Cei trei purceluşi

de James Orchard Halliwell-Phillipps

La marginea pădurii trăiau odată trei purceluși. Purcelușul Istețul era cel mai mare
și era harnic iar ceilalți doi purceluși mai mici, Cântărețul și Săltărețul nu se
gândeau decât la distracții. De o vreme soarele începu să nu mai încălzească la fel
și iată că venise toamna!
– E vremea să ne construim o căsuţă, a spus într-o zi Istețul, se apropie iarna iar
lupul va ieși sa caute de mancare
– Mai avem destul timp până la iarnă, iar de lup, nu-mi este frică – spuse
Săltărețul,
– Când va sosi vremea, am să-mi construiesc singur o căsuţă – se lăudă şi
Cântărețul
– Cum vreţi, le răspunse Istețul. Eu unul n-am de gând să aştept ninsoarea ca să mă
apuc de lucru. Şi plecă…
Când s-a făcut foarte frig și purcelușii cel mici nu se mai puteau juca afara s-au
hotarat sa inceapa si ei să construiasca cate o casuta.
Săltărețul, pentru că era foarte lenes își construiește repede o casă din paie,
Cântărețul și-a construit o casă din lemn doar că nu era foarte priceput așa că si el
si-a terminat repede casa, dar Istețul a construit o casă din carămidă si a trebuit sa
lucreze multe zile la ea pentru a fi cat mai rezistenta.
Cei doi purceluşi leneşi şi gălăgioşi se jucau în pădure; deodată, apare lupul care îi
pândea(urmărea).
– Hm! De unde vine zarva (gălăgie) asta? Îmi este taree foame, ia să vad eu cine
face atâta zgomot. Ochii îi străluceau , iar colţii îi erau atât de mari, încât nu putea
să-şi ţină gura închisă din cauza lor.
Văzându-l, Săltărețul și Cântărețul s-au speriat foarte tare și au fugit repede
Niciodată nu mai fugiseră atât de repede. Cântărețul după care fugea lupul, ajunse
primul la căsuţa lui din paie. Intră şi se închise înăuntru.
– Purceluș rozaliu, deschide uşa! De nu, am să suflu cu putere, iar casa ta se va
dărâma.
Cântărețul era prea speriat ca să mai spună ceva. Atunci, lupul a tras adânc aer în
piept şi suflă: „Fffuuuuu!”. O dată, de două ori și casa din paie a lui Cântărețului a
zburat peste tot.
Lupul era cât pe ce să-l înhaţe (mănânce) pe Cântărețul, dar acesta o fugit repede
la casa lui Săltărețul
Cei doi fraţi de-abia apucară să închidă uşa în urma lor, când auziră din nou glasul
lupului:
– Purceluși rozalii, am să vă mănânc de vii.Şi din nou a suflat cu putere iar casa s-a
dărâmat.
Purceluşii au fugit înspăimântaţi (speriați) spre casa fratelui lor mai mare, Istețul.
Când ajunseră acolo, fratele lor le-a dat drumul înăuntru şi a tras zăvorul după
ei.Deodată se auzi o bubuitură în uşă:
– Cine-i acolo? întrebă, calm, Istețul
– Deschideți uşa purceluși rozalii! strigă cât putu de tare lupul cel mare şi rău.
– Nici nu mă gândesc!
– Bine! Atunci am să vă mănânc pe toţi trei! țipă lupul.
A tras adânc aer în piept şi începu să sufle. Dar ce să vezi, nici-o cărămidă nu se
mișca din loc; lupul obosise iar căsuta Istețului era de neclintit(rezistentă) .
Radicand capul, lupul, zări hornul de pe acoperiş.
– Iată pe unde voi putea intra în casă! se bucura lupul.
Istețul a reușit să-l urmărească pe lup pe fereastră și a văzut ca vrea să urce pe casa,
astfel că, a pus o oală mare cu apă la fiert. Ce să vezi; când a intrat în horn, lupul a
ajuns direct în oala cu apă fierbinte. Ajutor, ajutor, mă doare.. Au, au. Si deodata a
iesit prin perete în pădure și de atunci nimeni nu a mai auzit de el. Purcelușii erau
liniștiți acum si fericiți că au scăpat de lupul cel rău și flămând
De atunci, cei trei fraţi au trăit împreună, în bună înţelegere, sub acelaşi acoperiş.
Cel al căsuţei trainice,(rezistente) de cărămidă.
Propoziții :trainic, neclintit, pândea, zarvă, înhațe.
Întrebări: Ce învățăm noi din poveste? Să facem un lucru temeinic, să avem
răbdare, să fim prieteni, sa ne ajutăm la nevoie, sa aveți încredere unul în
altul, dar nu în străini
Cu cine ați vrea să semeni și de ce?
Cu cine nu vreți să semănați? de ce?