A fost odată ca niciodată trei purceluși.

Într-o zi, au decis să plece de acasă pentru a-și construi

propria lor casă.
 Primul purceluș a considerat că o casă de paie ar fi o casă
bună.
 Și-a construit-o foarte repede și a fost foarte mulțumit de
rezultat.
 Cel de-al doilea purceluș a considerat că o casă din nuiele
va fi o casă bună.
 Și-a construit-o foarte repede și a fost foarte mulțumit de
rezultat.
 Cel de-al treilea purceluș a considerat că o casă din
cărămidă va fi o casă bună.
 A avut nevoie de mult timp pentru a o construi dar a fost
foarte mulțumit de rezultat.
Într-o zi, a apărut un lup mare și rău.
El a văzut casa de paie a primului purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă primul purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile, iar casa ta se va spulbera,
urlă lupul!
 Lupul a început să sufle. În scurtă vreme, căsuța din paie
s-a împrăștiat în toate părțile iar primul purceluș abia a scăpat din
ghearele lupului, ajungând la cășuța din nuiele a fratelui său.
 Lupul l-a urmărit și în scurt timp a ajuns și el la casa din
nuiele a celui de-al doilea purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă cel de-al doilea purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile, casa ta ți se va împrăștia
iar eu vă voi prinde pe amândoi, urlă lupul!
 Lupul a început să sufle cu putere. Casa de nuiele era mai
rezistentă dar nici lupul nu s-a lăsat și când suflă a cincea oară,
casă se cutremură și se prăvăli la pământ. Cei doi purceluși o
rupseră din nou la fugă spre casa celui de-al treilea purceluș.
 Lupul i-a urmărit și în scurt timp a ajuns și el la casa din
cărămidă a celui de-al treilea purceluș.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru în casa ta!
- Nici nu mă gândesc, îi strigă cel de-al treilea purceluș!
- Atunci, am să suflu din toate puterile și am să vă prind pe toți
trei, urlă lupul furios!
 Lupul trase adânc aer în piept și începu să sufle. Dar oricât
sufla, nici cea mai mică piatră nu se mișca din loc. De atâta efort,
lupul se învinețise, dar căsuța din cărămidă era de neclintit.
 Supărat, lupul aproape dădu să plece când zări hornul de
pe acoperiș. Se cățără cu grijă până pe acoperiș și apoi începu să
coboare pe horn, lingându-se pe bot cu gândul la purceluși.
 Dar lupul nici nu bănuia ce îl aștepta! Pe foc, era un ceaun
mare cu tocană în clocot...
...și lupul alunecă drept în oala cu tocană fierbinte!
 De durere, lupul scăpă un urlet înfiorător și zbură prin
horn, înapoi pe acoperiș, căzu pe pământ și se pierdu prin pădure.
 Cei trei purceluși îl priveau din urmă și se bucurau că au
reușit să scape de lupul cel rău.
De acum încolo, ei au trăit sub același acoperiș, în bună înțelegere.