Haș

11.08.2023
Hașegan Monik Casa părăsită

Astăzi este vineri, o zi ca oricare alta, dar totuși diferită. Tocmai s-a
terminat o săptămână de muncă lungă și obositoare. Dar, cum spuneam, nu a
fost o zi ca oricare alta. Astăzi, pe când eram la serviciu și lucram la o comandă,
la un moment dat se terminase hârtia din imprimantă, astfel că, m-am dus să
iau un top de hârtie.
Hârtia se afla într-un dulap din magazia din hol. După ce am deschis
dulapul și am luat tolpul de hârtie, când am închis dulapul, în spatele ușii se
afla un tablou vechi care reprezenta o vază cu flori. Tabloul era plin de pânze
de păianjen și din instinct am șters cu mâna tabloul. În momentul în care l-am
atins, acesta s-a mișcat, iar din spatele lui a căzut o cheie. Am ridicat cheia de
jos și am privit-o cu curiozitate.
Era o cheie foarte veche, cu înflorituri pe partea din exterior, iar partea care
intra în broască avea o formă foarte ciudată. Nu mai văzusem așa ceva.
- Ce faci aici?, mă întrebase o colegă.
Am tresărit, apoi am strâns cheia în mână ca să nu poată fi văzută, după
care am introdu-s-o în buzunar.
- Hârtie pentru imprimantă, am spus, după care am plecat.
Când am ajuns în birou, am privit din nou cheia. Aceasta părea magică.
Doar privind-o, în mintea mea se creau imagini dintr-un trecut îndepărtat. Un
trecut pe care eu nu îl cunoșteam, eram străină total de el.
În timp ce priveam cheia și eram transpusă într-o altă lume, în birou
intrase un coleg care îmi era și prieten, Billy.
- Bună, ce faci?
- Hei Billy, mă bucur că ai venit! Ia uite ce am găsit!, am spus, arătându-
i cheia.
- Cheia asta...este minunată. Unde ai găsit-o? Seamănă cu ....
- Cu ce? Nu mă ține în suspans!
- Seamănă cu cheia de la Grădina secretă.
- Grădina secretă? Despre ce vorbești, Billy?
- Acum mulți ani, pe când eram doar un flăcău, se zvonea că există pe
această stradă o grădină secretă. Adică, una dintre casele de pe această stradă
avea o grădină mirifică, plină cu flori și copaci fructiferi de toate soiurile. Era
raiul pe pământ. Toată lumea râvnea la ea. Dar, proprietarul acestei grădini era
greu de înduplecat și nu lăsa pe nimeni să pătrundă în grădină. Se spunea că a

2
Hașegan Monik Casa părăsită
făcut o poartă pe care a ferecat-o, iar cheia nu era o cheie ca oricare alta, era o
cheie specială, care nu putea fi replicată. Cheia se afla doar în posesia acelui
bătrân.
- Ai văzut vreodată cheia aceea? De unde știi că seamănă cu acea cheie?
- Nu am văzut-o, este doar o legendă. Hai să mergem la o plimbare peste
drum.
- Sigur, am spus.
Am pus cheia în buzunar și am ieșit din birou. Pe drum ne-am întâlnit
cu Vicky și am luat-o și pe ea la o scurtă pauză de recreere.
Ne-am plimbat prin grădina cu mere de lângă parcare. Am stat câteva
minute, iar când ne-am hotărât să ne întoarcem, în timp ce treceam prin fața
casei de lângă parcare, ceva m-a țintuit în loc, iar cheia din buzunar parcă luase
foc, devenise extraordinar de fierbinte.
Am scos-o din buzunar, iar aceasta era roșie ca focul. Am aruncat-o
instinctiv pe pietrișul din fața casei, era prea fierbinte.
Nicky, ce se întâmplă?, m-au întrebat colegii.
Nu am nici cea mai mică idee, am spus.
Iar în fața noastră s-a creat un turbion de aer, cheia ridicându-se la
nivelul ușii, s-a rotit în aer, după care s-a înfipt direct în broască. Apoi s-a răsucit
de două ori în broască înspre stânga, o dată înspre dreapta, a intrat mai adânc
în broască și s-a răsucit iar spre stânga de două ori, după care ușa casei s-a
deschis larg. Parcă ne invita înăuntru.
Cu toții eram curioși ce se afla în acea casă, astfel că, nu am stat pe
gânduri și am intrat. În clipa în care am pătruns în încăpere, ușa s-a închis în
urma noastră. Nu ne panicaserăm deloc, eram mult prea fascinați de ceea ce
vedeam.
În fața mea se întindea o bibliotecă uriașă, care era plină cu cărți foarte
vechi. Erau cărți de știință, cărți tehnice, cărți care păreau magice.
Am luat la întâmplare o carte din bibliotecă, de prin anul 1921 care era
scrisă de Albert Einstein, ceva despre fizică. În momentul în care am deschis
cartea, aceasta parcă mă absorbise în interiorul ei. Am privit în jur și mă aflam
într-un laborator de fizică, iar în fața mea nu era nimeni altul decât Albert
Einstein. De cum mă văzuse începuse să îmi explice că lucrează la un
experiment care este secret omenirii, și anume, cum să facă un obiect să se
imaterializeze. Îmi explicase teorii și formule de calcul, care mă fascinau și spre

3
Hașegan Monik Casa părăsită
surprinderea mea le înțelegeam. Apoi, mi-a arătat un experiment în care făcea
să dispară și să reapară un bob de mazăre. În timp ce se pregătea să îmi explice
formula de calcul magică cu care reușea să realizeze acel experiment, Billy mă
strigase, apoiu îmi luase cartea din mână și o închisese. În acel moment mă
reîntorsesem în acea casă.
- Hei, de ce ai făcut asta? Tocmai eram pe cale să aflu formula....
- Lasă formulele, hai să vezi ce am găsit!
L-am urmat pe Billy, care mi-a arătat un dulap vechi, iar când a deschis
dulapul, înăuntru se aflau multe rafturi pe care se aflau o mulțime de mașinuțe
retro, din tablă, foarte bine îngrijite. Acestea erau foarte vechi și aveau ștanțate
pe ele anul fabricației.
Am luat de pe raft o mașinuță verde pentru a o studia, iar Billy a luat
una albastră, ambele erau din același ani, adică 1925. Au fost fabricate în
Michigan ( S.U.A. ) și reprezentau automobilul Buick Master Six.
În momentul în care am pus mâna pe ele, parcă ne-am transportat în
timp. Ne aflam în statul Michigan, la volanul unui Buick verde, eu, iar Billy la
volanul unui Buick albastru.
Am dat o tură scurtă de oraș. Când ne pregăteam să facem o cursă mai lungă,
am simțit cum cineva îmi smulge mașinuța din mână. Era Vicky, voia și ea să
ne arate ce a găsit, astfel că ne-a readus pe mine și pe Billy înapoi în prezent.
Vicky era impresionată de lucrurile vechi care puteau fi recondiționate.
Îmi arătase o vază care avea o formă interesantă. Am luat-o în mână ca să mă
uit mai de aproape la ea. În acel moment m-am întâlnit cu omul care o
modelase, era o vază din lut și îmi explicase tehnica de modelare. După ce mi-
a explicat tot procesul, am revenit în casă și am pus vaza la loc.
Înțelesesem adevărata valoare a casei, tot ceea ce se afla în interiorul ei, te
trimitea în trecut, pentru a înțelege mai bine modul de gândire și de viață a
strămoșilor noștrii. Casa era cu adevărat magică.
Când am ieșit din casă, ușa s-a închis în urma noastră, iar cheia s-a
transformat într-un praf fin și s-a risipit în bătaia vântului. A fost unica noastră
șansă de a vizita casa.
Oare mai există o cheie ascunsă care să o deschidă din nou?

4
Hașegan Monik Casa părăsită

Trecuseră două săptămâni de când găsisem cheia magică cu care

reușisem să pătrundem în casa părăsită.
Într-o dimineață, când soarele era deja pe cer, iar eu îmi parcam mașina
în curte, o strălucire mi-a atras atenția. Razele soarelui luminau casa, iar o
strălucire se reflecta dinspre casă în ochii mei. M-am apropiat de zona de unde
venea acea strălucire și am văzut un lacăt mare, auriu, strălucitor. Un zâmbet
mi-a apărut pe față.
”Mai există o intrare!”, mi-am spus entuziasmată. „Iar de data aceasta
nu este o cheie magică, este una reală!„
În timp ce priveam lacătul, un coleg de muncă s-a apropiat și cu mirare
m-a întrebat.
- S-a întâmplat ceva, Nicky?
- Nu, am spus. Hai să mergem, este târziu.
- Vrei să vizitezi această casă? Am cheile...
M-am oprit brusc, apoi m-am întors către el.
- Serios?
- Poftim, spuse, întinzându-mi un mănunchi de chei.
- Dar, de unde...? De fapt, nici nu contează. Mersi frumos!
Am luat cheile și am plecat zâmbind către birou. Îmi sălta inima de
fericire. Aveam să vizitez casa din nou!
Când m-am întalnit cu Billy și Vicky, le-am spus despre norocul care a dat peste
noi:
- Prieteni, casa părăsită ne caută pentru a ne împărtăși secretele pe care
le deține! Trebuie numaidecât să o vizităm!
Am hotărât să mergem în acea zi după terminarea programului. Cele
opt ore care erau destinate programului de lucru, parcă treceau cu
încetinitorul, iar nerăbdarea pusese stăpânire pe mine. Când în sfârșit ziua de
lucru s-a finalizat ne-am îndreptat hotărâți către casă. Eram cu toții
nerăbdători. Am ajuns în fața lacătului auriu, am introdus cheia și am răsucit-o
cu emoție. Lacătul s-a deschis făcând un zgomot ciudat. Iar când eram pe
punctul de a pătrunde în casă, un sentiment ciudat mă cuprinsese și fără să îmi
dau seama, am strigat cu o voce puternică:
- Stați!
- Billy și Vicky se opriseră brusc.

5
Hașegan Monik Casa părăsită
- Ce s-a întâmplat?, m-au întrebat în cor.
- Nu am nici cea mai vagă idee, dar hai ca de data aceasta să nu atingem
nimic. Ceva îmi spune că trebuie să fim precauți.
- Bine, așa o să facem, doar privim.
După ce am convenit acest lucru, am intrat în casă. Spre surprinderea
noastră, aceasta era goală. Eram total dezamăgiți. „Unde sunt toate minunățiile
de la prima vizită?” Apoi, într-un colț, am zărit o cutie plină cu sticle.
- Uite ce sticlă interesantă!, spuse Billy, luând o sticlă din cutie.
- Billy, nu!!! Dar fusese prea târziu.
Sticla din mâna lui Billy se spărsese în mii de cioburi, iar pardoseala de
sub picioarele noastre dispăruse ca prin farmec, lăsându-ne să cădem în gol
câțiva metri. Nu ne-am accidentat foarte tare, deoarece căzusem pe niște
căpițe de fân.
- Unde suntem? Ce s-a întâmplat?, ne întrebam unii pe alții, privind
dezorientați în jurul nostru.
Nu puteam vedea nimic, deoarece era un întuneric dens care parcă ne
înghițea. Nici măcar pe Billy și Vicky nu îi vedeam. Știam că sunt cu mine
deoarece le auzeam respirația agitată.
- Prieteni, nu trebuie să lăsăm panica să pună stăpânire pe noi! Trebuie
să ne liniștim și împreună o să găsim o cale de ieșire!, am spus, mai mult ca să
mă conving pe mine.
Trecuse ceva vreme și panica noastră s-a risipit, lăsând loc calmului.
Astfel că am putut evalua mai bine situația în care ne aflam. Între timp, ne-am
obișnuit cu întunericul care ne înconjura și am observat că la cam doi metri de
noi se afla un zid. Ne-am apropiat de el și am văzut că apăreau un fel de litere
pe el. Am pipăit cu degetele, iar spre norocul nostru, literele erau în relief.
- Se pare că este un mesaj, am spus cu o urmă de speranță în glas.
- Ce scrie?
- Stai să vedem ce litere sunt: G, R..., A, O...,I, N.., A S..., F, C..., R, E.., T,
A.
- Ce mesaj mai e și ăsta? GRAOINA SFCRETA?
- Oare nu e Grădina Secretă?, spuse Billy.
- Posibil! Deci, grădina din povestea ta chiar există? Nu este doar o
legendă?
- Se pare că nu, spuse Billy fericit.

6
Hașegan Monik Casa părăsită
- Atunci să pornim în căutarea ei!, spuse Vicky.
Am pornit prin întunericul dens fără o direcție anume. Eram hotărâți
să găsim Grădina Secretă. La un moment dat am zărit un firicel de lumină care
se zărea puțin mai departe de noi. Am mers în direcția aceea și am ajuns într-o
zonă unde lumina era puțin mai puternică, iar în fața noastră se afla o poartă
mare din fier forjat.
- Oare ce ascunde această poartă?, am întrebat.
- Grădina secretă!, spuse Billy entuziasmat.
- Grădina secretă? Nu cred că o grădină se află în subsol...Nu are cum!
- Nicky, trebuie doar să crezi! Asta e cel mai important în viață. Dacă crezi
cu adevărat că vei reuși, vei reuși să realizezi tot ceea ce îți propui.
Siguranța lui Billy că acolo se afla Grădina secretă ne-a insuflat și nouă
încredere. Astfel că, ne-am apropiat de poartă și am încercat să o deschidem.
Un trosnet puternic s-a auzit, apoi o voce ca de tunet ne-a făcut să înghețăm:
- Cine sunteți voi și ce căutați aici?
Am rămas muți de frică și căutam cu privirea pe cel care a vorbit. Apoi,
un om gârbovit de vreme, a apărut de după poartă și ne-a spus că el e paznicul
acelei grădini și că doar cei care vor trece testul pot să intre în grădină.
- Test? Ce test?
- O să vă spun o ghicitoare, iar dacă știți să dați răspunsul corect, o să vă
las să vizitați grădina. Sunteți pregătiți?
- Da, am spus în cor.
- „Nu se poate cumpăra,
Nici măcar nu se va da,
Ea e cea mai prețioasă,
Dar e și pretențioasă!”
- Nu se poate cumpăra...și nici măcar nu o primești, dar totuși e
prețioasă...am început să analizăm.
- Știu, spuse Billy, este o piatră!
- O piatră???
- Da, piatra nu se cumpără, nu o primești, dar o găsești și este prețioasă.
O piatră prețioasă! Ăsta e răspunsul!
- Ok..o piatră..dar cum poate fi o piatră pretențioasă?
- Ai dreptate, nu este o piatră, spuse Billy dezamăgit.
- Ce ar putea fi?

7
Hașegan Monik Casa părăsită
Faptul că nu găseam răspunsul, ne întristase și entuziasmul dispărea
treptat. Începusem să ne întrebăm ce căutam acolo și de ce ne-am implicat atât
de mult în ceva care nu are nici un rost.
Apoi, un gând ca o străfulgerare, un gând plin de optimism îmi invadă
creierul și am spus cu voce hotărâtă:
- Prieteni, nu putem renunța acum! Am ajuns atât de aproape de a găsi
Grădina Secretă încât ar fi păcat să nu o vedem!
- Prieteni... Felicitări, tocmai ai dat răspunsul la ghicitoare!, spuse
bătrânul.
- Poftim?
- Da, prieteni, prietenie, asta este cel mai de preț lucru pe care îl poți
avea. Nu o poți nici cumpăra și nici să o primești. Trebuie să o câștigi prin modul
în care te comporți cu cei din jurul tău! Iar ceea ce văd la voi, este o prietenie
care va dăinui mult timp. Felicitări vouă, spuse, apoi dispăru ca prin farmec, iar
poarta se deschise larg.
Am intrat in grădină, iar aceasta era exact ca în legenda pe care mi-a
zis-o Billy. În fața noastră se întindea o grădină uriașă, în care se aflau tot felul
de pomi fructiferi plini cu fructe numai bune de mâncat, iar în jurul copacilor
era o multitudine de flori cu o mireasmă încântătoare.
Eram cu toții foarte fericiți; am privit spre cer, soarele era prezent și își
întindea razele spre noi. Nu știam cum am ajuns din subsol afară, dar nu mai
conta. În timp ce nu bucuram de noua noastră descoperire, cineva strigase
către noi.
- Hei, ce faceți aici? Nu vizitați casa?
- Cum ai ajuns aici?, am întrebat mirați.
Am privit în jur și ne aflam în grădina de lângă parcare. Ce se
întâmplase? Oare doar ne-am imaginat că am intrat în casă și că am găsit
Grădina Secretă sau intrasem cu adevărat în casă și aceasta ne-a arătat secretul
ei?
Colegul care ne scosese din vrajă se oferise să vină să cerceteze și el
casa împreună cu noi, dar, mi-am privit colegii timp de câteva secunde și am
înțeles din privirile lor că sunt mulțumiți cu ceea ce au văzut în casă și că nu
mai vor să meargă și a treia oară.
- Mulțumim, dar am aflat secretul acestei case. Nu suntem curioși de
mai mult, am spus, întinzându-i cheile.

8
Hașegan Monik Casa părăsită
- Ce secret?
- Secretul universului, mai exact: importanța prieteniilor și relația cu cei
din jurul tău, faptul că trebuie să crezi cu adevărat pentru ca dorința să devină
realitate și cât de importantă este munca în echipă. Dacă nu am fi lucrat în
echipă nu am fi aflat niciodată secretul acestei case. Mulțumesc că mi-ai dat
șansa de a descoperi acest secret.
Se făcuse târziu, am luat un măr dintr-un pom și am plecat fericită.
Știam că am prieteni de nădejde.