Poezii pentru copii

Ploaia Grigore Vieru Vine ploaia peste lunci Cu picioare-albastre, lungi! Pic-pic-pic, pic-pic-pic, Graul creste mare-n spic! Iata, ca pe taraieci, Prind in palme stropii reci. Ploaie, tu de unde stii Sa cresti paine in campii?! Curcubeul S-a dus ploaia, hopa-hop, Peste dealuri si hartop! Iepurasu-i bucuros, Ca nu tuna fioros! Rade cerul albastrui, Curcubeul gura lui! Peste toate satele E senin ca laptele! Purcelul Sta purcelul jos in paie: Sunt murdar. Murdar de tot! Trebuie sa-mi fac o baie Si s-a dus s-o faca-n glod. Randunica-randunea -Randunica-randunea, Cum cladesti casuta ta?! -Tipa-tipa, Cu aripa, Cioc-boc, Cu micul cioc! Tu, iarba, tot ai mama? Tu, iarba, tot ai mama? De ai, de buna sama: Atunci, cand inverzesti, De ea iti amintesti. Tu, floare, tot ai mama? De ai, de buna sama: Atunci cand infloresti De ea iti amintesti. Tu steaua, tot ai mama? De ai, de buna sama: Atunci cand te ivesti, De ea iti amintesti. Puisorii -Pui golasi cum stati in cuib voi Fara plapumioare?!

-Ne-nvelim cu ale mamei Calde aripioare! -Dar cand mama nu-i acasa Si ploita cerne? -Ne-nvelim atunci cu frunza Ramurii materne. -Daca n-o sa vin mama Si-o sa cada frunza? -Cum nu o sa vina mama? Cum sa cada frunza? Maicuta Se aduna flori si stele Pe sub seara In jurul maicutei mele Pe sub seara Si-o intreaba toate cele Pe sub seara Si ea sfatuie cu ele Pe sub seara. Tot o fuga albinuta Dimineata, Uda-i este camasuta Dimineata, N-o intreaba nimicuta Dimineata, Ca-i grabita ca maicuta Dimineata. Cantec de leagan Nani, puiu, nani-na, Puisorule, Bucuroasa-i maica ta, Puisorule, Fiindca are cui canta, Puisorule, Si pe cine legana, Puisorule. Nani-nani, pui frumos, Puisorule, Si tatutu-i bucuros, Puisorule, Ca e pace si senin, Puisorule, Gramajoara ne gasim, Puisorule. ireata De Elena Farago Viorica, fata mamei Cea cuminte i curat, i-a fcut, mncnd ciree, Pe furi, pe or, o pat i-acum st-ntr-un col i plnge: Doctorul e vinovat i c-o s m certe mama, i c orul l-am ptat!

Mama intr-ncet pe u; Ea tresare i-ntinznd Minile deasupra petei, Plnge ntruna suspinnd. - De ce plngi, fetia mamei? - Plng c doctorul i-a spus S nu-mi dai de loc ciree, i tu n dulap le-ai pus - i tu plngi din lcomie? Ce ruine! - S m ieri! - Bine, dar s fii cuminte - Nici de or nu m mai ceri? - Care or? ntreab mama - Uite, sta: l-a ptat Lcomia pentru care Chiar acuma m-ai iertat.

Doi fra i cumin i Elena Farago

Noi suntem doi frai, n cas i nu ne certm deloc, i suntem tcui la mas, i cumini n orice loc. Avem hamuri, cerc i minge, Cnd pe-afar ne jucm, Iar cnd plou, ori cnd ninge, Linitii n cas stm. i cu jucrii frumoase Ne jucm tot amndoi, Pe cnd mama nostr coase, Ori citete, lng noi. Mama noastr ne vorbete i ne mngie duios, Iar seara ne citete Ori ne spune-un basm frumos. i ne-nva lucruri multe, i frumoase, stnd cu noi, i i place s ne-asculte Cnd vorbim noi amndoi i n gndul nostru-ntruna Auzim povaa ei: - Fii cumini ntotdeauna i fii buni, copiii mei! Iarna pe uli George Cobuc A-nceput de ieri s cad Cte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai rzbunat Spre apus, dar stau grmad Peste sat.

Nu e soare, dar e bine, i pe ru e numai fum. Vntu-i linitit acum, Dar nvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe snii, De pe coast vin ipnd i se-mping i sar rznd; Prin zpad fac mtnii; Vrnd-nevrnd. Gur fac ca roata morii; i de-a valma se pornesc, Cum prin gard se glcevesc Vrbii guree, cnd norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfad, Stau pe-ncierate pui; Cei mai mici, de foame-adui, Se scncesc i plng grmad Pe la ui. Colo-n col acum rsare Un copil, al nu tiu cui, Largi de-un cot sunt paii lui, Iar el mic, cci pe crare Parc nu-i. Haina-i mturnd pmntul i-o trte-abia, abia: Cinci ca el ncap n ea, S mai bat, soro, vntul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, M-sa l-a trimis n sat, Vezi de-aceea-i ncruntat, i s-avnt, i se crede C-i brbat; Cade-n brnci i se ridic Dnd pe ceaf puintel Toat lna unui miel: O cciul mai voinic Dect el. i tot vine, tot noat, Dar deodat cu ochi vii, St pe loc - s mi te ii! Colo, zgomotoasa gloat, De copii! El degrab-n jur chitete Vrun ocol, cci e pierdut, Dar copiii l-au vzut! Toat ceata nvlete Pe-ntrecut.

- "Uite-i, m, cciula, frate, Mare ct o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dnsa apte sate Adpost! Unii-l iau grbit la vale, Alii-n glum parte-i in Uite-i, fr pic de vin S-au jurat s-mbete-n cale Pe cretin! Vine-o bab-ncet pe strad n cojocul rupt al ei i ncins cu sfori de tei. St pe loc acum s vad i ea ce-i. S-orte ru btrna Pentru micul Barba-cot. - "Ai nnebunit de tot Puiul mamii, d-mi tu mna S te scot! Cic vrei s stingi cu paie Focul cnd e-n cli cu fn, i-apoi zici c eti romn! Biata bab-a-ntrat n laie La stpn. Ca pe-o bufni-o-nconjoar i-o petrec cu chiu cu vai, i se in de dnsa scai, Plin-i strmta ulicioar De alai. Nu e chip s-i faci cu buna S-i pzeasc drumul lor! Rd i sar ntr-un picior, Se-nvrtesc i ip-ntruna Mai cu zor. Baba i-a uitat nvul: Bate,-njur, d din mini: - "Dracilor, suntei pgni? Maica mea! S stai cu bul Ca la cini! i cu bul se-nvrtete Ca s-i fac-n jur ocol; Dar abia e locul gol, i mulimea nvlete Iari stol. Astfel tabra se duce Llind n chip avan: Baba-n mijloc, cpitan, Scuip-n sn i face cruce De Satan. Ba se rscolesc i cinii

De prin curi, i sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirai btrnii Din bordei. - "Ce-i pe drum atta gur? - "Nu-i nimic. Copii trengari. - "Ei, auzi! Vedea-i-a mari, Parc trece-aduntur De ttari! Crciunul copiilor Octavian Goga Dragi copii din tara asta, Va mirati voi cum se poate Mos Craciun din ceriu de-acolo De le stie toate-toate Uite cum, va spune badea Iarna-n noapte, pe zapada, El trimite cte-un nger La fereastra sa va vada ngerii se uita-n casa, Vad si spun iar Mosul are Colo-n ceriu la el, n tinda, Pe genunchi o carte mare Cu condei de-argint el scrie Ce copil si ce purtare Si de-acolo stie Mosul, Ca-i siret el, lucru mare

Sase pui si-o biata mama de Vasile Militaru

Mai demult, o rndunica avea-n cuibu-i sase pui, Si privea la ei sarmana ca la chipul soarelui. De cu zori pornea, sageata, cautnd pe deal si vai, Hrana pentru puii sai. Si-n iubirea-i nu o data S-a culcat ea nemncata, Dar destul de fericita ca nu s-a-ntmplat nicicnd, Dintre pui s-adoarma vre-unul ars de sete sau flamnd, Nici n-a fost mai mndra mama dect ea-ntre rndunici, Cnd vazu-ntr-o zi ca puii se facusera voinici. Si n-a mai avut odihna nici ct ai clipi, sub soare, Pna cnd, pe fiecare pui, nu l-a-nvatat sa zboare, Dar cnd toti puteau sa plece ncotro voiau sub slava, Rndunica, istovita, a cazut n cuib bolnava. Si cu ochii plini de lacrimi tinta-n ochii fiecui, Zise celor sase pui: -Dragii mamii, eu de-aseara, simt n inima un cui: Aripile greu ma dor Si nici vorba sa mai zbor... Dumnezeu mi-a dat putere, orict am avut nevoi, Sa gasesc ntr-una hrana pentru voi... Astazi fiindca sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, Mari cum v-ati facut maicuta, sa-ngrijiti si voi de mine. Si ca nimeni dintre puii-mi sa nu simta ca mi-e rob, Fiecare, sa-mi aduceti, zilnic, numai cte-un bob;

Ale voastre sase boabe milostive, ma vor tine Pna cnd o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine... Ascultnd cuvntul mamei, au zburat cei sase pui Si-au adus, vre-o sase zile, fiecare bobul lui... Mai departe nsa puii, beti de-al slavilor nalt, Fiecare-avnd nadejdea ca-i va duce celalalt, N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenica, A murit atunci de foame cea mai sfnta rndunica. Si-a ramas apoi povestea trista, neluata-n seama. Orisicui ai sta s-o spui, Ca o mama si hraneste: sase, opt sau zece pui, nsa zece pui, adesea, nu pot toti hrani o mama. Iarna Nicolae Labi Totu-i alb n jur ct vezi Noi podoabe pomii-ncarc i vibreaz sub zpezi Satele-adormite parc. Doamna Iarna-n goan trece n caleti de vijelii Se turtesc de gemul rece Nasuri crne i hazlii. Prin odi miroase-a pine, A fum cald i amrui Zgreapn la u-un cine S-i primeasc partea lui Tata iese s mai pun Ap i nutre la vac; Vine nins c-un fel de brum i-n musti cu promoroac.