1.

Frumoasă-i limba noastră

de Grigore Vieru
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.

2.Puişorii
de Grigore Vieru
– Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare?
– Ne învelim cu ale mamei
Calde aripioare.
– Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţă cerne?
– Ne învelim atunci cu frunza
Ramurii materne.
– Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
– Cum să nu mai vină mama?
– Cum să cadă frunza?

De dor şi omenie
3.Mi-e dor de tine, Şi cântec fără moarte!

mamă Vânt hulpav pom cuprinde

Şi frunză o destramă.
de Grigore Vieru
Mi-e dor de-a tale braţe,
Sub stele trece apa
Mi-e dor de tine, mamă.
Cu lacrima de-o samă,
Tot cască leul iernii
Mi-e dor de-a ta privire,
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Măicuţa mea: grădină
Mi-e dor de tine, mamă.
Cu flori, cu nuci şi mere,
O stea mi-atinge faţa
A ochilor lumină,
Ori poate-a ta năframă.
Văzduhul gurii mele!
Sunt alb, bătrân aproape,
Măicuţo, tu: vecie,
Mi-e dor de tine, mamă.
Nemuritoare carte
4.Tu iarbă, tot ai mamă?
de Grigore Vieru
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.

5.Mă rog de tine

de Grigore Vieru
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sărea grea din oase
Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.

6.Făptura mamei
de Grigore Vieru
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
7.De ce?
de Grigore Vieru
– În părul tău, măicuţă,
Un fir de ce-a-nălbit?
– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.
— Bunica e mai albă.
Îi sânt mai drag? De ce?
– Mai mulţi copii ea are,
De-aceea albă e.
Dar tuşa? Şi mai albă-i!
Copii doar n-are ea.
De aceea-i şi mai albă,
Că-i tare singurea.

8.Mulţumim pentru pace

de Grigore Vieru
Mama pâine albă coace,
Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cântăm duios.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.

Tot cu morcovi subţirei:

9.La şcoala Un fel de creion la ei.

iepuraşilor Unul de atât gândit,

Stă în bancă neclintit
de Grigore Vieru
Cu creionul dus la gură,
Iepuraşilor li-i dată
Necăjit fără măsură,
O problemă complicată.
Şi tot cată în plafon
Şi în bănci perechi – perechi,
Şi tot roade din creion.
Scriu pe frunze de curechi
10.Această pâine
de Grigore Vieru
Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.
Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.
Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreţ.

11.Pe drum alb, pe drum verde

de Grigore Vieru
Pe drum alb, înzăpezit,
Pleacă mama.
Pe drum verde, înverzit,
Vine draga.
S-o petrec pe cea plecând
Pe drum alb?!
S-o-ntâlnesc pe cea venind
Pe drum verde?!
Doua drumuri strâns, în tot, –
Alb şi verde –
Umpleţi-le-aş şi nu pot.
Cine poate?!
Din inel, din flori de tei,
Gălbioară,
Se tot uită-n ochii mei
Suferinţa.
12.Dacă eşti bărbat
de Grigore Vieru
Lui Dumitru Matcovschi
Dacă eşti bărbat,
Nu lăcrima,
Ci sângele să-ţi verşi
În mijlocul mulţimii oropsite.
Şi nu blajina
Pâlpâire-a lumânării,
Ci fulgerul scăpărător
Să-l porţi în mâini.
Şi-al tău cuvânt
Să-l înţeleagă pe deplin
Măicuţa ta, copiii
Şi truditoarea iarbă.
Dacă eşti bărbat
Pe colţul tău de pământ,
La marginea Ţării tale,
În mijlocul mulţimii oropsite!

13.Dorul şi limba
de Grigore Vieru
Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

Oiţele cerului
14.Seara Cu ale oierului.
de Grigore Vieru Una paşte ierbi mai coapte,
Sus pe dealul înserat Lasă urme dulci de lapte,
S-au amestecat Alta paşte ierbi mai nouă,
Lasă urme mici de rouă!
15.Veveriţa
de Grigore Vieru
Veveriţa a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Şi alune nu găsea
Hop, hop, hop!
Tot sărind aşa c-un coş,
Vai, vai, vai!
A căzut din cetini jos,
Vai, vai, vai!

16.Cântecul broscuţelor
de Grigore Vieru
Noi la şcoală învăţăm,
Oac-oac-oac,
Dar nu ştim să numărăm,
Oac-oac-oac,
Fiindcă noi ceva cândva,
Oac-oac-oac,
Nici n-aveam ce număra,
Oac-oac-oac,
N-aveam mere, n-aveam nuci,
Oac-oac-oac,
N-aveam nici turtiţe dulci,
Oac-oac-oac,
Noi nu ştim să numărăm,
Oac-oac-oac,
Noi ştim numai să cântăm,
Oac-oac-oac.

Doar eu de fel nu văd?!

17.Puiul orb
de Grigore Vieru
– Dar primăvara, mamă,
Când voi zbura-ndărăt,
Voi nimeri pădurea,
– Acolo unde lacrimi
Simţi-vei că-ţi vor da,
Acolo, măi copile,
Va sta pădurea ta.
18.Fluturaşii
de Grigore Vieru
Fluturaşii numărau
Câte flori pe văi erau.
Fâl-fâl acolo, fâl-fâl ici,
Unu, doi, trei, patru, cinci!
Şase, şapte, opt şi nouă,
Vine seara cea cu rouă.
Cum să le numeri pe toate?
Nici albină nu le poate!

19.Rândunica
de Grigore Vieru
Toată ziua, fâl-fâl-fâl!
Să-i fie puiul sătul.
Zboară ici, zboară colea,
Dor li-i puilor de ea.
Plouă, plouă, plici-plici-plici!
Bucuroşi sunt puii mici,
Că mămică-n cuibuşor
Va şedea mai multişor.

20.Pisicul la şcoală
de Grigore Vieru
Ieşi la tablă, măi pisic,
Povesteşte despre spic:
Când se coace şi cum e,
Cine-1 strânge şi cu ce?
Miau-miau-miau!
Pisicuţul s-a jucat,
Mai nimic n-a învăţat,
Tot ce ştie, măi băieţi,
E că spicu-i cu mustăți!
Miau-miau-miau!
21.Papuceii sfădăuşi
de Grigore Vieru
Seară-n tindă, de la munci,
Se adună mulţi papuci.
Şed perechi, îngemănaţi,
Cum le stă frumos la fraţi.
Numai papuceii tăi
Tare-s sfădăuşi şi răi.
Şade unul pe sub pat,
Altu-n uşă depărtat.
Bosumflaţi, nici nu-i cunoşti
Dacă-s mici şi dacă-s proşti!
Eşti mai mare, de ce taci?
Tu de ce nu mi-i împaci?!

22.Prietenul
de Grigore Vieru
Un prieten – ştiţi voi oare? –
E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini.
Ca ogorul fără apă,
Ca o mână fără altă.
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!

23.Ursuleţul
de Grigore Vieru
Martinel primi în dar
Un frumos abecedar.
„Învaţă de mititel
Şi ţi-a fi mai uşurel!”
Ursuleţul se sili
Să-l înveţe într-o zi.
Tatăl zise: „Mai încet,
Te mai joacă prin făget.
E destul, aş socoti,
Câte-o literă pe zi.
Ştii zicala cu răbdarea?
Cu răbdarea treci şi marea!”
24.Cântecul soarelui
de Grigore Vieru
Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!
Soare-soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?
– Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

25.Cum se spală ariciorii

de Grigore Vieru
Aricioaica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.
Doar pe spate, doar pe spate
Să-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.
Şi-s spălaţi abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici.

Mere multe adunase,

26.Toba ariciului Bum-bum-bum,
de Grigore Vieru Toba sub un măr uitase,
Un arici avea o tobă, Bum-bum-bum!
Bum-bum-bum, Şi pe tobă-ntreaga noapte,
Toată ziua dă în tobă, Bum-bum-bum,
Bum-bum-bum. Tot picau la mere coapte,
Ariciul cu tobă-n spate, Bum-bum-bum!
Bum-bum-bum, Iepuraşul mititel,
Prin livadă se abate, Bum-bum-bum,
Bum-bum-bum. N-a închis ochii defel,
Bum-bum-bum!
27.Mamă, tu eşti…
de Grigore Vieru
Mamă,
Tu eşti patria mea!
Creştetul tău –
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tăi –
Mări albastre.
Palmele tale –
Arăturile noastre.
Respiraţia ta –
Nor
Din care curg ploi
Peste câmp şi oraş.
Inelul
Din degetul tău –
Cătare
Prin care ochesc
În vrăjmaş.
Basmaua –
Steag,
Zvâcnind
Ca inima…
Mamă,
Tu eşti patria mea!

28.Cântecul mamei
de Grigore Vieru
Nu-mi lua cercei şi salbe,
Că de-amu am plete albe.
Nu-mi lua năfrămi străine,
Că de-amu eu nu văd bine.
Rochie nu-mi lua de lână,
Că de-amu eu sunt bătrână.
Încălţări nu-mi mai alege,
Că de-amu eu nu pot merge.
Ia-i mai bine norei, lasă,
Că ea-i tânără, frumoasă,
Iar eu, fiule-s bătrână,
Cine m-o vedea-n ţărână?!