Cele patru colțuri

de Jerome Ruillier
Au fost odată ca niciodată, patru cercuri. Ele locuiau toate împreună în aceeași casă.
Vedeți casa?
Cum ele toate erau rotunde, casa avea o ușă rotunda și ferestre rotunde .
Noi avem ușa rotundă? Noi cum avem ușa?
Și cum ele erau rotunde și aveau și ușa rotundă le era foarte ușor să intre și să iasă.
Dar într-o zi, trecu pe acolo, prin apropiere, cineva pe care ele nu-l mai văzuseră
niciodată. Și, mai ales, nici nu semănă cu ele!
Seamănă ce vedeți cu cercurile?
Primul cerc:
- Bună ziua! – Numele meu este Micul Cerc. Pe tine cum te cheamă?
- Bună ziua! – Numele meu este Micul Pătrat.
Al doilea cerc:
- Ei! Dar tu nu esti ca mine!
- A, nu nu! Eu sunt un pic diferit!
Micul Pătrat către al treilea Cerc:
- Bună ziua! Numele meu este Micul Pătrat! Într-adevăr, nu vă seaman, am niște colțuri, 4
mici colțuri.
Unul dintre cercuri se duce lângă casă și îl strigă pe al patrulea Cerc:
- Vino repede să vezi pe cineva care nu seaman deloc cu noi!
Al patrulea Cerc:
- Ei! Și de ce nu ești la fel ca noi?
- Pentru că sunt un pătrat și am 4 colțuri! 1, 2, 3, 4 colțuri. Dar ați vrea să vă jucați cu
mine? Ați vrea să fim prieteni?
- Ei, bineînțeles! Dar ce să ne jucăm?
Voi ce credeți? De-a ce s-ar putea juca? De-a v-ați ascunselea!
- O! este o idee excelentă! Tu, Micule Pătrat, stai lângă casă și începi să numeri!
1,2,3,……10. Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
- Gata! Poți să ne cauți!
 Micul Pătrat se tot întoarce într-o parte și cealaltă și caută, și caută. Se duce și în jurul
casei, merge și lângă copac și nu vede nimic.
O, nu-i găsesc! Cred că s-au ascuns bine. Ia uită. Niște mușuroaie! O, v-am găsit! Chiar că
v-ați ascuns bine!
Micile cercuri se întorc cu spatele și încep să numere ele. E rândul lor să numere acum.
Micul Pătrat își caută și el o ascunzătoare în spatele copacului.
- Gata! M-am ascuns!
S-a ascuns bine! Ce ziceți, copii?
Micile cercuri se întorc, privesc, și …l-au găsit! Colțurile au deposit trunchiul copacului și se
vedeau.
A, m-ați găsit! Nu sunt la fel ca și voi! Și colțurile mele se văd peste tot
Deodată se aude ding, ding, ding! E ora mesei și micile cercuri intră repede în casă și îl invită și
pe micul Pătrat să mănânce odată cu ele. Micul Pătrat e încântat că l-au chemat și pe el.
Dar eu nu pot să intru! Nu pot să intru pe ușa voastră! Ea este rotundă iar eu sunt pătrat!
Ce să facem? Și se tot gândesc. Micile Cercuri îi spun: întinde-te, pliază-te! Fă ceva! Fă
un efort! Fă-te rotund, fă-te rotund, fă-te rotund!
Micul Pătrat își tot repeat: sunt rotund, sunt rotund, dar nu se întâmplă nimic și nu poate să intre
pe ușă.
Micile Cercuri discută, se înțeleg și au ajuns la o înțelegere:
- O să-ți tăiem colțurile!
- O, nu asta nu! O să mă rănească! O să mă doară!
Cum să facem? Și se pun din nou la discuții, să găsească o soluție.
- A, cred că am găsit! Nu-ți vom tăia colțurile, ci crrr, crrr, crrr…ușa! Îi vom decupa niște
colțuri ușii ca să poți intra.
- O, ce bună idee! Uite că am reușit și eu să intru în casă împreună cu prietenii mei!
După ce au intrat în casă, s-au așezat cu toții la masă.