Interviul: “Tatăl lui Guguță”

Unul din cei mai îndrăgiți scriitori din Republica Moldova, Spiridon Vangheli, împlinește
pe 14 iunie onorabila vârstă de 90 de ani. Maestrul este cunoscut prin cărțile sale
pentru copii pe mai multe meridiane ale lumii. Personajele copilăriei noastre, Guguță si
Ciuboțel, au ajuns tocmai până în Japonia și China! Operele lui Spiridon Vangheli au fost
traduse în peste 40 de limbi ale lumii şi au apărut în 68 de ţări, el devenind o legendă
vie a literaturii din Republica Moldova. Este cel mai cunoscut și cel mai tradus scriitor
basarabean pentru copii, iar personajele sale înfrumusețează copilăria multor generații.

7
– Maestre Spiridon Vangheli, cunoaștem șotiile lui Guguță, fiindcă de la el

ne-am inspirat în copilăria noastră. Dar ce boroboațe făcea micuțul Scridon?

Spiridon Vangheli: Multe am făcut, căci eram bun de șotii, dar o dată m-a bătut mama,

iar eu m-am supărat și m-am suit pe cuptor. Am desenat o casă, o țin minte și acum,

am pus-o undeva în hârtop, după vreo trei dealuri, ca să nu mă găsească mama

niciodată. M-am gândit apoi că o să iasă fum din casa mea și oricum o să mă găsească.

Așa că de la casă am făcut un tunel pe sub două dealuri, iar fumul ieșea cine știe unde

în altă parte. Las’ să mă caute mama acolo, mi-am zis eu atunci.

– Dar cum credeți, ce aventuri ar face Guguță astăzi, în era calculatoarelor și a

altor tehnologii informaționale?

Spiridon Vangheli: Desigur că i-ar plăcea și lui Guguță calculatorul, dar nu într-atât

încât să stea zi și noapte în fața lui. S-ar duce mai degrabă să asculte cucul, să se dea

cu săniuța, să vadă ce fac buneii și părinții. Cine ca cine, dar Guguță își găsește de

lucru în toată vremea.

− Astăzi a cam dispărut Cușma lui Guguță, cea din piele de cârlan, iar la modă

sunt mai mult chipiurile, fesurile sau ușancele. Dar tot mai frumoasă este acea

căciulă tradițională sub care încăpea tot satul…

Spiridon Vangheli: Pentru unii copii căciula lui Guguță este una fantastică. Dar ea crește

doar când Guguță dă mâncare la oi, și tot de la oi vine căciula asta. Dar atunci când nu

dă mâncare la oi, ea îl face de râs, așa că la un moment dat, când a uitat să le

hrănească, căciula nu dorea să se mărească. Deci, el trebuia să facă o faptă bună.

Odată, la o întâlnire la liceul de limbi moderne, un copil întreabă cum de a crescut

căciula așa de mare că a acoperit și America? Cineva dintre copii a răspuns că Guguță a

8
dat de mâncare și la oile americanilor, japonezilor, germanilor și așa a crescut ea peste

toate țările. Atunci zic eu, stai că vă prind acuș, măi copii, dar asta e numai căciulă?

Atunci o fetiță din clasa întâi se scoală și spune: Spiridon Vangheli, asta nu e doar

căciulă, e sufletul lui Guguță. Și dacă am ajuns la suflet, atunci totul revine la locul său,

fiindcă în suflet trebuie să încapă mulți oameni. Un băiețel de la Soroca îmi spunea că

nu vrea să o ia sub căciulă pe sora sa, nu vrea și gata. Eu îi zic, stai, măi băiete, că tu o

dai afară din sufletul tău, dar el zice: în suflet mă voi mai gândi eu, dar sub căciulă nu o

iau și gata. Atunci te ia ea în sufletul ei și atunci totdeauna veți fi sub o căciulă, îi zic

eu. L-am pus pe gânduri în felul ăsta.

9
– Care ar fi sfatul dumneavoastră pentru părinții de astăzi?

Spiridon Vangheli: Trebuie să lăsăm florile astea să crească, doar să le dăm caracter și

direcție, iar mai încolo lucrează natura. Dar să nu furăm de la copii, să nu le furăm

adevărul și sinceritatea, nu avem dreptul. Eu mă uit la copiii noștri: iată de unde vine

forța. Strămoșii, buneii și părinții noștri nu au plecat definitiv, ei au lăsat spiritul, duhul

lor aici, pe acest pământ, și el renaște prin acești copii. Trebuie să-i înveți a gândi.

Atunci cu încetul toate se așează la locul lor. Asta-i marea problemă cum să-i înveți a

gândi, dar ei vor să gândească, ei știu să gândească. Să nu uităm niciodată cine suntem

și de unde venim,noi trebuie să pornim de la rădăcinile noastre pe care le-am uitat,

ratat și ne-am bătut joc de dânsele. În antologia dedicată creației lui Grigore Vieru “Tu

m-ai strigat, fiule?”, am plasat o pictură de-a lui Igor Vieru cu un copil care doarme pe

fierul plugului. Pentru noi toată viața pernă ne-a fost fierul plugului. Asta ne-a fost

perna, ascuțită, colțuroasă, rece, dar aducătoare de pâine. Și noi, dacă ne vom apropia

de natură, de copil și de Dumnezeu, ne vom salva, dacă nu… nu.

10