Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Data: 10.10.2022
Tehnologii educaționale
1
Prezentator 1: Morocica Elvira
E miez de toamnă, în care splendida și divina dimineață revarsă peste mine raze
de amintiri, care se topesc în cuvinte, gânduri ce-mi zboară spre casa bunicilor,
care ațipește albă, străină, căzută în așteptarea noastră, a nepoților. În
nevinovetele seri, chipul buneilor dragi îmi fac noaptea liniștită, respir cu aerul ce
mi l-a oferit baștina lor.
Prezentator 2: Straticiuc Evelina
Dacă m-ar întreba cineva, pe cine port în sufletul meu zi de zi, aș răspunde
fără ezitare, desigur bunicii mei! Dacă într-o zi ar veni în zbor la mine vreo zână,
făcătoare de minuni și mi-ar acorda o singura dorință, știu ce aș cere de la ea,
sănătate pentru bunicul meu !
Prezentator 1:Morocica Elvira
Bună ziua și bine ați venit la activitatea noastra:
BUNEII MEI-MÂNDRIE,ONOARE ȘI RESPECT
Prezentator 2:Straticiuc Evelina
Explicația cuvântului:
Bunic-substantiv.persoană cu argint în păr și aur în inimă.Cunoscut și ca
povestitor neîntrecut,susținător necondiționat,răsfățător profesionist de nepoți.
Prezentator 1:Morocica Elvira
Bunica-substantiv, persoană care își oferă cu drag îmbrățișările ei calde.
Îsi aduce aminte mereu de realizările nepoților ei, neținând cont niciodată de
greșelile acestora.Iubește nepoții la nebunie.
Iată,bunul de pe tata
Zice cum să-mi iubesc vatra.
Cum să cresc și să strâng poama,
2
Știe bunul de pe mama.
Hărnicia de furnice
O învăț de la bunice
Om ca să rămân mereu,
Învăț de la neamul meu.
Cântec: Bunica
https://www.youtube.com/watch?v=OILqCxJsjaA
Muzică și text: Maria Ene Interpretare: Andra Gogan
4
c-avea dreptate când mi-a zis
că va pleca în paradis !
Avea bunicul meu cel bun,
în vene sevă de gorun,
avea bunicul meu cel drag
dulceața fructelor de frag.
Avea bunicul meu iubit
ceva frumos, neprihănit:
avea copilăria mea
și a plecat cu tot cu ea!”
Bunicul meu
E cu mine mereu
Și adesea îmi pare
Un copil mai mare:
Se dă și el
Cu mine în carusel,
Dar grija-i e de adult…
Îl iubesc foarte mult!
Mi se pare că este
Un erou din poveste:
N-are nici un defect,
E bunicul perfect!
Bunicul meu
E cu mine mereu
Și adesea îmi pare
Un copil mai mare:
Se dă și el
Cu mine în carusel,
Dar grija-i e de adult…
Îl iubesc foarte mult!
5
Elev: Eu și bunicul” Popescu T.,Popescu I.
„Stau în brațe la bunicul
Și îmi place, și e bine,
Știti de ce? Fiindcă bunicul
Tare seamănă cu… mine.
Când era bunicul mic
Și -ncă nu-mi era bunic,
Semăna cu mine, zău!
Tare drag mi-e bunul meu.”
Scenetă-Ridichea uriașă
Povestitorul-Sajin Sabrina
Moșul- Baican Liviu
Baba-Michicin Sorina
Măriuca- Plop Alexandrina
Azorică-Michicin Mihail
Pisica-Drosu Evelina
Șoricelul-Cataraga Miroslava
Povestitorul:
Dragi copii, vă spun îndată
O poveste minunată:
Într-o zi cu soare plină
S-a dus moşul în grădină,
Să plivească şi să scoată
Din pământ ridichi şi ceapă.
Cum mergea el printre straturi
Să culeagă zarzavaturi
6
Dintr-o dată a văzut,
Din pământ cum a crescut
O ridiche uriaşă,.
Moşul s-a oprit din cale,
A privit-o cu mirare
Şi tiptil, tiptil s-a dus,
Mai aproape şi a spus:
Moșul:
’’Dac-o scot facem din ea
Sălăţele câte-om vrea!’’
Povestitorul: Apucând-o de cotor
Trase singur binişor
Fără niciun ajutor.
Toţi: Hei-rup, hei-rup!
Hai, ridiche uriaşă,
Te ducem la noi acasă!
Povestitorul: Dar ridichii nici nu-i pasă
Din pământ nu vrea să iasă.
Moşul : Nu pot singur, ce-s de vină?
Babă, babo, vină, vină
De m-ajută ca să scot
Uriaşa din grădină!
Baba:Iaca, viu, dar de ce oare
A crescut aşa de mare?
Moşul: Lasă, lasă, nu-ntreba
Eu apuc de frunza aşa.
Ia-mă de mijloc, nu sta !
Toţi: Hei-rup, hei-rup! Hai, ridiche uriaşă,
Să te ducem la noi acasă!
Moşul : Vai, ce greu se lasă scoasă!
Baba: Stai, moşnege binişor
Să mai chem un ajutor.
Măriucă, vino repejor!
Măriuca: Bunicuţo, vin în zbor!
Moşul: Eu apuc de frunze aşa,
Baba de cămaşa mea!
Baba: Măriucă, nu mai sta
Prinde cingătoarea mea!
Toţi: Hei-rup, hei-rup!
Hai, ridiche uriaşă,
Să te ducem la noi acasă.
Povestitorul: Dar ridichii nici nu-i pasă
Din pământ nu vrea să iasă.
7
Măriuca: Ia să-l chem pe Azorică,
Nici acum nu îți e frică?
Azorică, Azorică!
Moşul : Eu apuc de frunze aşa,
Baba de cămaşa mea!
Baba: Măriucă, nu mai sta
Prinde cingătoarea mea!
Toți (cântec)
Ridichea, ridichea,
Am tras ridichea,
Am scos ridichea,
S-o ducem acasă,
S-o punem pe masă,
S-o facem salată.
S-o mâncăm pe toată.
Moşul, băbuţa şi cu fetiţa,
Câine, pisică, Chiţ fără fric.
Nu e zi ca să nu-i vie
Nepoţei în ospeţie,
Ca să guste din bucate
De bunica preparate...
9
Douazeci de perne mici
Valeleu, valeleu
Toate pline de furnici
Valeu, valeu, valeleu
Fântâna e necurățată,
Căci se consumă apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Dans:Coasa
https://www.youtube.com/watch?v=aA2QBHHohuY
11
2. Cum vă alintați nepoțeii?
3. Mâncarea preferată a nepoțelului?
4. Cea mai mare peripeție făcută de nepoțel/nepoțică?
5. Cea mai utilizată minciuna a nepotului/nepoatei ?
6.Jocul preferat al nepoțeilor?
7. Care a fost momentul de mandrie maxima din viata bunicule / bunico ?
8.Povestește despre copilăria dumitale.
9.Care este,după dumneata,rețeta fericirii în viață?
10.Ce momente fericite din copilărie vă amintiți?
13
Când credeai că nu te văd, te-am privit şi am venit să-ţi spun:
„Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le-am văzut când
credeai că nu te vad!”
Elev: Să nu uitați”- de Viorel Tudorache Gucovschii Mihail
„Să nu uitați să mulțumiți
Acelor bătrânei ce v-au crescut
Chiar dacă azi sunt gârboviți
V-au dat cândva tot ce-au avut
Nu vă uitați că nu au dinți
Ci mai degrabă să luați seamă
Că v-au servit de drept părinți
Când mama nu era prin preajmă
Să nu uitați nici de spinarea
Ce v-a cărat cu-atâta drag
Măcar când vine sărbătoarea
Să le mai poposiți în prag
Adulți de azi, copii de ieri
Să nu uitați un singur lucru:
Cele mai calde primăveri
Au fost la țară la bunicu’
Să nu uitați, cu drag au dat
Din timpul lor, să deveniți
Oamenii buni, de respectat
Să mergeți să le mulțumiți!”
14
1.Cea mai mare minciună pe care ați spus-o
nepoților?
15
Când credeai că nu te văd
Când credeai că nu te văd, ai hrănit un câine
vagabond şi am învăţat că este bine să mă îngrijesc
până şi de animale.
Când credeai că nu te văd, mi-ai pregătit prăjitura
preferată şi am învăţat că există lucruri aparent
neînsemnate, ce se pot transforma în daruri speciale
în viaţa noastră.
Când credeai că nu te văd, ai rostit o rugăciune şi am
învăţat că există un Dumnezeu cu care pot sta de
vorbă. Am învăţat să mă încred în El.
Când credeai că nu te văd, ai pregătit o masă pentru o
cunoştinţă bolnavă şi am învăţat că trebuie să ne
îngrijim de aproapele nostru.
Când credeai că nu te văd, ai jertfit din timpul şi din
banii tăi pentru oameni care duceau lipsă. Am învăţat
că cei care au mai mult trebuie să dea celor ce au mai
puţin.
Când credeai că nu te văd, m-ai sărutat de „noapte
bună” şi m-am simţit iubită şi în siguranţă.
Când credeai că nu te văd, ochii ţi s-au umplut de
lacrimi şi am învăţat că există lucruri dureroase în
viaţă, dar nu este o ruşine atunci când vărsăm lacrimi.
Când credeai că nu te văd, m-ai susţinut din umbră şi
am vrut să dau tot ce am mai bun din mine.
Când credeai că nu te văd, te-am privit şi am venit să-
ţi spun:
„Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le-am
văzut când credeai că nu te vad!”
16