CUPRINS

COPILUL ȘI COPILĂRIA
Ionel Teodoreanu – La Medeleni ....................................................................................................4
Octav Pancu‑Iași – S‑a pierdut ceva... .............................................................................................6
Lucian Blaga – Hronicul și cântecul vârstelor – Am pus la încercare cerul .....................................8
Hector Malot – Singur pe lume .....................................................................................................10
Michael Bond – Un urs pe nume Paddington ...............................................................................13
Profira Sadoveanu – Casa care guiță ............................................................................................16
Mircea Sântimbreanu – Un șmecher la lecție ...............................................................................19
Marin Sorescu – Scamatorii, scamatorii, scamatorii ....................................................................21
Evaluare 1 ........................................................................................................................................23
POEZIA ANOTIMPURILOR
Vasile Alecsandri – Sfârșit de toamnă ...........................................................................................24
George Topîrceanu – La Paști .......................................................................................................26
George Coșbuc – Concertul primăverii .........................................................................................28
Nicolae Labiș – Fulg .......................................................................................................................31
PRIETENI NECUVÂNTĂTORI
Emil Gârleanu – Frunza .................................................................................................................33
Ioan Alexandru Brătescu‑Voinești – Puiul .....................................................................................36
Ana Blandiana – Într‑o zi pe când lucram .....................................................................................38
Emil Gârleanu – Fricosul ...............................................................................................................40
Evaluare 2 ........................................................................................................................................42
ÎN LUMEA BASMELOR ȘI A POVEȘTILOR
Vladimir Colin – Povestea ceasului cu inimă .................................................................................43
Petre Dulfu – Isprăvile lui Păcală – Moștenirea ............................................................................45
Călin Gruia – Izvorul fermecat .......................................................................................................48
FABULE
La Fontaine – Corbul și vulpea ......................................................................................................52
La Fontaine – Greierele și furnica .................................................................................................54
Evaluare 3 ........................................................................................................................................56
POVESTIRI ISTORICE
Petru Demetru Popescu – Mândricel ...........................................................................................57
Dumitru Almaș – Povestea preafrumoasei Dochia .......................................................................61
AVENTURI, CĂLĂTORII
Daniel Defoe – Robinson Crusoe ...................................................................................................63
Kate DiCamillo – Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane .......................................................65
Antoine de Saint‑Exupéry – Micul prinț ........................................................................................69
Mark Twain – Aventurile lui Tom Sawyer ......................................................................................71
LEGENDE
Alexandru Mitru – Legendele Olimpului – Războiul troian ...........................................................75
Eugen Ionescu – Legenda romanițelor .........................................................................................78
Evaluare 4 ........................................................................................................................................80
 S‑a pierdut ceva…
(fragment)
după Octav Pancu‑Iași

Povestea asta este despre un băiat care l‑a uitat pe

„bună ziua“. Cum adică „l‑a uitat“? o să mă întrebați voi,
că doar „bună ziua“ nu‑i o umbrelă s‑o uiți la un vecin și
nu‑i o pălărie s‑o uiți în tren. „Bună ziua“ – știe oricine – e
„bună ziua“ și nu poate fi uitat, spuneți și voi și așteptați
de la mine să vă dau dreptate și să închid această discuție
fără rost. Îmi pare rău, dar nu pot. Și iată de ce:
Ieri veni la mine acasă un băiat să mă invite la o serbare,
la școală. Băiatul intră și îmi spuse:
— Copiii vă invită la școală. Dăm o serbare. M‑au trimis
pe mine să vă spun. V‑am spus, acum plec…
— Asta‑i tot?
— Tot.
— N‑ai uitat nimic?
— Nimic.
— Ba ai uitat. L‑ai uitat când ai intrat pe „bună ziua“. Unde l‑ai uitat?
— Nu știu.
— Cum se poate să nu știi? Amintește‑ți! Nu poți pleca așa la drum, fără „bună ziua“. Gândește‑te
puțin! Ai mai trecut pe undeva înainte să vii la mine?
— Am mai trecut pe acasă.
— Poate l‑ai uitat pe „bună ziua“ acasă. Ai telefon?
Îmi spuse numărul și sunai la el acasă. Răspunse bunica.
— Sărut mâna, bunicuțo, începui, l‑a uitat pe „bună ziua“. Nu cumva l‑a uitat acasă?
— Nu, auzii de la celălalt capăt al firului. Din păcate nu l‑a uitat acasă. Dacă îl uita, îl găseam. Nici
când a trecut pe acasă nu‑l avea la el. A deschis ușa de la bucătărie, a spus: „Bunică, mi‑e foame!“, a
înfulecat o pârjoală, dar, țin bine minte, l‑a uitat pe „bună ziua“. Nu știu unde l‑a uitat.
Lăsai receptorul în furcă și‑i vorbi băiatului:
— Nu l‑ai uitat acasă. Ai mai fost pe undeva?
— Da, am trecut pe la un chioșc de ziare.
— Care chioșc?
— Cel din colț. Am întrebat dacă a apărut...
Nu‑l mai așteptai să sfârșească. Așa cum eram, în cămașă, cu papucii de casă în picioare, o zbughii
spre chioșcul de ziare din colț.
— Noroc! îl salutai pe vânzător. Fii bun și dă‑mi o informație. Nu, nu Informația de Cluj, altfel de
informație. A trecut pe la dumneata un băiat așa și așa...
(Prin „așa și așa“ cititorii sunt rugați să înțeleagă descrierea amănunțită a băiatului.)
— A trecut, îmi răspunse vânzătorul.
— Fii bun atunci și uită‑te... Nu cumva l‑a uitat aici pe „bună ziua“?
— N‑are niciun rost să mă uit. Nu l‑a uitat. N‑avea cum. Nu l‑a lăsat nicio clipă. A întrebat dacă a
apărut o revistă, dar n‑am auzit niciun „bună ziua“. Poate l‑a uitat în altă parte.
— Bine. O să aflu eu unde l‑a uitat. Noroc!
Băiatul mă aștepta acasă, jucându‑se cu mașina mea de scris. (Am fost nevoit s‑o dau la reparat
după aceea, dar asta v‑o spun numai așa, în treacăt...)
— Nu l‑ai lăsat pe „bună ziua“ nici la chioșc, îi zisei în timp ce‑i luam din față mașina de scris, fără
să bănuiesc că deja era prea târziu... N‑ai mai fost pe nicăieri?
— Nu.
— Atunci înseamnă că l‑ai uitat la școală. Stai să mă interesez.
Luai telefonul și formai numărul școlii.
— Alo, vă salut... Nu vă supărați, cu cine vorbesc?
6
 — Cu școala! îmi răspunse o voce groasă.
— Atunci, iată ce aș dori să vă întreb: acum, după ce au plecat elevii acasă, ați făcut curățenie?
— Desigur.
— Și ați măturat sub fiecare bancă, ați șters praful de pe raftul cu cărți, ați...
— Mai încape vorbă?
— Într‑adevăr, nu mai încape și totuși aș mai avea ceva de spus: cred că un băiat l‑a uitat la școală
pe „bună ziua“. Nu cumva l‑ați găsit?
— Ba da. L‑am găsit sub o bancă. E al unui băiat care, când pleacă de la școală, îl lasă mereu acolo.
La școală îl are tot timpul la el. Îl dă doamnei învățătoare, domnului director și mie, femeii de serviciu.
Cum s‑ar spune, cu alte cuvinte, la școală e un băiat respectuos. Dar de vreme ce‑l uită mereu pe
„bună ziua“ la școală, cred că acasă sau în altă parte nu‑i la fel.
— Mulțumesc. M‑am lămurit.
Și pentru că mă lămurisem, îi spusei băiatului:
— Ți l‑am găsit pe „bună ziua“. Îl uiți mereu la școală. Asta nu se poate. Ai nevoie de el nu numai
acolo. Ai nevoie de el pretutindeni.
Și spunându‑i acestea băiatului... dar mai bine să ne oprim aici.
Gata. Punct. Bună ziua!
(din volumul Făt‑Frumos când era mic)

1. Enumeră obiecte care se pot pierde.

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

2. Numește personajele cu care dialoghează povestitorul.

povestitorul → ________________________ povestitorul → ________________________
povestitorul → ________________________ povestitorul → ________________________

3. Notează gesturi care pot înlocui un salut.

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

4. Băiatul din lectură și‑a pierdut politețea. Enumeră calitățile pe care tu nu ai vrea să le pierzi.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

5. Formulează răspunsuri la următoarele întrebări:

• Ce face povestitorul ca să‑l ajute pe băiat?
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
• În ce locuri îl caută povestitorul pe „bună ziua“?
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
• Ce învățătură desprinzi din text?
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
7
 Un urs pe nume Paddington
Capitolul unu – Vă rog să aveți grijă
de acest ursuleț
(fragment)
de Michael Bond

Doamna și domnul Brown l‑au întâlnit pe ursulețul

Paddington pe un peron de gară. De acolo i s‑a tras și
numele neobișnuit, pentru că gara se numea Paddington.
Soții Brown veniseră la gară s‑o aștepte pe Judy, fiica lor,
care sosea în vacanță.
Era o zi caldă de vară, iar gara gemea de lume. Trenurile
făceau atâta gălăgie, încât domnul Brown a trebuit să‑i
spună de mai multe ori doamnei Brown că îl văzuse.
— Un urs? În gara Paddington? îl privi uimită doamna
Brown pe soțul ei. Nu fi caraghios!
— E aici, insistă el. L‑am văzut clar. Poartă o pălărie caraghioasă.
Doamna Brown se uită în direcția mâinii lui și desluși în penumbră ceva mic și blănos. Părea să
stea pe o valiză și îi atârna de gât o etichetă pe care scria ceva. Valiza era veche și uzată, iar pe o parte
scria cu litere mari „PENTRU VOIAJ“. [...]
— Henry, exclamă ea, cred că până la urmă ai avut dreptate! Chiar este un urs.
...Părea un ursuleț foarte neobișnuit. Avea o culoare maro‑murdar și purta o pălărie deosebit de
ciudată, cu boruri largi, exact așa cum spusese domnul Brown. De sub borurile foarte mari îi priveau
niște ochi rotunzi.
Ursulețul se ridică și își scoase politicos pălăria, dând la iveală două urechi negre.
— Bună ziua, zise el, nu foarte tare, dar clar.
— Ăăă… bună ziua, răspunse cu șovăială domnul Brown. [...]
— Sunt o specie de urs foarte rară... Nu au mai rămas mulți ca mine, acolo de unde vin.
— Și unde este locul acela? întrebă doamna Brown.
Ursulețul se uită grijuliu în jur și abia apoi răspunse.
— În întunecatul Peru. Nu ar trebui să mă aflu aici. Sunt pasager clandestin!
Domnul Brown coborî vocea și se uită neliniștit în jur. [...]
— Da, zise el. Sunt emigrant. Am locuit în Peru cu mătușa Lucy, dar ea a trebuit să se ducă la un
azil pentru urși pensionari.
— Doar nu vrei să spui că ai venit singur tocmai din America de Sud! exclamă doamna Brown. [...]
Cum te‑ai descurcat cu mâncarea? Cred că ești mort de foame.
Ursulețul se aplecă și descuie valiza cu o cheiță legată de gât, apoi scoase un borcan aproape gol.
— Am mâncat marmeladă de portocale. Urșilor le place marmelada. Și am locuit într‑o barcă de
salvare.
— Ce ai de gând să faci acum? întrebă domnul Brown. Nu se poate să stai în gara Paddington.
— Oh, mă voi descurca… sper.
Ursulețul se aplecă să închidă valiza. Doamna Brown reuși să‑i citească eticheta de la gât. Scria,
simplu, „Vă rog să aveți grijă de acest ursuleț. Vă mulțumesc“. Se uită rugător la soțul ei.
— Henry, ce‑ar trebui să facem? Nu‑l putem lăsa aici. [...] N‑ar putea veni să stea la noi câteva zile?
— Mary, nu‑l putem lua așa… pur și simplu.
La urma urmei…
— La urma urmei, ce? [...] Este foarte dulce.
Le‑ar putea ține companie lui Jonathan și lui
Judy. Măcar pentru o vreme. Copiii nu ne‑ar
ierta, dacă ar ști că l‑am lăsat aici.

13
 — Mi se pare destul de neobișnuit, spuse nesigur domnul Brown. Sunt sigur că există o lege... se
aplecă spre ursuleț. Ți‑ar plăcea să vii să stai cu noi? îl întrebă.
Ursulețul sări încântat și pălăria aproape că îi căzu de pe cap.
— O, da, vă rog! Mi‑ar plăcea foarte mult. Nu am unde să mă duc.
— Atunci, așa rămâne, zise doamna Brown. Vei putea mânca marmeladă în fiecare dimineață.
Ursulețul nu‑și credea urechilor.
— Acasă mâncam doar la ocazii speciale. În întunecatul Peru, marmelada este foarte scumpă.
— Atunci, de mâine vei mânca în fiecare dimineață, continuă doamna Brown. Iar duminica vei
mânca miere.
Pe chipul ursulețului apăru o expresie îngrijorată.
— Va costa mult? întrebă el. Să știți că nu am foarte mulți bani.
— Sigur că nu. Nici nu ne‑ar trece prin cap să‑ți cerem ceva. Ne așteptăm să faci parte din familie,
nu‑i așa, Henry?
— Desigur, zise domnul Brown. Apropo, adăugă el, dacă vii cu noi acasă, ar trebui să știi cum ne
cheamă. Ea este doamna Brown, iar eu sunt domnul Brown.
Ursul își ridică politicos pălăria pentru a doua oară.
— Eu nu am un nume adevărat, zise el. Am doar unul peruan, pe care nu‑l înțelege nimeni.
— Atunci îți vom da un nume englezesc, ca să ușurăm lucrurile, zise doamna Brown, uitându‑se
prin gară în căutare de inspirație. Ar trebui să fie ceva special, adăugă ea gânditoare. [...] Te‑am găsit în
gara Paddington, deci îți vom spune Paddington! exclamă doamna Brown. Bine, Paddington. Trebuie
s‑o întâmpin la tren pe fetița noastră, Judy. Sunt sigură că îți este sete, după o călătorie atât de lungă.
Du‑te la bufet cu domnul Brown, iar el îți va oferi o ceașcă de ceai.
Paddington își linse buzele.
— Îmi este foarte sete, zise el. Apa de mare îți face sete. […]
În timp ce domnul Brown turna ceaiul, Paddington își scoase pălăria și o puse cu grijă pe masă.
Se uită pofticios la prăjituri, mai ales la una mare cu frișcă și gem pe care domnul Brown o așeză pe
o farfurioară în fața lui.
— Poftim, Paddington, zise el. Îmi pare rău, dar nu au prăjituri cu marmeladă. Am luat ce am găsit
mai bun.
Înainte ca domnul Brown să poată răspunde, ursulețul se cățără pe masă și puse hotărât laba dreaptă
pe prăjitură. Era o felie mare de tort, cea mai mare și mai însiropată pe care o găsise domnul Brown.
În câteva clipe, aproape toată umplutura ajunsese pe mustățile lui Paddington. Oamenii începeau să‑și
dea coate și să se uite în direcția lor. Domnul Brown își amestecă ceaiul și privi pe fereastră, ca și cum
pentru el era ceva obișnuit să bea ceai cu un ursuleț în gara Paddington. [...]
— Henry, ce faci cu sărmanul ursuleț? Uită‑te la el! S‑a uns peste tot cu frișcă și gem.
Judy bătu încântată din palme.
— Tăticule, ursulețul chiar va sta la noi?
— Dacă va sta, zise doamna Brown, va trebui să aibă altcineva grijă de el, nu tatăl tău. Uită‑te în
ce hal a ajuns!
Paddington, care până atunci fusese mult prea preocupat de prăjitură ca să înțeleagă ce se întâmplă,
își dădu seama brusc că se vorbea despre el. Ridică privirea și văzu lângă doamna Brown o fetiță blondă,
cu ochi albaștri și veseli și păr lung. Sări în sus, vrând să‑și ridice pălăria, dar alunecă în grabă pe o pată
de gem de căpșuni căzută cumva pe blatul de sticlă al mesei.
— Mămico, ce caraghios e! strigă ea.
Paddington rămase o clipă cu un picior pe masă și cu celălalt în ceașca domnului Brown. Avea pete
mari de frișcă pe toată fața, iar pe urechea stângă avea un cocoloș de gem.
— N‑ai crede, zise doamna Brown, că cineva poate arăta în asemenea hal după o simplă felie de
tort. Vino, Paddington! Mergem acasă și ai să faci baie. Pe urmă vei putea să‑mi spui totul despre
America de Sud. Sunt sigură că ai avut parte de multe aventuri minunate. […]
(traducere de Iulia Arsintescu)

14
1. Scrie în spațiile date numele personajelor din fragmentul parcurs.
Doamna și domnul Brown l-au întâlnit pe ursulețul ________________ pe un peron de gară.
Ridică privirea și văzu lângă doamna Brown o fetiță blondă, cu ochi albaștri și veseli, pe nume
______________ .
Doamna ___________ Brown reuși să-i citească eticheta de la gât.
În timp ce domnul __________ Brown turna ceaiul, Paddington își scoase pălăria și o puse pe masă.

2. Pornind de la literele care alcătuiesc numele ursulețului, scrie câteva cuvinte care au legătură
cu povestea lui.

PERU, PĂLĂRIE, ____________________________

A________________________________________
D________________________________________
D________________________________________
I_________________________________________
N________________________________________
G________________________________________
T________________________________________
O________________________________________
N________________________________________
3. Citește integral cartea lui Michael Bond, Un urs pe nume Paddington, și răspunde la
următoarele întrebări.
a) În ce loc a început acțiunea cărții?
________________________________________________________________________________
b) Enumeră locurile unde s‑au întâmplat evenimentele importante.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
c) Unde se află Paddington la sfârșitul cărții?
________________________________________________________________________________
d) Încearcă să realizezi o hartă a locurilor în care s‑a petrecut acțiunea cărții.

15
 Isprăvile lui Păcală
Moștenirea
(fragmente)
de Petre Dulfu

Undeva, pe‑aici, sub cerul scumpei noastre Românii,

Într‑un sat, trăia – se zice – un moșneag, ce‑avea trei fii.
Cei mai vârstnici, de! ca lumea! când mai buni și când mai răi,
Când mai dezghețați la minte, când mai proști, sărmani de ei.
Cel mic însă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaș.
Ca să facă el un lucru, cum se făptuiește, aș!
Toate le făcea sucite și pe dos, de te‑ncruceai.
Un nătâng, un gură cască îți părea – când îl vedeai.
Îi ieșeau la capăt însă toate‑așa de minunat,
Că de fapta‑i săvârșită locului stăteai mirat.
O plăcere‑avea: de lacomi, de neghiobi, să‑și râză‑n lege!
Și, ca el, la gard prostia cine mai știa s‑o lege?
....................................................................................
„Năzdrăvan!“ ziceau o seamă. Alții: „Ba e un țicnit!“,
Iar la urmă, toți: „Păcală“ oamenii l‑au poreclit.
Într‑o zi, bătrânu‑și cheamă fiii lângă pat: — Mi‑e rău!
Mi‑a venit pesemne ceasul... Rămâneți cu Dumnezeu!
Aș fi vrut, la despărțire, să vă las ceva strânsură,
Că eu știu ce greu o duce un sărac... și câte‑ndură!
Dar în lume nu‑i pe vrute, faci atât cât ți‑e puterea;
După ani de străduință, doar o vacă mi‑e averea.
Stăpâniți‑o pe Joiana, voi, băieți, când n‑oi mai fi;
Între voi, ca frați de‑un tată, împărțiți‑o cum veți ști!
Zise, și vroia‑nainte să‑și urmeze cuvântarea.
Nemiloasa moarte însă i‑a curmat pe veci suflarea.
....................................................................................
După ce l‑au dus la groapă, băietanii... ce să facă?
Între dânșii cum să‑mpartă, trei feciori, o biată vacă?
Cel mai mare, una, două, stăruia că numai lui,
Lui, i se cuvine vaca și că n‑o dă nimănui;
Fiindcă el doar a‑ngrijit‑o, de pe când era vițea!
— Ba să fie cu iertare! mijlociu‑i răspundea.
Drept la vacă, eu am singur, scumpe frate! mă‑nțelegi?
Că de treburile casei eu văzut‑am, ani întregi.
Și pe bietul tata, cine – cât a stat bolnav la pat,
Până când închise ochii –, nu tot eu l‑am căutat?
De acestea multe încă cei doi frați își tot spuneau.
Iar Păcală?... sta deoparte, i‑asculta cum se sfădeau.
....................................................................................
— Ho! grăi‑n sfârșit ăl mare, că se‑adună lumea‑n drum!
Ia să ne‑mpăcăm mai bine!
— De! să ne‑mpăcăm! dar cum?
— Lesne!... Pân’ să vie vaca de pe câmp, de la mâncare,

45
 Hai câte‑un ocol în curte să ne facem fiecare.
Și‑ntr‑al cui ocol va pune dânsa mai întâi piciorul,
Din noi trei acela singur îi va fi stăpânitorul.
— Haidem (zise mijlociul). — Zău, cuminte socoteală!
Unde i‑o plăcea Joianei!... — Dar tu ce zici, măi Păcală?
— Ce să zic? răspunde‑acesta. Fie cum ați chibzuit!
„Bun de tot! cel mare‑n sine se gândește mulțumit.
Eu o să‑mi așez ocolul lângă poartă chiar, colea.
Las’ că știu eu pe Joiana cum s‑o trag în partea mea!“
Mijlociul, tot cam astfel se gândea și el să facă.
Și‑amândoi, c‑un „Doamne‑ajută“, grabnic în pădure pleacă.
....................................................................................
Taie, cară la spinare: fagi mai tineri și stejari;
Din stejari, din fagi, cu barda, lați își făuresc și pari.
Și‑nspre seară‑aveau în curte amândoi câte‑un ocol,
Chiar cum intri, lângă poartă. He, dar cum? Ocolul gol?
Ce să cate‑n el Joiana?... Fuga!... în ocoluri pun
Și nutreț: otavă unul, altul: fân de cel mai bun.
„Iac‑așa!... să‑i placă vacii!...“
Iar Păcală, al lor frate?
Sub un plop în vremea asta s‑odihnea trântit pe spate.
Numai când văzu că dânșii isprăvit‑au munca grea,
Merse și el de‑și aduce, din huceag, ce‑i trebuia:
Ramuri tinere‑nfrunzite, de răchită, de stejar;
Și‑njghebă din ele‑acolo pe‑apucatele‑un frunzar.
Doar atâta... alt nimica înăuntru n‑a mai pus.
....................................................................................
Soarele‑asfințea departe, dup‑o culme din apus.
Și Joiana, iat‑o, vine de la câmp spre cas‑alene.
A intrat pe poartă‑n curte. Ei, acu‑i acu, măi nene!
Peste cine‑o da norocul? Frații, muți, privesc la ea.
„În ocolul meu intra‑va...“ cel mai mare se gândea.
Tot așa și mijlociul... Aș! spre ocoalele cu fân
Ea se uită‑abia în treacăt, mirosindu‑le puțin.
Apoi, haide, la frunzarul lui Păcală drept se duce,
Intră veselă și‑ncepe frunze tinere să‑mbuce.
— Ha‑ha‑ha! vedeți? Păcală începu râzând să zică:
După prea mult cine‑aleargă, se alege cu nimică.
Frații‑tremurau de ciudă; însă ce puteau să facă?
Și‑a rămas din ziua aceea singur el stăpân pe vacă.

1. Cu ajutorul dicționarului, scrie explicațiile cuvintelor și expresiilor subliniate în text.

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
46
2. Răspunde oral la întrebările de mai jos.
a) Ce știi despre Păcală?
b) Ce povestiri, snoave, poezii îl au ca personaj pe Păcală?
c) Ce moștenire le‑a lăsat părintele fiilor săi?
d) Ce au hotărât frații lui Păcală pentru a vedea cui i se cuvine moștenirea?
e) De ce a tras vaca la grajdul lui Păcală?

3. Caracterizează‑i pe Păcală și pe frații lui. Completează tabelul cu expresii din text.

PĂCALĂ FRAȚII LUI

Însușiri Expresii din text Însușiri Expresii din text

„Când mai buni și când

„Suflet bun, dar mult poznaș“
mai răi“
„Când mai dezghețați
„Toate le făcea sucite
la minte, când mai proști,
și pe dos“
sărmani de ei“
„Un nătâng, un gură cască
îți părea“
„Îi ieșeau la capăt toate‑așa
de minunat“
„O plăcere‑avea:
de lacomi, de neghiobi,
să‑și râză‑n lege!“
„Și, ca el, la gard prostia
cine mai știa s‑o lege?“

4. Răspunde în scris, argumentând răspunsul.

Cum ai fi procedat dacă ai fi fost unul dintre fiii moștenitori?
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

5. Volumul Isprăvile lui Păcală de Petre Dulfu cuprinde o mulțime de întâmplări amuzante, al căror
erou este Păcală. Completează numele câtorva dintre ele.
• Păcală și________________________
• Moara _________________________
• Caprele_________________________
• Împărțirea ______________________
47
 — Nu face nimic, răspunse Abilene.
— Trebuie să‑l întorci de undeva? întrebă Amos.
— Nu, zise Abilene.
— Și atunci care‑i treaba cu el? întrebă Martin.
— Treaba cu el e că e Edward, zise fata.
— N‑aș lăsa pe nimeni să mă îmbrace așa, zise Martin.
— Nici eu, adăugă Amos.
— Hainele i se scot? întrebă Martin.
— Bineînțeles, răspunse Abilene. Are multe costume
diferite. Și are pijamalele lui, de asemenea. Sunt de mătase.
Iepurele fu complet luat prin surprindere când băiatul îl
înșfăcă de pe șezlong și îi smulse mai întâi eșarfa, apoi jacheta și pantalonii. Edward văzu cum ceasul
de buzunar se izbi de puntea navei și se rostogoli vesel până la picioarele lui Abilene.
— Fii atent la el, zise Martin. Are și chiloți.
— Scoate‑i‑i! strigă Amos.
— Nu! țipă Abilene.
— Aruncă‑l! spuse unul din frați.
— Te rog, se tângui Abilene. Nu‑l arunca. E făcut din porțelan. O să se spargă!
Martin îl aruncă pe Edward, și Edward zbură gol prin aer. Amos ridică brațul, dar chiar când era pe
punctul de a‑l prinde pe Edward, Abilene se repezi înspre el, intră cu capul în burta lui și‑i devie arun­
carea. Așa că Edward nu zbură înapoi în mâinile murdare ale lui Martin... fu aruncat peste bord. […]“
Cap. 6 „Soarele era sus, pe cer, și de la o distanță care părea foarte mare, Edward o auzi pe
Abilene cum îl strigă pe nume.
— Edwaaaaarrrd, striga ea, întoarce‑te!
«Să se întoarcă? Nici că putea striga ceva mai ridicol», se gândi Edward.
În timp ce se rostogolea în aer, cu urechile venindu‑i peste coadă, reuși s‑o vadă pe Abilene
pentru o ultimă data. […]“
Cap. 8 „— Uite, aia e Steaua Polară. Dacă știi unde e aia, n‑ai cum să te rătăcești niciodată, pricepi?
Edward privi lung spre strălucirea stelei minuscule.
Și ținându‑l în continuare pe Edward pe umăr, pescarul păși pe o cărăruie pietruită și intră într‑o
casă mică și verde.
— Fii atentă, Nellie, zise el. Ți‑am adus ceva din mare.
— Nu vreau nimic din mare, se auzi o voce.
Din bucătărie ieși o femeie bătrână, ștergându‑și mâinile de șorț. Când îl văzu pe Edward, lăsă
șorțul, își împreună palmele într‑o bătaie și zise:
— Vai, Lawrence, mi‑ai adus un iepure!
— Direct din mare, spuse Lawrence. […]“
(traducere de Lavinia Braniște)

1. Titlul cărții se referă la o „miraculoasă călătorie“. Scrie cuvinte care au același înțeles cu
miraculos.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

2. Edward Tulane este un iepure din porțelan. Totuși, unele părți ale corpului său sunt făcute
din blană. Care sunt acestea?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
66
3. Bifează varianta corectă.
a) C um o chema pe stăpâna lui Edward?
Alice Anabelle Abilene
b) C um o chema pe bunica fetiței?
Peregrina Pellegrina Pelerinna
c) Cum se numea vasul cu care familia Tulane pleacă în călătorie?
King John Queen Mary Queen Anne
d) Câți ani împlinea fetița în ziua în care s‑a anunțat călătoria?
zece unsprezece doisprezece
e) Cum îi chema pe cei doi frați de pe vas care îl aruncă pe Edward de la unul la altul până când
acesta cade peste bord?
Martin și Ben Amos și Marc Martin și Amos
f) C
 um o chema pe soția bătrânului pescar?
Lolly Nellie Kelly
g) C e stea îi arată bătrânul lui Edward pe cer, spunându‑i să se orienteze după ea dacă vrea să nu se
rătăcească?
Steaua Tropicală Steaua Polară Steaua Meridională

4. Călătoria lui Edward Tulane începe cu pre­ 5. Găsește trei articole pe care Abilene le‑a pus
gătirea bagajelor. Mai jos sunt opt cuvinte care în cufărul lui Edward, pentru ca el să arate pre­
desemnează obiecte în care se pun lucruri ne­ zentabil la Londra.
ce­sare călătoriei. Rearanjează literele și scrie
corect cuvintele. O P I M W P O L

TĂEȘOP S Ă R I M A L N
ANTNAMEAG ĂRFUC
F L C U L N A O
AĂSCOȘ
NEGATĂ I Ă C O S T U M
ZAIVĂL
JAGBATROP CASUCR
M R A M E O T E

______________________________________ A I V I N F A R
______________________________________
F E U S C I U A
______________________________________
______________________________________ L M A H A R B U

6. Odată ajuns în mâinile străinilor, Edward începe să capete, pe rând, diverse alte nume. Alege
dintre numele de mai jos pe acelea despre care se vorbește în carte și potrivește‑le în dreptul per­
soanelor care l‑au botezat astfel pe năzdrăvanul iepure din porțelan.
M BRYCE
Nellie și Lawrence → __________________ WILLIA SUSANNA
Bull → __________________ ROBERT CARL
bătrâna → __________________ CLYD LUVIUS
E
Bryce și Sarah Ruth → __________________ JANGLES KENT
E
MALON
67
7. Completează rebusul de mai jos pentru a descoperi, pe verticală, numele unui personaj din
textul parcurs.
1. Abilene și părinții ei au plecat la Londra cu …. . A
1
2. Vasul se numea … Mary.
2
3. Pe iepure îl chema Edward … .
3
4. Iepurele era în întregime din … .
4
5. Stăpâna lui Edward Tulane era o fetiță 5
de zece ani și se numea … . 6
6. Numele străzii unde locuia iepurele. 7
7. Cei doi băieți, frați, pe nume … și Amos. I

8. Numele țării unde părinții lui Abilene voiau să plece. 8

9
9. Urechile iepurelui erau făcute
din … adevărată. B
Pe verticala A-B am descoperit: ____________________

8. Gândește-te la câteva obiecte de porțelan pe care

le ai acasă. Notează denumirile lor pe spațiile
de mai jos.
____________________________________________
____________________________________________
____________________________________________
____________________________________________

9. Pellegrina îi spune lui Abilene o poveste cu un prinț și o prințesă. În lista de mai jos, bifează
acele povești sau cărți pentru copii în care apar prinți și prințese.

Albă-ca-Zăpada Scufița Roșie

Frumoasa și Bestia Cenușăreasa
Aventurile lui Habarnam Ursulețul Winnie Puh

10. Răspunde la fiecare întrebare prin două-trei enunțuri legate prin înțeles.
Cum ajunsese Edward în momentul când l-a
Cum arăta Edward în copilăria lui Abilene?
găsit Maggie?
_______________________________________ _______________________________________
_______________________________________ _______________________________________
_______________________________________ _______________________________________
_______________________________________ _______________________________________
_______________________________________ _______________________________________
68