Povestea Cei trei ursi de Lev Tolstoi

Intr-o buna zi, o fetita a plecat de acasa si s-a dus in

padure. In padure s-a ratacit si a inceput sa caute
drumul spre casa, dar nu l-a gasit. Umbland asa prin
padure, s-a pomenit in fata unei casute.
Usa era deschisa. Fetita s-a uitat inauntru, a vazut ca nu-i
nimeni si a intrat. In casuta aceea locuiau trei ursi. Unul din
ursi era tatal si il chema Mihail Ivanovici. Era mare si
avea blana latoasa. Al doilea era ursoaica. Era mai
mica si-i zicea Nastasia Petrovna. Al treilea era ursuletul lor
cu numele de Mituska.
Ursii nu erau acasa" se dusesera la plimbare in padure.
Casuta avea doua incaperi" una in care mancau, alta in care
dormeau. Fetita a intrat in cea dintai incapere si a vazut pe masa
trei strachini cu ciorba" una mare de tot, a lui Mihail Ivanovici,
a doua, putin mai mica, era a Nastasiei
Petrovna, si a treia, o strachinuta albastra, a lui Mitus
ka. Langa fiecare strachina era cate o lingura" una mare, una
mijlocie si una mititica.
Fetita a luat mai intai lingura cea mai mare si a gustat din
strachina cea mai mare, apoi a luat lingura mijlocie si a gustat din
trachina mijlocie, la urma aluat lingura cea mai mica si a gustat
din strachinuta albastra. Si mancarea lui Mituska i s-a parut
cea mai grozava.
Fetita a vrut sa se aseze si a vazut langa masa trei scaune.
Unul mare de tot, al lui Mihail Ivanovici, al doilea, putin mai
mic, al Nastasiei Petrovna, si al treilea, mic de tot, cu pernuta
albastra, al lui Mituska. Fetita a vrut sa se urcepe scaunul cel
mare, dar a cazut, dupa aceea s-a asezat pe scaunul mijlociu, dar
nu i-a venit la indemana. La urma s-a asezat pe scaunasul cel
mititel si s-a bucurat: asa ii era de bine.
A luat strachinuta albastra pe genunchi si a
inceput sa manance. Dupa ce a mancat tot, a prins sa se legene
cu scaunul.
Scaunasul s-a rupt si fetita a cazut. S-a sculat de jos, a ridicat
scaunasul si a trecut in odaita cealalta. Acolo se aflau trei

paturi: unul mare de tot, al luiMihail Ivanovici, al doilea

mijlociu, al Nastasiei Petrovna, si al treilea, mititel,al lui Mituska.
Fetita s-a culcat in patul cel mai mare, dar i s-a parut prea lat, s-a
culcat in cel mijlociu - ii era prea inalt, la urma s-a culcat si in cel
mititel, patucul parca era facut anume pentru ea si fetita a adormit
numaidecat. La amiaza ursii s-au intors acasa flamanzi si au
vrut sa manance. Ursul cel mare si-a luat strachina, s-a
uitat la ea si a inceput sa mormaie cu glas cumplit:
- Cine a mancat din strachina mea?
Nastasia Petrovna s-a uitat si ea in strachina ei si a mormait,
dar nu chiar asa de tare:
- Cine a mancat din strachina mea?
Iar Mituska a vazut ca strachinuta lui era goala si a inceput
sa scanceasca cu glas subtire:
- Cine a mancat din strachina mea si a mancat tot?
Mihail Ivanovici s-a uitat la scaunul lui si a mormait cu glas
cumplit:
- Cine a stat pe scaunul meu si l-a mutat din loc?
Nastasia Petrovna s-a uitat si ea la scaunul ei si a mormait,
dar nu chiar asa de tare:
- Cine a stat pe scaunul meu si l-a mutat din loc?
Mituska s-a uitat la scaunasul lui rupt si a scancit:
- Cine a stat pe scaunul meu si mi l-a stricat?
Dupa aceea, ursii au intrat in cealalta odaita.
- Cine s-a culcat in patul meu si a botit asternutul? A mormait
Mihail Ivanovicicu glas cumplit.
- Cine s-a culcat in patul meu si a botit
asternutul? A mormait Nastasia Petrovna, dar nu chiar asa
de tare.
Iar Mituska a tras un scaunas langa patul lui, a vrut sa
se urce in patuc si a scancit cu glas subtire:
- Cine s-a culcat in patul meu? Si deodata a dat cu ochii de
fetita si a inceput sa strige atat de tare, de parca l-ar fi taiat cineva
cu cutitul:
- Uite-o! Uite-o! Puneti mana pe ea! Uite-o! Aoleu! Tineti-o! si
a vrut s-o muste. Fetita a deschis ochii, a vazut ursii
si s-a repezit la fereastra. Fereasta era deschisa. Fetita a sarit
pe fereastra si a rupt-o la fuga... Si ursii n-au mai putut s-o prinda.