Scenariul sărbătorii

Azi, 14 februarie, în acest mijloc de făurar aniversar, ne-am adunat să-i aducem un
omagiu poetului Grigore Vieru, poetul lacrimei și al durerii, al curajului și bărbăției,
poetul care și-a exprimat prin poezie dorul profund față de Patrie.
BEATRICE: Poezia “Patria”
Patrie - cînd rostesc,
De Vieru-mi amintesc.
El ne-a dat-o în cuvinte,
S-o cîntam, luînd amine,
Si să ştim ca numai una,
Patria-i întotdeauna.
Versul lui frumos de dor
Adunat a fost cu spor.

POLINA: POEZIA “ PLAIUL MEU”

Sunt multe ţări pe lume
Ce-ncîntă și te-atrag
Dar plaiul meu anume
Imi este cel mai drag
La noi mai dulce-mi pare
Si pîinea din ştergar
Si apa din izvoare
Imi este cel mai drag
Dragule, meleagule
Duiosul nostru cînt
Smolitule, truditule
Frumosul meu pamînt.

Oare ce culori pamîntul are? Să aflăm ascultînd urmatoarea poezie:

1
ANGHELINA:
Ce culori pamîntul are?
Verde, rosu, galben, alb,
Si e bun, şi rodnic tare
Ca bunicul nostru drag
Ce forma pamîntul are?
E rotund ca mărul copt
Insă nimeni voie n-are
Să-l desfacă-n trei sau opt.
Cum se-nvirte globul oare?
Cu oraşe, rîu, cîmpii
Uite-aşa ca hora mare,
Hora mare de copii.
Tema centrală a creașiei vierene este cea a Mamei- sursă nesecată de lirism, care a
prilejuit poetului cele mai frumoase versuri despre mamă.

ILINCA: Poezia “ TU IARBĂ TOT AI MAMĂ? “

Tu iarbă, tot ai mamă,
De ai, de buna seamă,
Atunci cînd nverzeşti
De ea îţi aminteşti.
Tu floare, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă,
Atunci cînd înfloreşti
De ea ,îţi aminteşti.
Tu steauă, tot ai mamă?
De ai, de buna seamă,
Atunci cînd te iveşti
De ea îţi aminteşti.

POEZIA- SCENETA” PUI GOLAŞI”

Copilul – Pui golaşi, cum staţi în cuiburi,
Fără plăpumioare?
Puii: - Ne ncălzim cu ale mamei
Calde aripioare
2
 Copilul – Dar cînd mama nu-I acasă
Si ploiţa cerne?
Puii – Ne-ncălzim atunci cu frunza ramurii materne.
Copilul- - Dacă n-o să vină mama
Si-o să cadă frunza?
Puii- Cum nu o sa vina mama?
Cum să cada frunza?

ROMA: Poezia “ MAMA MEA”

Ai, în ochii mamei mele
E un baieţas pitic!
Tare seamană cu mine
Numai că e foarte mic!

Fără dînsul, ştiu eu bine,

N-aş putea trăi defel,
Daca nu-I o zi acasa,
Imi e tare dor de el.

EMILIA: Făptura Mamei

Ușoară, maică, ușoară, 

C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ.
În priviri c-un fel de teama, 
Fericită totuși ești 
Iarba știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești.

VANESA: Mă rog de tine de Grigore Vieru

Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codru,

Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
3
Şi-o apără de vifor.

SOFIA:
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sărea grea din oase
Şi-o apără de boală.

Mă rog de tine, munte,

Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.

BETRICE ȘI GABRIEL De ce? de Grigore Vieru

G:– În părul tău, măicuţă,
Un fir de ce-a-nălbit?
B:– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.

— Bunica e mai albă.

Îi sânt mai drag? De ce?
– Mai mulţi copii ea are,
De-aceea albă e.

Dar tuşa? Şi mai albă-i!

Copii doar n-are ea.
De aceea-i şi mai albă,
Că-i tare singurea.

4
BOGDAN C: Mama

Foicică dulce poamă

Toată lumea are mamă, 
Melcul, iedul, ursulică, 
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare

La tot puiul bine-i pare 
Că din nou e dimineață
Şi-şi vede mama la faţă.

Poeziile lui pe alocuri sunt atât de scurte încât le-ai putea citi la lumina fulgerului. În
ele slăvește ploaia care întinerește pământul, mărgelușe de aur ale pomului, albine,
umbreluțe de sus ale grâului, ciocârliile, preamărește soarele.

ILINCA Cântecul soarelui

de Grigore Vieru
Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!

Soare-soare, domn frumos,

La câţi dai lumină jos?
– Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

ROSCA D: Bată vântul - Grigore Vieru

Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,

5
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!

IANA: Farfuria zburătoare - Grigore Vieru

Peste nucul din grădină,
Misterioasă,
Trece-o tainică lumină,
Misterioasă.
Eu o strig să vin-aproape,
Misterioasă,
Că-ntre noi şi ea încape;
Câinii pe copii nu-i muşcă,
Liniştiţi privesc din cuşcă,
Astfel şi acea lumină,
De cei mici nu se anină;
– Spuneţi cum o cheamă oare?
– Farfurie zburătoare.

DUMITRU G: Cum se spală ariciorii de Grigore Vieru

Aricioaica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.

Doar pe spate, doar pe spate

Să-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.
6
Şi-s spălaţi abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici.

IUSTINA: La şcoala iepuraşilor de Grigore Vieru

Iepuraşilor li-i dată
O problemă complicată.
Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subţirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit,
Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Necăjit fără măsură,
Şi tot cată în plafon
Şi tot roade din creion.

DAVID P: Prietenul de Grigore Vieru

Un prieten – ştiţi voi oare? –
E comoara cea mai mare!

Omul fără de prieteni

E ca bradul fără cetini.

Ca ogorul fără apă,

Ca o mână fără altă.
7
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!

IONELA T: Sunt curat ca ghiocelul de Grigore Vieru

Huta-huta, periuta
Spala dintii cu fuguta,
Dupa ea sapunul vine
Si ma spala bine-bine,
Dupa dansul servetelul...
Sunt curat ca ghiocelul!

DAVID C: Pisicul la şcoală de Grigore Vieru

Ieşi la tablă, măi pisic,
Povesteşte despre spic:
Când se coace şi cum e,
Cine-1 strânge şi cu ce?
Pisicuţul s-a jucat,
Mai nimic n-a învăţat,
Tot ce ştie, măi băieţi,
E că spicu-i cu mustăți!
CHIRIL: Căluţul - Grigore Vieru
Măi căluţ, eşti trist de tot.
Acuşi zahăr am să-ţi scot!
Îţi dau zahăr şi halva,
Numai nu fi trist aşa!

Curcanul - Grigore Vieru

Măi curcane-curcănele,
Ce ţi-ai pus la gât mărgele?
N-am văzut băiat vreodată
Cu mărgele ca la fată.
8
Joc: Cnd am fost noi la padure
Am cules şi fragi şi mure
Uite-aşa , uite-aşa ( imita culesul)
Si-am vazut un iepuraş
Cum sarea el drăgălaş
Uite-aşa , uite-aşa ( sar ca iepuraşii)
Si-am văzut şi-o albinuţă,
Cum zbura de pe-o crenguţă
Uite-aşa, uite-aşa,
Si-am văzut şi o broscuţă,
Cum sarea din frunză-n frunză,
Uite-aşa, uite-aşa,
Am văzut şi un melc mare,
Cum ducea casa-n spinare
Uite-aşa, uite-aşa.