a ridicat, de a rămas acolo şi i se vede şi azi, de

departe, chipul, printre… veşnicia brazilor,… tăcerea zăpezilor…
şi… nemurirea crinilor latini!!!

22. LACRIMA, de Grigore Vieru

Acest chip de zeu trist clar –

LACRIMA (toţi)
Acest greier de cleştar –
LACRIMA
Acest creier gînditor –
LACRIMA
Acest soare arzător –
LACRIMA
Acest lanţ crescut în os –

8
LACRIMA
Acest glonte mînios –
LACRIMA
Acest iepure, ah, plîns –
LACRIMA
În a genei umbră-ascuns –
LACRIMA
Acest nu cu paloş lat –
LACRIMA
Ci cu inima-mpărat –
LACRIMA
Acest deal de sare greu –
LACRIMA
Acest clopot, acest zeu (Toţi)
LACRIMA

( Fundal muzical - Maluri de Prut - Doina şi Ion Aldea Teodorovici)

( pe ecran rămîne proiectată foto Vieru; elevii reaşază lumînările, dar pe
două rînduri, constituind/formînd două maluri care duc spre…
imaginea/poetul Vieru; se închină poetului, apoi publicului)

Aplauze!!!